Timpul, ianuarie 1940 (nr. 958-986)

1940-01-01 / nr. 958

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, Strada CONST. MIN­E. 15 TELEFON • I ^dacția și Administrația 3.03.44 ’I Tinoemsia 3.42 23 In tară: abonamente I in străinătate: ‘ I Tariful In funcțiune w­­ lei’ 6 luni I de convențiile doi- 650 lei; 3 luni 200 lei tale internaționale. Pentru bănci, instituții și ad­ții publice 1000 lei anual Abonamentele Încep la 1 S­­le ale fiecărei luni .Taxa de­­ rancare plătită In numerar conform aprobării Direcțiunei Generale P. T. T. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar: „TIMPUL“ S. A. R. _ înscris sub No. 202 Trib. Ilfov Prim-Redactor: MIRCEA GRIGORESCU LA ÎNCEPUTUL UNUI AN D­acă primul calendar­ al lumii nu ar fi oferit oa­menilor ideia că viața lor este desfășurată pe întin­sul unui șir de ani, multe «Între farmecele și visurile existen­te nu s’ar mai fi ivit. Nu ne-am mai fi oprit la ultima 120 a calendarului, această carte pe care o chim mai încet ca pe orice alta, cu nostalgia celor 365 de file rupte, dar și cu simțământul unei fericiri presimțite, sub coperta ca­­lendarului care abia începe. Nu am mai fi crezut în binele și în răul care poate fi opera timpului. Dacă anul sfârșit acum a fost prea sărat de tristeți amare, de dureri aspre și doar pe alocurea întretăiat de o biată zi de liniște sau de bu­curie, ne rămâne dreptul să credem, cu tăria tuturor speranțelor, că a­­nul ce urmează va fi unul fericit. Din rostogolirea aceasta a desa­­măgirilor și a eternelor nădejdi a isvorît și simbolul pe care-l dăm a­­niilor. Vă aduceți aminte că la o margine de desen stă un bătrân, gârbovit sub reproșurile fiecărei zi­le pe care a trăit-o, pe când la cea­laltă lăture un copil cu chip de în­ger, învăluit de zâmbete, se apro­pie neștiutor n­oi de bucuriile ce se pregătește, nici de durerile ce le poate pricinui Așa trec anii, unul după altul, rând de rând copii și gârbovi... Câteodată, însă, imaginea lor se schimbă. Iată, în coloanele noastre de astăzi, un an vechiu și unul nou în al căror simbol inedit se rostește credința și speranța cea mai caldă a lumii întregi. Sute de milioane de oameni, fără deosebire, văd în anul 1939 o zeitate brutală și sălbatecă a războiului. Același mulțimi se roagă și nădăjduiesc că anul 1940 va fi un înger al păcii biruitoare. De multă vreme, omenirea nu a mai văzut an care să lase în urma lui dezamăgire mai adâncă decât a­­cela pe care-l sfârșim acum. State șterse de pe harta Europei, popoare în suferință, sute de mii de oameni într’un trist refugiu, zeci și sute de mii de bărbați uciși, orașe distruse, milioane de tineri și bătrâni luați dela munca lor și din gospo­dăriile lor pentru a pândi cu arme­le în mâini, miliarde peste miliarde irosite în cheltueli de război... Acesta este bilanțul anului bleste­mat ce se înscrie în istorie prin is­­bucnirea noului război european. O­­pera de distrugere, pornită în mie­zul lui 1939, este cu atât mai tristă și mai absurdă cu cât ea dărâmă toate iluziile ce ni le făceam că o­­menirea a ajuns la o treaptă de progres care înlătură crima colec­tivă dintre metodele de acțiune. In dosarul civilizației, anul 1939 rămâ­ne o dovadă că era războinică nu s’a terminat n’căeri pe pământ, nici cel puțin în continentul pe care ne-am amăgit a-1 socoti creerul lumii. In acest decor jalnic, deschidem Por­ile spre a întâmpina anul cel nou. La venirea lui, să ne oprim, în reculegere. Să jertfim, oriunde am fi, orice am crede, câteva din eli­tele trăirii noastre, pentru o rugă­­­ciune mută și fierbinte. . Va fi rugăciunea pe care, pretu­­­tindeni pe pământ, o vor face toate ființele omenești. Rugăciunea către toate semnele și simbolurile în care cred oamenii. Rugăciunea tuturor nădejdilor, pornită din sufletele înfri­coșate, din ochii înlătrimați, mințile iluminate. Rugăciunea j.,, de pace și înfrățire. Fie ca acest moment al trecerii anului­ 1940 în viața lumii să în­semne reîntoarce­rtea la dragoste la înțelegere și la omenie pri­n pace. Mircea Grigorescu T­IMPUL UREAZĂ CITITORILOR SĂI SĂ PETREACĂ ANUL 1940 ÎN PACE, BUCURIE ȘI PROSPERITATE 10 LM­­­ASS-UL IV IANUARIE '9 tip #5S Revelion 1­940 Fondator: Grigore Gafencu dorința tuturor... ROMA­N­I­A IN ANUL 1939 Revista întâmplărilor din țara noastră și însemnătatea lor Un an de statornicire și progres al nouilor așezări constituționale După câte noi amintim, la noi, s’a făcut multă politică, dar nu s’a gân­dit niciodată politic Și, dacă nu ne înșelăm, țara românească a dat un suficient de bun material politic iar oamenii politici nu ne-au lipsit, căci l-am avut pe un Carp, pe un Kogăl­­niceanu, pe except­oralii Golești, pi nu mai puțin dotarii Brătieni— Ion, Ionel și Vintilă, — pe un Maiorescu, Filipescu sau Lăhovari, precum și pe alții de ieri sau de alaltă ori, toți­­ oameni pe căi de inteligenți pe atâta­­ de cinsti­ți, dând dovadă de un curaj moral egal cu cele mai autentice va­lori etic». N’am putea, pe de altă parte, spune că politica făcută la noi, — și când afirmăm asta ne pân­dim la toată viața politică dela 1821 încoace, — a fost mai plină de pa­­timni, și deci mai subiectivă decât în alte țări. Evident, dacă ar fi să ținem sea­ma de ansamblul tuturor exigențelor științei politice, atunci nici n’ar tre­bui să considerăm ca politis un act, o gândire sau o acțiune de guvernă­mânt în care se simte, trăește sau se dovedește a fi determinant princi­pe], o patimă sau altă pornire ne­­controlată a sufletului sau a instinc­telor noastre. Dar viziunea unui ataci pozit­ fi purificată fie orice accent subiectiv, es­e pi va rămâne pentru multă vre­me dacă nu cumva pentru totdeau­na, un minunat deziderat al­ utopiș­tilor sau un ideal­ născut din adân­curile natur­i noastre, care este mâ­nată mereu să-și propună scopuri irealizabile l"i*i ele în­ i’e, d'oarsje se s­turansă dincolo de puterii? d? '■»•'•“piuire ale omului. Crtteiu&re în pag. 3-a L­UMEA, IN ANUL 1939 A­nul noului război european ATITUDINEA ȘI AC­ȚIU­NEA ROMÂNIEI IN POLITICA INTERNAȚIONALĂ Se încheie un an care din filele calendarului va trece în marea Car­tă a Istoriei. F­ecare zi a acestui an va însemna, în istoria ce se va ser­­« mai târziu, un popas spre des­­nodământul grav al dramei care a evoluat până la culmile tragice ale războiului de azi. Tot sub semnul războiului a înce­put și anul care s-a sfârșit: războiul spaniol, atrat în ultima fază în ur­ma ocupării Barcelonei de către tru­pele generalului Franco. La răsărit, vizita d-lui von Rib­­bentrop la Varșovia unde sublin­ia­ză că acordul din 1934 a pu­ is capăt d­ferendelor germano-polone, dom­nește pace și liniște. In Europa Centrală însă, transformările sioi­­­­rite la Muench^îî. au lăsat un focar de frământare: între cehi, slovaci­i ruteni, conviețuirea într’o nouă for­mă de stat se dovedește tot mai anevoioasă. La 20 Ianuarie, guver­nul slovac, prezidat de d. Tiso de­misionează, deschizând o perioadă de tulburări care va culmina în ma­rea criză din lun­a Martie. In ade­văr, la 14 Martie, Slovacia și Ru­sia Subcarpatică se despart de Re­publica Cehoslovacă, proclamându- se republici independente. Trupele maghiare intră în Rus­a subcarpati­că pentru a o anexa iar la 15 Mar­tie armatele germane trec fruntarii­le Ceh­ei și Moraviei, pe baza unui acord acceptat la Berlin de preșe­­dintele Hacha. După ocuparea ora­șului Fraga,­d. Hitler institue pro­tectoratul german asupra Boemiei și Moraviei. Impresia pe care ocu­parea Cehoslovacei o face asupra puterilor occidentale este adâncă. Faptul este considerat la Paris și Londra ca o denunțare a acordului statornicit la Muenchen. SOL­­DAR­I­TATE A ATAGLO - FRANCEZA SE ACCENTUSAZA încordarea care s-a ivit în reta­liile dintre puterile semnatare ala acordului de la Muenchen, duce la o adâncire a solidarității anglo-france­­ze, subliniată prin vizita oficială pe care Președintele Lebrun o face la 21 Martie Suveranilor Angliei, la Londra. La 22 Martie, Lituania în­cheie un acord cu Germania pentru restituirea teritoriului Memel. In Mediterana, situa­ta este caracteri­zată printr-o încordare constantă a relațiilor dintre Italia și Franța, a­­tât din cauza problemei spaniole cât și a revendicărilor teritoriale italiene față de Franța. Sfârșitul fu- Continuare în pag. 5»a iteven­eni O noapte de speranțe și visuri 1939... _ A plecat. Dacă,se... Desigur că nimeni nu regretăm dis­­pariția anului care a venit cu război în lume și cu jale în case. Un an care ne-a desamăgit și ne-a înșelat speranțele, până în acea­­s­­tă dimineață de Septembrie nădăjdui­­sem că totul se va orândui prin bună înțelegere și că in rezolvarea proble­melor de viață ale bătrânei Europe, ultimul cuvânt il vor avea oamenii. Dar l-au avut tunurile. Să mulțumim celor ce conduc des­­tinele României, că ne-au ferit de pârjol. Iată-ne la căminele noastre, în mij­­locul familiilor, petrecând tradițio­­nalul revelion, cu vin spumos, cu cal­­taboși și cu bilete de plăcintă. Vom fi mai puțin entuziaști și ve­seli ca’n anii trecuți? Firește că da. Insă nădejdile vor înflori in sufle­­tul nostru și în așteptarea împlinirii lor să închinăm un gând de duioșie și solidaritate pentru cei din tranșee, pentru cei care luptă­­M­ AȘTEPTARE... Așa­dar pes­­­te câteva ore­ vom străbate drumul de feerie și de fantastic urcuș care leagă anul ce a trecut cu Anul Nou. Sărbătoarea revelionului o fa­cem cu inexplicabilă bucurie: ca și când n’am îmbătrâni cu un an, ca și când din calendarul cu file nenumărate al vieții nu s’ar mai fi rupt, pentru totdeauna 365 de file! Și totuși... Lumea bea,, mă­nâncă, petrece. Bine face... Din tremurul larg care îmbrățișează noaptea de Ajun se desprinde Optimismul s­electiv și nădejdea tuturora în zile mai bune, mai senine.. AMIL NOV. PE ZONA A descins pe zonă, plumburiu și învăluit în raze de speranță. Anul Nou. Santinelele, cu mâna pe patul armei l-au primit și au anunțat, reglementar, pe șeful de post să vină să-i ia parola. Anul Nou o știa. Și a fost lă­sat să treacă în cantonament. Era liniște, era cald și ostașii dormeau. Con­tinuare în pag. 13-a ,T­IR JPUt FEMEII" de sub­ conducerea d-nei Esm­ée Gafencu oferă cititoarelor sale pe lângă pagina de Anul Nou un calendar în culori pe ca­re-l veți găsi în numărul acesta.

Next