Timpul, mai 1924 (nr. 337-359)
1924-05-02 / nr. 337
i ANUL al XXIV lea No. 337 Un an . . luni . . 3 luni . , abonamente Pentru preot» Și învățători Intelectuali, funcționari și muncitori se va face o reducere de LO la sută Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costu exemplarului este dublu TELEFON No. 655 SUB DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-REDACTOR I. JOLDEA RĂDULESCU LEI 800 + 400 .. 200 1 Vineri 2 Mai 1924 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI -Calea Victoriei Ho. 60 (Pasagrul Imobiliara) PUBUCITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE ASENZIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie 1 MAI Oficial și definitiv, ziua muncii a fost consacrată zi de sărbătoare. E o nouă dovadă de democrație a d-lui Brătianu, deși, dacă nu ne înșelăm, începutul în această privință a fost făcut mai de mult, de alt guvern. D. Bratianu e sedus de aspectele formale ale democrației pentru că știe cât folos poate trage din afișarea lor. Instincte vagi îl chemaupre aceste reprezentări formale încă de mult, de pe vremea când a attpit secta riznnului liberal tinerimea generoasă; declamațiunea de Je îocratică e, la acest vizir, veșnic nesătul de mărire și de despotizm, atributul direct al poftelor de eterni națiune, la Iași, pe vremea când revoluția rusă își întindea spectrul ei hidos, d. Brătianu, bărbat și democrat, învăța pripit rusește, iar prietenii săi căutau acolo în acea atmosferă unică de teroare și de gâtuire a opiniunii, un partid socialist sau cel puțin o revistă despre care să se poată spune că reprezintă idei înaintate. De aceea a și fost îngăduită o publicație, care ia cea mai idioată dintre toate cenzurile cari au existat vre odată, îi îngăduia să strige unui regim de jursori canabiți, cele mai crude adevăruri. Această biată revistă modestă pe care o tipareau câțiva tineri, cu mii de sacrificii, din dorul lor de mai bine era fâlfâită de d. Brătianu, în ochii răsăritului în joc, ca un drapel al democrației sale. J’i'ime.Idulf, însă, sunt trecătoare, mai persistente numai ecoul lor. De aceea, petreacă-se orice, dar formele e bine să fie salvate. Răzvrătiții sociali pot mucezi prin închisori și pot fi distruși, prin privațiune ,și prin bătie, pentru ideile lor; poată fi oricâtă constrângere a cuvăntului scris și oricât de barbară represiune, acolo unde n’ar trebui să fie decât o veghe atentă. Acestea sunt amănunte laterale. Frontispiciul e neted și hotărâtori avem o religie a muncii și un imn al ei : sărbătoarea oficială de 1 Mai. C. Brătianu are meritul de a fi un potentat ironic. Muncitorimea României Mari să nu mai caute, deci, adâncurile sufletești și nici să nu mai cerceteze trivialitatea politizmului care sabotează sărbătoarea de mâine. Ci mulțămită și cu cât a putut câștiga, măcar formal, să mulțămiască șefului partidului liberal, de la carele toate purced și prin carele toate se înfăptuesc... întrucât ne privește, descoperiți ca în catedrală în ziua de sărbătoare obștească a muncii cinstite, ne-am ferici și cu mai puțin chiar decât dau aceste manifestări formale, măcar în ziua asta să ni se fure ! D. După raportul experților punctul său de vedere -0X0- V Seafield, 29. — Primul ministru anume în paragraful de încheere că A ținut astăzi un discurs foarte impur perioadele de timp menționate în fanț colegiului său electoral din A »ratat urmează să fie socotite cu înberaron (Wales), vorbind asupra racepere data data redactării primului portului experților înaintat Comisia’ proces-verbal de depozitare a actenei de despăgubiri. Discursul meu fost de ratificare a tratatului, ori ala New-York, zice primul ministru a cest proces-verbal a fost încheiat la nefiind transmis în întregime, apro 10 ianuarie 1920». , dus oarecare neînțelegere în Franț -------------- m ■ m -----------ma. Să nu rămână nici o îndoială asupra părerei mele. Socotesc rapor HilldflSrOS C 0 n î8 1S0ț6ltul experților ca un mijloc oportun de a se ajunge la o înțelegere pacinică și cred că respingându-i oamenii de stat din Europa voi pierde cea miai binecuvântată ocazie ce li s’a oferit vreodată. Cât despre mine, nu voi pierde nici un prilej de a pune în aplicare acest program și doresc ca și Franța să fie alăturea de mine. Unele ziare vorbesc despre izolarea Franței. Aceasta nu o doresc deloc; ași vor să fiu mereu alături de ea. ANGLIA ȘI SIGURANȚA FRANȚEI Mai presus de toate ași dori ca d. Poincaré să fie convins că, întrucât privește siguranța Franței, aceasta nu are um mai bun prieten decât Anglia și pe mine; chiar dacă punctul fie vedere din care <L Princare și eu privim lucrurile, diferă întrucâtva,aceasta nu trebue atribuit faptului că nu am toată dorința de a asigura liniștea și fericirea Franței. Am convingerea că raportul experților combinat cu experiența dată de cei patru anii trecuți vor contribui ca Franța să vadă că numai printr’o bună înțelegere comună între aliați, printr’o conlucrare cu Belgia și micile pirțiuni dând Germaniei o posibilitate reală de a-și îndeplini opera de refacere și obligațiunile ei, numai astfel se poate reda pacea, fericirea și prosperitatea Europei. Voi face tot ce-mi va sta în putință pentru a aduce la îndeplinire această politică, fără a merge pe căi piezișe ci numai printr’o diplomație sinceră și deschisă. CHESTIA EVACUAREI RHENANIEI Primul ministru închee arătând că unele ziare franceze au pus de curând întrebarea dacă Anglia nu intenționează să evacueze regiunea Coloniei la sfârșitul lunei Iunie. «Țin să amintesc zice d. Macdonald, că această întrebare nu poate fi decât rezultatul unei interpretări greșite a tratatului din Versailles și anuiie a paragrafului care tratează despre durata perioadei de ocupație în Rhenania. Sus numitele ziare •♦presupun probabil că data ocupației în Rhenania începe de la semnarea tratatului din Versailles adică deja 18 iunie 1919. Aceasta însă nu este cazul, deoarece tratatul prevede a anglo-ruse Paris. 28. — Corespondentul din Londra al ziarului «Le Temps» anunță că conferința anglo-rusă fost amânată. Ea nu va fi convocată din nou decât după ce comisiunea însărcinată cu chestia tratatelor va fi supusă raportul ei. Este probabil că lucrările acestei comisiuni vor necesita câteva luni. - OXO- ---- Pe foi de calendar Uniunea femeilor DEZAMĂGITE . Belgradul ne furnizează această nouă asociație feminină. Ziarele sârbe dau amănunte interesante asupra întrunirii care a avut loc zilele trecute și asupra împrejurărilor în cari fu proclamat constituit clubul dezamăgitelor. Ideea, glumeață, nu este totuși lipsită de interes. Ar fi o nouă formă a luptei pentru emanciparea femeii, dacă nu cumva este, sub un nume elegant și... emancipat, o pură agenție matrimonială! Presupuneți-vă vizitatori ai sulilor noului club din Belgrad. Câte suflete rănite cari au nevoe de consolare, câte priviri adânci, cari nu vor putea găsi totuși nici în savantele discuții asupra feminismului, nici în solidaritatea clubistă ori în distracțiile saloanelor pline de oricâtă grație, reconfortantul unei mângâeri și alinările uitării! Ziarele din Belgrad povestesc, o coincidență curioasă! — că tocmai în clipele în cari se ținea întrunirea frumoaselor dezamăgite se bănuesc de altă stofă decât cea obișnuită a sufrăgetelor engleze! - un înalt funeptomar se spânzura, nemângâiat de fuga soției sale. O dezamăgită, firește, și aceasta. Dar mai grăbită să se consoleze, ea nu sa gândit să se organizeze în club, pentru a căuta o refacere a viețiii alocațiuni savante, ori în fade articole de statute, ci a plecat la brațul altuia. Mileva Martin Krassek, ■ numele fugarei — a rămas de sexul et. Pe când celelalte, dezamăgitele clubiste, par a tinde să se masculinizeze, singura acțiune feminină, care ar constitui în adevăr, și deinitiv, dezamăgirea bărbaților... j Doamnelor dezamăgite, faceți deci, ca frumoasa Mileva A^p^I0N Titlurile de nobleță în Italia Roma. Decretul asupra titlurilor de nobleță a deslănțuit o agitație enormă în lumea aristocrată. Decretul recunoaște pe nobilii creați de papa înainte de 1870, dar pe cei de pe urmă nu. Iată: deci 60.000 duci conți, marchizi și baroni cari nu-și vor mai putea purta titlurilei. Statul va putea să acorde în mod excepțional unora dreptul să-și poarte titlurile, dar cu condiție să plătească 70.000 lire pentru, duci, — 50.000 pentru marchizi, 40 mii pentru conți și 30.000 pentru baroni.. Concesia aceasta nu poate fi dată decât de rege. Afară de asta, există în Italia sute de mii de nobili cari n’au documente. Este aristocrația din evul mediu, ale cărei atbive s’au distrus din timpul războaielor. Consulia Heraldica n’a vrut să înscrie decât 10.000 nobili și a respins 200.000. Aceștia vor trebui să renunțe la titluri, care în multe cazuri datează de sute de ani. Miussolini »’admite nobilii fără acte. xxooxx- Hipodromul Băneasa Joi 1 Mai PR. OLT: Berougette, Fără Nume. PR. MENNGUE: Sorento, Odinioară. PR. OBILEȘTI: Luftibus. PR. BEST LIGHT: Le Peroquet, Voinicu. PR. MARS: Dongo, Grai. PR. VULCAN: Texel, Izvor. PR. BARCANEȘTI: Ypres, Hora. Cuge^rije Paști Dlonel Brătianuu. Dintre toate viețuitoarele cea mai fericită e găina : ea clocește trei săptămâni.. Clocitul înseamnă nemișcare și nemișcarea e suprema filosofie. D Tancred Constantinescu. — Cate sărbători, Doamne! Ce-ar fi dacă aș propune comercializarea lor ... D. Alex. Constantinescu, — Intre un ou și mine nu e nici-o asemănare e totuși» o deosebire : oul roșește de’Paște, pe când eu nu roșesc niciodată... . D. Vintilă Brătianuu. — Se plânge lumea că n’are bani. Dar ce fel de criză de numerar e asta, ca nu se irosesc atâtea parale numai cu văpusele ? Trebue să trântesc o cedulă și pentru ouăle roșii ! D. N. N. Săveamu [UNK] — Christos a înviat! D. I. G. Duca. — Anul acesta am ciocnit cu d. Poincaré; abia în zilele astea de sărbătoare avui răgaz la observ cat sunt de mare... D. Iorga. - Voi scrie o dramă despre ouă. D. Georgel Mărzescu — îmi pare rău" cu Duca nu-i în țară, dar tot cu el o să-mi ciocnesc oul, când o fi și-o fi... D. Inculet. — Dacă aș avea în guvern, măcar eternitatea ouălor roșii... D. Orleanu. - Clopotul Mitropoliei sună mai tare decât clopoțelul meTt’ I. CR. --------------XXOOSX—------— 2 LEI EXEMPLARUL Marele mister al existentei sonsistat In împrospătarea continuă a fondului, prin ialvarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea non lată ce este comervatismul. M. EMINESCS oxo Greșelile în cari a aruncat țara guvernul Brătianu . Situația internațională, tulbure fiind înrădăcinat în toate clasele în ultimul timp pare a se fi agraivat și mai mult în ceea ce ne privește, din cauza dificultăților nenumărate în cari a aruncat țara politică externă nepricepută și prost condusă a guvernului Brătianu. Greșeli peste greșeli s’au aglomerat zi de zi, pentru a ne creia o situație din cele mai dificile, atât în Orientul Europei cât și în concertul, el însuși cam haotic, al politicei mondiale. Ultimul insucces al politicei externe româneșt — și nu e o constatare care să ne bucure, — pare a se fi concretizat în nereușita acordului franco-român, căci nu mai e nici o îndoială acum că silințele d-lui Duca la Paris n’au dus la nici un rezultat, și că înțelegerea întâmpină obstacole insurmontabile. Dar ceea ce este și mai trist pentru noi, este dedesubtul ce se descoperă astăzi, pe urma încercărilor neisbutite ale ministrului de externe român. Ziarul londonez „Morning ”e sosit zilele acestea la București conține o corespondență a trimisului său special în Balcani, în care spune precis că „teuziunea dintre Rusia și România din cauza Basarabiei are repercusiuni semnificative în țările slave ale Micei Antante. Problema e foarte mult discutată actualmente la Belgrad. Guvernul iugoslav s’a găsit în imposibilitatea de a răspunde în mod afirmativ la avansurile făcute de d. Duca la Belgrad, ca să adere la alianța franco-română. El a arătat că guvernul a demisionat și că noul guvern nu va fi probabil format decât luna viitoare, în momentul redeschiderei parlamentului și că va trebui să se aștepte și rezultatul alegerilor, cari vor avea loc peste trei luni, înainte de a se putea lua o decizie asupra unei chestiuni atât de importante. Pe de altă parte, deși toate guvernele, cu excepția poate a celui din Belgrad a cărui atitudine este ipotetică, sunt riguros anti-bolșevice, este totuși greu de a închipui o colaborare între Iugoslavia și România, îndreptată contra Rusiei, căci sentimentul pansilav este pro« Jugoslaviei». Este, după cum se vede din rândurile de mai sus, o gravă ostilitate ce se manifestă în opinia publică și oficială a unui stat vecin, căruia România cerea sprijinul său, și cu care țara noastră are, pe cât ne aducem aminte, un tratat de alianță. Căci, fără a cunoaște în amănunțime stipulațiunile acordului încheiat între cele trei puteri din centrul Europei, cari compun grupul Micei Antante, — Cehoslovacia, Jugoslavia și România, — putem afirma totuși, fapt necontestat de nimeni, că există o înțelegere între aceste trei puteri, căreia i-a fost imprimat în ultimele două conferințe și alt caracter decât acela de apropiere amicală de la guvern la guvern. Sau, dacă nu e așa, cum ne-ar place să credem ce, rost mai are această așa zisă Mică Antantă, dacă România nu se poate sprijini pe voie?Í ea în împrejurările în cari are ne-De nenumărate ori am arătat greșitele baze pe cari a fost clădit acest instrument politic nefolositor și, din potrivă, jenant pentru țara noastră. Am fost taxați atunci de invidioși și de răi profeți. Iată acum că evenimentele ne dau dreptate. România nu poate să încheie acordul nanco-roman, într’o bună parte și din cauza Micei înțelegeri, și cere nici mâinile libere pentru a lutra în consecință. Pe de alta parte, ea rămâne singură în fata Rusiei, și — cine știe, — poate cu noui dușmani în spate, cari, la o examinare mai amănunțită ar fi putut să fie recunoscuți ca atare de un om politic cât de superficial. Din nenorocire, politica noastră externă a fost făcută până acum de demagogi și nepricepuți, cari ignorau cu desăvârșire realitățile internaționale, și se dezinteresau complect de poziția României în complexul acestor realități. Ce va fi mâine? Nu știm, e greu de spus. Cu oameni ca d. Duca la externe și cu șefi de guvern ca d. Brătianu, țara poate fi dusă oriunde, afară de C la spre care a mână totuși destinele ei firești. Omagii Eleonorei Daze o telegramă a președintelui statelor Unite New York. Din Pittsburg au sosit aci rămășițele pământești ale Eleonorei Duze. Mii de persoane au urmat cortegiul funerar până la biserică unde sicriul va rămâne expus până joi seara. Președintele Republicei a transmis o telegramă de condoleanțe lui Mussolini pentru moartea artistei. Președintele spune în telegrama sa că geniala artistă este o nobilă și demnă expresie a sufletului italian a cărei valoare morală a format obiectul admirațiunei lumii întregi. Direcțiunea navigațiunei generate italiene a decis să transporte gratuit în Italia rămășițele pământești ale Eleonorei Duze. Vaporul destinat pentru aceasta va pleca din New York la 1 Mai. M Noul budget al Angliei -------------pXo------------ Toate partidele aprobă programul financiar laburist Londra. — D. Snowden, miniștrii de finanțe a prezintat astăzi în Camera Comunelor primul budget al guvernului laburist. A evaluat totalul cheltuelilor pentru anul nou financiar la 790 milioane sterline. Pe prevederile existente ale impozitelor a evaluat că veniturile se vor urca la 820 milioane, ceea ce ar lăsa un excedent de 38 milioane. A propus o modificare a sistemului de impozite care zice el ar costa 34 milioane din acest excedent. Modificările propuse sunt precum urmează, taxa zahărului să fie redusă de la 2 pence și 3 farthings pe punct la un pence, un farthings. Taxa asupra ceaiului de 8 ferthings pe punct să fie redus cu 1 jumătate ajungând astfel sub suma dinnainte de război. Taxele pe fructele uscate să se suprime de la 1 August viitor. Taxa asupra apelor minerale de masă să fie desființate. Taxele actuale asupra reprezentațiilor să fie suprimate în ceea ce privește locurile până la 6 pence și să fie reduse pentru loteurile care exstă de la un shilling și 3 pence- Impozitele asupra caselor locuite să fie suprimate de la 1 iulie. Apoi ministrul a continuat cu taxele asupra impozitului, pentru automobile, cinematograf, pendule și ceasornice care s-a impus pentru prima oară de Mackenna iând era ministru de finanțe în 1915. A arătat că ceste taxe trebuesc reînființate în fiecare an și crede că de rândul acesta a venit momentul ca să se desființeze. Pentru a nu întâmpina dificultăți se va reînoi până la 1 August după care se vor desființa definitiv. Snowden a adăugat că nu propune să se facă nici o schimbare în actuala evaluare a impozitului asupra venitului care va rămâne la 4 shillingi și 6 pence la livră, asemenea nu propune să se facă nici o schimbare în suprataxare. Discutând chestiunea favorizării pentru posesiunile dintcolo de mări, Snowden a declarat că partidul laburist niciodată nu a crezut că interesele Imperiului vor fi mai bine servite prin sistemul tarifelor, deci guvernul nu poate să-și ia asupra proectele de favorizare propuse de fostul guvern. Guvernul nu are intențiunea să ceară Parlamentului sa desființeze favorurile acum existente dar își rezervă deplina libertate de a propune Parlamentului oricând va crede de irivință să reducă sau să desfințeze tot felul de preferinte acordate până acum. Totuși Snowden a promis că întreaga economie a conferinței imperiale ce a avut loc în timpul din urmă vor fi supuse Parlamentului pentru a fi aduse în discuția generală. • Lir Rober Horne fostul miniistru de finanțe luând cuvântul din partea conservatorilor a declarat că expunerea lui Snowden ar fi putut foarte bine ca câteva mici modificări să fie proectul de budget al oricăreia din vechile partide. Toate partidele sunt pentru reducerea taxelor pe alimente dacă bani sunt disponibil pentru acest sfârșit și a spus că banii pe care Snowden îi întrebuințează pentru această reducere erau acei bani care au fost prevăzuți de predecesorii lui. Insă conservatorii nu sunt de loc de acord cu Snowden asupra desființării taxelor pe automobile care a zis el a stingherit foarte mult marea industrie înființată în anii din Urmă. Asquith din partea liberalilor a spus că guvernul era bazat pe principii financiare solide. A exprimat mulțumirea lui pentru prevederile sănătoase făcute în scop de reducere a datoriei naționale și a mai exprimat consimțământul lui la toate propunerile ministrului. Recunoaște că acesta este un budget de liberă industrie și în deosebi s’a bneu-1 Din istoria noastră culturală -6x: In comuna Boldu, jud. Râm.Sârat, sunt două instituții culturale: Școala și Biserica. Școala a existat și înainte de anul 1868, având ca învățător pe acele vremuri pe Tachi Popescu, dascăl de biserică și în urmă pe grămazi cu ieșit din școala de la Berea, jud. Buzău, care prin anul 1869, s’a hirotonisit preot la o comună de prin Podgorii. Ca progres n'a realizat nimic, căci din acele timpuri nu s’au aflat la noi în comună, de cat 4—5 oameni care puteau abea ,să semneze. In anul 1870 răposatul Ion Bălăceauu proprietar al acestei moșii om iubitor de cultură și foarte filantrop, (ajutând văduvile, fetele sărace la măritiș etc.) a adus ca învățător model pe Marin Ionescu, ieșit din școala normală Carol I, a instalat școala într’una din cele două camere ale clădirei, unde funcționa și primăria. In ziua de 15 August 1870 din ordinul proprietarului, primarul din acel timp, Dan Dineață, a adus în fața școalei 36 oameni cu copii între 7—12 ani, intre care era și părintele meu împreună cu mine, având cu etate de 7 ani. Aci Bălăceanu în urma unei frumoaste cuvântări,zic frumoasă pentru că îmi amintesc că după terminare, într’un glas toți au strigat: „Trăiți Măria Ta" a luat toți copiii și ,ne-a așezat în cele 6 bănci noi, aproape model ca cele de azi, și el,personal ne-a dat la fiecare copil placă, condeia și abecedar și tot odată a pus și obligația părinților pap „Cine nu va lăsa copilul să vie regulat, nu-i va primi în moșie, iar celor ce-i vor lăsa să urmeze regulat le va da câte un pogon fără dijmă. Progresul s'a cunoscut repede, căci veneau copii și din alte sate vecine, dar nu putea să-i primească din cauză că nu aveau loc. Totuș au urmiaft 3 din Sălcioara și 2 din Ghergheasa. La examen de finele anului pe lângă premii Bălăceanu a mai dat, premiantului I una pereche boi și haine, celui de al doilea și al IlI-lea câte o vacă și haine și la toți ceilalți câte o carboavă de argint și ne-a plimbat prin sat, țin minte că mergeam în ordine cântând. După ce am colindat două străzi învățătorul ne-a dus la Curtea boerească și acolo ne-a servit masa pe iarbă verde, în frumoasa grădină de vre-o opt pogoane. In acea vară a mai mărit sala clasei și al doilea an peste 41 școlari au mai venit 20. Școala mergea foarte bine sub conducerea învățătorului „care își punea tot zelul, dar nu mai puțin contribuia și vizita pe care o făcea proprietarul în școală. El ne examina și ne dăruia cu bani pe toți, care răspundeam bine. In anul 1873 Bălăceanu a vândut moșia Prințului Ion Ghica de la Samos și învățătorul nefiind mulțumit cu bataj ca i jse dă, (căci de la Bălăceanu nu mai primia 100 galbeni pe an) și-a dat demisia. După dânsul la vre-o 4 luni a venit ca învățător Dumitru Gereai din Slobozia-Ciorăști, însă a găsit Școala despopulată din cauză că vre-o 10 școlari ne-am dus la școala din R.Sărat. Nici dânsul n'a stat decât un am trecând la comuna Bălești; după Și acesta iarăși a stat tot un alt ‘dânsul s’a numit ca învățător Preotul N. Popescu ,cărei a stat mai puțin Ionescu, care a funcționat până țin de un an și a venit iarăși Main anul 1886 când din cauze politice, a fost transferat la comuna Dâmboești. In locul vechei școale s’a făcut fin l local de zid, în 1890, având o Sală de clasă lungă de T1,50 și lățimea de 6 m, împreună cu alte 2 camere și sală care fiind, libere (S'a îngăduit primăriei și percepției Să funcționeze în ele. Dela 1870 și până la transferarea definitivă, a lui M. Ionescu, dintre toți copii care au terminat 4 și 5 clase numai 6 copii s'au dus la Seminar, dintre care 3 s’au hirotonit preoți, doi s’au dus la școala normală și s'au făcut învățători, 4 absolvenți au intrat ca practicanți pe la primărie și sub-prefectură făcându-se notari. Ceilalți au ramas în comună, ocupându-se cu agricultura. In locul transferatului a fost numit d-l Al. Dumitrescu, care după un an din cauza politicei a fost transferat la com. Hângulești și înlocuit cu Neculai Rădulescu. In anul 1892 d-l Alexandru Dumitrescu, a venit iarăși la Io^c și în anul 1895 s’a înființat al Il-Iea post, fiind numită ca învățătoare titulară d-șoara Despa Doicescu, care luând în căsătorie pe d-l N. Rădulescu sa transferat în postul al II-lea la școala din Comuna Vâlcelele și în locul dânsei am fost ransferat eu dela școala dn Comuna . Iradiștea în anul 1898. Mărindu-se populația școlară, în anul 1909 s’a înființat al 111-lea post, fiind numit d-l D. G. Popescu normalist. Aceste trei clase, au funcționat în vechiul local, scoțând dint’ânsul primăria și percepția. Populația școlară atingând cifra de 350 băeți și fete în etate de școală, eclamă înființarea postului al IV-lea. In anul 1911, fiind Ministru al istrucției Spiru Haret, revizor școar G. Niculescu, primar Ilie Raileanu și notar R. Stănescu, am chibzuit facerea unui mare local de școală sgnr 4 pârst și școala veche să rămână comunei pentru primărie. Cum am hotărât, așa am făcut și am înființat și postul al IV-lea și școala s’a transformat din școală rurală în școală urbană, s’a numit în postul al IV-lea D-șoara Ioana Dumitrescu jormalistă. Nici aceasta n’a fost suficientă pentru această comună. Și s ca să poată fi instruiți toți copiii în setate de școala, s’a înființat școala de jete pentru prima oară cu două postura care a fost detașată D-șoara din postul al IV-lea de la școala de băeți și în locul d-sale a fost transferat d-l Zamfir Juga de la școala din comuna Sălcioara. In al II-lea post la școala de fete numindu-se D-șoara Ana Ciupercă, învățătoare I, provizorie tot ca tip urban și D-șoara Dumitresc cu titlul provizoriu ca dirigintă. In anul 1921 D-l Zamfir Juga și D-na Ioana Z. Juga au cerut transferarea la școala din Com. Putreda și în locul D-Ior a fost numiți D-l Mihai Constantinescu in postul al IV-lea la băeți și la fete post vacant. La școala de fete, dela d-na Ioana Z. Juga și d-șoara Ciupercă până în prezent s'au perindat cca suplinitoare încă 5 d-șoare. Așa că astăzi școala de băeți e deservită de d-na D. G. Popescu diriginte, Al. Dumitrescu și de mine toți cu titlul definitiv, iar Mihail Constantinescu cu titlul provizor. La școla de fete d-șoarele V. Deică ca dirgintă și E. Nicolau, ambele suplinitoare. Progresul realizat este că dela anul 1886 până în prezent, școala a dat deja 25—53 absolvenți pe an. D in aceștia o pătrime au urmatursurile secundare, școala normală, lceu, școală de meserii și școală proesională, iar cilalți, parte au intrat practicanți la judecătorie și primărie, parte la atelier de meserie prin orașe. Restul au rămas în sat, ocupându-se cu agricultura. BISERICA e clădită în anul 1830, de fostul logofăt Costachi Bălăceanu. In anul 1832 s’a zugrăvit, in privința construcției, biserica are forma corăbiei, de zid în grosime de un metru, învelită la început cu șiță având o mărime colosală. In anul 1865 acoperișul de șiță putrezind, a fost învelită de fiul său I. C. Bălăceanu cu tablă albă și înălțată de un metru cu cărămidă. Ca pictor a fost un Preot Stanciu din Comuna • Bogza și ca practicanți la zugrăvealăi a fost și Ilie Timoian fost învățător în Corn. Voetru, astazi pensionar. In anul 1868 un vânt puternic a dărâmat turla în care era clopotul I și în anul 1875 s’a refăcut turla de către enoriași, instalându-se iarăși clopotul, care deși nu avea cu greutate decât 60 kgr, dar avea o vibrațiune de se auzea până la depărtare de 6 fum. In timpul războiului ni s’a luat de germani. [ Acoperișul fiind vechiu și mai suferind și loviturile de obuzele dușmane devenise improprie de a mai putea servi într’ânsa. S’a format un ' comitet pentru strângerea de fonduri ' și sau adunat până în prezent aproape 250.000 lei, din cari bani s-a cumpărat, tablă, lemnărie și cărămidă suficientă pentru reparare. Ca preoți, care a deservit la această biserică începând de la cei mai vechi au fost: Preot Tudorachi Duhovnic, Ioan Duhovnic, Ștefan Bordos, Neculai Popescu, Neculaiu Teodorescu decedați, Grigorie Mihăilescu azi Protoereu și actualmente Preot Sava • Balean. Cântăreți au fost: Tachi Popescu, Costachi Popescu, Ghiță Popescu, decedați. Azi suntem doi: C. Teodorescu și cu mine, învățător Boldu . : —.----xxoxx------ D. CONSTANTINESCU