Timpul, ianuarie 1924 (nr. 246-265)

1924-01-14 / nr. 253

ANUL al XXIII-lea No. 253 ABONAMENTE Un an..................... Lei 800 6 luni .................... » 400 3 luni...................................... » 200 i. ' Pentru preo­t, și învățători. Intelectuali, funcționari $1 muncitori se face o reducere de Si­ °­ o Pentru străinătate atât coa’ul abonamentului cât ți costul Viremularulu­i este dublu TPI Ff*nw No. »/**> SOftl DIRECȚIEI UNUI COMitEl PR M-IIFOACTOR * IULDEA RADULESCU Anul Măriei Câlinescu Rare­ori1 un incident și o indivi­dualitate a­ rezumat mai repre­zentativ o situație. Maria CMines­­cu este ilustrația cea mai vie a e­­pocii­ sale. Cel puțin anu­l care s’a încheiat, este, în toate privințele anul simpaticei mediatoare de pe lângă comitetul agrar. Fără s’o bănuiască, și Dos­tă mai ales de ostenelile cu caii atâția alții se împovărează în zadar, Maria Că­­linescu zisă și Margareta Bolinti­­neanu zisă și Tincuța Ionescu, a intrat în istorie cu un nume sim­bolic și­ poetic, «dama de la comi­tetul agrar». După ce cenușa ui­tării părea­ că se așternuse de­asu­­pra acestei figuri interesante, iată că o revistă a funcționarilor poli­țienești are imprudența să ne ser­­vea­scă unele amănunte până azi necunoscute de toată lumea. A­­flăm astfel că Maria Călinescu este o veche clientă a poliției, a­­vând la activul ei numeroase con­damnări, pentru furturi și exero­­cherii. Penitenciarele noastre tre­bue să fi devenit înalte instituții de educație socială, de vreme ce simpatica damă de la comitetul a­­grar, abia es­te din ele, s’a putut instala intim, într’o societate se­lectă. Interesant este că în altele personagii cari i-au acordat pro­tecția și prietenia lor îi cunoșteau trecutul. Condamnările Măriei Călinescu nu i-au putut stânjeni cariera. Calitatea ei de pușcăriașe recidivists, n’a ostracizat-o și n’a scăzut nimic din stima pe care grația ei feminină, de­sigur, știa s’o cucerească, laolaltă cu pronun­țatele ei însușiri de intermediară. După cum aceste condamnări n’au împiedicat nici punerea ei în liber­tate pe cauțiune «morală». De ce nu. ? Maria CăLnescu s’a bucurat de avantagiile anului ei. Dezbrăcați-vă o clipă de toate mă­runtele și meschinele preocupări și interese personale, aruncați, pes­te bord lestul supărător al opor­tunităților politice, pentru a nu privi trecutul apropiat decât în lumina adevărului. E vinovată Mar.a Călinescu ? Ar fi putut ca vre­o­dată exista în altă atmosfe­ră morală și pe lângă alți oameni? Nu, firește. Ar fi rămas acolo, din lumea ei, la furturile și la ex­­crocheriile cu cari­era deprinsă. Dacă dezbrăcându-și haina văr­gată de cl­entă a penitenciarelor, a putut totuși, deveni «doamnă», și s’a putut înălța la rangul de mediatoare a împroprietăririlor și de amică a miniștrilor, a secre­tarilor de stat și­ a înalților func­ționari, e numai pentru că mediul acestora și concepțiunea lor mo­rală au îngădui­t-o. Urmăriți dez­baterile parlamentare ale sesiunii închise și spuneți, cu graiul adânc al conștiinței voastre nesiluite, dacă, surâzătoare și mândră, Că­­lineasca n’ar fi putut arăta pe mulți de acolo, tot așa de vinovați, mai vinovați decât ea. S'a încheiat oare anul damei de la Domenii. E o iluzie care ne în­călzește. Ne place să îngroșăm liniile cu cari despărțim timpul, dându-le și contururi morale. Sur­prindem pe­ alocuri vagi gesturi de protestare. Lumea pare obosi­tă de desfrâul care o îneacă. Vor veni îndreptări, trebue să vie. Căci încă doi, trei ani ca anul Măriei Călinescu, și pe urmă nu vom mai putea nădăjdui decât în puhoiul năvalnic care să curețe distru­­gând V. B. Spre lămurirea situației dn Grecia? Intențiile d-lui Venizelos Atena. 11. — In privința candida­­turei unui print englez, la tro­nul Greciei, din sorginte autorizată se anunță că Anglia, în nici un cerz nu va consimți ca un print englez să devină rege al Greciei. Anglia nu înțelege să se amestece în chestiunea dinastică a­ Greciei pe care o consi­deră ca o chestiune internă, pe care numai poporul grec are drept s'o rezolve.4 Atena. 11. — Urmând convorbirile cu diferite grupuri politice, Venize­los a vizitat ern seară pe Zahnis, care, după cum spun ziarele, deși bl­a­­mează îndepărtarea regelui, recu­noaște că întoarcerea sa în această clipă ar agrava situația mea care recomandă dimpotrivă multă pre­vedere. Z­aim­is relevă că numai Venizelos este calificat să asigure orânduirea dorită, căci oferă toate garanțiile pentru manifestarea liberă a voin­ței poporuluii. Asigură pe Venizelos rdc co­n­c­er­sul său, întrucât dânsul singur a­ încercat să­­ înfăptuiască împăciuirea în interior. Atena. 11. — Astăzi regentul a che­mat pe d. Russos, pe care l-a însăr­cinat cu formarea noului cabinet-D. Russos în afară de președinția consiliului va lua și ministerul de interne. D. Venizelos a luat ministe­rul de externe demisionând din pre­ședinția Adunarei constituante, la care este candidat d. Cafandris, u­­nul din conducătorii partidului li­beral.• Atena, 11­ — D. Venizelos, a decla­rat, că nu vrea să se amestece în a­­facerile interne ale partidului libe­ral. D-sa a sfătuit pe amicii săi po­litici și fruntași ai partidului. Că ar face bine să aleagă un alt șef, deoa­rece este ferm hotărât să se retragă din­ viața politică, și din alte motive dar și,din cauză, că sănătatea­­ este zdruncinată.« «Tribuna» din Roma are știri din Atena despre încli națiunile lui Ve­nizelos de a readuce pe suverani sau cel puțin de a încerca să găseacă o soluție intermediară în favoarea principiului dinastic, spre a evita complicațiviinte ce ar rezulta dintr'o zi schimbare radicală a regimului con­­stituțional în Grecia­­ .­ Paris. — Havas anunță că diferi­tele combinațiuni propuse de Veni­zelos pentru rezolvarea crizei mi­nis­­teriale, au fost rând pe rând res­pinse de Venizeliștii ortodoxă libe­rali, democrați și republicani. Totuș opinia publică spună că Venizelos va izbuti să formeze un cabinet. Paris.­­ Se vorbește de formarea unui cabinet Cafandaris; ziarele cred însă că d. Venizelos va sfârși prin a lua el însuși președinția Consiliu­lui. D. Venizelos a primit ori pe câți­vai din șefii opoziției, între cari și pe d. Mercouris, fostul primar­­ d A­­tenet--------——XXX­XX—-----------­ O tragedie navală Leaf­ield. 11. — Amiralitatea anun­ță urmăoarele: Submarinul L 24, a fost scufundat, pe când făcea exer­ciții la Portland. Sunt temeri că e­­chipaguul a pierit. Se fac­ sforțări pentru găsirea­ sa. Căci se cunoaște aproximativ poziția unde a fost scu­fundat. Agentul Lloydului de Wey­mouth spune: «Submarinul L. 24 a părăsit Portland odată cu flota a­­tlantică, când a fost lovit de vapo­rul de războia, «Resolution» — unul din va­poarele flotei — și s’a scufun­dat­ «Resolution» s'a reîntors la Portland. In timpul dezastrului vre­mea era întunecată, iar marea liniș­tită». Din alte surse se află că pe bor­dul acestui submarin se găseau midii marinari, un scop de a face e­­xerciții speciale. Un vapor construit înadins pen­­tru scoaterea la suprafață a subma­rinelor scufundate, a plecat cu mare iuțeală la fața locului, nădăjduind să scape pe câțiva din oamenii de pe bord-Submarinul pierdut a fost cons­truit cam pe la sfârșitul războiului și a fost lansat în larg îndată după armistițiu. Deplasa 1070 tone,­ având o iuțeală de 17 noduri Acum doi ani cu prilejul plecărei flotei din Weymouth, s'a produs o tragedie similară, sc­uf­undându-se submarinul K. 5. ­XXXXX­. Cugetăm­ de anul nou D. I. C. Duca. Ce bune sunt cât­e­ o dată lucrurile rele... Dacă m­’aș fi gândit la Iași, că o s’ajung vreodată la Belgrad, învățam și eu rusește, ca Brătianu. Și astfel aș fi putut vorbi și eu cu d. Pasici în limba lui Dos­­toevski, cum i-a vorbit d. Beneș, îmi spunea Porumbaru, care o auzise dela Golugovski, dar eu nu l’am crezut: suc­cesul în diplomație e legat unsori de amănunte caraghioase... * D. I. Brătianu. — Alt an. Vor veni alte evenimente și iar voi fi nevoit să cuget. E din cale-afară plictisitor! • . D. O. Mârzescu. — Anul acesta voi uni­­ica magistratura. Deocamdată sânt interimarul lui Duca care face pe can­celarul la Belgrad. Dă, Doamna, anul acesta e o postă ca să se prăpădească întreaga rasă porcină... • 1 D. AL Constantinescu. — De zile mari mintea omului e mai limpede, papié­i. De-abia acuma bag de seamă că sânt cel mai bătrân din neamul meu... • D. Vintilă Brătianu. — Muriră doi oameni,­ st­iviți de blocuri de gheață. Și nici unul nu era profesor. • Te nașc, — Eu sunt actor. Și d. Ionel Brătianu e prim ministru. Pă ce? D. Stelian Popescu. — Nu înțeleg ce rost au articolele într’un ziar. Iată o ehe­ tie pe care îmi propun s’o re­zolv anul acesta... Ce-ar fi dacă s’ar feri numai... anunțuri? D. Miile. — Cine ar putea spune că nu sunt consecvent? Fac și acum le -am făcut toată viața, susțin lupta contra adevărului...• D. Sassu. — M’a uitat lumea­. Oa­­­m­enii sunt ingrați cu trecutul. Dacă aș fi semnat mai multe permise aș fi lăsat mai multe amintiri. Și totuși... Dar de ce-oi fi cugetând la toate acestea, acum, de anul nou? Da, da, zilele de sărbătoare sunt zile de­ me­lancolie... O să-l întreb pe Jean Te­­haș dacă n’a avut și el aceleași gân­duri.... Thermidor et C*mie —-----XX XX- — Demisia ministrului de finanțe turc Constantinopol, 11 (Rador). — Mi­nistrul de finanțe turc Hasan Fehmi Bey șia dat demisia. Ziarele tur­cești afirmă că în legătură cu a­­ceasta va­ avea loc o remaniere a în­tregului guvern. -----------sxxxx---—---­ Contele Bethlen la București, Budapesta 11­ — Ministrul de externe ungar a făcut o expunere a situației externe în comisiunea parlamentară, declarând că politi­ca­ guvernului urmărește restabi­lirea relațiilor amicale nu numai cu statele vecine ci și cu toate ce­lelalte state. Cel­ mai bun mijloc pentru rezolvarea acestei proble­me constă în întrevederile cance­larului cu diferiți oameni de stat. In consecință cancelarul ungar intenționează să viz­ieze Bucureș­tii. Avem motive să credem că a­­­ceasta, vizită care face parte din programul viz­telor în străinătate, va influența în mod favorabil des­­voltarea raporturilor dintre Un­garia și România. ' -------XXXX-——— Reluarea transportu­rilor cu mare viteză Suntem autorizați a a­­nunța că transporturile cu mare viteză pe căile fe­ratei sistate în ultimul timp din cauza lipsei de combustibil și a timpului defavorabil, au fost relua­­te în întreaga țară. ----—xxxx-------­ 2 lei exemplarul Asasinatele din Palatinat Paris.­Presa franceză relevă ca a­tentatul din Spira (Speyer) a costat nu numai viața lui Heintz dar și a al­tor 5 separatiști. Ziarul „La Liberté" amintind propunerea britanică cu pri­vire la o anchetă asupra mișcărei se­paratiste arată că autoritățile fran­ceze nu fac acordului renan din 1919 și pe care Anglia l-ar viola dacă ar numi pe unul din agenții săi să facă con­trolul în regiunea ocupată de noi. In cazul acesta de ce nu ne-am duce și noi să facem o­­ anchetă la Colonia în zona ocupată de englezi. „Le Débats“ reproșează guvernului bri­tanic lipsa de imparțialitate: „Ne place să credem, scrie ziarul, că a­­sasinatul lui Heintz va determina gu­vernul britanic să mediteze asupra acestui eveniment care dovedește încă odată că în Germania există naționaliști îndârji­ți hotărâți ca prin violență, chiar prin crimă, să îm­piedice orice stare de lucruri care ar contraria șovinismul lor. Marele mister al existentei consista tn îm­prospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor; forme vechi, dar spirit pururea bou­r< Iată ce este conservat Omul. M. EMINESCU Capitala administrată cu ordonanțe nesancționate.— A cui este indolența? Capriciile climei noastre atot­schimbătoare, bine favorizate de ne­maipomenita vicurie a unei adminis­trații­ comunale a Capitalei, au voit să cunoaștem o nouă calamitate. După un ger, care a mers până la —25 de grade, o moină intempestivă a provocat, căderi dezastruoase, de zăpezi și gheața din vârful clădiri­lor centrale ale Bucureștilor. S'au înregistrat dezastre înspăi­mântătoare: doi pietoni uciși, alții răniți grav, vehicule fărâmate și fire telegrafice rupte. Mizeria administrației noastre co­munale, ne dă în fiecare zi motive de indignare, și pare aproape inutil să insistăm continuu asupra acelo­rași păcate.Dar organul oficial al guvernului, și o precipitată declinare de răspun­dere a primarului Capitalei, ne dau din nou de gândit asupra mentali­ta­tei celor ce ne conduc și ne admi­nistrează. «Viitorul» își intitulează reporta­­giul asupra nenorocirilor de a­ alt­­­eri astfel: «Efectele indolenței». Să nu vă închipuiți însă că este vorba de indolențai administrației co­munale, ci de indolența proprietari­­lor cari nu și-au curățat acoperișu­­lUe caselor, de zăpadă. Bine, cel pu­țin, că nu se vorbește de indolența­ victimelor cari n’au știut să se abată­­ din drumul sloilor ucigători. Pe acelaș ton, d-noi Costinescu s’a s grăbit să anunțe presa că d-sa s’a gândit la aceste eventuale nenoro­ciri, și în acest scop a și compus a 1763-a a sa ordonanță, în care soma pe toți să-și dea zăpada de pe case. Ordonanța însă nu avea sancțiune și în acest scop, tot genială sa pre­vedere neputincioasă, a cerut Parla­mentului să-l învestească cu puteri sancționare. Parlamentul însă nu s’a executat. Acesta este deci vinovatul, împreună cu proprietarii, și astfel Primarul Capitalei e descărcat de o­r­ice respon­sa­b­ili­taie. Când am rămas fără lumină, amim câtva timp, acelaș primar para opi­niei publice, pe nu știu care minis­ter, care nu î-a livrat în termen com­bustibiul. Ciudată mentalitate de guvernă­­mân și administrare au autoritățile liberale. Trăim în mizerie, cu tot soiul de lipsuri și calamități, mai suntem a­­menințați cu moartea, la fiece doi pași, și organele răspunzătoare se degajează de răspundere cu­ motive rizibile și copilărești. Capitala noastră nefericită, are o int­inder­e formidabilă-Cine n’ar recunoaște greutatea gos­­­podăriei ei, prin propriile mijloace,­­ sărace și incompetente ale consiliu­­lu comunali Dacă este nevoie să se­ recurgă la concursul și grija fiecă­rui gospodar în parte, a cui este in­dolența că nu se ia măsuri pentru a asigura acest concurs reciproc și indispensabil Sarcina unui primar se poate redu­ce la o literatură ordonavikdă, care să f­ie redactată cu o stăruință dem­nă de o treabă mai puțin caraghîoa­­smă. Ajunge o ordonanță pe an, dar o ordonanță cu sancțiune și mai ales cu mijloace pozitive de a o aduce la îndeplinire. Cert este că indolența­ nu este din partea celuia ce păcătuește împotri­va unei ordonanțe pe care fatal n’a citit-o, ci din partea acelora ce-și în­­chipue că o Capitală a țărei poate gospodări de la biroul, unde se scriu fade și nesancționate ordonanțe me­nite să rămână necitite și neaplîmte­­-------xxxx-----— Stinnes despre chestia reparațiu­­nilor Bering 11 (Rador). — Stinnes a declarat unui colaborator al ziaru­lui «Journal des Debats» că contrac­tele încheiate între industriașii ger­mani și Micum sunt primul pas pe calea rezolvirei definitive a ches­­tiunei reparațiunilor. Germania este în stare să achite datoriile sale nu­mai prin mijlocul prestațiunilor în natură. In consecință contractele între state și industriași trebuie fă­cute pe termen de la 20 până la 30 de ani. Luni 14"ianuarie 1924 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — BUCUREȘTI -Calea Victoriei No. 60 (Pasagiul Imobiliară) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domni autori sunt rugați să-și păstreze copie „Efectele indolenței" împrumutul în Franța nu se mai face Guvernul forțat sâ vândă redeventa Societăți­lor de petrol. — Situația financiară a Statu­lui ia o întorsătură din cele mai grave. Un ziar de seară ne-a adus ori ști­rea că mult așteptatul împrumut în Franța, pe reușita căruia se baza în­treaga situație de viitor a guvernu­lui, și ale cărui tratative durează de mai multe luni, nu se mai face, de­oarece d. Vintilă Brătianu refu­ză să accepte reducerea pentru redevența de petrol avansului Această reducere a fost cerută de grupul francez căruia avea să-i fie vândută redevența, și ea urma să se cifreze de la 500 la­ 250 milioane franci francezi. In schimb, acelaș ziar anunță că d. Vintilă Brătianu a început trata­tive cu Societățile de petrol din ța­ră, pentru a le vinde lor redevența de petrol a statului, la prețul mon­dia­l Și informatorul nostru adaugă «Aceste societăți și-ar lua ele anga­jamentul de a face statului un anu­me avans în numerar». Cei cari nu sunt inițiați asupra raporturilor financiare dintre statul român și societățile de petrol din țară, vor socoti, fără îndoială că proectul d-lui ministru de finanțe este cum nu se poate mai bun și mai realizabil, și vor felicita, pentru a­­ceasta pe d. Vintilă Brătianu. Fără îndoială că tot astfel va pre­zinta chestiunea și organele de pu­blicitate ale guvernului. Nu ne dăm înapoi de a afirma că la fel am judeca și noi dacă chest­iu­nea ar fi așa de simplă cum se pre­zintă la prima vedere. Din nefericire însă, lucrurile stau cu totul altfel. Statul român, care a putut obține pentru sine, printr’o lege excepțio­nală, utilizarea imediată și directă a redevenței datorește societăților de petrol, pentru combustibilul fur­nizat căilor ferate, de la 1919 încoace, o sumă considerabilă de bani. Socie­tățile au cerut în numeroase rân­duri să li se achite măcar o parte din datorie, dar fără rezultat. Acestui fapt se datorește de altfel și refuzul societăților de mai acum câteva zile, de a mai livra căilor fe­rate combustibilul necesar. Cum își închipue deci cineva că aceleași societăți, cari au să pri­mească de la guvernul român mari sume de bani din urmă, i-ar avan­sa ele vre-un leu pentru redevența ce le-ar fi vândută de stat» Noi credem că operația e cu ne­putință, și că în nici un caz societă­țile de petrol nu vor da statului bani lichizi, contra redevenței. In ipoteza că d. Vintilă Brătianu s’a gândit să le vânză redevența, atunci fără în­doială că ea va fi trecută în contul sumelor ce societățile au de primit dela stat. Dar în acest caz nici un ban nu va intra în visteria publică, deci nu poate fi vorba de un împrumut, ci, cel mult, de achitarea unei datorii. De unde însă va lua d. Vintilă Brătianu banii necesari statului, și cu ce va garanta d-sa un eventual împrumut, dacă va reuși să-l facă, — iată întrebări la cari nu credem că va putea răspunde nici d-sa. Reținem însă atât pentru moment: nereușita împrumutului în Franța, și nevoia în care s’a găsit guvernul de a plăti cu redevența vechile da­torii contractate către societățile de petrol. Situația financiară a statului ia deci o întorsătură din ce în ce mai gravă. Conferința dela Belgrad delațiunile cu Rusia sale. Belgrad II. — Prima șe­ftul ungar și chestiunile ciin ță a conferinței a avut j din Balcani. Firește că fie loc eri după masă. Ea ora!care stat din Mica Intele­ 17 sub președinția d lui Pasici. Ședința de eri a fost consacrată examina­re­a situației internaționa­le. D-nii Pasici, Nincîci, Be­neș și Buca au putut cons­tata cu această ocazie că sunt­ complect de acord. pere poate lua în fiecare din aceste chestiuni o de­­ciziune, in momentul când crede necesar, ținînd seama de legăturile și so­lidaritatea ce există între statele din Mica înțelege. Mica înțelegere vrea să f­ie și de limita libertății continue raporturile de încredere și de colaborare cu toți aliații săi și mai mult ca oricând este deci­să să susțină, în situația actuală a Europei, curen­tele care tind la menține­rea tratatelor și consolida­rea pacei care este deopo­trivă indispensabilă celor trei state aliate ce com­pun Mica înțelegere. In ședința de azi va con­­tinua discuția referitoare la chestiunile de ordin ge­neral și după aceia se va­­ trece la examinarea situa­ I5*®*­ției­nternaționale a fiecă­rui stat în parte. România este într-o si­tuație aparte față de Ru­sia. Cehoslovacia este intere­sată din punct de vedere­­ economic, Ear Jugoslavia este din punct de vedere practic, mai puțin intere­ sată direct decât celelalte „ . ... două state aliate. Linia de rupene. Scopul principal conferința, va trebui, nu este menținerea conta­ctu- consecință, să țină seama lui personal între repre­­de interesele speciale ale relanții celor trei guverne fiecăPUi 8­at, și coordonarea acțiunei lor in vederea eventualită­ți­lor ce Cu alte cuvinte: Direcția pot" interveni în comună ce se va adopta, cursul semestrului. Pro­blemele care se impun în special atențiune­ în mo­mentul de față sunt: Si­tuația politică din J Englit e­ra ; situația actuală a ches­tinei reparațiuniilor ; pro­blema rusească ; împrumu­t va lăsa totuși fiecărui sfat libertatea de­ a proceda după cum îi dictează inte­resele sale directe, ținând seama de atitudinea mari­lor puteri aliate. xxxxx----------­Belgrad 18, (Rador). —D. Beneș a făcut ori Agenți­ei telegrafice din Belgrad următoarele declarați­uni: Conferința din Praga nu urmărește deciziuni spe­de cât“sunt conforme­ ciale nici moțiuni senzația smare, ca numai un schimb In momentul de față e ne­cesar ca statele din Mica înțelegere să se pună de acord relativ la controlul împrumutului ungar, căci comitetul pentru semna­rea protocolului acestui îmrumut se întrunește la­­ 6 ianuarie la Londra. In chestiunea rusească tre­buie ținut seama de punc­tul de vedere al fiecărui Să fi Început oare deșteptarea ? Moțiunea asociației intelectualilor Aseară — Vineri — la 9 iani. «U­­niunea intelectualilor din România» a convocat în întrunire publică pe intelectualii din Capitală. CONTRA SCUMPIREI HÂRTIEI D. dr. Alexandrescu-Derska des­chide seria cuvântărilor scoțând în evidență în primul rând pericolul ce amenință cultura românească prin scumpirea hârtiei. D-sa comba­te actualul sistem protecționist mai mult decât exagerat și interesat, cu cari sunt avantajate fabricile de hârtie din țară. Cere urgente măsuri de îndreptare. De asemenea d-sa subliniază ma­jorarea proectată a taxei la telefon prin care măsură se lovește în inte­resele l­iber-prof­esi­oniștiilor. Continuând d-sa expune greutățile ce sa ci­liază diferitelor categorii de intelectuali prin nouile declarații la impozite, GUVERNUL FACTOR DE SCUM­PIRE A VIEȚII D. dr. Alfandari accentuiază asu­pra necesității ca și intelectualii să fie complect solidari în acțiunea în­treprinsă pentru apărarea interese­lor lor. Continuând vorbitorul scoa­te în relief că prin sistemul­ său de a legifera guvernul e un adevărat factor de scumpire a traiului, CHESTIA TELEFOANELOR D. dr. Vasi­lescu face o­ expunere a celor obținute în audiența avută la ministrul Văitoianu în majorarea taxei la telefoane.chestia Din răspunsul ministrului a ree­­șit că scumpirea telefoanelor se da­torează f­aptului că poșta are nevoie de fonduri și că deci nici liber-pro­­fesioniștii nu vor fi exceptați deja această majorare. O ACȚIUNE ENERGICA D. dr. Alexandrescu-Derska atra­ge atenția asupra faptului că dela ministrul comunicațiilor — care a mers până acolo încât a lovit până și în ziariști cu ocazia permiselor pa C. F. R. nu se pot aștepta intui ac­tualii la vre­un rezultat pozitiv în chestia telefoanelor atâta vreme cât toate asociațiile de intelectuali nu se vor grupa și lupta unite în aceas­tă chestiune. Se declară partizanul unui cât mai energice acțiuni pen­tru chestiunile la ordinea zilei. PENTRU APARAREA PRESEI D. S. Brădișteanu cere concursul presei în contra scumpire a taxei la telefon. In acelaș timp d-sa recomandă în­­ceperea unei campanii de întruniri publice în chestia scuimpirei hârtiei care lovește în primul rând presa, adevărata oglindă a opiniei publice și propune­ un congres al tuturor in­telectualilor din țară cu care să fie dezbătute toate chestiunile la ordi­nea zilei. Mai vorbesc d. Buidișteanu și d-na Simionescu (moașă) care face o pro­punere în chestia taxelor telefonice. Se votează apoi următoarea MOȚIUNE Uniunea intelectualilor întrunită în ședință publică azi 11 Ianuarie a. c. având în vedere discuțiunile urmate și­ propunerile făcute, hotă­răște : 1. Protestează cu energie contra tendințelor de a se scumpi hârtia prin protectioni­smul exagerat și in­teresat al fabricelor de hârtie din țară. Cere micșorarea și chiar des­ființarea taxelor vamale pentru im­portul hârtiei din străinătate, spre a se­ da, posibilitate de existență tu­turor manifestărilor culturale: pre­să cărți didactice, de științe, lite­ratură, etc. 2. Cere să nu se mărească taxele de telefon pentru profesiunile cu ca­racter de utilitate publică, cu­m sunt medicii, farmaciștii, avocați etc. în­țelege ca nevoile statului să fie sa­tisfăcute în primul rând prin impo­zite radicale asupra îmbogățiților de războiu și prin confiscarea averi­lor tuturor acelora cari ,au­ furat ba­nul public. 3. Roagă cu insistență guvernul sa satisfacă cererile foarte­ îndrep­tățite a­le corpului didactic de care depinde însuși viitorul țării. 4. Roagă pe toți intelectualii țâ­rei și Asociațiile respective, să-și strângă rândurile și să formeze acea forță morală care este chemată să îndrepte situația atât de grea a pre­zentului. In acest scop hotărăște convocarea în București a unui con­gres al tuturor intelectualilor. Data congresului se va anunța ulterior. ----------xxxx----------­ Reprezentantul grec a plecat din Angora Constantinopol, 11 (Rador). — Re­prezentantul grec din Angora d. Politis s’a reîntors în Grecia. —­—xxxx-----------

Next