Timpul, iulie 1940 (nr. 1136-1166)

1940-07-23 / nr. 1158

115« Marti 83 iuli« 1940 (6 pagini) Cuvântarea d-lui Teofil Sidorovici către Străjeri t). Teofil Gh. Sidorovici, comandan­tul Străju ferii a­mt­t­im, burnt’ tiled, ia radio, următoarea cuvânta­­re către străjeri: . . . I DRAGI STRAJERI și STRAJURI« TINERET ROMAN DIN ȚAP­A ȘI DE PESTE HOTAR», 1 Am ținut eu mă adresez vouă, vlăstare d­e nădejde ale neamului, vouă ale căror suflete sunt una cu sufletul meu, Ghăidura Inimii mele v’am împărtășit-o cu nespusă goște, ori decăte ori v’am văzut dra­ma munca, ordecâte or v’am admirat perpirea nestăvilită spre cete de fo­los Țarii, Regelui și obștei românești căci voi sunteți temelia de Viitor a Patriei și chezășia zilei de mâine. In lumina puternică a idealismu­lui vostru, nei cei vârstnici, alături de părinții voștri și alături de intre­­gul popor, descoperim seimul adevă­rat al Vieții și temeiurile năzuințe­lor mărețe, căci nu degeaba Evan­ghelia cea sfântă vă numește: Sa­rea pământului. Pășind pe calea viitorului, cu ela­nul anilor voștri neumbriți de patimi, veți dăitui imaginea unei alte țări, cu resorturi de tărie morală, de la rânduială și mai ales de puternică disciplină, căci astăzi fără discipli­nă, și bună organizare, nimic nu se poate clădi durabil. Prin voi va renaște o națiune mai încrezătoare in destinele ei, cu mai pitn­ă dârzenie în păstrarea demni­tății, cu tărie de stanca de care să te risipească toate vânturile neîn­crederii ori îndoelitor, câtci numai ast­fel vom putea dăinui în acest colț de pământ binecuvântat de Dumnezeu, numai astfel vom fi respectați și te­muți de vrășmași. Capitalul de preț al unei țâri și a­­devărata ei forță, nu sta în mulți­mea barelor de aur ale băncilor ori ih, realizarea și înmagazinarea bunu­rilor materiale, ci fntria totală cap­tare a valorilor umane, a căror chin­tesență este tineretul viguros, cres­cut în spirit eroic, sănătos la trup și sănătos la suflet. Ca noi, acest tineret și-a ținut cu deplin succes examenul vredniciei. V’am văzut, dragi străjeri și stra­­jere, la poștă, lucrând la aparatele cele mai complicate pe care învățat a le mânui cu iscusință, au­ la Magnes, telegraf, telefon, la cartarea scrisorilor, la distribuirea lor în oraș, v’am văzut la ministere, la diferite autorități publice, primării și percep­ții, mânuind unii mașini de scris, alții Condeiul, iar alții cele mai grele a­­parate de calculat, v’am găsit la bu­cătărie, cantine ori infirmerii, v’am văzut transportând bagajele refugia­ților și câlăuzindu-i Spre locurile de adăpost, v’am văzut șofeuri pe ca­mioane. Vizitii de căruțe, barcagii la prut, iar acum, vă vede țara la plug, la prășit, la secerat și treer, stând cot la cot fecior de plugar, ori de me­seriaș cu fecior de înalt demnitar, ori Cărturar, căci munca înobilează și înfrățește deopotrivă, atunci când s prestată fără gând de răsplată ma­terială, ci e închinată Neamului și Țării. Ce mândru este Marele Străjer, Care și-a pus in voi toată speranța, dăruindu-vă cârdura din sufletul sâu și credință din marea sa credința. Ce mândri suntem noi, mai marii voștri, ce mândri sunt comandanții și­­ comandantele voastre, ce mândri sunt părinții și ce mândră este Țara de voi, de truda voastră, de eroismul curat al vieții voastre! In etipeie cernite trimise de Soartă ca o încercare a tăriei noastre de suflet, voi ați fost raza de îmbărbă­tare a tuturor, voi ați înțeles ca ni­meni alții sbuciumul Marelui nostru Suveran in jurul căruia ați făcut zid de suflete încrezătoare, voi ați dat pilda cea mare a nec­atmani in cre­dință și nădejde. In puterea și încor­darea conștiinței românești, voi fiți îmbărbătat pe cei șovăitori, ați spul­berat gândurile negre, vați manifes­tat prin muncă neprecupețită Voin­ță de a da Țârii in ceasurile grele, pâr­ghia unei puternice redresări. Fiți mai departe ostași ai adevă­rului și dragostei de Țară și Rege. Strângeți rândurile, întăriți falăngile, legiunile, cohortele și zecile de mii de stoluri și centurii, inarmați-vă su­fletul cu tăria credinței in Dumne­zeu, Rege și­ Țară, fiți pavăza acelui suflet curat românesc ce trebuie să se reverse ca un singur și uriaș vas peste piedicile vremii și propovăduiți și crederea în Acel ca simbolizează unitatea, tăria și izbânda, neamului românesc. Pildele eroismului vostru sunt rămân adânc săpate In pagina isto­ri­riei acestor vremuri. Îmi fac­e plăcuta datorie citând câteva. In timpul retragerii făcută în gra­bă la Noua Suliță, se produsese mare învălmășeală la podul plutitor o­a Je peste Prut. Lumea alerga de colo până colo fără de cumpfnia ordinei și a sângelui rece. Drumul strâmb, se barase de căruțe, ce se opriseră în Căutarea celor rătăciți. Copii ori fe­mei. Orice clipă pierdută era primej­dioasă. Iată însă că din convoiul ne­sfârșit al bejeniei se desprind doi străjeri voinici cari se așează la că­patul podului organizând cu energie scurgerea coloanei de refugiați. Ima­ginea lor va rfimfine neștearsă mintea celor ce i-au văzut acolo In la datorie. Tot astfel Străjerii au stat la punc­tele de încrucișare ale drumurilor orientând convoaiele, uitând de obo­seală și de hrană, iar in gări au stat ca niște sentinele vrednice târziu la ore de noapte, așteptând trenurile cu refugiați și dtindu-se un prețios spri­jin. La București, pildele de eroism ale Străjerilor au fost la Înălțimea cama­razilor lor din provincie și mai cu osebire din Moldovă de sus. S’au pe­trecut scene de o grăitoare semnifi­cație a spiritului de generozitate strajereascâ. In dimineața unei zile, au venit câțiva părinți să se intere­seze de copiii lor, cari refuzaseră să plece acasă seara, preferând să doar­mă acolo pe băncile sălii de aștep­tare, pentru ca sa nu 11­se ia locul de către alții. Din banii dați de părinții strajeri­­lor pentru hrană, mulți au cumpărat alimente pentru refugiați și in spe­cial pentru camarazii lor din provin­ciile părăsite. U­n străjer, copilul unui demnitar, se pregătise să plece într-o localitate balneară după prescripțiile medicului, pentru a-și îngriji de sănătate. In momentul plecării însă, vredni­cul străjer simte în suflet o tresărire de conștiință, la Su­ma de 5.000 lei ce i Se dăduse pentru timpul cât avea să stea la localitatea spre care avea să plece, se îndreaptă spre oficiul poștal și o trimite Străjii Țării în­soțită de o frumoasă scrisoare adre­sată Comandamentului, în care arăta simplu, că nu poate face altfel decât ceilalți camarazi ai săi, rugând să i se primească banii pentru ajutorarea refugiaților. A fost impresionant de asemenea la Gara de Nord, când printre lumea ce cobora dintr’un tren, un străjer de 9-16 ani se lupta să străbată mulțime cu un aparat de radio prin vi­brațe. Deci n’au luat altceva mai ne­cesar din easft, a fost întrebat de ci­­neva? Copilul a făcut ochii mari și a răs­puns: Cum era să-l las acolo, că la el ascult era străjerilor la radio. Iată acum un caz ce evidențeaza o înălțătoare conștiință străjerCa SCâ. Comandanți și Comandante venite din nordul Bucovinei și de peste Prut, aduceau pânza drapelelor ce li se în­credințaseră de Insus Suveranul Ță­rii, simbolul legăturii sfinte cu locu­rile a căror imagină va rămâne vie și luminoasă in cutele stindardel­or scumpe, DRAGI STRĂJERI ȘI STRAJERE Pilda voastră eroică nu se va șter­ge niciodată din cartea istoriei noa­stre. Ați dovedit că meritați să vi se Încredințeze locuri de cinste și de răspundere în erarhia străjereanoft. De aceea, am hotărât ca începând de la toamnă să vă dăm temeiuri noul de organizare, cu o mai mare impor­tanta în stat și Națiune. Vom constitui unități pe efective și vârste pe cartiere și îndeletnici, se vor alege dintre voi cei Vrednici pen­tru cadrele de comandă, cărora se va da o pregătire specială, ast­f­­fel că tineretul să fie condus cât mai mult de ti­aret. Cei aleși urma cursurile școalelor de șefi­lor de grupă și ajutori coman­danți de cen­turie, începând de luna viitoare la Centrele noastre. Vom stabili astfel elita mișcării străjerești, cadre din cari se vor ale­ge mâine comandanții și coman­dantele unităților mari, urmașii noștri vrednici, cari vor trebui să ne mai bine pregătiți, căci timpul cere progres. Vom căuta astfel să păstrăm tine­retului, ritmul Viu al tinereții, dân­­du-i aripi să sboare sus, cât mai bus, pe Înălțimile de glorie ale vieții de mâine. In voi și prin voi, România cea nouă își sprijinește coloanele existen­ței. TINERET ROMAN DE PESTE HOTARE Oricani vor mai fi Încercările soar­tei, să nu vă clătinați in credința ce Veacuri de-arândul ne-a fost pavăză și scut. Să nu uitați nici voii, nici părinții voștri că sunteți Români și că soar­ta românismului nu o poate schimba nimeni și nimic. Păstrați legătura cu țara mamă prin cărți, prin undele văzduhului, prin undele fără de ho­tar ale gândului. Să hu­ne destră­mării în ceața uitării, căci pământu­rile se pot pierde și se pot câștiga, dar sufletul pierdut, pierdut rămâne Noi vom fi gata să vă sprijinim in restriștea vremii și vom fi fericiți să vă primim frățește in taberele tine­retului nostru, așteptând cu Încrede­re judecata supremă a cauzei româ­nești Să gând și năzuință, Să fim tari și gata de orice jertfă. STRĂJERI DE PRETUTINDENI Prin strădania și elanul vostru ați făcut ca numele de străjer să fie o glorie și o mândrie națională. Țara și Marele nostru Străjer vă îmbrățișează cu razele celei mai In­târitoare nădejdi. Eu­l gata oricând la datorie, și eu Dumnezeu mereu tot Înainte. SANATATI! Moartea profeso­rului Trăian Bratu fost rector al Un­iversității din Iași Eri după amiază la ora 15 și urt sfert a încetat din viață, la sanato­riul Gerota din­ Capitală, prof. Traian Bratu, fostul rector al universității din Iași.­­ Vestea aceasta a produs o adâncă impresie in toate cercurile intelectua­le, fiindcă profesorul Bratu a fost una dintre figurile cele mai de seama ale învățământului nostru Universitar de azi, se bucura de un respect și de o dragoste unanimă la cercurile căr­turarilor. Profesorul Traian Bratu s'a născut in­ anul 1875 In satul Rășinari din Jud. Sibiu. Fiu de țărani, el si-a înce­put studiile la liceul din­ Sibiu, și-a luat licența In litere la universitatea din București iar doctoratul la Ber­lin. In amil l­­ Sl a fost numit profesor la liceul Național din Iasi. In 1907 a fost numit conferențiar iar, după scurt timp, a fost numit profesor de limba și literatura germană la Uni­versitatea din Iași. A desfășurat, ca profesor un­iversi­­tar, o vastă și rodnică activitate care l-a înconjurat de respectul și dragos­tea colegilor și a studenților. Profesorul Traian Bratu a fost ales de patru ori rector al Universității din Iași. A fost, apoi, președinte al senatului în trei sesiuni. Acum patru luni, suferind de un abces pulmonar, a fost internat In sanatoriul Gerota din Capitală. Ori după amiază, cu toate ajutoa­rele date, profesorul Bratu a încetat din viață. Prin moartea lui universitatea și Cultura românească sufăr o grea pierdere. Cei cari l-au cunoscut find nn cl un om de mare caracter, de ho­tărâri ferme și de loialitate. Locul și data înmormântârii se vor anunța la timp. Măsuri pentru satalătă­­țirea situației peisontilu­­lui ceferist D. ing. I. Macovei, ministrul lu­crărilor publice și al comunicațiilor, în ședința din 17 Iulie a Comitetu­lui de direcție CFR a aprobat: 1. Cu începere dela 1 August se anulează reținerile din salariu pen­tru amenzile dictate în trecut. 2. Ratele de împrumut ale perso­nalului CFl­ se reduc la jumătate ca valoare prin dublarea numărului ratelor de plată. Solicitudinea arătată de d. mini­stru I. Macovei, față de personalul ceferist, este in legătură cu mani­festările de muncă și disciplina mo­del a întregul"* personal ce cu atât devotament și patriotism înțelege să-și servească instituția și Țara, și su­f PÄ AVOCAȚII REFUGIAȚI Uniunea avocaților din România face Un nou apel călduros către toți confrații ca să contribue la fondul pentru ajutorarea avocaților refu­giați. __ Sumele subscrise până în prezent: Emanuel Pantazi lei 10.000; St. Ma­rinescu-Bolintin 16.0OO; Emu Ottule­­scu 16.0OO; Alexandru din Paul 10.000; Costel Petrescu-Prahova 10.000; Hur­­muz Asnavorlah 10.000; Cotty Stoice­­scu 5000; Dimitrie Grozdea 5000; Henri Trenbischi 2500; Aurel Vaslie 2000; Jean Hann 1000; Ecaterina Erhan 1000; Roger Micescu 1000; Casa de Pensiuni a Baroului Ilfov 30.000; lista d. avocat Constantin Al­giu 31.500; lista d. avocat Traian Di­mitriu-Șoimu 6100; lista consiliului superior al avocaților publici 8000; George Rusu 1000; alți avocați 7250; Banca Națională 190.000; Baroul Ti­mișoara 76.000; Venitul pe artul 1940 al „Fondului președintele constantin L. Naumescu“ 25.000. Depunerile se fac la Uniunea avocaților. O slujbă pentru refugiați la Mănăstirea Antim Dumindcă 21 iulie la Sf. Mănăstire Antim din Capiatla a avut loc o nouă slujbă religioasă pentru refu­g­­iații din Basarabia și cei căzuți la atonie cu prilejul păgâneștei cotro­piri a pravoslavnicului pământ basa­rabean, Sf. Liturghie a fost săvârșită de un Sobor de arhimandriți refugiați printre care Arhim. loil Babaca, Ar­­him. dr. Antim Nica, Arhim. Bene­dict Ghiuș, protosinghel Nicodim Io­­niță, Ierom. Artende, etc. O mișcătoare cuvântare a fost ro­stită de P. G. preot Grigore Pișcu­­lescu profesor universitar. La slujbă a asistat P. S. S. Grigo­­rie Leu, Episcopul Hușilor și un ma­re număr de credincioși. Pentru Dotinii abonați Se aduce la cunoștința Domnilor Abonați din Ca*­pi­tală că, întârzierile în sosirea ziarului de domi­ciliu nu se datoresc unei neglijențe din partea noa­stră. Direcțiunea Generală a Poștelor din cauza centrării personalului când a desființat Cursa specială care distribuia ziarele în* tre 6—8 dimineața. Până la reorganizarea acestei cur­se am fost în* stiințați de Direcțiunea Generală P. T. T că zia­­rele se vor distribui CU prima cursă de diminea* ță. AJUTORAREA COMERCIANȚILOR VENIȚI DIN BASARABIA ȘI BUCOVINA DE NORD La sediul Sindicatului alimentar’ central din Calea Victoriei nr. 54 s’a ținut ședința comitetului de condu­cere. Au luat parte d-nnl: Ignat Mircea, deputat A. Cernea, Gh. Teodores­­cu, I. Râcaru,, V. Covaci, C. Ionescu, Georgescu, R. Stăvaru, N. Coîetti, Rădulescu, N. Zissu, V. Bosculescu, C. Puțureanu, etc. Ajutorarea comercianților refugiați D. Ignat Mircea munca stăruitoare depusă evidențiază pentru soluționarea revendicărilor comer­țului alimentar. Arată rezultatul demersurilor făcute la autorități în ce privește orele de închidere, de­punerea meselor pe trotuare și re­­­­gimul restaurantelor. Arată apoi situația grea a co­mercianților refugiați dia și Bucovina, făcând din Basara­un apel călduros pentru ajutorarea lor la reîntemeierea căminului pierdut și reluarea activității lor profesio­nale. In acest scop d-sa prezintă o listă de subscripție pe care cei de­­ față au și subscris anumite sume ce vor fi depuse Uniunea camerelor de comerț pentru ajutorarea co­mercianților refugiați. D. deputat A. Cernea, exprimă în numele Sindicatului Alimentar mulțumiri d-lui subsecretar de Stat Petre Logadi pentru ingâduirea ca bodegile și cârciumile să fie des­chise până la ora 23 și a restau­rantelor până la ora 1 noaptea, precum și pentru autorizarea re­punerea meselor pe trotuare. Dea­semenea mulțumește și d-lul M. Gr. Romașcanu, consilier general al aprovizionării de la Ministerul Economiei Naționale pentru modul alcătuirei noului regim al restau­rantelor. D. I. Răcaru face o amplă expu­nere a modului cum trebuie apli­cată decizia de raționalizare a căr­­nei și a regimului localurilor de consumație. D. Gh. Teodore­scu atrage atenți­unea că în ce privește men­ul fix el este obligatoriu pentru localu­rile de lux și clasa I-a, celelalte localuri fiind scutite, urmează să se respecte întocmai noul regim prevăzut în decizia ministerului economiei naționale. După ce mai vorbesc d-nii V. Covaci, R. Stăvaru, Niță Popescu, A. Cernea, Totii Cristea, M. Drago­­mir, N. Cioboată și Cosma se cooptează în Georgescu comitetul central de conducere d-ni V: Alex­andru Argesiu, Mihail Șchiopul Valeria Constantinescu, Gh. Mete­­leanu, Poenaru Niculae, N. Zissu, Grigorescu Ștefan, Ionescu Petre, Amărășteanu T. Ioan, Dumitrescu Const. și C. Puțureanu. » Or­adina COLOS TOI, fl.88.56 In fiecare seară or­a 8.45 UN SPECTACOL ÎNCÂNTĂTOR DE MARI PROPORȚII UN VALS CA PE VREMURI Comedie operetă de N­STȘOR CONSTANTINESCU Muzica de MIȘU CO.WANTINEHGU, NELLO MANZAÎTI Și ION VA8ILESCU .✓ TIMPUL RAR RE OK­, VORBIND PUȚIN­ FOARTE DES SP­REA ÜLT C­UPOANE începe la STR. LIPSCANI 73 LUNI 22 IULIE crt*ß 30-50 °­ o Reducere la toate cupoanele de Mătase și Stofe Moartea generalului Nicolae Uică Eri după amiază la ora 3 jum. a încetat din viață, la locuința sa din­ str. Traian 179, generalul de corp de armată Nicolae Uică. Generalul Uică a murit în vârstă de 62 ani. Era originar din Giurgiu, iar războiul l-a făcut cu gradul de maior.­­ A fost apoi director de studii și profesor la școala militară de ofi­țeri de Infanterie, Comandant a brigăzii de Infanterie Constanța, inspector al Infanteriei, comandant al Corpului VI Armată și ministru­­ al Apărării Naționale. Generalul Nicolae Uică a încetat din viață după o lungă și grea su­ferință, înmormântarea va avea loc Marți la orele 18, la cimitirul Bellu. PARADISUL PIERDUT AL CÂINILOR Continuare din pu­g.­l­a Cum pătrunzi, spre exemplu, în­tr’o mahala, după ora zece seara, „concertul“ lor îți sparge urechile. Au niște coarde vocale și veleități muzicale de te îngrozesc, incepe u­­nul de la un capăt a uliței, continuă altul — de la celălalt colț al maha­lalei și, la scurtă vreme, gamele lor, corul câinilor — te asurzește. Și, fiindcă a venit vorba despre câini nu trebue să uităm și pe vrăj­mașele lor de veacuri, pisicile. Aceste viețuitoare feline — ca să nu fie mai prejos de dușmanii lor câinii în domeniul muzical — se a­­dună, în nopțile cu lună, pe acope­rișuri și începe și ele să... concer­teze. Miaună coristele acoperișurilor­­— cât sunt de numeroase öi și alea acum Vara —, de se transfor­mă somnul cetățenilor în negre coș­maruri. Direcția veterinară, dând porun­că să fie culeși câinii de pe stradă — a ținut să adauge că de lătratul câinilor și mieunatul pisicilor “• nu s e ocupă ea. Pentru că nu credem în­să că Se să­vârșește, prin aceste faptă neomenească. Asta razii, o ar ln« durera inima miloasă a bucureș­­teanului care iubește atât de mult animalele Încât rabdă el de foame decât să-și vadă câinele sau pisica flămânzi. E numai o măsura de higiena, Ne ferim de turbare punând bob­­niți câinilor și nelăsându-i să mai umble pe toate ulițele difu­zând cumplitul morb. Și ca dovada că e așa, să în­fățișăm cetitorilor un aspect de la sanatoriul unde sunt inter­nați și Îngrijiți câinii și pisicile bolnave. Acest spital există aievea. El se află la facultatea de medicină veterinară din București. In două saloane mari­­— in cuști cu gratii de fier — sunt așezați câinii și pisicile bolnave. Li se fac operații, raze, Injecții și sunt tratați de doctori așa ca și oa­menii. Totdeauna sanatoriul e plin de pacienți. Bolnavii, aduși acolo cu diferite dureri, sunt lecuiți cu grijă și milă. Că ei se comportă uneori ca niște adevărate... ani­male, asta e altceva. Unui câine adus de la Focșani urma să i se facă, acum câteva săptămâni, operație la piciorul bolnav. Câinele — o javră de rasa a­­proximativă — a prins de veste și­ a vrut să joace o festă profe­sorului universitar care urma j „Muzica“ nu sfârșește până la ziuă. Uneori „coriștii“ se întâlnesc și se îneaeră. Scherlăiturile, lătră­turile și larma e desprinsă par­că din infern pentru a teroriza pe bie­ții cetățeni. Lătrau acești câini din București de o mie de ori mai stri­dent și mai mult decât legendarii câini... dela Giurgiu. Jalbele și reclamațiile — cari sunt destul de numeroase — să se adre­seze poliției contra sgomotului. In București — după cum se știe­­— mașinile nu au voe să claesone­­ze. De o sută de ori mai numeroa­se decât claesoanele automobilelor sunt insa­gurițele muzicale ale câi­nilor și pisicilor. Culegându-i de pe uliți *— îm­­pri­­jinându-le numărul prin raziile fă­cute de hingheri “■ se va micșora, desigur, și numărul acestor crae­­soane stridente creiate de natură Căci, altfel, nu i se poate pune stavilă. Cum am putea altmintrelea întrerupe concertul coristelor de pe acoperișuri și al miilor de câini de la mahala sau din fiecare etaj al block-haus-urilor ? Și AL PISICILOR sâ-l opereze. Dimineața, când in­­fernul a venit să sa­pe bolnav și să-l ducă în sala de operație a constatat că ii lipsea... piciorul care urma să fie operat! Ce se întâmplase? în timpul hoptei, Câinele văzând că îl doare atât de cumplit piciorul s’a hotă­rât să-l... mănânce și să scape de dureri. Și l-a mâncat. Și-a ros, până la os, propriul său picior, Iar dimineața, când urma să­ facă operația, era făcută și... di­gestia. Cu excepția surprizelor ase­mănătoare, spitalul câinilor și al pisicilor seamănă la fel ca toate spitalele. El arată încă odată că iubim animalele cu pasiune iar acuma când suntem nevoiți să le dărâmăm paradisul —­ orice s’ar spune — ne doare inima. Dar trebue să o facem. Și foarte curând Bucureștiul va deveni un paradis pierdut al câinilor. O PLÂNGERE CONTRA GÂȘTELOR Acest s­pital HU­­ ȘI Ute — desi­­fyur — fost un reporhiut de faja, în tmp ce scriem aceste rânduri ne di­siteasă însă la redacție d-na An­to­­niu de pe strada Moșilor 131. Biata femee, după ce a făcut jal­­e la circumscripție, la prefectură e poliție, în toate părțile, a venit­­ la noi, crezând că i se dt­ da afli’ tor ca să scape de necazul în cari­e se află. D-na Antoniu — ne spune dânsa­­— are un Vecin care, într’o Curte de doi metri pătrați, ține un cârd în­treg de gâște și de rațe. Lucrul e foarte frumos. Desigur că vecinul dumneaei e un om­ gos­podar­. Ce o supără pe d-na Aritd­­niu și pe ceilalți mulți vecini e făp­tul că nici ziua nici noaptea nu pot avea o clipă de liniște și de odihnă. Rațele și gâștele sunt cele mai gib­­ralive viețuitoare de pe fața pămân­tului. Nervii chiriașilor, puși la grea încercare, au suportat o vre­me, dar cu toată bunăvoința loca­tarilor *— cari, desigur, iubesc și ei gâștele și rațele —­ n’au m­ai putut îndura permanentul colocviu al ra­țelor gâște și rațe. Și-au rugat ve­cinul să plece cu ele la mărginea Bucureștiului, undeva la țară, la malul gârlei, dar în zadar. Omul voia să-și crească rațele în centrul orașului. Au urmat reclamațiile. Dar ce rezoluție se poate pune pe o jalbă contra rațelor și a gâștelor? Totuși, noi inserăm și această durere a cucoanei terorizată de gu­ralivul cârd de rațe și gâște eitor­dine. Const. Virgil Gheorgh­iu Coristele de pe acoperișuri SANATORIUL CÂINILOR Citiți No. 26 din T­IMPUL f­amiliei Timpul pentru toți 12 pagini in culori •* ^ Compania Vasilîu-Birlic — Grădina Volta-Buzești In fiecare seară la ora 9 jum. marele succes f­nceMfitul Farsă muzicală în 3 acte de Stroe, Vasilache și Cristodulo Muzica de La pupitru VASILACHE DENDRINO Vasilu-Birlici"Nora*Piacentîni, Virgi* nica Popescu, Puica Periețeanu, Bo­rneo Lăzărescu și Ionel Țăranu. Biletele se vând toată ziua la cafeaa Teatrului. Tel. 5.66.49 și dela 4—8 d.a. la Savoy, Tel. 3.55.03. M -NOUA PIACENTINI si VASILIU BIBLIC­I f

Next