Timpul, noiembrie 1923 (nr. 197-220)

1923-11-01 / nr. 197

ANUL Al XXIII-lea No. 197 ABONAMENTE Un an . T..........................Lei 800 3 luni ......................................400 6 luni . ............................. „ 200 Pentru preoți, și învățători, Intelectuali,', funcționari și muncitori se face o reducere de 50 °­ c Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costă exemplarului este dublu __________TELEFON No. 6/55 SOBT DIRECȚI­A UNUI COMITET ÎMIM-RF.DACTOR­ UOLDEA RADULESCU Joi 1 Noembrie 1923 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — BUCUREȘTI — Calea Victoriei No. 60 (Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacție trebue adresată Primului­ redactor Manuscrisele nepublicate se ard: domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie Manifestația­ de la Timișoara i fi.. .. / - ~a Ecoul declarațiilor d-lui Marghiloman. - Perpe­tuarea vechilor siste­me.— Singura nădejde de salvare- Din violența atacurilor îndreptate mereu asupra mea, au izvorât pute­rile mele de luptă. Nici nu amuțise încă bine ecoul acestor cuvinte ale d-lui Marghiloman, și la București am avut o nouă ilustrare a pricini­lor cari au determinat dein răsboi în­coace, furioasele atacuri contra șefu­lui partidului conservator. După dibuirii cari s’au prelungit mai multe săptămâni, dând oportu­­nizmului d-lui Brătianu aspectele u­­nui mare scandal public, șeful libe­ralilor a izbutit, în fine să facă mult așteptata sa remaniere. Pentru ca să mai poată fi puțină liniște în marele partid național-li­beral, a fost nevoi să se creeze trei nouă departamente. Mărturisim că la această fericită soluție nu ne așteptam. Ingeniozita­tea d-lui Brătianu a trecut chiar pes­te fineța obișnuită a măsurilor sale oportuniste. Trei nouă departamente create de d. Brătianu, numai pentru a satisface pretențiile ministeriabili­lor săi și a rezolva o criză intestină d­e partid care luase proporțiile unui scandal public, de acelaș domn I. I. C. Brătianu, care a primit cu știu­tele severe imputări o îmul­țire a mi­nisterelor, făcută nu de mult! Firește că oamenii politici cari cu­tează să ajungă la asemenea soluții, nu puteau avea față de d. Marghi­loman altă atitudine decât cea a j unor atacuri furioase. Șeful conser­­­­atorilor­ a fost totdeauna o piedică în calea unor astfel de procedee, cu atât mai mult azi, când a repetat cu stăruință declarațiunile sale catego­rice și a săpat în mintea tuturor ro­mânilor dornici de mai bine pentru țara lor, o c­oncepțiune politică no­bilă, care exclude oportunizmul li­beral, și orice altfel de asemenea sălbatec oportunizm, pentru a nu con­sidera decât acțiunile și sistemele care­ lăsă pe­ ultimul plan interesul personal și interesul de clan, punând mereu înainte interesele generale. De aceea este explicabil avântul cu care a fost ascultat de Marghilo­mani la Timișoara, emoțiunea, setea, cu cari au fost urmărite declarațiu­­nile sale. Manifestația de la Temni­­șoara este un punct de orientare în mijlocul­ unei vieți politice de dibuire și de imoralitate. Numai concentrarea de forțe pe care a cerut-o șeful conservatorilor, va face imposibile acțiuni dăunătoa­re ca cea a remanierii de azi. Numai­ dacă va fi ascultat cuvântul său, se va putea pune capăt unui regim care dă acum semne că departe de a in­tenționa să remedieze relele de toată lumea i­onstatate, se pregătește să le perpetueze și să le agraveze. Ovațiunile de la Timișoara sunt­­ pentru noi o nădejde. Nu vom fi as­ cultați de practicianii politicii de ta­rabă, de apologiștii abuzului și ai ja­fului în averea statului; dar cuvin­tele d-lui Marghiloman au pătruns în sufletele celor mai buni fii ai țării, i de dincoace și de dincolo de Carpați, — și dim sămânța aceasta generoasă vor trebui să crească roadele cari să ne ducă spre limanul salvării. Pe foi de calendar M Mi$to” $| altele _____ Un harnic colaborator al nostru, de pro­fesie institutor, se ocupă de educația pe care societatea de azi o dă copiilor. Publi­căm in foiletonul numărului de azi însem­nările sale judicioase. Ne vom îngădui să adăugăm observațiu­­nilor sale, una proaspătă, prilejită de apa­riția senzaționalei reviste umoristice: «Mișto», Cu greu s’ar fi putut imagina ceva mai educativ decât această frumoasă și pi­cantă revistă colorată. Numărul prim are pe prima pagină o ilustrație foarte umo­ristică: un posterior de damă grasă care, pentru un admirator al ei ar reprezenta luna! Cealaltă copertă a revistei reprezintă o demimondenă boită, desbrăcată bine înțe­les, care ne prezintă două piciorușe desfă­cute, pentru a se arăta cât de lesne își poate plăti cineva chiria. «Miștor, nu-i așa ! Și mai cu seamă edu­cativ ! Dacă asemenea publicațiuni pot­ fi îngă­duite, e o copilărie să se mai ceară dască­lului vreo stăruință în educarea copiilor. Chiar cei mai bine dispuși să urmeze nu­mai exemple bune, vor fi lesne tentați de decolteurile colorate din «Mișto», ori din celelalte publicațiuni similare, cari au în­ceput să apară cu duiumul, și-și culeg ci­titorii exclusiv din rândurile tineretului. Gustul pornografiei a ajuns așa de dez­voltat, în­cât, dintre toate publicațiile, nu­mai cele așa zise «umoristice», rentează. In fiecare zi apare alta. Tiribomba, Zîm­­betul, Mișto, Revista picantă, Zumbai, Re­vista galantă, Surîsul, a fi cine le mai poate ști ! Aceste rușinoase publicațiuni, au intro­dus și un fel de mică publicitate, în care cu o plată de câțiva lei, Mișu Popescu, elev în a 6-a liceală, corigent la limba latină, poate declara d-rei Fifița Ștefănescu din clasa 5-a a cutărui externat ori pensionat, că o iubește. Pentru că, de, poșta e primej­dioasă, cu ea mai poate fi și oarecare con­trol și urecheată acasă. Nu se poate lua oare nici o măsură con­tra acestei pleiade de... umoriști, dintre cari mulți nici nu știu să semneze corect , întrebăm 11 HYPERION externă Ungariei Budapesta, 29 (Rador). — Primul minis­­­­tru Bethlen a declarat într’un discurs ținut la Balassagyarmat că raporturile cu Aus­tria au fost definitiv tranșate. Acțiunea pentru redobândirea încrederei marilor Puteri a început și Anglia și Italia susțin Ungaria în chestiunile vitale. Guvernul in­tenționează să restabilească în curând ra­porturi convenabile cu statele vecine. Di­­vergențele externe trebuesc aplanate pen­tru a dobândi liniștea și siguranța internă. Prin această politică se va ameliora și soarta minorităților ungare. Chestiunea îm­prumutului va ameliora situația politică internă și economică. Guvernul caută să consolideze țara urmând o politică de rea­lități conformă cu exigențele momentului, ferindu-se de formule extreme și radicale. D. Bethlen a terminat constatând o ame­liorare considerabilă în chestia consolidării Ungariei. 2 lei exemplarul Marele mister al existenței consistă în îm­prospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou —* iată ce este conservatismul. M. EMINESCU Un apel către plugari ■----«"-'3 Munca agricultorilor e ne­socotită și avutul lor supus unor grele bi­ruri. Uniunea centrală a sindicatelor A­gri­cole a adresat sătenilor plugari urmă­torul apel: Simțiții cu toții turn de mulți ani munca câmpului este năpăstuită.’ Vi­ței'a dat pământul să-l munciți ,i­ată îndestulați cu muncia Voastră și nevoile voastre și ale țării. Sunteți pri­goniți prin dări grele pe cari mulți din voi nici nu se știu. Ni se dijmuește fiecăruia din noi, prin taxe la vamă, aproape jumătate din banii ce ni se cuvin pentru productele noastre. Negustorul care ne cumpără bucatele­ ne oprește jumătate din prețul ce nu sar cuveni, fim­ silit să plătească sta­tului taxe mari la vamă. Și chiar atunci când productele ne sunt cumpărate pentru trebuințele ce­lor din țară, tot jumătate preț căpă­tăm. față de prețul ce-1 are marfa afară din țară, din cauza taxelor. Dacă cu toții sun­tem datori să plă­tim din avutul nostru datoriile statu­lui făcute pentru războiu și celelalte nevoi ale țării, să se facă Șocoteală dreaptă de ce se cuvine să plătească anual fiecare român, potrivit averei, și câștigurilor ce are fiecare din noi. A se lua însă fără, socoteală și pe d'antre­­gul jumătate din munca plugarului, fie că anul a fos­t bun, fie că rodul a fost slab, aceasta nu este dare, el este un adevărat jaf și batjocură, în averea omului. Vedeți cum din an în an rodnicia pământului slăbește, cum ogorul se înțelinește și câmpul se umple de mă­răcini și alte burueni vătămătoare se­mănăturilor. Aveți vite, aveți pământ, dar vă lipsesc celelalte unelte trebuin­cioase plugarului, pentru că un plug nou costă lei 2500, — plugul cu 2 brazde costă lei 4000 —, o grapă de fier costă lei 3000, —­ iar o mașină de semănat în rânduri­lei 18.000 — și fără unelte nu se poate lucra bine pă­mântul. Vedeți cum grâul s­e vinde mai­eftin ca porumbul și ovăzul, pentru că este oprit să Se vândă afara din țară și suntem siliți să-l vindem morilor și brutarilor cu jumătate preț.­­ Vedeți cum alții câștigă și se îmbo­gățesc din munca noastră, a pluga­rilor. A mai răbda mai departe această­ soartă, însemnează să pierim cu totul și țara noastră să rămână mai în urma altor țări, unde munca omului este cins­tită și folosită spre binele tuturor. Dreptate și îndreptare nu se va face dacă nu o cerem stăruitor guvernului ori care ar fi el — strâns uniți la un loc, plugari mici și mari. Veniți în număr mare, veniți de pre­tutindeni. Să ne sfătuim cu toții și să cerem în liniște să ni se facă dreptate. „Veniți Duminică 11 Noembrie la O mare întrunire publică, care va avea loc în București, în sala Dacia, la ora­ 2 după amiază. Veniți să vă spuneți păsul, din­ viu graiu, celor clari sunt datori să ne asculte. Veniți din toate părțile țării, toți acei cari sunteți în­lesniți a face cheltuiala unei călătorii la București.­­ Cu toate prigonirile­,­ nu încetați mun­ca timpului. Toți care aveți grâu, se­mănați-! în porumbiște, la noroc, că aceasta este meseria și soarta noastră a plugarilor, să aruncăm sămânța în pământ ca din munca noastră să tră­iască alții. Uniunea centrală a sindicatelor agricole din Buc­ur­ești ECOURI CURIOZITATE, — «Universului» nu-i plac afișele pe cari le-am distribuit noi la Timișoara pentru a ne anunța întrunirea, închipuiți-vă, — se vestia populațiiunii ger­mane de acolo, această întrunire, în limba germană ! Nu ne miră asemenea stupide acuzațiuni. Oare n’au mai fost ridicate ele de atâtea ori contra d-lui Marghiloman și contra al­tor oameni politici . N’a fost acuzat d. dr. Lupu de trădare pentru că a vorbit unei populațiuni mi­­noritare în limba ei . La timp s’a dovedit că nu ne aflăm de­cât în fața unei rușinoase ipocrizii. D. Brătianu însuși a bacherisit câteva cuvin­­­te în turcește pentru a putea vorbi în lim­ba ei populațiunii minoritare din Cadrila. Z­iar. Cutează cineva să spue că nu e ade­vărat . Dar, pentru că e vorba despre «Univer­sul», am întreba: în ce limbă a făcut di­­recția acestui ziar cererea de reapariție că­tre comandatura germană . Simplă curiozitate... • ERA OPORTUN. — D. Brătianu a creat trei noui departamente. Se va zice că este o nouă povară pentru bugetul Statului. Ei și î­l scump,, dar face... Numai așa vom putea fi ocrotiți, social, de indiscutabila competență a d-lui N. D. Chirculescu, cel care și-a cucerit nepieritoare titluri de glo­rie de când a primit să fie raportorul Cons­tituției. Numai așa d, N. N. Săveanu a putut sări, în sfârșit, peste chenarul negru al nesuferitei și eternei liste de ministe­riabili... Sau vice-versa! In orice caz, chiar dacă aceste departa­mente noui, nu vor schimba nimic din ve­chiul orientalism, ele sunt binevenite, pen­tru că erau oportune­­­I CEI CARI AU RAMAS. — Printre cei­­ cari au rămas e și d. general Moșoi. Nu­­m­ai cu osteneala unei treceri, dela comu­nicații la lucrările publice. La comunicații, firește, a trecut d. ge­neral Văitoianu. Cui pe cui se scoate, un general în locul altuia ! De ce n’o fi trecut d. Văitoianu direct la lucrările publice ! ■MiSter. In schimb ! — a intrat &. Tancred la in­­dustrie. Vai, domnule Sassu ! Mai ales că e incompatibilitate și cu Reșița... Vai, ’domnule >Sas«n I D. Banu s’a... lepădat și d-sa de curte, pentru a se ocupa în viitor numai cu ar­tele, dar ca simplu amator. Artist oficial va fi d. Lepădatu. O harababură, pare că ar fi năvălit... Ta­­tarăscu ! Dar oricum, vor fi cincisprezece. 15. Doamne... Thermidor & C-nie Cronici muzicală Ultimul sinfonic dirijat de maestrul d’indy.— Sărbăto­rirea maestrului Vincent d’­indy.—Concertul basului G. Niculescu-Basu. Marele compositor francez, maes­trul Vincent d’Indy a mai condus or­chestra „Filarmonicei“ într’un ultim concert simfonic, încă un rar „regal“ muzical oferit iubitorilor de muzică aleasă de acest fin polifonist. „Poemul celor patru limanuri“ de Vincent d’Indy, o înșiruire de pagini de un delicat impresionism, în care tresar ca mici teme caracteristice, înseilări de m­usică descriptivă, țe­sute cu aceiași savantă complexitate armonică și­­ cu aceiași atotputernicie în utilizarea fiecărui grup de ele­mente ca și a fiecărui element. „La vague et la cloche“ de Dupare, alte pagini de m­usică impresionistă, inspirate de o poesie de Francois Copée, au dat prilej baritonului Vul­­pescu de la Opera din Monte Carlo, să-și puie în evidență aleasa calitate a vocei, cum și școala pe care a fă­cut-o în faimoasa „Schola cantorum” de sub direcția maestrului D’Indy. Din „La légende de St. Christophe­ de Vincent d’Indy maestrul a dirijat „A la queste de Dieu“, pagini încăr­cate de un misticism adânc ce reve­lează legăturile puternice sufletești păstrate între marele­­ compositor și maestrul său Cezar Franck. Și în prologul acestei capod­opere a maestrului Dandy a sunat impu­nător glasul baritonului Vulpescu, primit cu­­ o deosebită simpatie de a­­lesul auditor al acestui concert, în fruntea căruia era M. S. Regele Fer­dinand și M. S. Regina Elisabeta a Greciei. Finanțul acestui ultim festival mu­zical condus de maestrul D’Indy l’a alcătuit „ A doua simfonie“ a maes­trului francez, ale cărei patru părți sunt tot atâtea capod­opere de poli­fonie savantă, caracteristice prin a­­celaș virtuozism al orchestrației în fața căruia cu drept cuvânt se pleacă toți. Viu aclamat de întreg auditorul acestui ultim simfonic, maestrul Dandy a putut să-și dea seamă cât de mult este admirată întreaga sa operă, grație și faptului precumpă­nitor că publicul nostru o apreciază cu atât mai mult cu cât e reprezen­tată la noi prin câțiva distinși emuli ai maestrului Dandy. • In preziua plecărei sale din Capi­tală maestrul Dandy a fost sărbă­torit printr’un banchet dat la „Enes­­cu“ de toți­ discipolii săi români. Cu acest prilej d. C. Banu, minis­trul artelor a rostit o cuvântare, fă­când apologia sărbătoritului compo­sitor și amintind că, dacă musica noastră începe să însemneze ceva a­­ceasta i se datorește maestrului Dandy, ai cărui foști elevi sunt toți compositorii noștri de seamă, în frunte cu maestrul Kiriak, vestitul nostru compositor și conducător al sec. corale „Carmen". S’a mai putut afla, din­­ cuvântarea ministrului artelor că s’a început ma­rea operă de strângere a folklorului nostru muzical sub conducerea ma­estrului Kiriac, operă de o neînchi­puită valoare pentru viitorul muzicei noastre și la care sufletul sec. „Car­men" lucrează în tăcere de mulți ani. • " Unul din cele mai bune elemente ale „Operei Române" excelentul bas G. Niculescu-Basu, și-a dat deună­­seară la Ateneu, concertul anunțat. Vocea aceasta mare, înzestrată cu un grav și simpatie timbru, din ce în ce mai strălucitor, a sunat impună­toare, colorând cu o căldură și o dis­tincție în nuanțare atâtea splendori ale repertoriului marilor bași: aria­­ din Roberto il diavolo“ de Meyer­beer, „Boco il mondo" din „Mefisto­­feles" de Boito, aria lui Leporello din „Don Juan“ de Mozart, „La­­raluinia“ din „Bărbierul“ lui Rossini, vre­o două arii românești și în duetul din „Hughenoții“ de Meyerbeer, cântat cu d-na Aca de Barbu. Un foarte select și numeros public a aplaudat cu căldură pe marele nos­tru cântăreț, care a dovedit că alea­sa-i­­ carieră de­­ cântăreț scenic nu-i întunecă de fel alesele-i însușiri de concertist. Acompaniamentul la pian a fost foarte discret ținut de maestrul Um­berto Pesione de la Opera Română. piecirtinf Citita tn pag. Il-a Ultima ora Pentru înfrățire și pentru Rege Un toast al d-lui Marghiloman D. Marghiloman a oferit Duminică seară o masă de 200 tacâmuri la res­taurantul Ferdinand delegațiilor ve­nite din toată țara să ia contact cu organizația din Temișoara. Au participat la această masă, a­­fară de delegați, foarte numeroase personalități de frunte din localitate și reprezentanții presei. D. Marghiloman a ridicat urmiâ­to­rul toast. Domnii mei. V’am rugat să vă întruniți la o masă. Vă mulțumesc că ați venit. V’am rugat să veniți ca să ne cu­­cunoaștem mai bine. Nu facem aici politică sau, mai bine zis , facem politica cea mai bună acea a fraternizării sociale (Aplau­­se). Asta e prefața cea mai bună a fraternității reale. Când ne vom fi cunoscut și înțeles unii pe alții mai bine, vom fi învățat a ne respecta unii pe alții și vom mer­ge până a respecta și micile suscep­tibilități ale fiecăruia, trase din tre­cutul nostru respectiv. Și pentru că am vorbit de mine, da­­ți-mi voie să vă învit să ridicați pa­harul dv. în sănătatea celui care, în toate circumstanțele și cu toate pri­lejurile îndeamnă pe fii României la unire, în sănătatea regelui Ferdi­nand. (Urale entuziaste îndelung re­petate). 0 mare festivitate comemorativă la Milan.­­ Ziariștii străini cari au asistat la ceremonia comemorativă a înaintare! trupelor fasciste în contra Romei, s’au întrunit la hotelul Con­tinental într’un­­ cerc intim. In afară de 40 corespondenți și trimiși spe­ciali ai celor mai mari ziare europe­ne și americane a mai fost de față comandantul general al miliției na­ționale Devecchi, Zimplo delegatul serviciului de presă pentru străină­tate și alte personalități. Răspunzând salutului exprimat de colegii străini, Raoul Demetra preșe­dintele Asociației presei străine din Roma a manifestat gratitudinea sa pentru ocazia care îi s’a oferit de a lua parte l­a manifestarea patriotică a națiunei italiene. Profesorul Zimplo mulțumește lui Demetra, amintind că străinii tre­buiau să constate activitatea strălu­cită desfășurată de Italia pe câmpul muncei. Oratorul amintește mai ales renașterea producțiimei italiene, da­torită regimului fascist. Intr’adevăr în primul an al guvernământului d-lui Mussolini­, lucrătorii italieni au produs mai mult decât ori­­când. Zimolo termină toastând în sănă­tatea colegilor de la presa mondială, oaspeți întotdeauna doriți de Italia, care ca element de pace și muncă va colabora spre a ajunge la orizonturi no­i și mai luminoase. 0 invenție interesantă 1 Constanța. — Face mare Senzație ’în localitate invenția făcută de tânărul droghist local Nestor Ștef­an Otaf.­­ D-sla a inventat un explosib­il lichid Cu un gram din acest explosibil se poate produce un depalstament de 5 ■•metri cubi de pământ bătut. Explozia se produce fără detunătură. S’au făcut mai multe experiențe reușite­. Inventatorul va oferi invenția minist­­terului d­e răsboi. Probleme actuale Educația copilului L In scoală, acasă si in societate IIi * «=[3=00——i­i I , — însemnările unui institutor — Ziarul „Universal“ când scrie a­­supra unei chestiuni de joare­care greutate, atât de mult greșește, în­cât un om cu oarecare cunoștințe în chestiunea tratată greșit, mi se poate al ține a nu denunța greșeala, pentru că își închispue, că acel ziar fiind citit și propagând publicului idei greșite, ar fi un rău serviciu, ce se aduce culturei noastre. Ziarul . Universul“ în numărul de la 6 Octombrie publică în foileton un articol, despre educația copiilor din ziua­ de azi. Chestiunea o tratează altfel fără multă seriozitate și cred că nici cu vre­o intenție de a rezolva această chestiune atât de complicată, dar fiindcă nu trebue să se creadă aceia ce s’a scris în foiletonul cita­tului, ziar căci se spune un neadevăr, doresc să stabilesc următoarele: A educa înseamnă a crește copilul și a desvolta în el anumite calități și virtuți și a îndrepta toate facultă­țile lui într’o direcție anumită. Edu­cația nu cere ca părinții lui să fie dintr’o anumită categorie de oameni și nici nu este tolerantă. Dacă pă­rintele copilului a fost vițios educa­ția luptă la odraslele acestui părinte să fie scoase de sub imperiul tuturor vițiilor, să-l schimbe și să-l scape pe cât posibil din ghiarele atavismului. Dacă educația nu ajunge aci, a­­tunci ea nu există. Copii criminalilor sub puterea sugestivă a educațiunii au putut deveni oameni onorabili, după cum copii unor oameni onora­bili au devenit declasați și chiar cri­minali din cauză că au fost lipsiți de educație. Așa­dar orice copil care își permite fapte necuviincioase față de bătrâni și de mai marii lor sau cari se urcă pe scările vagoanelor de tramvaie și nu plătesc după, cum scrie autorul pomenitului articol, o fac de­sigur pentru că ei sărmanii copii n’au a­­casă educator salvator și dacă un domn din public îi dojenește cu vor­be blânde și frumoase înseamnă că acel domn este un om care face edu­cație sănătoasă, pe când autorul, d-l Negru, care plătește drumul­­ copilu­lui îndrăzneț, sau face haz de micile necuviințe, după cum declară însuși în articolul său, face un act de mare imprudență și lovește brutal în buna educație a altor copii modești, ce nu ar îndrăzni să facă încălcări de felul a­­ce­sta, fiind­că sunt educați. Fiecare om ajuns la o maturitate a cugetării, ori­cât de ștrengar a pu­tut fi în copilăria lui, pentru care numai el nu poate fi de vină, are tot dreptul și aduce un bun serviciu educațiunei publice, când se revoltă de insolențele copiilor și ale tineri­lor de­și nu ei sunt de vină. Dacă ar fi fost adevărat, cum pre­tinde autorul acelui articol, că toate piiatele copiilor se datoresc părin­ților, și că copilul este oglinda părin­ților lui, atunci omenirea de azi nu ar mai fi făcut nici un pas spre progre și toți am fi tot acolo unde erau stră­moșii cari trăiau prin păduri și prin bordeie de pământ. Deci cum se știe de sigur, că lumi­na ne vine de la soare tot așa de si­gur este că tot progresul vine prin buna educație. Mai am ceva de stabilit. Sunt trei factori principali în educația copi­lului: familia, șco­ala și societatea sau publicul, care supără pe autorul „Universului“ că nu lasă copii în pace. Familia face educația copilului mai puțin decât ar trebui, aceasta pentru că nu cunosc toți această artă grea. Școala mai mult sau mai puțin face și e datoare să facă educația elevului. Publicul însă este un infern pentru bietul copil din ziua de azi. Publicul care tolerează toate abate­rile și încălcările pe stradă și chiar în localuri publice, combate școala și u­cide f­amilia. Eu publicând o foaie plină de imo­ralități și citindu-mă tinerii, fac o rea educație, com­bat școala și ucid familia. Ziarele care publică romane de senzație fac o educație nenorocită fie cărei urmări se văd zilnic și au acelaș efect ca și cinematografele care au invadat orașele și târgurile. Așteptăm să ajungă și la sate. Cari­caturile batjocorite la adresa oame­nilor noștri politici și cari se primesc la vitrine mai cu plăcere decât orice tablou, ce ar cere această favoare, au contribuit grozav de mult ca să facă educația copiilor­­ noștri din ziua de azi. Și nimeni, nimeni, nu se gân­dește cât de mare rău face această nepăsare a societății. Noi vorbim în școală cu respect elevilor de persoanele însemnate din viața noastră, dar când merg în București acolo învață ei cum se res­pectă geniile și talentele noastre. In marea școală a societății noas­tre, copilul și tânărul citește și înva­ță­ mai repede, pentru­­ că acolo e școala vie, școala activă, și dara, a­­ceastă școală e vițioasă,­­cu îndesm­­nuri și apucături rele, nici­­ familia și nici sărmata școală oficială, nu prea pot să facă mult. Ca concluzie ar fi să nu se acuze nici părinți și nici profesorii dacă copii în afară de coperișul acestor două sactuare, se schimbă atât de mult, încât nu-i mai recunoaștem, pentru că în mijlocul societății ei văd cu totul altceva de ce li se spune în școală sau acasă. Numai câteva excepții se pot ivi: însă numărul cel mare îl dau aceia ai căror părinți și profesori își fac, pe cât le permite puterile lor, toata­ datoria cerută de legile bunei creș­teri. Deci să se stârpească toate relele sociale și nu se vor mai vedea copii răi atât de mulți ca astăzi. Fiecare persoană din marele public să-și schimbe moravurile și veți vedea, domnule Negru alți copii­­ ca cei de azi. Eu voi zice ca și autorul articolu­lui în chestiune că numai cinci mi­nute să văz­­ cum se prezintă­­ copiii și tinerii într’un oraș și știu ca ce fel de oameni am de aface. I. C. LUNCAN, institutor. XXX O XXX

Next