Timpul, iunie 1924 (nr. 360-382)

1924-06-25 / nr. 377

ANUL al XXIV-lea No. 377 ABONAMENTE . Un an , Lei 800 T 6 luni . „ 400 V3 ‘uni ......... „20 Pentru preoți și învățători intelectuali, funcționari și muncitori se va face o reducere de 50 la sută Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. §­55 SUB DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-REDACTOR I. JOLDEA RĂDULESCU Acțiunea epoziției­ ­ ° x °~ Cauzele neizbânzilor și determinantele reușitei în lupta de răsturnare a guvernului Actul fuziunei încheiat eri, constitue un pas înainte, în ope­ra, preconizată și, de atâtea ori cerută de noi, de strângerea rân­durilor opoziției. Căci un fapt este cert, și a în­ceput a fi mărturisit și de libe­rali, că menținerea la conduce­rea țarei, a actualului guvern al dezastrelor, este exclusiv datorat­ă slăbiciunii opoziției. Intr’adevăr ceea ce întârzie schimbarea regimului, este nu­­mnai faptul că opoziția nu izbu­­^­ptește încă să îndeplinească dorin­ța Coroanei și a Țorei de a pre­zenta perspectiva unnui viitor cabinet de grupare a tuturor sau a mai multe forțe. Pare că din rândurile opozi­ției unde nu lipsesc nici forțele, nici valorile, ar lipsi elementul care să determine convingerea tuturor energiilor spre un punct bine precizat. Lipsește într’adevăr o voință precizată și o energie respectată care să determine și să conducă această mulțime de forțe care se risipesc, și se contracarează prin acțiuni discursive. Tăria partidului liberal ar ră­mâne într’adevăr o simplă ilu­­­ziune, în fața forței reale a opo­­­ziției unite.­­ Și desigur întreg secretul iz­­bândirei acestui mare act de în­țelegere nu stă decât, în găsirea unei singure voințe m­ici, ener­gii precise și unei vaste expe­riențe.­­ Această personalitate care ar determina unitatea de acțiune a opoziției, ar înlătura desigur multele erori care au caracteri­zat în ultimul timp, acțiunile dis­­parate ale opozanților. 1 . Activitatea de azi a acestora­­ se fărâmâțează în discuțiuni ste­rile care tind la o inutilă înțele­gere prea îndepărtată și prea a­­mănunțită.­­ Ultimele evenimente și schim­bări din Franța rămân încă pildă vie, de rezultantele forțe­­­lor opoziției. O înțelegerea precisă a grupări­lor din stânga, fără a se pierde de fixarea unor amănunte fără importanță și în scontarea unor avantaje de viitor, au adus înde­părtarea sigură a unui regim care crease nemulțumiri. La noi acțiunea regimului de­zastrelor, oferă aproape în fie­care lună un motiv definitiv de înlăturare a guvernului. Numai acțiunea disparată a opoziției ră­mâne vinovată, de faptul că re­gimul d-lui Brătianu poate trece senin și cinic peste atâtea gre­șeli și să se permanentizeze la conducerea nefastă și păgubi­toare. A trecut nu de mult conflictul cu Italia — gafa cabinetului Bră­ti­au — care a zdruncinat pres­tigiul țarei și al Coroanei. Opoziția a adoptat puncte di­­ferite de vedere și deși unanimă, vin­a blama esența conflictului,­­a i fost lipsită de unitate în adop­­­­tarea metodei care să aducă sanc­țiunea. întoarcerea Regelui din străi­­­­­­nătate a adus și verdictul de în­lăturare a guvernului urât în în­treaga străinătate aliată. Nici­ atei opoziția nu a găsit mijlocul de, ar­ determina plecarea absolut ne­cesară. Partidul țărănesc sub imbol­dul acțiunei d-lui dr. Lupu, a în­t­­­revăzut o clipă, momentul și ca­­­lea de atac decisiv.­­ Lipsa de experiență și de în­țelegere a situației a lăsat însă, nerezolvată problema unităței de acțiune, și un act menit a aduce un blam guvernului a adus o­­ moțiune de încredere tocmai în CpIT|3n3fUI IIHf clipa când d. Brătianu avea mau­ri0,C0 a Clliați aiUI IIU, multă nevoe de ea.­­ A fost într’adevăr o neiertată greșeală de tactică, a prezenta o­ moțiune în clipa când majorita­­­rii simțeau nevoia unei disciplini, împinsă până la absurd, pentru­ a-și menține locul și când opozi­ția nu era nici măcar prevenită de cele ce se pun la cale. Astfel s-a prezentat o moțiune când nu erau în Cameră nici 35 ț de opozanți și când o parte a o­­poziției, scontând succesul parți­alului ce prezenta moțiunea era­­ m­ai curând înclinată a vota îm­­potrivă-i. Apoi o moțiune de neîncredere în guvern, prezentată de minori­tate­­ trebue să conteze neapărat pe o parte a majorităței. In esența discuției, în forma atacului opoziției și în atmosfe­ra de servilism a majorităților, moțiunea de dăunăzi, nu putea conta nici pe două voturi libe­rale. Totuși ea a fost prezentată pentru a oferi d-lui Brătianu prilejul aparenței unui succes. Și greșeli de acestea se pot e­­n­umăra cu zecile, și ceea ce este mai trist, ele se vor mai repeta până se va găsi soluțiunea adop­­tărei unei acțiuni unitare și fixa­rea unei personalități care să pre­zinte garanțiile capacităței de realizare a acestei acțiuni uni­tare. îi­­ așteaptă ! După încetarea ploilor Nenorocirile sunt totdeauna bune la ceva, și ploile din urmă pe lângă stricăciuni, au mai făcut și un bine oropsitei noastre capitale: au spă­lat străzile și au mai curățit aerul­ Am avut câteva zile de viață supor­tabilă după încetarea ploilor și cum după toate probabilitățile intrăm în­ perioada căldurilor fără prea dese ploi, ne gândim cu groază la ceea ce vom avea de suferit atunci când toaleta capitalei va fi lăsată în grija comisiei interimare. Căci dacă corul mai strică câte ceva cu ploile prea năvalnice, cel puțin ră­corește, curăță străzile și purifică aerul, pe când edilii noștri, nestro­­pin­d și necnrățând străzile ne con­damnă la cel puțin două luni de aer amestecat cu fum de benzină și cu praf purtător de germenii tutu­ror boalelor, ceea ce înseamnă ucide­­re lentă pentru unii, ofilire și slăbi­re pentru alții și în tot cazul o scă­dere condamnabilă a forțelor vitale ale populației bucureștene. De aceia facem apel la d. dr. Cos­­tinescu, care în calitatea sa de doc­tor își dă seamă de fiineștele ur­mări ale regimului atmosferic ce ne așteaptă, să ia toate măsurile ce o­­menește sunt posibile ca să îndul­cească soarta bucureștenilor care din lipsă de mijloace sau alte mo­tive nu-și pot oferi luxul unei viii­­giaturi la Sinaia sau aiurea. Generalul Nollet despre relațiile cu Germania Berlin, 22. — «Morning Post» pu­blică interviewul acordat de gene­ralul Nollet, câteva ceasuri înainte de a primi numirea de ministru de Răsboi Generalul Nollet a făcut ur­mătoarele declarații cu privire la Germania: «Violând articolele 160, 173, 174 din tratatul de pace, Germa­nia se reorganizează militărește în vederea unor operațiuni de ofensivă Așa numita «Schutpolizei» (poliția de apărare) înființată ca să lupte contra bolșevismului, a devenit a­­cum o a doua armată. Pentru ca sa ocolească interzicerea serviciului o­­bligator, ea utilizează angajamen­tele voluntare și societățile sportive dotate cu material de război. Datele încorporării recruților au fost tran­sformate din fixe în mobile pentru a înlesni astfel frauda. Materialul de război se fabrică de societățile particulare, unde controlul este exer­citat numai de statul major și școli de război. Diferite reforme au loc sub nouă denumiri; în sfârșit pute­rea militară a Germaniei sporește din zi în zi. Direcția agriculturii face cunos­cut următoarele cu privire la situa­ția câmpului: In urma ploilor că­zute, grâul s’a ameliorat mult — producția medie va fi de 1<>00 kgr. la butoi. De asemenea s’au îndrep­tat foarte mult orezele cari promit o recoltă bună. Porumburile, până acuma, se pre­zintă în condițiuni excelente. In Oltenia și Muntenia s’a înce­put seceratul orzului de toamnă. Fasolea este foarte bine prinsă în toată țara. 2 LEI EXEMPLARUL M mtuna iii I. Brătianu Cratoria d-lui Brătianu — când aceasta s’a întâlnit cu a d-lui Marghiloman. Un adversar despre elocința d-lui Marghiloman­ ­ ex»­ Scriam, în­te unul , din numer­e trecute ale ziarului, despre decăde­rea parlamentarizmului nostru. Arătam rolul ignobil, la care au fost reduși parlamentarii majori­tari, obligați a­u vota» fără putință de discernământ, puși să aplaude ori să huiduiască, după circumstan­ță, reduși în fine la simplul rol de ■ funcționari legiferatori. Deplângeam atunci stingerea strălucitei de odinioară a parla­mentarismului nostră, azi când nu mai există bucuria nobilă a lumi­­narei prin discuție și plăcerea este­tică a unei elevațiuni oratorice. «îndreptarea» oficiosul partidului poporului, ocupându-se de aceiași latură a gravei chestiuni, publică un articol de fond intitulat: «Par­lamentarismul d-lui I. Brătianu», din care reese că principalul vino­vat al acesei decăderi este însuși șeful partidului liberal. D-l Brătianu urăște parlamentul fiindcă nare daund vorbirei, fiind­că — cum spune îndreptarea — «n’are nici măcar putința de a se exprima corect și ideile pe care vrea să le expue se îngrămădesc fără sistem logic, fără să respecte regidele retoricei sau ale g­ramati­­cei, într-un amestec incoherent, lip­sit de orice înlănțuire».­­ Și pentru a ilustra prin compa­rații nefericirea oratorică a d-lui I. Brătianu, «îndreptarea» amintește lucruri dureroase pentru șeful libe­ralilor. Iată ce scrie oficiosul partidului poporului: Ne amintim de parlamentul ales în 1919. Zdrobiți în alegeri, libe­ralii reprezentau totuși o massă destul de compactă și omogenă în mijlocul unei Camere compuse din grupuri disparate. Intre acești membrii ai partidu­lui liberal di Brătianu venea zilnic să se așeze decis, poate, atunci să dea dovada unui democratism, pe care sufragiul universalul adusese la modă. A venit totuși o zi, în care lupta parlamentară l-a adus față în față cu hulitul Alexandru Marghi­loman. D. Brătianu s’a repezit la tri­bună, sigur de a recolta un triumf, ieftin, în contra unui adversar care părea la pământ. Și în două șe­dințe, cu multe rodemontade de un patriotism ipocrit, șeful partidului liberal a făcut tabloul războiului, păstrând toată lumina pentru el, aruncând toată umbra asupra d-lui Marghiloman, zugrăvind negru pe negru, activitatea adversarului său. Ne-a fost dat atunci, celor care am fost martorii acestui neuitat duel, să asistăm la marele triumf oratoric al d-lui Marghiloman, care a strivit sub puterea argumentărei sale pe temerarul ante-vorbitor. De atunci, cu același insucces, d. Brătianu a mai încercat odată tot contra d-lui Marghiloman, o șarjă retorică... Și apoi, n’a mai luat parte la șe­dințele Camerei din 1919. Este într'adevăr — după cum, re­cunoaște și îndreptarea — unicul exemplu, în toate statele cu regim parlamentar, al unui șef de guvern care fuge de pe terenul, unde în mod firesc și legal se dau lupte în­tre partide. N’avem decât să repe­tăm că d-l Brătianu va da odată socoteală în fața istoriei de această decădere a parlamentarismului nos­­tru. Acela care s’a pomenit om politic prin moștenire și a ajuns potent politic prin organizații bancare, n'are dreptul a reduce viața poli­tică a țarei la nivelul resurselor sale de om politic și a nimici și un factor viu și determinant al ordinei constituționale, fiindcă soarta a fost ingrată cu darurile firei. Descoperirea asasinilor­ lui G. Cair După cum am anunțat, auitor­ită­­țile aveau bănueli că trei lucrători de la binaua din dosul caselor lui Cair, ar fi asasinii delicatului scrii­tor. Cu ocazia unei descinderi fă­cute la bina ei au fost arestați. Lucrătorii, cari se numesc Iacob Heinrich, Dumitru Dărlea și Cle­­mir Pop, au fost interogați în cursul nopței de Sâmbătă spre Duminică, ei încurcându-se în răspunsuri: înaintați poliției, cei trei lucră­tori au fost interogați ori de d. ju­decător de instrucție Negrea. La început negau orice amestec dar până la urmă au mărturisit crima. Motivul pare a fi furtul. Ei vo­iau să jefuiască ve­d. Dimitropol, neștiind că vor avea de luptat cu Caîr, a cărui forță este cunoscută. In cur­sul zilei de azi asasinii vor fi din nou interogați. Marele mister al existenței consistă în împros­pătarea continuă a fondului, prin păstrarea for­melor, forme vechi, dar spirit pururea nou — iată ce este conservatismul. M. EMINESCU Dificultățile fuziunei . Cum au decurs Congresele de elt.—O chestiune care fusese rezolvată în principiu, e readusă în discuție, și provoacă des­orientarea congresiștilor.—Cauze și efecte La ora la care sprim aceste rân­duri, nu se știe dacă fuziunea din­tre partidele național și țărănesc, s’a făcut și nici dacă se va face. E f carte probabili că în cele din ur­mă, — în chiar după amiaza, aces­tei zile sporite, — fuziunea va de­veni fapt împlinit. Cu sau fără d. Stere ? Nimic nu se poate spune precis. • Adevărul este că o mare incerti­tudine și nehotărâre domnește în ambele tabere. I­ar tot atâta nedumerire dom­nește în cercurile politice și în opi­nia publică, și cu drept cuvânt, fi­indcă toată lumea se întreabă: cum s’a putut pune în ulti­mul moment pe tapet ches­tiunea Stere, când această chestiune fusese în preala­bil rezer­vită de ambele co­mitete? Mai mult încă, cum s’a putut pune această ches­tiune când d. Stere însuși este acela căruia îi aparți­ne inițiativa tratativelor pentru fuziune și care a condus chiar mult timp a­ceste tratative? Explicația pe care o dau unii ță­răniști și ardeleni nu este fără in­teres. Ei spun : «S’a stabilit în principiu ca d. Stere să rămână în partid, dar nu și în comite­tul de direcțiune , s’a reve­nit apoi, și, făcându-se con­cesiuni atât de o parte cât și de cealaltă, s’a admis in­troducerea d-lui Stere în comitet, ambele părți în­chipuind­ui­ și că w-r putea mai târziu să-și impună punctul lor de vedere, adi­că: țărăniștii să-l păstreze pe d. Stere, — ardelenii să-l înlăture».• Pentru a­ se afirma, d. Stere a mers la Chișinău și­­ a provocat Congresul țărăniștilor basarabeni,­­unde a făcut cunoscutele declara­­țiuni cari au indignat pe unii și au desorientat pe alții. Foștii takiști au profitat de aceste declarațiuni și au eșit dim partid, redeschizănd chestiunea Stere, cu o furie pe care nu o puteau pune în valoare dacă norocul unuia din ei nu i-ar fi făcut stăpânii unui mare organ de publi­citate, «Universțiile». Inchipuiți-vă-l, întradevăr, pe d. Stelian Popescu, vesel moștenitor, și pe ceilalți 2—3 ■’■miei ai d-sale, Popești ori Ionești, fără­­«Universul» ! Ce-ai, însemna ■ acești domni în viața publică ro­mânească ?" Fără îndoială că atacurile mare­lui cotidian au influențat massele adunate la Congres, descrietându- se. Dacă adăugim la toate acestea,­­ resentimentele personale, opiniu­nile înăbușite ale mediocrității a­­n­onime care abia aștepta prilejul ca să se manifeste, și, în fine, intri­gile liberale, din timp puse la cale, rânduite și cu abilitate comandate di­n umbră de către dl. Georgel Mâr­­zescu, ne putem face o idee apro­ximativă despre atmosfera Congre­selor, și ne putem explica într’o oarecar măsură greutatea subt care­­ s’au întrunit și lucrat. Același cauze explică și redac­­țiunea incomplectă ce s’a dat în cele din urmă ambelor moțiuni, cari n’au putut să cuprindă în ele declarația definitivă că fuziunea s’a ratificat. In rezumat, Congresele au votat cele zece puncte, — partidul na­­țional­ ardelean neînsușin­­du-și congresul de la Chiși­nău, iar partidul țărănesc însușindu-și acest congres, înțelege oricine care e situația după un astfel de vot. • Totuși­, credința fruntașilor celor două partide este că fuziunea se va­­ face, și, de altfel, în acest sens s’a­­ dat cuvânt de ordine tuturor mem­­­­bri­lor plecați sau rămași. Aceasta,­­ în speranța, pe care o exprimăm și­­ noi, că nouilol tratative ce au înce­­­­put chiar ole, vor duce, în fine, la­­ rezultatul dorit.­­ Este ceea ce va avea să ratifice­­ Congresul general care urmează să se întrunească peste o lună. Plecarea Regelui și Reginei Greciei Sâmbătă­ la orele 2.40 MM. LL. Regele George și Regina E­­lisabeta ai Greciei au părăsit țara mergând la Vichy. La gara de Nord se aflau MM. LL. Regele și Regina României, AA. LL. RR. Principii Moșteni­tori, Prințesele Irina și Ileana, miniștrii, înalții demnitari și o mulțime de persoane din societa­tea bucureșteană și a coloniei grecești. Familia noastră regală s’a des­părțit cu vădita emoție de pere­chea regală a Greciei, car­e a fost îndelung aclamată de mulțime. M. S. Regele George a strâns mâna tuturor fruntașilor coloniei grecești cari i-au urat o grabni­că reîntoarcere în Grecia. înainte de plecare, la orele 11 dimineața, M. S. Regele George al Greciei a primit la palatul Co­­troceni o delegație a coloniei gre­cești compusă din d. dr. C. Pa­­resside, vice-președinte a Ligei Constituționale grecești, în lipsa președintelui d. dr. G. Milia­­ressi, d. dr. G. Zervos secretar ge­neral și A. Lazaris casier al Li­gei, d. Tsiminodi membru, d. Th Moscopol director și d-nii Gher. Miliaressi și P. Saravanos admi­nistratori ai ziarului «Neos Elli­­nismos». M. S. Regele George s’a între­ținut foarte cordial cu membrii Ligei Constituționale, cu amărăciune starea relevând anarhică ce bântie acum în Grecia, dar exprimând în același timp convin­gerea că poporul grec, inteligent, muncitor și patriot, va­ rezista victorios acestei încercări și că ziua nu e departe când prin mun­ca sa, deși retrogradat cu o ju­mătate de secol de revoluționari, va ști să-și reia locul de cinste printre popoarele din Balcani. Persoanele primite la această audiență au rămas cu impresia că Regele George este adânc con­vins că poporul grec îi va face repede dreptate. La plecarea lor, membrii Li­g­ei Constituționale, de cari M. . Regele s’a despărțit viu miș­cat, l-au urat să-L vadă în cu­rând reîntors la Atena și ocu­pând tronul glorioșilor săi inain­tași. ___ ---------- ----­ Trupele lui Ahmed Bey trec în Iugoslavia Belgrad. 23. — Ahmed Bey care nu a reușit sa organizeze rezistența împotriva trupelor lui Redgip Chali a trecut frontiera sârbo-croato­­slovenă și a cerut autorizația de a trece­­ prin teritoriul sârbo-croateț- Miercuri 25 Iunie 1924 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA­­ BUCUREȘTI -Calea Victoriei No. 60 (Pasaginl Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze. Copie Irlanictratrira nrmtra IVKUyIUKI UIUI U­IIU­ JUNI­U de LASCAR ANTONIU Războiul ne-a deprins cu tot felul de spectacole. Nimic nu ne pare impo­sibil, pentru că în fragila concepțiune a vremei, nimic nu mai pare imoral. Par, ca un judecător să traficheze cu dreptatea, pentru că alții au traficat cu stambă, cu talpă sau cu făină, ne pă­rea o imposibilitate. Cu toate acestea, doi magistrați su­periori de la Chișinău au fost desti­tuiți, pentru că au împărțit dreptatea pe bani, pentru că nu legea și con­știința le-au dictat deciziunile, ci mone­da sunătoare le-a impus-o. Judecătorul tovarăș al misitului in­terlop, împărțind cu indivizi îndoel­­nici beneficii ilicite și imorale, cobo­­rît în atmosfera de traficuri a loca­lurilor de consumație, pentru ca apoi, cu seninătate sufletească, cu mândrie sfidătoare să ridice palate și fabrici, judecătorul care are avere și nu o poate justifica, deși cu o oră mai de­vreme, existența și-o procura din pro­fesiune, judecătorul pentru care legea nu este scutul celui mai slab sau ne­dreptățit, nu are nobila funcțiune so­cială de a crea armonie, ci devine o larmă pentru realizarea poftelor și ins­tinctelor personale, nu este un specta­col reconfortant și nu face cinste u­­nei epoci. De aceea, o­ricât de dureroasă ar părea ridicarea vălului, de pe aseme­nea imoralități, ea era necesară. Se șoptea mereu, se șoptea cu in­sistență, svonurile luau proporțiuni gi­gantice și în mintea tuturor gesturile de interesată escamotare a legei, nu se individualizau, nu se legau de o persoană, că-i zice Inculeț sau altfel, ci se atribuiau instituțiunii din care el făcea parte. Magistratura, care cunoaște un ade­vărat martiragiu în aceste vremuri de scumpete, și pentru care îndeplinirea misiunei echivalează cu un apostolat, era nedreptățită și jignită prin tole­ranța, ce se acorda celor vinovați. E un necontestat merit pentru d. Mârzescu, că a știut să treacă­­ peste interese de partid și legături de rude­nie, pentru a fixa la locul pe care îi merită, pe cei doi magistrați din Chi­șinău. Magistratura rămâne acolo unde am cunoscut-o, la locul de cinste arbitră imparțială, logică și reală în mijlocul frământărilor, ce agită societatea. Ele­mentele care se furișaseră, și care nu aveau ce căuta acolo, au fost înde­părtate. Ministrul de justiție nu trebuie să uite, că prin acest act, rolul său nu este terminat. El este șeful parchetului, el are me­­nirea să vegheze la respectarea ordi­­nei. Și această ordine îi spune să re­amintească parchetului general de Chi­șinău, un text al codului penal, art. 144, relativ la mită: „Orice funcționar de ramul adminis­trativ sau judecătoresc, orice agent sau însărcinat al unei administrațiuni pu­blice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau prezenturi, sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri spre a face sau a nu face un act privitor la funcțiunea sa, fie și drept, dar pentru care n’ar fi deter­minată de lere o plată, se va pedepsi cu închisoare de la doi până la trei ani, și cu amendă îndoită a valoarei lucru­rilor primite sau făgăduite, fără ca această amendă să poată fi mai mică de două sute de lei, iar banii sau da­rurile, ori valoarea lor, se vor lua pe seama ospiciilor sau caselor de bine­facere ale localităței, unde s’a comis mituirea”.­­ Mita se pedepsește fie că a luat-o un ipistal de suburbie, fie că a intrat în punga suplă a unui judecător. Ba, această din urmă calitate, este o cir­cumstanță agravantă, pentru că judecă­torul este arbitrul, a cărui imparția- totdeauna,­litate contează în primul loc, în apli-­cei, cari au fost scoși pe poarta' Raportul comisiei magistraturei, se găsesc în fața in-j eonom­iiols E’tsif a SSIîP­stanțelor de represiune penală, pentru oCl Ifl LMI­ul C s liu­l CN­U a primi sancțiunea societăței. Magis­tratura i-a exclus ca nedemni din mij­locul ei, societatea este chemată sa aplice ea acum pedeapsa. Parchetul nu are nevoie de nou material. Consiliul superior al Magistraturei îi oferă toate elementele delictului de mituire, de care s’au făcut vinovați cei doi magistrați. Din decizia Consiliului, parchetul cu­noaște oamenii cari au dat bani, cât au dat, în ce scop au dat, cum era dotată mita în raport cu „dreptatea”, localurile unde se încheiau afacerile, fapte confirmate de martori cu greutate magistrați și avocați din Chișinău. Ministrul de justiție trebuie să ordone deschiderea acțiunei publice. « Sancțiunea pentru judecătorul mituit trebuie să fie unică, exemplară, pentru că desordinea ce o produce în­ so­cietate, prin acțiunea sa nefastă, este periculoasă, compromițătoare pentru or­ganele constituite și distrugătoare pen­tru ordinea publică. După cum au fost scoși din magis­tratură, oamenii aceștia trebuie scoși din societate, pentru că etica socială o cere, pentru că legea nu poate fi ocolită. WW­WW Pentru că sancțiunea trebuie să e­­xiste pentru oricine trafichează cu si­­tuațiunea sa în organizarea de stat, pen­tru că destituirea nu este pedeapsa societăței, ci a ordinuluui­ judecătoresc iar societatea așteaptă aplicațiunea pe­depsei, pe care art. 144 c. pen. o prevede. . Averea aceea, pe care consiliul su­perior o menționează, acumulată de­ oa­meni, care ,,nu aveau avere văzută și făceau față nevoilor vieței numai din produsul profesiunei de magistrat”, a­­verea aceea, pătată prin originea sus­pectă, nu poate constitui un mijloc de sfidare a celor modești și demni, cins­tiți și bravi, care stau dincolo de rit­­mul­ de comercializare al vremei. Le­gea penală dă acestor averi o nobilă destinațiune socială. Sa o destinează ins­tituțiunilor de binefacere, pentru alina­rea suferințelor celor mulți și nevoiași. A nu aplica sancțiunile legale, este a lăsa tuturor oamenilor, pecetluiți prin acte oficiale, pentru acțiuni infamante mijlocul de a-și crea o suprafața socia­lă, fără scrupule, după cum de altfel au procedat pentru a ajunge la acele cali­ficări legale. Ar fi o încurajare la chiverniseală, o indicațiune a unor po­sibilități de câștiguri de averi necurate. In societate, n’ar mai fi atunci o selecțiune a valorilor, ci o selecțiune a operatorilor incorecți. De aceea, domnul ministru de justi­ție are cuvântul. Activitatea noului cabinet francez la Paris, 22. — Corpul diplomatic Paris a prezentat felicitări d-lui Dom­ergue. Nunțiul Cerctti care le-a exprimat în numele cole­gilor săi, a insistat asupra aspira­­țiunilor pacifice mondiale. D. Dou­­mergue răspunde : «Vă mulțumesc pentru acest spirit de colaborare, singurul care va putea grăbi veni­rea prosperității bazată pe Drept și Pace, așteptate cu atâta ardoare de omenire».­­ D. Herriot a conferit cu câteva grupu­ri cari apără interesele Fran­ței în Rusia. In curând vor avea loc și alte întruniri în scop de a ac­tiva­­ studiul problemei reluărei re­­lațiunilor economice cu Rusia, D. Herriot a declarat presei bri­ta­nice și americane la Paris că se duce plin de încredere la Londra, adaugă că tendințele sale au aceiaș țintă ca acele ale d-lui Macdonald și că diplomația cea mai bună este cinstea. Combatanții italieni cer pedepsirea asasinilor lui Matteotti Roma. 23. — Președintele asocia­ției naționale a Combatanților a de­clarat ziarului «Ideia Nazionale» «Noi combatanții voim ca, cei vino­vați pentru înlăturarea lui Matte­­otti, să fie pedepsiți exemplar. Nu voim însă și nu putem da acestui episod o valoare mai vicre, decât o­are, Mussolini are în această clipă'■ de partea sa majori­tatea poporului italian,' Suntem cu toți lângă dân­sul spre a învinge toate rezistențele interne și externe. ,­­ Pentru nici un motiv nu se per­mite o speculare a situației. Astăzi statul este mai puternic _____ _ _ __ mai Roma, 23. — Raportul Comisiei senatoriale, însărcinată Cu redac­tarea răspunsului, la discursul Tro­nului, privitor la politica­ interna­­țională urmată de guvern, spune: «Italia dorește pacea, ea este pu­ternic însuflețită de a­cest înalt sen­timent. Raportul schițează opera guvernului și laudă vederile largi ale acestuia care se­­ îngrijește de interesele­ naționale.. A încheiat a­­corduri și­­ tratate cu celelalte state, cari pe când vor, favoriza schimbu­rile economice, vor contribui în ai­­celaș timp la pacificarea Europei. Vizite navale In luna August divizia de mare va vizita Arhiepelagu­l. In aplaș timp, Divizia de Dunăre a primit ordinul să facă o călătorie în susul Dunărei, până la Elena. _ ,

Next