Timpul, octombrie 1937 (nr. 148-178)

1937-10-01 / nr. 148

tfi D­ACȚIA ȘI ADMINISTRAȚII bucurești, strada const, mille, is Redacția și Administrația 3.05.44 EL­EFON:--------------------------------------------­Tipografia 3.43.23 I an Lei 550. 6 Inni 290; 3 Inni ABONAMENTE: Î50; Fentru Institut» și a­dm­ini» strati publice Lei 1.800 anual ti anuncimi se primesc la Administrația­ siaxului și la toate agențiile de publicitate" Taxa de francare plătită tn numerar conform aprobării Direcțiunei Generale P.T.T. Nr. 106.366/8 Mai 1937 ] Minorități... S­unt evreii o minoritate în țara, unde trăesc. Societatea Națiunilor s’a străduit să cerceteze această problemă, cu ne­­părtinire și fără patimă, cu prilejul prelungirei mandatului Marei­ Britanii asupra Palestinei. S’a admis că e o deosebire între evreii asimilați s­­u pe cale de asi­milare din statele apusene și mase­le evreiești din Europa răsăriteană, c­are numai în mică parte au putut și pot fi asimilate de popoarele în mijlocul cărora trăiesc. Aceste ma­se care păstrează, deopotrivă de viu, simțământul de rasă și acel de re­ligie, nu se pot sustrage situații de minoritari, decât făurind, prin e­­migrare, un stat și o națiune a lor. Planul de împărțire al Palestinei nu împlinește decât în parte idea­lul Sionismului. El dă evreilor un stat de sine stătător._o patrie __ fără a îngădui însă o imigrare în proporții îndestulătoare. Opunerea Arabilor, de altă parte, exprimată la tribuna Societății Națiunilor, cu o deosebită elocință, de reprezen­tanții Egiptului și ai Irakului, în­lătură ori­ce putință de a se da E­­vreilor in Palestina mai mult decât atât de strâmta fâșie de pământ pe care au colonizat-o și au civilizat-o până azi, cu un avânt uimitor. Rămâne de cercetat, deoarece toată lumea recunoaște folosul emi­grării Evreilor din Europa răsări­teană, — principiu, apărat cu căl­dură de fruntașii Sioniști, de mini­strul de externe polon și asupra căruia a stăruit și reprezentantul nostru la Geneva, d. Victor Anto­­nescu :— ce orizonturi noi se pot deschide acestei emigrări? Problema e urmărită 11a. Londra și la Geneva într’un spirit de Împă­ciuire, de toleranță și de cumpăta­re, cum ar trebui să fie urmărită ori­unde o problemă, de care sunt le­gate atâtea năzuinți idealiste, dar și atâtea greutăți și suferinți reale. In acest spirit, Contele Cudenhove Kalerghi a scris pentru „Timpul“ articolul pe care îl publicăm in fruntea ziarului. Seriozitatea și cumpătarea sunt totdeauna folositoare, când cerce­tăm problema minoritară. Nu tre­­bue ca porniri pripite să ne îngreu­ieze dezlegarea, înăuntru și în a­­fară, a problemelor de stat,­elec­toratul trebuind să treacă totdea­una, după interesul național. Vom pune astfel mai ușor, în a­­devărata lor lumină, străine, care pretind argumentele că apără „drepturile minorităților“. Cine face, insa, și mai grea pro­blema minoritarilor? Ungaria. Fiindcă statul m­aghiar ur­mărește cu stăruință, în orice îm­prejurare, cu orice prilej, la Geneva, la Roma, la Berlin, revizuirea. „Societatea Națiunilor, — a zis delegatul maghiar la Geneva — tre­­bue să previe conflictele, îndrep­tând „nedreptățile“ între popoare“. „Axa Roma-Berlin _ scrie Pester Lloyd — e suprema noastră garan­ție pentru stabilirea unei noi or­dine politice și teritoriale în Europa dunăreană“. Revizuire deci, ,— pe toate tablou­rile.Cum se poate cere unor State cu minorități să se sprijine pe mino­ritari, îndemnați din afară să tăgă­duiască trăinicia și îndreptățirea lui cu aceiaș încredere cu care se spri­jină pe cetățeni, gata să-i apere, in orice împrejurare, integritatea și neatârnarea? De minoritarii noștri, ne îngri­jim noi. Avem tot interesul să-i legăm pe veci de patria noastră comună. Și tăgăduim Ungariei drep­tul de a se îngriji de ei. Iar „destindere“ adevărată nu poate fi, decât atunci când vecina noastră va pricepe, ca și noi, inte­resul nostru comun nu de a distruge ordinea dunăre­ană, ci de a apăra, cu puteri unite, desăvârșita neatâr­nare,­­ politică și economică,­­ a țărilor dunărene. Grigore Gafencu LORDUL PEEL A MURIT LONDRA­ 29 (Radlor). — Lordul Peel, fost secretar de stat pentru India, a încetat din viață la Hamps­hire, în vârstă de 70 ani. S­ionismul este răspunsul cel mai consecvent la antisemi­tism-El ia antisemitismul drept fapt și vrea să facă în așa fel în­cât soarta evreilor să fie indepen­dentă de bunăvoința neevreilor- Vrea să-și ia destinul în măini și să și-l făurească printr-o faptă i­­storică- Vrea să-și întemeieze pro­priul lui stat ca să devină el în­suși o putere- Vrea să asigure o patrie proprie și pământ propriu evreilor din toate țările care nu vor să se supună opresiunilor­, u­mite. Opera constructivă, realizată de sioniști în Palestina, merită admi­rația lumii întregi. Făcând abstrac­­ție, de însemnătatea politică a sio­nismului, această operă morală și t­ehnică a stârnit stima lumii pen­tru energia evreiască și pentru pu­terea de sacrificiu a evreilor. Dar deși există aceste realizări, demne de toată admirația, viitorul lor e nesigur-ideia sionismului e justă și con­secventă, însă alegerea Palestinei MARILE CONTROVERSE Problema unei patrii evreești Despre sionism și țelurile lui. Pământul făgă­duinței mai poate fi recâștigat? Sau soluția rămâne o colonie africană a statului iudaic ? de contele COUDENHOVE-KALERGI pentru noua patrie a fost dictată mai degrabă de romantism decât de rațiune-Există primejdia ca mișcarea ev­­reiscă spre Sion să aibă într-o zi destinul predecesoarelor creștine: destinul cruciadelor- Se poate în­tâmpla ca pe pământul Siriei forța lumii arabe să se dovedească ia­răși mai puternică decât toate pla­nurile Apusului. Din punct de vedere­ strategic, Palestina e foarte greu de apărat împotriva unui atac în interiorul țării- Ideii­ pan-arabă e în plină desvoltare; ea nu va renunța de bună voe la coasta palestiniană și nici la Ierusalim, oraș sfânt și pen­tru mahomedani- O ciocnire între ideia sionistă și pan-arabă e imi­nentă. Unsprezece milioane de a­­rabi înconjoară această țară a că­rei majoritate o alcătuesc tot a­­rabi­lt considerent împotriva a­­tar a­legerii Palestinei e acela că e prea mică pentru a putea rezolva problema 7 milioane evrei răsăriteni, celor ne­­asimilați- Lovitura dată Evreilor din Germania e un avertisment, căci (Continuare în pag. 3-a) milițielor și prigonirilor antise­ Zi de sărbătoare la Roma Ducele a părăsit Berlinul Roma și pregătește o pri­­mire fără precedent Sosirea va fi anunțată prin su­netele clopotelor și sirenelor BERLIN, 29 (Rador).­­ D. Mus­solini a părăsit azi după amiază la ora 16 Berlinul, plecând la Roma Deși drumul de la Cancelariatul Reichului până la gară este scurt, o mulțime imensă se adunase îna­poia cordoanelor tineretului națio­nal-socialist, aclamând cu entu­­siasm pe d-nii Hitler și Mussolini Pe peronul gării, împodobită cu drapele și flori, erau prezenți toți membrii guvernului german, înal­ții demnitari ai statului și ai parti­dului și ambasadorii celor două țări.După ce a salutat ne­b-nii Goe­­ring, Goebbels și celelalte înalte personalități, în timap ce d. Hitler își lua rămas bun de la persoanele care însoțesc pe d- Mussolini, Du­cele a avut o convorbire de câteva minute cu Fuehrerul. Cancelar- Ina­­inte de a se sui în tren, d- Musso­lini a strâns de două ori cu putere mâna d-lui Hitler în mod foarte cordial.In clipa când trenul se pune în mișcare, d-nii Hitler și Mussolini își strâng încă odată mâinile. Cei doi șefi de guverne se sa­lută cu brațul ridicat în timp ce m­uzicile intonează imnurile națio­nale ale celor două țări, iar lumea de pe peron izbucnește în urale-D­ Hitler a părăsit apoi gara fiind frenetic aclamat de populație pe drumul până la Cancelariatul Reichului.* ROMA: 29 (Rador)­ — Agenția Stefani transmite: Roma va saluta mâine după a­­miază pe d- Mussolini printr-o pri­mire triumfală, fără precedent. Toate unitățile partidului fascist și miile de cetățeni vor fi așezați în lungul parcursului cortegiului d-lui Mussolini, de la gară până în piața Veneției, unde poporul se va aduna pentru a manifesta d-lui Mus­solini bucuria, devotamentul și credința sa-Sosirea d-lui Mussolini la Roma va fi anunțată în tot orașul prin sunetele clopotelor și sirenelor. Pregătirile pentru marea mani­festație de mâine după amiază în onoarea Ducelui sunt duse cu în­frigurare. Un amănunt interesant al felului în care va fi decorat dru­mul pe care îl va parcurge de Mus­solini de la gară la palatul din pia­ța Veneția, îl constituie o uriașă literă Ai, inițiala Ducelui, înaltă de 20 metri, împodobită cu lauri, și care va fi înălțată la răscrucea străzii Naționale. Sărbătorirea ec­ r­actor, ars de h­îpism major Chirculescu la Cercul feelor câștigate! Militar. Glorioasa echipă în fața tro (Reportajul în pag. 8-a) R­AȚIA DEMONUL ALBASTRU TIP NOU DE AVION BREMEN 29 (Rador).­­ Un nou tip de avion a fost prezentat de u­­zina „Foke-Wulf“. Zborurile de încercare au și înce­put. Avionul care se numește „W. 200 Rondor“, are patru motoare și o viteză mijlocie de 345 kilometri pe oră. Aparatul poate transporta 26 de pasageri, în afară de cei 4 oa­meni din echipagiu. Ciocniri sânge­roase în India BOMBAY 29 (Rdor).­­ In cursul luptei care s-a dat în Waizr­stan în­tre trupe și un trib de rebeli, două­zeci de rebeli au fost uciși, iar opt au fost serios răniți. Doi soldați indieni au fost uciși, douăzeci au fost răniți, iar un că­pitan englez este ușor rănit. Citiți mâine în „TIMPUL" HENRY DE MONTHERLANT despre Spania, despre femei, despre critici, despre el însuși, despre România In interesantul interview acordat corespondentu­lui nostru din Paris. Suveranul își serbează ziua nașterii la 16 Octombrie La 16 Octombrie, cu o deosebită amploare, se va sărbători anul acesta ziua de naștere a M. S. Regelui Ca­rol 11. In această zi se va oficia la­ Pa­triarhie in Te-Deum, nn membrilor guvernului și a prezența înalților demnitari. „ După serviciul religios, primul mi­nistru ți membrii guvernului, vor pleca la Sinaia pentru a prezenta fe­licitări Suveranului. De asemenea oaspeții străini cari vor participa la manevrele regale, se vor duce ia acea zi la Sinaia, pentru a felicita pe M. S. Regele. Serviciile publice nu vor funcționa, iar școlile nu pot ține cursuri in această zi. RETRAGEREA VOLUNTARILOR DIN SPANIA PARIS. 29. (Prin telefon de la corespondentul no­stru). — Cabinetul en­glez a aprobat astăzi tex­tul notei relativ la retra­­gerea voluntarilor din Spania. însărcinații de afaceri bri­tanic și francez o vor re­mite guvernului italian, în comun, probabil Fi­neri. Se spune că textul notei este foarte ferm. REVOLTA IN SUD-ESTUL ABISINIEI Orașul Dessie atacat de indigeni. Trupele italiene au avut pierderi importante PARIS, 29fc(Prin telefon de la corespondentul no. “ Ü> telegrama din D­jibuti, adresată zia­rului „Paris Soir”, anunță ca grupuri numeroase de indigeni înarmați cu mitraliere și puști mi­traliere au atacat orașul Dessie. Trupe italiene au fost imediat trimise cu camioane automobile. S-au dat lupte violente, in cursul cărora italienii au avut pierderi importante. Patru sute soldați italie­ni răniți au fost azi îm­barcați la Djibuki. O mare parte din Sud-Es­­tul Apisiniei e în plină revoltă. Fanioanele Ducelui și Furcrer-ului defilează alături VINERI Anul I OCT. 1937 No­ 148 ---------------------------------------- AZI: Presiunea în ușoară creș­tere cu 1 la 3 mm. Cerul mai mult senin. Vânt slab din direcțiuni ne­­hotârîte. Temperatura staționară. Dimineața tendință de ceață. Director Grigore Gafencu Ducele și Fuehrer-ul primesc defilarea formațiilor național socialiste la München Europa în circuit București-București La umbra Pirineilor s­pre P­a­u C­e-ar fi fost? se întreba proaspătul meu cunoscut, bearnez de baștină, punând gazeta spaniolă sub cot și îndreptând ochii spre lanțul estom­pat al Pirineilor. Ce-ar fi fost sa se realizeze întocmai planurile politice ale lui Ludovic al XIV-lea? Cunoști exclamația lui? Rezuma un pro­gram politic.­. M-am grăbit să scot cu oarecare vanitate din turbina pospaiurilor de erudiție, un biet citat și o anecdo­tă, după tactica îndestul de eftină, cu care umflam nota zece la răpo­satul profesor de istorie,Praki Va­­siliu, de la Liceul national din Iași: — Fără îndoială că-mi amintesc! Exclamația Regelui-Soare, când și-a luat rămas bun de la nepotul său, Philippes Duce de Anjou, chemat la tronul Spaniei. „H n’y a plus de Pyrenees!’’ Cunosc împrejurarea, cunosc ex­clamația imprudentă în fața amba­sadorilor și răsunetul ei care a dat de gândit Europei de-atunci. Dar să nu mă întrebi cumva anul, luna și ziua, fiindcă aci o scrântescl... N’am memoria cifrelor și a datelor, nici de două centime. Pot aduce o du­zină de dovezi, dela o duzină de creditori­.. Dânșii poartă grija sca­dențelor; ei țin contabilitatea sume­lor... De altfel numai cu această sa­tisfacție se consolează. Le­ ajunge! Noul meu cunoscut nu zâmbește, deși e la al doilea Period, întreabă stăruitor: — Nu mi-a­i răspuns ! Ce crezi ce ar fi fost? — O nenorocire mai mult pentru Franța. — In tara voastră aveți obiceiu să vorbiți in oracole? — Cam... In cimilituri! E c­alitate a șezătorilor si­mânești. Dar nu cred c’ c’o cimilitură..­ Niciodată avut mai multă nevoie ca zidul Pirineilor să transă barieră până la cer­ești amator de folclor, aș evoca un basm românesc. Făt-Frumos e fu­gărit de Mama­ Pădurii, scriptu­­roaica­ scripturoaicelor. Atunci, Fat- Frumos aruncă în urmă o oglindă, o perie, un pieptene... Se întinde un lac, o pădure, un zid până la cer, ca să întârzie fuga hârcei. La un asemenea zid, mă gândeam. — In Sud, poate? In Pirineii-O­­rientali! — In Pirineii orientali și aici în Pirineii de sus. Dela un capăt la altul..­ După cât știu există numai trei artere accesibile de comunica­ție: Bayonne-San Sebastian și Ba­­­yonne-Pamplona; Pau­ Iaco și Per­­pignan-Gerona. Numai trei, la un lanț muntos de aproape cinci sute de kilometri. Și tot sunt încă prea multe, pentru câți aburi otrăvitori scapă prin aceste trei supape... Tovarășul de la masa terasei re­cunoaște. (Continuare în pag. 3-a) de C­EZAR PETRESCU DACA doi inși, — un bărbat și o femeie, — plătesc cam trei sute de lei taxe, se duc Vineri diminea­ță într-o casă din piața Sf Gheor­­ghe și răspund de două ori: pre­zent, — și odată, da, ]a întrebări­le unui personagiu înfășurat cu o manta neagră și purtând la cen­tură un tricolor, — cei doi inși se pot socoti căsătorită-In fiecare Vineri sunt în strada Sf Gherghe c­ăsătorii în bloc. Nu ai nevoie să cobori din mași­nă, să nui refaci fracul mototolit pe pernele taxi­ului, mireasa nu trebuie să aibă în mână un buchet de bujori și să fie sărutată de mă­tușa Elena, unchiul Jean, socrul Ilie, cumnata Viorica, prietenul ca­sei, colegul de birou.. Lucrurile se petrec cu totul alt­fel Vineri dimineață. Viitorii soți pornesc la noua, de­­acasă, din prelungirea 13 Septem­brie, de pildă, din cartierul Tei sau Lemaître. — agale, brat la brat, pe jos, cu pași rari, privind în dreapta și în stânga, închipuin­­du-și, cu puțină imaginație, că lu­mea îi aclanță, flori sunt aruncate de la balcoane și că din depărtare o filarmonică intonează, — cu ma­­iestate și a­ propos, — un solemn marș nupțial.El este îmbrăcat cu haine gri, hainele de birou, — lustruite și cu coate roase, — iar ea cu o rochie subțire, estivală, cu mâneci scur­te, sau cu o simplu­ jachetă, închi­să la gât cu o somptuoasă agra­fă... împrumutata. Pe la zece fără un sfert ajung în piața Sf. Gheorghe în fața gr­ă­­dinii, — acolo unde abundă cas­­­tanii, lustragii, cățeii jigăriți și vânzătorii de ziare, — pe­­ casă albă, o firma­ gălbuie, ruginită de ploi și de ani, arată locul unde se află instituția cu ajutorul căreia armonia inimilor devine act tim­brat, idealurile­­ devin simple în­trebări și răspunsuri formale, — și tovărășia pe viață, — două inele alunecate delicat în deget: Oficiul Stării Civile-IN SALA principală,­ din care '«e iqiră in birouri 'și în cele două odăi de. oficiere­a , cununiilor­ — săli de care­­ beneficiază' numai ’ cei înstăriți —, era lume multă. Larmă discuții agitate, râsete. — ,,Azi se cunună aici cincizeci și petru de perechi_deodată", mă in­formează un funcționar. Privesc atent la sală. Aici se află o sută opt oameni, cari-și caută — și cred că și-au găsit — fericirea. Zgomotul discuțiilor a încetat brusc. Un funcționar face apelul no­minal al celor 54 perechi. Ca la școală. Fiecare pereche strigată trece deo­parte, având pi spate martorii. N­u­cât­­­ la terminarea apelului, pe­rechile formează un careu perfect alternând bărbații cu femeile, iar in spate este gloata necesară pentru felicitări și atmosferă. IN TIMPUL apelului, un mire nu răspunde. Mireasa observă, stu­pefiată, lipsa viitorului sprijin con­jugal și îi caută enervată, frân­­gându-și mâinile și mototolind batista destinată ștergerii inevita­bilelor lacrimi de bucurie. Murmu­ră, ca la o osândă: __ — ..Au și început necazurile“.. Celelalte perechi, — neliniștite că apelul stagnează și dorind să vadă mai repede formele și idea­lurile realizate, încep să strige în cor pe soțul pierdut. (Continuare in pag. 3-a) Familia, bază a societății... Nunți de avalma. Vineri dimineața, la Oficiul stării civile

Next