Timpul, noiembrie 1923 (nr. 197-220)
1923-11-01 / nr. 197
ANUL Al XXIII-lea No. 197 ABONAMENTE Un an . T..........................Lei 800 3 luni ......................................400 6 luni . ............................. „ 200 Pentru preoți, și învățători, Intelectuali,', funcționari și muncitori se face o reducere de 50 ° c Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costă exemplarului este dublu __________TELEFON No. 6/55 SOBT DIRECȚIA UNUI COMITET ÎMIM-RF.DACTOR UOLDEA RADULESCU Joi 1 Noembrie 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — BUCUREȘTI — Calea Victoriei No. 60 (Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacție trebue adresată Primului redactor Manuscrisele nepublicate se ard: domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie Manifestația de la Timișoara i fi.. .. / - ~a Ecoul declarațiilor d-lui Marghiloman. - Perpetuarea vechilor sisteme.— Singura nădejde de salvare- Din violența atacurilor îndreptate mereu asupra mea, au izvorât puterile mele de luptă. Nici nu amuțise încă bine ecoul acestor cuvinte ale d-lui Marghiloman, și la București am avut o nouă ilustrare a pricinilor cari au determinat dein răsboi încoace, furioasele atacuri contra șefului partidului conservator. După dibuirii cari s’au prelungit mai multe săptămâni, dând oportunizmului d-lui Brătianu aspectele unui mare scandal public, șeful liberalilor a izbutit, în fine să facă mult așteptata sa remaniere. Pentru ca să mai poată fi puțină liniște în marele partid național-liberal, a fost nevoi să se creeze trei nouă departamente. Mărturisim că la această fericită soluție nu ne așteptam. Ingeniozitatea d-lui Brătianu a trecut chiar peste fineța obișnuită a măsurilor sale oportuniste. Trei nouă departamente create de d. Brătianu, numai pentru a satisface pretențiile ministeriabililor săi și a rezolva o criză intestină de partid care luase proporțiile unui scandal public, de acelaș domn I. I. C. Brătianu, care a primit cu știutele severe imputări o îmulțire a ministerelor, făcută nu de mult! Firește că oamenii politici cari cutează să ajungă la asemenea soluții, nu puteau avea față de d. Marghiloman altă atitudine decât cea a j unor atacuri furioase. Șeful conseratorilor a fost totdeauna o piedică în calea unor astfel de procedee, cu atât mai mult azi, când a repetat cu stăruință declarațiunile sale categorice și a săpat în mintea tuturor românilor dornici de mai bine pentru țara lor, o concepțiune politică nobilă, care exclude oportunizmul liberal, și orice altfel de asemenea sălbatec oportunizm, pentru a nu considera decât acțiunile și sistemele care lăsă pe ultimul plan interesul personal și interesul de clan, punând mereu înainte interesele generale. De aceea este explicabil avântul cu care a fost ascultat de Marghilomani la Timișoara, emoțiunea, setea, cu cari au fost urmărite declarațiunile sale. Manifestația de la Temnișoara este un punct de orientare în mijlocul unei vieți politice de dibuire și de imoralitate. Numai concentrarea de forțe pe care a cerut-o șeful conservatorilor, va face imposibile acțiuni dăunătoare ca cea a remanierii de azi. Numai dacă va fi ascultat cuvântul său, se va putea pune capăt unui regim care dă acum semne că departe de a intenționa să remedieze relele de toată lumea ionstatate, se pregătește să le perpetueze și să le agraveze. Ovațiunile de la Timișoara sunt pentru noi o nădejde. Nu vom fi as cultați de practicianii politicii de tarabă, de apologiștii abuzului și ai jafului în averea statului; dar cuvintele d-lui Marghiloman au pătruns în sufletele celor mai buni fii ai țării, i de dincoace și de dincolo de Carpați, — și dim sămânța aceasta generoasă vor trebui să crească roadele cari să ne ducă spre limanul salvării. Pe foi de calendar M Mi$to” $| altele _____ Un harnic colaborator al nostru, de profesie institutor, se ocupă de educația pe care societatea de azi o dă copiilor. Publicăm in foiletonul numărului de azi însemnările sale judicioase. Ne vom îngădui să adăugăm observațiunilor sale, una proaspătă, prilejită de apariția senzaționalei reviste umoristice: «Mișto», Cu greu s’ar fi putut imagina ceva mai educativ decât această frumoasă și picantă revistă colorată. Numărul prim are pe prima pagină o ilustrație foarte umoristică: un posterior de damă grasă care, pentru un admirator al ei ar reprezenta luna! Cealaltă copertă a revistei reprezintă o demimondenă boită, desbrăcată bine înțeles, care ne prezintă două piciorușe desfăcute, pentru a se arăta cât de lesne își poate plăti cineva chiria. «Miștor, nu-i așa ! Și mai cu seamă educativ ! Dacă asemenea publicațiuni pot fi îngăduite, e o copilărie să se mai ceară dascălului vreo stăruință în educarea copiilor. Chiar cei mai bine dispuși să urmeze numai exemple bune, vor fi lesne tentați de decolteurile colorate din «Mișto», ori din celelalte publicațiuni similare, cari au început să apară cu duiumul, și-și culeg cititorii exclusiv din rândurile tineretului. Gustul pornografiei a ajuns așa de dezvoltat, încât, dintre toate publicațiile, numai cele așa zise «umoristice», rentează. In fiecare zi apare alta. Tiribomba, Zîmbetul, Mișto, Revista picantă, Zumbai, Revista galantă, Surîsul, a fi cine le mai poate ști ! Aceste rușinoase publicațiuni, au introdus și un fel de mică publicitate, în care cu o plată de câțiva lei, Mișu Popescu, elev în a 6-a liceală, corigent la limba latină, poate declara d-rei Fifița Ștefănescu din clasa 5-a a cutărui externat ori pensionat, că o iubește. Pentru că, de, poșta e primejdioasă, cu ea mai poate fi și oarecare control și urecheată acasă. Nu se poate lua oare nici o măsură contra acestei pleiade de... umoriști, dintre cari mulți nici nu știu să semneze corect , întrebăm 11 HYPERION externă Ungariei Budapesta, 29 (Rador). — Primul ministru Bethlen a declarat într’un discurs ținut la Balassagyarmat că raporturile cu Austria au fost definitiv tranșate. Acțiunea pentru redobândirea încrederei marilor Puteri a început și Anglia și Italia susțin Ungaria în chestiunile vitale. Guvernul intenționează să restabilească în curând raporturi convenabile cu statele vecine. Divergențele externe trebuesc aplanate pentru a dobândi liniștea și siguranța internă. Prin această politică se va ameliora și soarta minorităților ungare. Chestiunea împrumutului va ameliora situația politică internă și economică. Guvernul caută să consolideze țara urmând o politică de realități conformă cu exigențele momentului, ferindu-se de formule extreme și radicale. D. Bethlen a terminat constatând o ameliorare considerabilă în chestia consolidării Ungariei. 2 lei exemplarul Marele mister al existenței consistă în împrospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou —* iată ce este conservatismul. M. EMINESCU Un apel către plugari ■----«"-'3 Munca agricultorilor e nesocotită și avutul lor supus unor grele biruri. Uniunea centrală a sindicatelor Agricole a adresat sătenilor plugari următorul apel: Simțiții cu toții turn de mulți ani munca câmpului este năpăstuită.’ Viței'a dat pământul să-l munciți ,iată îndestulați cu muncia Voastră și nevoile voastre și ale țării. Sunteți prigoniți prin dări grele pe cari mulți din voi nici nu se știu. Ni se dijmuește fiecăruia din noi, prin taxe la vamă, aproape jumătate din banii ce ni se cuvin pentru productele noastre. Negustorul care ne cumpără bucatele ne oprește jumătate din prețul ce nu sar cuveni, fim silit să plătească statului taxe mari la vamă. Și chiar atunci când productele ne sunt cumpărate pentru trebuințele celor din țară, tot jumătate preț căpătăm. față de prețul ce-1 are marfa afară din țară, din cauza taxelor. Dacă cu toții suntem datori să plătim din avutul nostru datoriile statului făcute pentru războiu și celelalte nevoi ale țării, să se facă Șocoteală dreaptă de ce se cuvine să plătească anual fiecare român, potrivit averei, și câștigurilor ce are fiecare din noi. A se lua însă fără, socoteală și pe d'antregul jumătate din munca plugarului, fie că anul a fost bun, fie că rodul a fost slab, aceasta nu este dare, el este un adevărat jaf și batjocură, în averea omului. Vedeți cum din an în an rodnicia pământului slăbește, cum ogorul se înțelinește și câmpul se umple de mărăcini și alte burueni vătămătoare semănăturilor. Aveți vite, aveți pământ, dar vă lipsesc celelalte unelte trebuincioase plugarului, pentru că un plug nou costă lei 2500, — plugul cu 2 brazde costă lei 4000 —, o grapă de fier costă lei 3000, — iar o mașină de semănat în rândurilei 18.000 — și fără unelte nu se poate lucra bine pământul. Vedeți cum grâul se vinde maieftin ca porumbul și ovăzul, pentru că este oprit să Se vândă afara din țară și suntem siliți să-l vindem morilor și brutarilor cu jumătate preț. Vedeți cum alții câștigă și se îmbogățesc din munca noastră, a plugarilor. A mai răbda mai departe această soartă, însemnează să pierim cu totul și țara noastră să rămână mai în urma altor țări, unde munca omului este cinstită și folosită spre binele tuturor. Dreptate și îndreptare nu se va face dacă nu o cerem stăruitor guvernului ori care ar fi el — strâns uniți la un loc, plugari mici și mari. Veniți în număr mare, veniți de pretutindeni. Să ne sfătuim cu toții și să cerem în liniște să ni se facă dreptate. „Veniți Duminică 11 Noembrie la O mare întrunire publică, care va avea loc în București, în sala Dacia, la ora 2 după amiază. Veniți să vă spuneți păsul, din viu graiu, celor clari sunt datori să ne asculte. Veniți din toate părțile țării, toți acei cari sunteți înlesniți a face cheltuiala unei călătorii la București. Cu toate prigonirile, nu încetați munca timpului. Toți care aveți grâu, semănați-! în porumbiște, la noroc, că aceasta este meseria și soarta noastră a plugarilor, să aruncăm sămânța în pământ ca din munca noastră să trăiască alții. Uniunea centrală a sindicatelor agricole din București ECOURI CURIOZITATE, — «Universului» nu-i plac afișele pe cari le-am distribuit noi la Timișoara pentru a ne anunța întrunirea, închipuiți-vă, — se vestia populațiiunii germane de acolo, această întrunire, în limba germană ! Nu ne miră asemenea stupide acuzațiuni. Oare n’au mai fost ridicate ele de atâtea ori contra d-lui Marghiloman și contra altor oameni politici . N’a fost acuzat d. dr. Lupu de trădare pentru că a vorbit unei populațiuni minoritare în limba ei . La timp s’a dovedit că nu ne aflăm decât în fața unei rușinoase ipocrizii. D. Brătianu însuși a bacherisit câteva cuvinte în turcește pentru a putea vorbi în limba ei populațiunii minoritare din Cadrila. Ziar. Cutează cineva să spue că nu e adevărat . Dar, pentru că e vorba despre «Universul», am întreba: în ce limbă a făcut direcția acestui ziar cererea de reapariție către comandatura germană . Simplă curiozitate... • ERA OPORTUN. — D. Brătianu a creat trei noui departamente. Se va zice că este o nouă povară pentru bugetul Statului. Ei și îl scump,, dar face... Numai așa vom putea fi ocrotiți, social, de indiscutabila competență a d-lui N. D. Chirculescu, cel care și-a cucerit nepieritoare titluri de glorie de când a primit să fie raportorul Constituției. Numai așa d, N. N. Săveanu a putut sări, în sfârșit, peste chenarul negru al nesuferitei și eternei liste de ministeriabili... Sau vice-versa! In orice caz, chiar dacă aceste departamente noui, nu vor schimba nimic din vechiul orientalism, ele sunt binevenite, pentru că erau oportuneI CEI CARI AU RAMAS. — Printre cei cari au rămas e și d. general Moșoi. Numai cu osteneala unei treceri, dela comunicații la lucrările publice. La comunicații, firește, a trecut d. general Văitoianu. Cui pe cui se scoate, un general în locul altuia ! De ce n’o fi trecut d. Văitoianu direct la lucrările publice ! ■MiSter. In schimb ! — a intrat &. Tancred la industrie. Vai, domnule Sassu ! Mai ales că e incompatibilitate și cu Reșița... Vai, ’domnule >Sas«n I D. Banu s’a... lepădat și d-sa de curte, pentru a se ocupa în viitor numai cu artele, dar ca simplu amator. Artist oficial va fi d. Lepădatu. O harababură, pare că ar fi năvălit... Tatarăscu ! Dar oricum, vor fi cincisprezece. 15. Doamne... Thermidor & C-nie Cronici muzicală Ultimul sinfonic dirijat de maestrul d’indy.— Sărbătorirea maestrului Vincent d’indy.—Concertul basului G. Niculescu-Basu. Marele compositor francez, maestrul Vincent d’Indy a mai condus orchestra „Filarmonicei“ într’un ultim concert simfonic, încă un rar „regal“ muzical oferit iubitorilor de muzică aleasă de acest fin polifonist. „Poemul celor patru limanuri“ de Vincent d’Indy, o înșiruire de pagini de un delicat impresionism, în care tresar ca mici teme caracteristice, înseilări de musică descriptivă, țesute cu aceiași savantă complexitate armonică și cu aceiași atotputernicie în utilizarea fiecărui grup de elemente ca și a fiecărui element. „La vague et la cloche“ de Dupare, alte pagini de musică impresionistă, inspirate de o poesie de Francois Copée, au dat prilej baritonului Vulpescu de la Opera din Monte Carlo, să-și puie în evidență aleasa calitate a vocei, cum și școala pe care a făcut-o în faimoasa „Schola cantorum” de sub direcția maestrului D’Indy. Din „La légende de St. Christophe de Vincent d’Indy maestrul a dirijat „A la queste de Dieu“, pagini încărcate de un misticism adânc ce revelează legăturile puternice sufletești păstrate între marele compositor și maestrul său Cezar Franck. Și în prologul acestei capodopere a maestrului Dandy a sunat impunător glasul baritonului Vulpescu, primit cu o deosebită simpatie de alesul auditor al acestui concert, în fruntea căruia era M. S. Regele Ferdinand și M. S. Regina Elisabeta a Greciei. Finanțul acestui ultim festival muzical condus de maestrul D’Indy l’a alcătuit „ A doua simfonie“ a maestrului francez, ale cărei patru părți sunt tot atâtea capodopere de polifonie savantă, caracteristice prin acelaș virtuozism al orchestrației în fața căruia cu drept cuvânt se pleacă toți. Viu aclamat de întreg auditorul acestui ultim simfonic, maestrul Dandy a putut să-și dea seamă cât de mult este admirată întreaga sa operă, grație și faptului precumpănitor că publicul nostru o apreciază cu atât mai mult cu cât e reprezentată la noi prin câțiva distinși emuli ai maestrului Dandy. • In preziua plecărei sale din Capitală maestrul Dandy a fost sărbătorit printr’un banchet dat la „Enescu“ de toți discipolii săi români. Cu acest prilej d. C. Banu, ministrul artelor a rostit o cuvântare, făcând apologia sărbătoritului compositor și amintind că, dacă musica noastră începe să însemneze ceva aceasta i se datorește maestrului Dandy, ai cărui foști elevi sunt toți compositorii noștri de seamă, în frunte cu maestrul Kiriak, vestitul nostru compositor și conducător al sec. corale „Carmen". S’a mai putut afla, din cuvântarea ministrului artelor că s’a început marea operă de strângere a folklorului nostru muzical sub conducerea maestrului Kiriac, operă de o neînchipuită valoare pentru viitorul muzicei noastre și la care sufletul sec. „Carmen" lucrează în tăcere de mulți ani. • " Unul din cele mai bune elemente ale „Operei Române" excelentul bas G. Niculescu-Basu, și-a dat deunăseară la Ateneu, concertul anunțat. Vocea aceasta mare, înzestrată cu un grav și simpatie timbru, din ce în ce mai strălucitor, a sunat impunătoare, colorând cu o căldură și o distincție în nuanțare atâtea splendori ale repertoriului marilor bași: aria din Roberto il diavolo“ de Meyerbeer, „Boco il mondo" din „Mefistofeles" de Boito, aria lui Leporello din „Don Juan“ de Mozart, „Laraluinia“ din „Bărbierul“ lui Rossini, vreo două arii românești și în duetul din „Hughenoții“ de Meyerbeer, cântat cu d-na Aca de Barbu. Un foarte select și numeros public a aplaudat cu căldură pe marele nostru cântăreț, care a dovedit că aleasa-i carieră de cântăreț scenic nu-i întunecă de fel alesele-i însușiri de concertist. Acompaniamentul la pian a fost foarte discret ținut de maestrul Umberto Pesione de la Opera Română. piecirtinf Citita tn pag. Il-a Ultima ora Pentru înfrățire și pentru Rege Un toast al d-lui Marghiloman D. Marghiloman a oferit Duminică seară o masă de 200 tacâmuri la restaurantul Ferdinand delegațiilor venite din toată țara să ia contact cu organizația din Temișoara. Au participat la această masă, afară de delegați, foarte numeroase personalități de frunte din localitate și reprezentanții presei. D. Marghiloman a ridicat urmiâtorul toast. Domnii mei. V’am rugat să vă întruniți la o masă. Vă mulțumesc că ați venit. V’am rugat să veniți ca să ne cucunoaștem mai bine. Nu facem aici politică sau, mai bine zis , facem politica cea mai bună acea a fraternizării sociale (Aplause). Asta e prefața cea mai bună a fraternității reale. Când ne vom fi cunoscut și înțeles unii pe alții mai bine, vom fi învățat a ne respecta unii pe alții și vom merge până a respecta și micile susceptibilități ale fiecăruia, trase din trecutul nostru respectiv. Și pentru că am vorbit de mine, dați-mi voie să vă învit să ridicați paharul dv. în sănătatea celui care, în toate circumstanțele și cu toate prilejurile îndeamnă pe fii României la unire, în sănătatea regelui Ferdinand. (Urale entuziaste îndelung repetate). 0 mare festivitate comemorativă la Milan. Ziariștii străini cari au asistat la ceremonia comemorativă a înaintare! trupelor fasciste în contra Romei, s’au întrunit la hotelul Continental într’un cerc intim. In afară de 40 corespondenți și trimiși speciali ai celor mai mari ziare europene și americane a mai fost de față comandantul general al miliției naționale Devecchi, Zimplo delegatul serviciului de presă pentru străinătate și alte personalități. Răspunzând salutului exprimat de colegii străini, Raoul Demetra președintele Asociației presei străine din Roma a manifestat gratitudinea sa pentru ocazia care îi s’a oferit de a lua parte la manifestarea patriotică a națiunei italiene. Profesorul Zimplo mulțumește lui Demetra, amintind că străinii trebuiau să constate activitatea strălucită desfășurată de Italia pe câmpul muncei. Oratorul amintește mai ales renașterea producțiimei italiene, datorită regimului fascist. Intr’adevăr în primul an al guvernământului d-lui Mussolini, lucrătorii italieni au produs mai mult decât oricând. Zimolo termină toastând în sănătatea colegilor de la presa mondială, oaspeți întotdeauna doriți de Italia, care ca element de pace și muncă va colabora spre a ajunge la orizonturi noi și mai luminoase. 0 invenție interesantă 1 Constanța. — Face mare Senzație ’în localitate invenția făcută de tânărul droghist local Nestor Ștefan Otaf. D-sla a inventat un explosibil lichid Cu un gram din acest explosibil se poate produce un depalstament de 5 ■•metri cubi de pământ bătut. Explozia se produce fără detunătură. S’au făcut mai multe experiențe reușite. Inventatorul va oferi invenția ministterului de răsboi. Probleme actuale Educația copilului L In scoală, acasă si in societate IIi * «=[3=00——ii I , — însemnările unui institutor — Ziarul „Universal“ când scrie asupra unei chestiuni de joarecare greutate, atât de mult greșește, încât un om cu oarecare cunoștințe în chestiunea tratată greșit, mi se poate al ține a nu denunța greșeala, pentru că își închispue, că acel ziar fiind citit și propagând publicului idei greșite, ar fi un rău serviciu, ce se aduce culturei noastre. Ziarul . Universul“ în numărul de la 6 Octombrie publică în foileton un articol, despre educația copiilor din ziua de azi. Chestiunea o tratează altfel fără multă seriozitate și cred că nici cu vreo intenție de a rezolva această chestiune atât de complicată, dar fiindcă nu trebue să se creadă aceia ce s’a scris în foiletonul citatului, ziar căci se spune un neadevăr, doresc să stabilesc următoarele: A educa înseamnă a crește copilul și a desvolta în el anumite calități și virtuți și a îndrepta toate facultățile lui într’o direcție anumită. Educația nu cere ca părinții lui să fie dintr’o anumită categorie de oameni și nici nu este tolerantă. Dacă părintele copilului a fost vițios educația luptă la odraslele acestui părinte să fie scoase de sub imperiul tuturor vițiilor, să-l schimbe și să-l scape pe cât posibil din ghiarele atavismului. Dacă educația nu ajunge aci, atunci ea nu există. Copii criminalilor sub puterea sugestivă a educațiunii au putut deveni oameni onorabili, după cum copii unor oameni onorabili au devenit declasați și chiar criminali din cauză că au fost lipsiți de educație. Așadar orice copil care își permite fapte necuviincioase față de bătrâni și de mai marii lor sau cari se urcă pe scările vagoanelor de tramvaie și nu plătesc după, cum scrie autorul pomenitului articol, o fac desigur pentru că ei sărmanii copii n’au acasă educator salvator și dacă un domn din public îi dojenește cu vorbe blânde și frumoase înseamnă că acel domn este un om care face educație sănătoasă, pe când autorul, d-l Negru, care plătește drumul copilului îndrăzneț, sau face haz de micile necuviințe, după cum declară însuși în articolul său, face un act de mare imprudență și lovește brutal în buna educație a altor copii modești, ce nu ar îndrăzni să facă încălcări de felul acesta, fiindcă sunt educați. Fiecare om ajuns la o maturitate a cugetării, oricât de ștrengar a putut fi în copilăria lui, pentru care numai el nu poate fi de vină, are tot dreptul și aduce un bun serviciu educațiunei publice, când se revoltă de insolențele copiilor și ale tinerilor deși nu ei sunt de vină. Dacă ar fi fost adevărat, cum pretinde autorul acelui articol, că toate piiatele copiilor se datoresc părinților, și că copilul este oglinda părinților lui, atunci omenirea de azi nu ar mai fi făcut nici un pas spre progre și toți am fi tot acolo unde erau strămoșii cari trăiau prin păduri și prin bordeie de pământ. Deci cum se știe de sigur, că lumina ne vine de la soare tot așa de sigur este că tot progresul vine prin buna educație. Mai am ceva de stabilit. Sunt trei factori principali în educația copilului: familia, școala și societatea sau publicul, care supără pe autorul „Universului“ că nu lasă copii în pace. Familia face educația copilului mai puțin decât ar trebui, aceasta pentru că nu cunosc toți această artă grea. Școala mai mult sau mai puțin face și e datoare să facă educația elevului. Publicul însă este un infern pentru bietul copil din ziua de azi. Publicul care tolerează toate abaterile și încălcările pe stradă și chiar în localuri publice, combate școala și ucide familia. Eu publicând o foaie plină de imoralități și citindu-mă tinerii, fac o rea educație, combat școala și ucid familia. Ziarele care publică romane de senzație fac o educație nenorocită fie cărei urmări se văd zilnic și au acelaș efect ca și cinematografele care au invadat orașele și târgurile. Așteptăm să ajungă și la sate. Caricaturile batjocorite la adresa oamenilor noștri politici și cari se primesc la vitrine mai cu plăcere decât orice tablou, ce ar cere această favoare, au contribuit grozav de mult ca să facă educația copiilor noștri din ziua de azi. Și nimeni, nimeni, nu se gândește cât de mare rău face această nepăsare a societății. Noi vorbim în școală cu respect elevilor de persoanele însemnate din viața noastră, dar când merg în București acolo învață ei cum se respectă geniile și talentele noastre. In marea școală a societății noastre, copilul și tânărul citește și învață mai repede, pentru că acolo e școala vie, școala activă, și dara, această școală e vițioasă,cu îndesmnuri și apucături rele, nici familia și nici sărmata școală oficială, nu prea pot să facă mult. Ca concluzie ar fi să nu se acuze nici părinți și nici profesorii dacă copii în afară de coperișul acestor două sactuare, se schimbă atât de mult, încât nu-i mai recunoaștem, pentru că în mijlocul societății ei văd cu totul altceva de ce li se spune în școală sau acasă. Numai câteva excepții se pot ivi: însă numărul cel mare îl dau aceia ai căror părinți și profesori își fac, pe cât le permite puterile lor, toata datoria cerută de legile bunei creșteri. Deci să se stârpească toate relele sociale și nu se vor mai vedea copii răi atât de mulți ca astăzi. Fiecare persoană din marele public să-și schimbe moravurile și veți vedea, domnule Negru alți copii ca cei de azi. Eu voi zice ca și autorul articolului în chestiune că numai cinci minute să văz cum se prezintă copiii și tinerii într’un oraș și știu ca ce fel de oameni am de aface. I. C. LUNCAN, institutor. XXX O XXX