Timpul, ianuarie 1940 (nr. 958-986)
1940-01-01 / nr. 958
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, Strada CONST. MINE. 15 TELEFON • I ^dacția și Administrația 3.03.44 ’I Tinoemsia 3.42 23 In tară: abonamente I in străinătate: ‘ I Tariful In funcțiune w lei’ 6 luni I de convențiile doi- 650 lei; 3 luni 200 lei tale internaționale. Pentru bănci, instituții și adții publice 1000 lei anual Abonamentele Încep la 1 Sle ale fiecărei luni .Taxa de rancare plătită In numerar conform aprobării Direcțiunei Generale P. T. T. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar: „TIMPUL“ S. A. R. _ înscris sub No. 202 Trib. Ilfov Prim-Redactor: MIRCEA GRIGORESCU LA ÎNCEPUTUL UNUI AN Dacă primul calendar al lumii nu ar fi oferit oamenilor ideia că viața lor este desfășurată pe întinsul unui șir de ani, multe «Între farmecele și visurile existente nu s’ar mai fi ivit. Nu ne-am mai fi oprit la ultima 120 a calendarului, această carte pe care o chim mai încet ca pe orice alta, cu nostalgia celor 365 de file rupte, dar și cu simțământul unei fericiri presimțite, sub coperta calendarului care abia începe. Nu am mai fi crezut în binele și în răul care poate fi opera timpului. Dacă anul sfârșit acum a fost prea sărat de tristeți amare, de dureri aspre și doar pe alocurea întretăiat de o biată zi de liniște sau de bucurie, ne rămâne dreptul să credem, cu tăria tuturor speranțelor, că anul ce urmează va fi unul fericit. Din rostogolirea aceasta a desamăgirilor și a eternelor nădejdi a isvorît și simbolul pe care-l dăm aniilor. Vă aduceți aminte că la o margine de desen stă un bătrân, gârbovit sub reproșurile fiecărei zile pe care a trăit-o, pe când la cealaltă lăture un copil cu chip de înger, învăluit de zâmbete, se apropie neștiutor noi de bucuriile ce se pregătește, nici de durerile ce le poate pricinui Așa trec anii, unul după altul, rând de rând copii și gârbovi... Câteodată, însă, imaginea lor se schimbă. Iată, în coloanele noastre de astăzi, un an vechiu și unul nou în al căror simbol inedit se rostește credința și speranța cea mai caldă a lumii întregi. Sute de milioane de oameni, fără deosebire, văd în anul 1939 o zeitate brutală și sălbatecă a războiului. Același mulțimi se roagă și nădăjduiesc că anul 1940 va fi un înger al păcii biruitoare. De multă vreme, omenirea nu a mai văzut an care să lase în urma lui dezamăgire mai adâncă decât acela pe care-l sfârșim acum. State șterse de pe harta Europei, popoare în suferință, sute de mii de oameni într’un trist refugiu, zeci și sute de mii de bărbați uciși, orașe distruse, milioane de tineri și bătrâni luați dela munca lor și din gospodăriile lor pentru a pândi cu armele în mâini, miliarde peste miliarde irosite în cheltueli de război... Acesta este bilanțul anului blestemat ce se înscrie în istorie prin isbucnirea noului război european. Opera de distrugere, pornită în miezul lui 1939, este cu atât mai tristă și mai absurdă cu cât ea dărâmă toate iluziile ce ni le făceam că omenirea a ajuns la o treaptă de progres care înlătură crima colectivă dintre metodele de acțiune. In dosarul civilizației, anul 1939 rămâne o dovadă că era războinică nu s’a terminat n’căeri pe pământ, nici cel puțin în continentul pe care ne-am amăgit a-1 socoti creerul lumii. In acest decor jalnic, deschidem Porile spre a întâmpina anul cel nou. La venirea lui, să ne oprim, în reculegere. Să jertfim, oriunde am fi, orice am crede, câteva din elitele trăirii noastre, pentru o rugăciune mută și fierbinte. . Va fi rugăciunea pe care, pretutindeni pe pământ, o vor face toate ființele omenești. Rugăciunea către toate semnele și simbolurile în care cred oamenii. Rugăciunea tuturor nădejdilor, pornită din sufletele înfricoșate, din ochii înlătrimați, mințile iluminate. Rugăciunea j.,, de pace și înfrățire. Fie ca acest moment al trecerii anului 1940 în viața lumii să însemne reîntoarcertea la dragoste la înțelegere și la omenie prin pace. Mircea Grigorescu TIMPUL UREAZĂ CITITORILOR SĂI SĂ PETREACĂ ANUL 1940 ÎN PACE, BUCURIE ȘI PROSPERITATE 10 LMASS-UL IV IANUARIE '9 tip #5S Revelion 1940 Fondator: Grigore Gafencu dorința tuturor... ROMANIA IN ANUL 1939 Revista întâmplărilor din țara noastră și însemnătatea lor Un an de statornicire și progres al nouilor așezări constituționale După câte noi amintim, la noi, s’a făcut multă politică, dar nu s’a gândit niciodată politic Și, dacă nu ne înșelăm, țara românească a dat un suficient de bun material politic iar oamenii politici nu ne-au lipsit, căci l-am avut pe un Carp, pe un Kogălniceanu, pe exceptoralii Golești, pi nu mai puțin dotarii Brătieni— Ion, Ionel și Vintilă, — pe un Maiorescu, Filipescu sau Lăhovari, precum și pe alții de ieri sau de alaltă ori, toți oameni pe căi de inteligenți pe atâta de cinstiți, dând dovadă de un curaj moral egal cu cele mai autentice valori etic». N’am putea, pe de altă parte, spune că politica făcută la noi, — și când afirmăm asta ne pândim la toată viața politică dela 1821 încoace, — a fost mai plină de patimni, și deci mai subiectivă decât în alte țări. Evident, dacă ar fi să ținem seama de ansamblul tuturor exigențelor științei politice, atunci nici n’ar trebui să considerăm ca politis un act, o gândire sau o acțiune de guvernământ în care se simte, trăește sau se dovedește a fi determinant principe], o patimă sau altă pornire necontrolată a sufletului sau a instinctelor noastre. Dar viziunea unui ataci pozit fi purificată fie orice accent subiectiv, ese pi va rămâne pentru multă vreme dacă nu cumva pentru totdeauna, un minunat deziderat al utopiștilor sau un ideal născut din adâncurile naturi noastre, care este mânată mereu să-și propună scopuri irealizabile l"i*i ele în i’e, d'oarsje se sturansă dincolo de puterii? d? '■»•'•“piuire ale omului. Crtteiu&re în pag. 3-a LUMEA, IN ANUL 1939 Anul noului război european ATITUDINEA ȘI ACȚIUNEA ROMÂNIEI IN POLITICA INTERNAȚIONALĂ Se încheie un an care din filele calendarului va trece în marea Cartă a Istoriei. Fecare zi a acestui an va însemna, în istoria ce se va ser« mai târziu, un popas spre desnodământul grav al dramei care a evoluat până la culmile tragice ale războiului de azi. Tot sub semnul războiului a început și anul care s-a sfârșit: războiul spaniol, atrat în ultima fază în urma ocupării Barcelonei de către trupele generalului Franco. La răsărit, vizita d-lui von Ribbentrop la Varșovia unde subliniază că acordul din 1934 a pu is capăt dferendelor germano-polone, domnește pace și liniște. In Europa Centrală însă, transformările sioirite la Muench^îî. au lăsat un focar de frământare: între cehi, slovacii ruteni, conviețuirea într’o nouă formă de stat se dovedește tot mai anevoioasă. La 20 Ianuarie, guvernul slovac, prezidat de d. Tiso demisionează, deschizând o perioadă de tulburări care va culmina în marea criză din luna Martie. In adevăr, la 14 Martie, Slovacia și Rusia Subcarpatică se despart de Republica Cehoslovacă, proclamându- se republici independente. Trupele maghiare intră în Rusa subcarpatică pentru a o anexa iar la 15 Martie armatele germane trec fruntariile Cehei și Moraviei, pe baza unui acord acceptat la Berlin de președintele Hacha. După ocuparea orașului Fraga,d. Hitler institue protectoratul german asupra Boemiei și Moraviei. Impresia pe care ocuparea Cehoslovacei o face asupra puterilor occidentale este adâncă. Faptul este considerat la Paris și Londra ca o denunțare a acordului statornicit la Muenchen. SOLDARITATE A ATAGLO - FRANCEZA SE ACCENTUSAZA încordarea care s-a ivit în retaliile dintre puterile semnatare ala acordului de la Muenchen, duce la o adâncire a solidarității anglo-franceze, subliniată prin vizita oficială pe care Președintele Lebrun o face la 21 Martie Suveranilor Angliei, la Londra. La 22 Martie, Lituania încheie un acord cu Germania pentru restituirea teritoriului Memel. In Mediterana, situata este caracterizată printr-o încordare constantă a relațiilor dintre Italia și Franța, atât din cauza problemei spaniole cât și a revendicărilor teritoriale italiene față de Franța. Sfârșitul fu- Continuare în pag. 5»a iteveneni O noapte de speranțe și visuri 1939... _ A plecat. Dacă,se... Desigur că nimeni nu regretăm dispariția anului care a venit cu război în lume și cu jale în case. Un an care ne-a desamăgit și ne-a înșelat speranțele, până în această dimineață de Septembrie nădăjduisem că totul se va orândui prin bună înțelegere și că in rezolvarea problemelor de viață ale bătrânei Europe, ultimul cuvânt il vor avea oamenii. Dar l-au avut tunurile. Să mulțumim celor ce conduc destinele României, că ne-au ferit de pârjol. Iată-ne la căminele noastre, în mijlocul familiilor, petrecând tradiționalul revelion, cu vin spumos, cu caltaboși și cu bilete de plăcintă. Vom fi mai puțin entuziaști și veseli ca’n anii trecuți? Firește că da. Insă nădejdile vor înflori in sufletul nostru și în așteptarea împlinirii lor să închinăm un gând de duioșie și solidaritate pentru cei din tranșee, pentru cei care luptăM AȘTEPTARE... Așadar peste câteva ore vom străbate drumul de feerie și de fantastic urcuș care leagă anul ce a trecut cu Anul Nou. Sărbătoarea revelionului o facem cu inexplicabilă bucurie: ca și când n’am îmbătrâni cu un an, ca și când din calendarul cu file nenumărate al vieții nu s’ar mai fi rupt, pentru totdeauna 365 de file! Și totuși... Lumea bea,, mănâncă, petrece. Bine face... Din tremurul larg care îmbrățișează noaptea de Ajun se desprinde Optimismul selectiv și nădejdea tuturora în zile mai bune, mai senine.. AMIL NOV. PE ZONA A descins pe zonă, plumburiu și învăluit în raze de speranță. Anul Nou. Santinelele, cu mâna pe patul armei l-au primit și au anunțat, reglementar, pe șeful de post să vină să-i ia parola. Anul Nou o știa. Și a fost lăsat să treacă în cantonament. Era liniște, era cald și ostașii dormeau. Continuare în pag. 13-a ,TIR JPUt FEMEII" de sub conducerea d-nei Esmée Gafencu oferă cititoarelor sale pe lângă pagina de Anul Nou un calendar în culori pe care-l veți găsi în numărul acesta.