Timpul, iunie 1924 (nr. 360-382)
1924-06-25 / nr. 377
ANUL al XXIV-lea No. 377 ABONAMENTE . Un an , Lei 800 T 6 luni . „ 400 V3 ‘uni ......... „20 Pentru preoți și învățători intelectuali, funcționari și muncitori se va face o reducere de 50 la sută Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. §55 SUB DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-REDACTOR I. JOLDEA RĂDULESCU Acțiunea epoziției ° x °~ Cauzele neizbânzilor și determinantele reușitei în lupta de răsturnare a guvernului Actul fuziunei încheiat eri, constitue un pas înainte, în opera, preconizată și, de atâtea ori cerută de noi, de strângerea rândurilor opoziției. Căci un fapt este cert, și a început a fi mărturisit și de liberali, că menținerea la conducerea țarei, a actualului guvern al dezastrelor, este exclusiv datorată slăbiciunii opoziției. Intr’adevăr ceea ce întârzie schimbarea regimului, este numnai faptul că opoziția nu izbu^ptește încă să îndeplinească dorința Coroanei și a Țorei de a prezenta perspectiva unnui viitor cabinet de grupare a tuturor sau a mai multe forțe. Pare că din rândurile opoziției unde nu lipsesc nici forțele, nici valorile, ar lipsi elementul care să determine convingerea tuturor energiilor spre un punct bine precizat. Lipsește într’adevăr o voință precizată și o energie respectată care să determine și să conducă această mulțime de forțe care se risipesc, și se contracarează prin acțiuni discursive. Tăria partidului liberal ar rămâne într’adevăr o simplă iluziune, în fața forței reale a opoziției unite. Și desigur întreg secretul izbândirei acestui mare act de înțelegere nu stă decât, în găsirea unei singure voințe mici, energii precise și unei vaste experiențe. Această personalitate care ar determina unitatea de acțiune a opoziției, ar înlătura desigur multele erori care au caracterizat în ultimul timp, acțiunile disparate ale opozanților. 1 . Activitatea de azi a acestora se fărâmâțează în discuțiuni sterile care tind la o inutilă înțelegere prea îndepărtată și prea amănunțită. Ultimele evenimente și schimbări din Franța rămân încă pildă vie, de rezultantele forțelor opoziției. O înțelegerea precisă a grupărilor din stânga, fără a se pierde de fixarea unor amănunte fără importanță și în scontarea unor avantaje de viitor, au adus îndepărtarea sigură a unui regim care crease nemulțumiri. La noi acțiunea regimului dezastrelor, oferă aproape în fiecare lună un motiv definitiv de înlăturare a guvernului. Numai acțiunea disparată a opoziției rămâne vinovată, de faptul că regimul d-lui Brătianu poate trece senin și cinic peste atâtea greșeli și să se permanentizeze la conducerea nefastă și păgubitoare. A trecut nu de mult conflictul cu Italia — gafa cabinetului Brătiau — care a zdruncinat prestigiul țarei și al Coroanei. Opoziția a adoptat puncte diferite de vedere și deși unanimă, vina blama esența conflictului,a i fost lipsită de unitate în adoptarea metodei care să aducă sancțiunea. întoarcerea Regelui din străinătate a adus și verdictul de înlăturare a guvernului urât în întreaga străinătate aliată. Nici atei opoziția nu a găsit mijlocul de, ar determina plecarea absolut necesară. Partidul țărănesc sub imboldul acțiunei d-lui dr. Lupu, a întrevăzut o clipă, momentul și calea de atac decisiv. Lipsa de experiență și de înțelegere a situației a lăsat însă, nerezolvată problema unităței de acțiune, și un act menit a aduce un blam guvernului a adus o moțiune de încredere tocmai în CpIT|3n3fUI IIHf clipa când d. Brătianu avea mauri0,C0 a Clliați aiUI IIU, multă nevoe de ea. A fost într’adevăr o neiertată greșeală de tactică, a prezenta o moțiune în clipa când majoritarii simțeau nevoia unei disciplini, împinsă până la absurd, pentru a-și menține locul și când opoziția nu era nici măcar prevenită de cele ce se pun la cale. Astfel s-a prezentat o moțiune când nu erau în Cameră nici 35 ț de opozanți și când o parte a opoziției, scontând succesul parțialului ce prezenta moțiunea era mai curând înclinată a vota împotrivă-i. Apoi o moțiune de neîncredere în guvern, prezentată de minoritate trebue să conteze neapărat pe o parte a majorităței. In esența discuției, în forma atacului opoziției și în atmosfera de servilism a majorităților, moțiunea de dăunăzi, nu putea conta nici pe două voturi liberale. Totuși ea a fost prezentată pentru a oferi d-lui Brătianu prilejul aparenței unui succes. Și greșeli de acestea se pot enumăra cu zecile, și ceea ce este mai trist, ele se vor mai repeta până se va găsi soluțiunea adoptărei unei acțiuni unitare și fixarea unei personalități care să prezinte garanțiile capacităței de realizare a acestei acțiuni unitare. îi așteaptă ! După încetarea ploilor Nenorocirile sunt totdeauna bune la ceva, și ploile din urmă pe lângă stricăciuni, au mai făcut și un bine oropsitei noastre capitale: au spălat străzile și au mai curățit aerul Am avut câteva zile de viață suportabilă după încetarea ploilor și cum după toate probabilitățile intrăm în perioada căldurilor fără prea dese ploi, ne gândim cu groază la ceea ce vom avea de suferit atunci când toaleta capitalei va fi lăsată în grija comisiei interimare. Căci dacă corul mai strică câte ceva cu ploile prea năvalnice, cel puțin răcorește, curăță străzile și purifică aerul, pe când edilii noștri, nestropind și necnrățând străzile ne condamnă la cel puțin două luni de aer amestecat cu fum de benzină și cu praf purtător de germenii tuturor boalelor, ceea ce înseamnă ucidere lentă pentru unii, ofilire și slăbire pentru alții și în tot cazul o scădere condamnabilă a forțelor vitale ale populației bucureștene. De aceia facem apel la d. dr. Costinescu, care în calitatea sa de doctor își dă seamă de fiineștele urmări ale regimului atmosferic ce ne așteaptă, să ia toate măsurile ce omenește sunt posibile ca să îndulcească soarta bucureștenilor care din lipsă de mijloace sau alte motive nu-și pot oferi luxul unei viiigiaturi la Sinaia sau aiurea. Generalul Nollet despre relațiile cu Germania Berlin, 22. — «Morning Post» publică interviewul acordat de generalul Nollet, câteva ceasuri înainte de a primi numirea de ministru de Răsboi Generalul Nollet a făcut următoarele declarații cu privire la Germania: «Violând articolele 160, 173, 174 din tratatul de pace, Germania se reorganizează militărește în vederea unor operațiuni de ofensivă Așa numita «Schutpolizei» (poliția de apărare) înființată ca să lupte contra bolșevismului, a devenit acum o a doua armată. Pentru ca sa ocolească interzicerea serviciului obligator, ea utilizează angajamentele voluntare și societățile sportive dotate cu material de război. Datele încorporării recruților au fost transformate din fixe în mobile pentru a înlesni astfel frauda. Materialul de război se fabrică de societățile particulare, unde controlul este exercitat numai de statul major și școli de război. Diferite reforme au loc sub nouă denumiri; în sfârșit puterea militară a Germaniei sporește din zi în zi. Direcția agriculturii face cunoscut următoarele cu privire la situația câmpului: In urma ploilor căzute, grâul s’a ameliorat mult — producția medie va fi de 1<>00 kgr. la butoi. De asemenea s’au îndreptat foarte mult orezele cari promit o recoltă bună. Porumburile, până acuma, se prezintă în condițiuni excelente. In Oltenia și Muntenia s’a început seceratul orzului de toamnă. Fasolea este foarte bine prinsă în toată țara. 2 LEI EXEMPLARUL M mtuna iii I. Brătianu Cratoria d-lui Brătianu — când aceasta s’a întâlnit cu a d-lui Marghiloman. Un adversar despre elocința d-lui Marghiloman ex» Scriam, înte unul , din numere trecute ale ziarului, despre decăderea parlamentarizmului nostru. Arătam rolul ignobil, la care au fost reduși parlamentarii majoritari, obligați au vota» fără putință de discernământ, puși să aplaude ori să huiduiască, după circumstanță, reduși în fine la simplul rol de ■ funcționari legiferatori. Deplângeam atunci stingerea strălucitei de odinioară a parlamentarismului nostră, azi când nu mai există bucuria nobilă a luminarei prin discuție și plăcerea estetică a unei elevațiuni oratorice. «îndreptarea» oficiosul partidului poporului, ocupându-se de aceiași latură a gravei chestiuni, publică un articol de fond intitulat: «Parlamentarismul d-lui I. Brătianu», din care reese că principalul vinovat al acesei decăderi este însuși șeful partidului liberal. D-l Brătianu urăște parlamentul fiindcă nare daund vorbirei, fiindcă — cum spune îndreptarea — «n’are nici măcar putința de a se exprima corect și ideile pe care vrea să le expue se îngrămădesc fără sistem logic, fără să respecte regidele retoricei sau ale gramaticei, într-un amestec incoherent, lipsit de orice înlănțuire». Și pentru a ilustra prin comparații nefericirea oratorică a d-lui I. Brătianu, «îndreptarea» amintește lucruri dureroase pentru șeful liberalilor. Iată ce scrie oficiosul partidului poporului: Ne amintim de parlamentul ales în 1919. Zdrobiți în alegeri, liberalii reprezentau totuși o massă destul de compactă și omogenă în mijlocul unei Camere compuse din grupuri disparate. Intre acești membrii ai partidului liberal di Brătianu venea zilnic să se așeze decis, poate, atunci să dea dovada unui democratism, pe care sufragiul universalul adusese la modă. A venit totuși o zi, în care lupta parlamentară l-a adus față în față cu hulitul Alexandru Marghiloman. D. Brătianu s’a repezit la tribună, sigur de a recolta un triumf, ieftin, în contra unui adversar care părea la pământ. Și în două ședințe, cu multe rodemontade de un patriotism ipocrit, șeful partidului liberal a făcut tabloul războiului, păstrând toată lumina pentru el, aruncând toată umbra asupra d-lui Marghiloman, zugrăvind negru pe negru, activitatea adversarului său. Ne-a fost dat atunci, celor care am fost martorii acestui neuitat duel, să asistăm la marele triumf oratoric al d-lui Marghiloman, care a strivit sub puterea argumentărei sale pe temerarul ante-vorbitor. De atunci, cu același insucces, d. Brătianu a mai încercat odată tot contra d-lui Marghiloman, o șarjă retorică... Și apoi, n’a mai luat parte la ședințele Camerei din 1919. Este într'adevăr — după cum, recunoaște și îndreptarea — unicul exemplu, în toate statele cu regim parlamentar, al unui șef de guvern care fuge de pe terenul, unde în mod firesc și legal se dau lupte între partide. N’avem decât să repetăm că d-l Brătianu va da odată socoteală în fața istoriei de această decădere a parlamentarismului nostru. Acela care s’a pomenit om politic prin moștenire și a ajuns potent politic prin organizații bancare, n'are dreptul a reduce viața politică a țarei la nivelul resurselor sale de om politic și a nimici și un factor viu și determinant al ordinei constituționale, fiindcă soarta a fost ingrată cu darurile firei. Descoperirea asasinilor lui G. Cair După cum am anunțat, auitoritățile aveau bănueli că trei lucrători de la binaua din dosul caselor lui Cair, ar fi asasinii delicatului scriitor. Cu ocazia unei descinderi făcute la bina ei au fost arestați. Lucrătorii, cari se numesc Iacob Heinrich, Dumitru Dărlea și Clemir Pop, au fost interogați în cursul nopței de Sâmbătă spre Duminică, ei încurcându-se în răspunsuri: înaintați poliției, cei trei lucrători au fost interogați ori de d. judecător de instrucție Negrea. La început negau orice amestec dar până la urmă au mărturisit crima. Motivul pare a fi furtul. Ei voiau să jefuiască ved. Dimitropol, neștiind că vor avea de luptat cu Caîr, a cărui forță este cunoscută. In cursul zilei de azi asasinii vor fi din nou interogați. Marele mister al existenței consistă în împrospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou — iată ce este conservatismul. M. EMINESCU Dificultățile fuziunei . Cum au decurs Congresele de elt.—O chestiune care fusese rezolvată în principiu, e readusă în discuție, și provoacă desorientarea congresiștilor.—Cauze și efecte La ora la care sprim aceste rânduri, nu se știe dacă fuziunea dintre partidele național și țărănesc, s’a făcut și nici dacă se va face. E f carte probabili că în cele din urmă, — în chiar după amiaza, acestei zile sporite, — fuziunea va deveni fapt împlinit. Cu sau fără d. Stere ? Nimic nu se poate spune precis. • Adevărul este că o mare incertitudine și nehotărâre domnește în ambele tabere. Iar tot atâta nedumerire domnește în cercurile politice și în opinia publică, și cu drept cuvânt, fiindcă toată lumea se întreabă: cum s’a putut pune în ultimul moment pe tapet chestiunea Stere, când această chestiune fusese în prealabil rezervită de ambele comitete? Mai mult încă, cum s’a putut pune această chestiune când d. Stere însuși este acela căruia îi aparține inițiativa tratativelor pentru fuziune și care a condus chiar mult timp aceste tratative? Explicația pe care o dau unii țărăniști și ardeleni nu este fără interes. Ei spun : «S’a stabilit în principiu ca d. Stere să rămână în partid, dar nu și în comitetul de direcțiune , s’a revenit apoi, și, făcându-se concesiuni atât de o parte cât și de cealaltă, s’a admis introducerea d-lui Stere în comitet, ambele părți închipuindui și că w-r putea mai târziu să-și impună punctul lor de vedere, adică: țărăniștii să-l păstreze pe d. Stere, — ardelenii să-l înlăture».• Pentru a se afirma, d. Stere a mers la Chișinău și a provocat Congresul țărăniștilor basarabeni,unde a făcut cunoscutele declarațiuni cari au indignat pe unii și au desorientat pe alții. Foștii takiști au profitat de aceste declarațiuni și au eșit dim partid, redeschizănd chestiunea Stere, cu o furie pe care nu o puteau pune în valoare dacă norocul unuia din ei nu i-ar fi făcut stăpânii unui mare organ de publicitate, «Universțiile». Inchipuiți-vă-l, întradevăr, pe d. Stelian Popescu, vesel moștenitor, și pe ceilalți 2—3 ■’■miei ai d-sale, Popești ori Ionești, fără«Universul» ! Ce-ai, însemna ■ acești domni în viața publică românească ?" Fără îndoială că atacurile marelui cotidian au influențat massele adunate la Congres, descrietându- se. Dacă adăugim la toate acestea, resentimentele personale, opiniunile înăbușite ale mediocrității anonime care abia aștepta prilejul ca să se manifeste, și, în fine, intrigile liberale, din timp puse la cale, rânduite și cu abilitate comandate din umbră de către dl. Georgel Mârzescu, ne putem face o idee aproximativă despre atmosfera Congreselor, și ne putem explica într’o oarecar măsură greutatea subt care s’au întrunit și lucrat. Același cauze explică și redacțiunea incomplectă ce s’a dat în cele din urmă ambelor moțiuni, cari n’au putut să cuprindă în ele declarația definitivă că fuziunea s’a ratificat. In rezumat, Congresele au votat cele zece puncte, — partidul național ardelean neînsușindu-și congresul de la Chișinău, iar partidul țărănesc însușindu-și acest congres, înțelege oricine care e situația după un astfel de vot. • Totuși, credința fruntașilor celor două partide este că fuziunea se va face, și, de altfel, în acest sens s’a dat cuvânt de ordine tuturor membrilor plecați sau rămași. Aceasta, în speranța, pe care o exprimăm și noi, că nouilol tratative ce au început chiar ole, vor duce, în fine, la rezultatul dorit. Este ceea ce va avea să ratifice Congresul general care urmează să se întrunească peste o lună. Plecarea Regelui și Reginei Greciei Sâmbătă la orele 2.40 MM. LL. Regele George și Regina Elisabeta ai Greciei au părăsit țara mergând la Vichy. La gara de Nord se aflau MM. LL. Regele și Regina României, AA. LL. RR. Principii Moștenitori, Prințesele Irina și Ileana, miniștrii, înalții demnitari și o mulțime de persoane din societatea bucureșteană și a coloniei grecești. Familia noastră regală s’a despărțit cu vădita emoție de perechea regală a Greciei, care a fost îndelung aclamată de mulțime. M. S. Regele George a strâns mâna tuturor fruntașilor coloniei grecești cari i-au urat o grabnică reîntoarcere în Grecia. înainte de plecare, la orele 11 dimineața, M. S. Regele George al Greciei a primit la palatul Cotroceni o delegație a coloniei grecești compusă din d. dr. C. Paresside, vice-președinte a Ligei Constituționale grecești, în lipsa președintelui d. dr. G. Miliaressi, d. dr. G. Zervos secretar general și A. Lazaris casier al Ligei, d. Tsiminodi membru, d. Th Moscopol director și d-nii Gher. Miliaressi și P. Saravanos administratori ai ziarului «Neos Ellinismos». M. S. Regele George s’a întreținut foarte cordial cu membrii Ligei Constituționale, cu amărăciune starea relevând anarhică ce bântie acum în Grecia, dar exprimând în același timp convingerea că poporul grec, inteligent, muncitor și patriot, va rezista victorios acestei încercări și că ziua nu e departe când prin munca sa, deși retrogradat cu o jumătate de secol de revoluționari, va ști să-și reia locul de cinste printre popoarele din Balcani. Persoanele primite la această audiență au rămas cu impresia că Regele George este adânc convins că poporul grec îi va face repede dreptate. La plecarea lor, membrii Ligei Constituționale, de cari M. . Regele s’a despărțit viu mișcat, l-au urat să-L vadă în curând reîntors la Atena și ocupând tronul glorioșilor săi inaintași. ___ ---------- ---- Trupele lui Ahmed Bey trec în Iugoslavia Belgrad. 23. — Ahmed Bey care nu a reușit sa organizeze rezistența împotriva trupelor lui Redgip Chali a trecut frontiera sârbo-croatoslovenă și a cerut autorizația de a trece prin teritoriul sârbo-croateț- Miercuri 25 Iunie 1924 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI -Calea Victoriei No. 60 (Pasaginl Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze. Copie Irlanictratrira nrmtra IVKUyIUKI UIUI UIIU JUNIU de LASCAR ANTONIU Războiul ne-a deprins cu tot felul de spectacole. Nimic nu ne pare imposibil, pentru că în fragila concepțiune a vremei, nimic nu mai pare imoral. Par, ca un judecător să traficheze cu dreptatea, pentru că alții au traficat cu stambă, cu talpă sau cu făină, ne părea o imposibilitate. Cu toate acestea, doi magistrați superiori de la Chișinău au fost destituiți, pentru că au împărțit dreptatea pe bani, pentru că nu legea și conștiința le-au dictat deciziunile, ci moneda sunătoare le-a impus-o. Judecătorul tovarăș al misitului interlop, împărțind cu indivizi îndoelnici beneficii ilicite și imorale, coborît în atmosfera de traficuri a localurilor de consumație, pentru ca apoi, cu seninătate sufletească, cu mândrie sfidătoare să ridice palate și fabrici, judecătorul care are avere și nu o poate justifica, deși cu o oră mai devreme, existența și-o procura din profesiune, judecătorul pentru care legea nu este scutul celui mai slab sau nedreptățit, nu are nobila funcțiune socială de a crea armonie, ci devine o larmă pentru realizarea poftelor și instinctelor personale, nu este un spectacol reconfortant și nu face cinste unei epoci. De aceea, oricât de dureroasă ar părea ridicarea vălului, de pe asemenea imoralități, ea era necesară. Se șoptea mereu, se șoptea cu insistență, svonurile luau proporțiuni gigantice și în mintea tuturor gesturile de interesată escamotare a legei, nu se individualizau, nu se legau de o persoană, că-i zice Inculeț sau altfel, ci se atribuiau instituțiunii din care el făcea parte. Magistratura, care cunoaște un adevărat martiragiu în aceste vremuri de scumpete, și pentru care îndeplinirea misiunei echivalează cu un apostolat, era nedreptățită și jignită prin toleranța, ce se acorda celor vinovați. E un necontestat merit pentru d. Mârzescu, că a știut să treacă peste interese de partid și legături de rudenie, pentru a fixa la locul pe care îi merită, pe cei doi magistrați din Chișinău. Magistratura rămâne acolo unde am cunoscut-o, la locul de cinste arbitră imparțială, logică și reală în mijlocul frământărilor, ce agită societatea. Elementele care se furișaseră, și care nu aveau ce căuta acolo, au fost îndepărtate. Ministrul de justiție nu trebuie să uite, că prin acest act, rolul său nu este terminat. El este șeful parchetului, el are menirea să vegheze la respectarea ordinei. Și această ordine îi spune să reamintească parchetului general de Chișinău, un text al codului penal, art. 144, relativ la mită: „Orice funcționar de ramul administrativ sau judecătoresc, orice agent sau însărcinat al unei administrațiuni publice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau prezenturi, sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri spre a face sau a nu face un act privitor la funcțiunea sa, fie și drept, dar pentru care n’ar fi determinată de lere o plată, se va pedepsi cu închisoare de la doi până la trei ani, și cu amendă îndoită a valoarei lucrurilor primite sau făgăduite, fără ca această amendă să poată fi mai mică de două sute de lei, iar banii sau darurile, ori valoarea lor, se vor lua pe seama ospiciilor sau caselor de binefacere ale localităței, unde s’a comis mituirea”. Mita se pedepsește fie că a luat-o un ipistal de suburbie, fie că a intrat în punga suplă a unui judecător. Ba, această din urmă calitate, este o circumstanță agravantă, pentru că judecătorul este arbitrul, a cărui imparția- totdeauna,litate contează în primul loc, în apli-cei, cari au fost scoși pe poarta' Raportul comisiei magistraturei, se găsesc în fața in-j eonomiiols E’tsif a SSIîPstanțelor de represiune penală, pentru oCl Ifl LMIul C s liul CNU a primi sancțiunea societăței. Magistratura i-a exclus ca nedemni din mijlocul ei, societatea este chemată sa aplice ea acum pedeapsa. Parchetul nu are nevoie de nou material. Consiliul superior al Magistraturei îi oferă toate elementele delictului de mituire, de care s’au făcut vinovați cei doi magistrați. Din decizia Consiliului, parchetul cunoaște oamenii cari au dat bani, cât au dat, în ce scop au dat, cum era dotată mita în raport cu „dreptatea”, localurile unde se încheiau afacerile, fapte confirmate de martori cu greutate magistrați și avocați din Chișinău. Ministrul de justiție trebuie să ordone deschiderea acțiunei publice. « Sancțiunea pentru judecătorul mituit trebuie să fie unică, exemplară, pentru că desordinea ce o produce în societate, prin acțiunea sa nefastă, este periculoasă, compromițătoare pentru organele constituite și distrugătoare pentru ordinea publică. După cum au fost scoși din magistratură, oamenii aceștia trebuie scoși din societate, pentru că etica socială o cere, pentru că legea nu poate fi ocolită. WWWW Pentru că sancțiunea trebuie să existe pentru oricine trafichează cu situațiunea sa în organizarea de stat, pentru că destituirea nu este pedeapsa societăței, ci a ordinuluui judecătoresc iar societatea așteaptă aplicațiunea pedepsei, pe care art. 144 c. pen. o prevede. . Averea aceea, pe care consiliul superior o menționează, acumulată de oameni, care ,,nu aveau avere văzută și făceau față nevoilor vieței numai din produsul profesiunei de magistrat”, averea aceea, pătată prin originea suspectă, nu poate constitui un mijloc de sfidare a celor modești și demni, cinstiți și bravi, care stau dincolo de ritmul de comercializare al vremei. Legea penală dă acestor averi o nobilă destinațiune socială. Sa o destinează instituțiunilor de binefacere, pentru alinarea suferințelor celor mulți și nevoiași. A nu aplica sancțiunile legale, este a lăsa tuturor oamenilor, pecetluiți prin acte oficiale, pentru acțiuni infamante mijlocul de a-și crea o suprafața socială, fără scrupule, după cum de altfel au procedat pentru a ajunge la acele calificări legale. Ar fi o încurajare la chiverniseală, o indicațiune a unor posibilități de câștiguri de averi necurate. In societate, n’ar mai fi atunci o selecțiune a valorilor, ci o selecțiune a operatorilor incorecți. De aceea, domnul ministru de justiție are cuvântul. Activitatea noului cabinet francez la Paris, 22. — Corpul diplomatic Paris a prezentat felicitări d-lui Domergue. Nunțiul Cerctti care le-a exprimat în numele colegilor săi, a insistat asupra aspirațiunilor pacifice mondiale. D. Doumergue răspunde : «Vă mulțumesc pentru acest spirit de colaborare, singurul care va putea grăbi venirea prosperității bazată pe Drept și Pace, așteptate cu atâta ardoare de omenire». D. Herriot a conferit cu câteva grupuri cari apără interesele Franței în Rusia. In curând vor avea loc și alte întruniri în scop de a activa studiul problemei reluărei relațiunilor economice cu Rusia, D. Herriot a declarat presei britanice și americane la Paris că se duce plin de încredere la Londra, adaugă că tendințele sale au aceiaș țintă ca acele ale d-lui Macdonald și că diplomația cea mai bună este cinstea. Combatanții italieni cer pedepsirea asasinilor lui Matteotti Roma. 23. — Președintele asociației naționale a Combatanților a declarat ziarului «Ideia Nazionale» «Noi combatanții voim ca, cei vinovați pentru înlăturarea lui Matteotti, să fie pedepsiți exemplar. Nu voim însă și nu putem da acestui episod o valoare mai vicre, decât oare, Mussolini are în această clipă'■ de partea sa majoritatea poporului italian,' Suntem cu toți lângă dânsul spre a învinge toate rezistențele interne și externe. , Pentru nici un motiv nu se permite o speculare a situației. Astăzi statul este mai puternic _____ _ _ __ mai Roma, 23. — Raportul Comisiei senatoriale, însărcinată Cu redactarea răspunsului, la discursul Tronului, privitor la politica internațională urmată de guvern, spune: «Italia dorește pacea, ea este puternic însuflețită de acest înalt sentiment. Raportul schițează opera guvernului și laudă vederile largi ale acestuia care se îngrijește de interesele naționale.. A încheiat acorduri și tratate cu celelalte state, cari pe când vor, favoriza schimburile economice, vor contribui în aicelaș timp la pacificarea Europei. Vizite navale In luna August divizia de mare va vizita Arhiepelagul. In aplaș timp, Divizia de Dunăre a primit ordinul să facă o călătorie în susul Dunărei, până la Elena. _ ,