Timpul, decembrie 1941 (nr. 1641-1669)

1941-12-01 / nr. 1641

i­X­I­M­P­UL Willu­m^HIN­IUflU6UHM»niHl­lim­|||Wi|1|t||illltîlUli|lm,.1,HWWMI.nm,.mHawWi«^n1m­h. [ Tot despre în aer liber de Gfi, Stăncilescu Când Paul Barrier, inspectorul ge­nerell tű Invățământu­l, francos, scria la începutul anului 1939, pi numărul special din „Chef", progra­ma amantică a formulei pe atunci recent adaptate: „La demi-journée de plein air” numai un an și câteva luni despărțeau Republica de armis-­ipiu. Jumătatea de ti­­n aer liber" re­prezenta desigur, sub un aspect prea puțin evoluat, o cucerire pedagogică, de tot veche, dar mereu actuală prin necesitate, încercarea învățământului francez de a adapta ca metodă ofi­cială tn chiar ajunul lui 19Ș0, precum și alte câteva înfrigurate încercări de ultimă oră pentru salvarea cel puțin a tineretului, au fost, toate dovezi ale puterii de intuiție care reînvie în preajma pericolului. Din păcate întot­deauna prea târziu, în preziua catas­trofei abia. Până la Introducerea formulei amintite, scoaterea tânărului framcez din orcif si conducerea lui către viața In deplină natură, fusese lăsată nu­mai in seama cercetășiei. Un voluntariat, deci, si o inițiativă particulară pentru organizarea vieții in aer liber a tânărului francez, exact in epoca in care, in Germania național-socialsta­, întreg „tineretul hitlerist" împânzea săptămânal mun­ții, pădurile si malurile lacurilor, prin îndemnul si sub îngrijirea di­rectă a Statului. Acea puternică organizație care este Hitler Jugend subordonându-și perfect metoda scopului, a de la început tabăra ca­ mediu adoptat optim pentru prelucrarea tineretului. Ta­­băra ca instrument educativ, sinteti­zând conviețuirea organizată și de sine stătătoare în aer libert iată realitate pe care regimul național-so­­o­cialist a intuit-o diitr’adevăr din timp. Consecințele acestei oportune măsuri se poate urmări, acum, oricine, îndemânările căpătate de tânăr tn timpul trăirii în plină natură, obiș­nuința de a se descurca cu aproape fimte, supunând și folosind — pe cât posibil — natura însăți, deprinderea până la identificare cu viața sănă­toasă și severă, sunt puncte de pro­­gram în ucenicia deopotrivă și a ce­tățeanului și a soldatului național-so­­cialist și reprezintă unul din aspectele vieții de tabără folosit de conducători. Dar a mai fost folosit aici și celă­lalt aspect al taberei, acela care dă oricui dreptul să o consacre ca primul instrument educativ al pedagogului. E tocmai aspectul cel mai puțin cu­noscut de cei mai mulți, pentru că re­zultatele obținute in această direcție nu au fost pănc acum îndeajuns de­scrise : acela de tabără-școală. Nu e vorba numai de școala fi­rească a trăirii în mijlocul naturii, cu bogăția de cunoștințe și de de­­prin­deri pe care le oferă din plin la tot pasul, ci de o școală propriu zisă, cu un program fie de cursuri fie de muncă, încadrat intr’un regim total de tabără. O ,.școală-tabără” deci, dacă vreți astfel. Deși s'ar părea, la prima impresie, că e vorba tot de ontica școală in aer liber, în realitate este o fază atât de evoluată a acelei formule încât P­ână și criteriul pedagogic e pres­chimbat aici: progresul in căpătarea cunoștințelor sau a deprinderilor, da­că e vorba de o școală teoretică sau de una practică, e asigurat nu numai de divertismentul plimbăirii in curat (ceea ce încă ar fi destul), aer ci prin chiar regimul de tabără, prin influența lui specifică asupra celor care participă. Tabăra este un organism de sine stătător și __ tocmai pentru a co­respunde acestei autonomii — cu­prinde tn mic întregul mecanism de organizare și de conducere trebuin­cios procesului normal de trăire in viața de toate zilele. Tânărul poate fi astfel în­deaproape atentă poate participa chiar, la mersul acestui or­ganism în care se simte total inte­grat și de care e răpit fără voia sa. In felul acesta, spiritul de discipli­nă, de ordine și cel dinamic, tualitatea, organizarea rațională pun c­a­­tăt a activității cât și a timpului li­ber, echilibrul între muncă și odihnă, stimularea reeșită din munca în co­mun și atâtea alte principii educa­tive pe care numai tabăra le poate strânge la un­ loc intr-o asemenea măsură, se răsfrâng toate asupra ce­lui care le trăește direct. Rezultatele activității taberei studiu sau muncă — sunt astfel și cantitativ și calitativ superioare, pentru că spiritul nou sădit în tână­rul tăbăraș e transmis tuturor efor­turilor acestuia pe care, indirect, le organizează, le disciplinează și le dirijează util. Desigur că atitudinea spirituală și deprinderile fizice căpătate in tabă­ră, urmăresc pe tânăr și după întoar­cerea, In familie, căpătând rădăcini din ce în ce mai trainice cu fiecare pe­rioadă retrăită în tabără și tocmai a­­ceastă influență prelungită în viața de toate zilele legitimează rolul e­­ducativ al taberii. La, noi in țară, deși prea puțin cunoscută față de rezultatele atinse, experiența s-a făcut încă de acum zece ani de către echipele studen­țești pentru munca culturală la sate ale Fundației „Regele Mihai I”, a fost perfecționată în școlile țărănești ale aceleiași Fundații și a culminat în școlile Serviciului Social. Nu știu dacă mai este nevoe să precizăm, după toate cele expuse pâ­nă aici, că regimul de tabără nu este legat cu necesitate de existența cortu­rilor, ci e determinat mai cu seamă de organizarea î­n sine a programu­lui și de spiritul­­ ce predomină în to­tul viața taberii însăși. De­sigur însă, și cu condiția ca întreg programul zilei, sau cea mai mare parte a sa, să se desfășoare în aer liber. In această concepție, școlile și echi­pele studențești ale Fundației (a­­cestea din urmă tot niște școli de cu­noaștere și de muncă) au consacrat formula pedagogică a educației în aer liber intr’o vreme când, la noi în țară simplul decor in care se pu­tea concepe contactul cu știința cu literele erau pereții sălilor de stu­și dii. Delegația­ germană pentru educa­ția în aer liber care ne-a vizitat re­cent țara sub conducerea profesoru­lui Triebold, vicepreședintele comite­tului internațional „Freilufterzie­­hung”, a exprimat o vădită surpriză față de realizările în acest domeniu ale Fundației „Regele Mihai I” și, a­­­­­­poi, ale Serviciului Social. Pentru că într’adevăr, școala orga­­­­nizată în regim de tabără, școala­­tabără deci, reprezintă superlativul , școlii In aer liber. In sezonul acesta literar — atât de sărac — ne face o nesfârșită plăcere faptul că putem remarca vreo câteva cărți de reală frumusețe: întâiul este romanul d-lui Dumitru Almaș, intitu­lat „Meșterul Manole”, care a apărut acum câteva zile. D. Dumitru Almaș — acest tânăr scriitor de adânci re­surse ne-a dat cu câțiva ani in urmă­ o minunată viață a cronicarului mol­dovean Miron Costin. De data aceas­ta dânsul ne oferă un roman de dra­goste fierbinte, scris la o înaltă tem­peratură lirică și cu un bogat colorit de stil. E atâta incantație și prospețime în cele peste 500 de suavă pa­gini, încât mei un cuvânt de laudă pentru „Meșterul Manole’’ nu e prea mult. O altă carte despre care regretăm că din motive indpendente de voința noastră, nu am putut scrie la timpt es­te ediția comentată de d. N. Mihăea­nu, a romanului „Ciocoii veCM și Noui“ a lui N. Filimon. D. N. Mihăe­­scu—care este în acelaș timp gazetar, critic literar și asistent universitar __ ne dă in prezentarea cărții O analiză magistrală a operii lui Filimon și fa­ce un portret de vioaie iscusință a a­­cestui părinte al romanului românesc. Atât asu­pra cărții d-lui Dumitru Almaș, cât și asupra aceleia a a­ lui N. Mihăescu, vom reveni mai detai­lat. Dintre cărțile cari se anunț­ă, una dintre cele mai așteptate este aceia a tânărului prozator Radu Tudoran. Romanul dumisale va fi intitulat fru­mos: fi Un port la răsăririt și va cu­prinde o poveste de dragoste care se desfășoară în lumea unui oraș pito­­re>ti de la granița răsăriteană. Dintre cărțile de război semnalăm apariția volumului ,Pe urmele bolșe­vicilor, scri­s de ziaristul și autorul dramatic Valeriu Mardare. Vor mai apare „Războiul cu Rusia’’ — un mare reportaj de Radu Argeș, „Apocalips 191­1” de Ștefan A. Cos­­ma, poeza lor” de Paul I. Daniel și „Războiul din Est“ de Anastasie Ifti­­mie. Autorii acestor cărți — dintre care unele vor apărea înaintea Sărbători­lor — fac parte dintre cele mai ta­lentate condee ale presei tinere ro­mânești, iar volumele lor vor însem­na cu siguranță un mare aport adus literaturii românești de către ziariști. CONST. VIRGIL GHEORGHIU D­espre bizara știre (1) din scrisoa­rea dvii. nu pot și spun nimic. Inima și gândul meu s’au deprins dela un timp întru atâta cu ideia că sunt o ming­e în mâna soartei. Încât a­­cestea aproape nu mai sunt accesibile vreunei noutăți, fie ci ar aduce fericire ori nefericire. Am senzația unui pom plantat toamna. Coboare-se asupra lui harul lui Dum­nezeu, ca să putem sta odată la um­bra acestui pom și să ne bucurăm de rodul lui. Cu moartea surorii mele mi s'a tăiat o rădăcină atât de puternică ce mă ținea legat de pom, încât ramu­rile de sus care-și trăgeau de acolo viața trebuiau să moară și de­ Dacă e vorba ca draga Falmer să fie o nouă rădăcină, bogată și întăritoare, mă voiu uni cu voi pentru a mulțumi și din parte-mi zeilor, iar în ce vă pri­vește, slăviți pe Dumnezeu, căci vă re­­faceți și umpleți golul (2). Dorința mea de-a vă mai revedea, dragă mamă, a fost mereu zădărnicită de Împrejurările cari, mai mult sau mai puțin cereau prezența mea aici. Acuma se poate ivi o ocazie în privința căreia trebue să cer, însă, cea m­ai strictă taină. Arhiducele (3) dorește să petreacă această frumoasă toamnă la Rin. N­ vom­ însoți eu ș i cameristul Wandel. Vom fi oaspeții dv­ câteva zile, evitând zgomotul bâlciului, apoi vom merge mai departe, pe apă. La în apnie­­re ne vom așeza­­n gazdă la dv., pen­tru a vizita de-acolo împrejurimile. Dacă socotiți aceas­ta ca poetic ori pro­zaic, aceasta însemnează a pune punc­tul pe i vieții dv. trecute. Vin pentru intâia dată foarte bine, mulțumit și cât se poate de onorat in orașul meu na­tal. Aș voi însă, In treacăt, să văd și munții Samaria, unde aflu că viile au dat o recoltă atât de bună; mă gân­­desc deci și la aceasta și n’aș voi de­cât ca dv. și tata să ne primiți cu ini­ma largă și deschisă și să mulțumiți lui Dumnezeu că vă aduce fiul în al treizecelea an al vieții în asemenea si­tuație. Deoarece am rezistat până acum is­pitei de a o șterge de aici într’o bună zi și a vă face o surpriză, aș dori a­­cum să mă bucur de această călătorie cu tot plinul inimii. Nu aștept imposi­bilul. N’a vrut Dumnezeu ca tata să guste cu toată plăcerile fructele atât de dorite și acum coapte, așa a fo­st să fie. Dela ei nu ne putem aștepta decât la atât cât poate ci să se bucure, dar pe dv. aș voi să vă văd veselă și să vă bucurați de o *1 cum n’ați mai avut. Am tot ce poate dori un om, o viață în care zilnic Învăț câte ceva și 1. Schlosser, cumnatul lui Goethe, după moartea surorii poetului se logo­dise cu Iohann Falmer, o prietenă a lui Goethe. 2. In legătură cu această scrisoare, cred interesat a da și scrisoarea tri­misă de Goethe în aceiași zi, Ioahnei Falmer: — „Dumnezeu să te binecu­vânteze și să-ți dăruiască multe zile pe acest pământ, dacă-ți va merge bine Pe mine m’a minunat scrisoarea ta. Mă bucură și nu pot Încă să mă dumiresc. Sunt foarte schimbat, aceasta o simt mai ales când îmi vorbește un glas cu­noscut, când văd o mână Că ai putea să fii sora mea, cunoscută. aceasta îmi împrospătează durerea nevindeca­bilă a unei pierderi. Iartă deci lacri­mile mele la vestea fericirii tale, în­tindă soarta mâna ei­ maternă asupra ta, să te ție atât de cald cum mă ține pe mine și fie ca să am cu tine bucu­ria care n’a fost hărăzită celei dintâi ; salută pe Schlosser din parte-mî (n. tr.). WOLFANG v. GOETHE­S. Arhiducele Carl August de Sachsa- Weimar, al cărui educator, cosilier in­tim, apoi ministru a fost Goethe (n. tr.). 2. Tatăl poetului ajunsese cu mintea oarecum slăbită, zilnic cresc, și vin acum sănătos, fără pasiuni, fără rătăciri, fără isprăvi neli­niștitoare, ci ca un om pe care-l are Dumnezeu îa pază, care și-a trăit ju­mătate din viață, care, din dureri tre­cute, speră ceva bun pentru viitor și care și-a pregătit puterile nu numai pentru bucurii, ci și pentru necazuri Dacă vă găsesc mulțumiți, mă voiu înapoia bucuros la lucru și la ostene­lile zilnice ce mă așteaptă. 15.VIII.1779 ...Răspunsul dv. este așa cum l-am așteptat, dragă mamă. Sper că va fi ceva frumos, minunat. Deci, o știre mai sigură în privința sosirii noastre: cam pe la jumătatea lui Septembrie vom fi acolo și­­ stăm fără sgomot câteva zile la dv. Deoarece Arhiducele nu prea ține să-și vadă mătușele și unchii, cari vor fi acolo pentru bălci, vom trece mai departe, plutind pe apa Mainului și a Rinului. Apoi ne întoarcem și ne sta­bilim în formă cuartierul la dv. (4). ...Mi-a lipsit până acum timpul și li­niștea pentru a răspunde la scrisoarea bună a dvs. din rândul trecut. Mi-au adus multă bucurie rândurile scrise de mâna dvs., găsind în cuprin­sul lor vechile și cunoscutele dvs. sen­timente. Vă rog să fiți fără grije tn ce mă privește și să nu vă lăsați indusă în eroare prin nimic. Sănătatea mea e mult mai bună decât mă așteptam și de cum puteam spera în trecut. și dacă aceasta mă pune în­­ situația de a face față in mare parte insărcinării mele, am toate motivele să fiu mulțumit. In ce privește situația mea însăși, acea­sta. abstracție făcând de marile greu­tăți, are multe lucruri dorite de mine, și cea mai bună dovadă este că eu nu-mi pot Închipui altă situație la care aș putea trece. A mă gândi ipo­hondrie și indispus să-mi ies din pielea mea, dorindu-mâ în alta socotnte că nu se potrivește cu firea mea. Merk și alții judecă situația mea­­ la totul fals. Eu văd numai jertfa ce fac, nu și ceiace profit, și nu pot să concea­pă că eu mă Îmbogățesc zilnic In vre­me ce zilnic jertfesc atâta. Gândiți-vă cum eram in vremea din urmă. Înainte de-a veni încoace, dacă mai continuam așa, m’aș fi prăpădit desigur. Nepotrivirea dintre viata În­gustă, limită, de mișcare a burgheziei și lărgimea, iuțeala firii mele, m’ar fi înebunit. Cu toată imaginația vie și pătrunderea lucrurilor omenești, ră­mâneam un necunoscut și Într’o veș­ti Urmează amănunțimi asupra a­­ranjării camerelor de găzduire, a fe­lurilor de mâncare preferate, etc. da. tr.). n.nimi. altă copilărie care, adesea, prin prer sunile și toate defectele nu țin de a­­ceasta, te face nesuferit și ție Însuți altora, consider Cu cât mai fericit trebuie să văzându-mă într’o situație pentru care n’am fost crescut in nicim fel, dar unde eu toate greșelile lip­sei de pătrundere și a grabei de a mă cunoaște pe mine și pe alții, am avut destule prilejuri ca, Încrezător, In pu­terile mele și tn soarta mea, să trec prin atâtea încercări care multor din­tre oameni poate nu le sunt necesare, de cari insă eu aveam neapărată tre­buință pentru desăvârșirea cunoștin­țelor mele. Și acuma, cum pare aș putea, așa cum sunt eu, să-mi doresc o situație mai fericită decât aceia care pentru mine reprezintă ceva infinit- Dacă se desvel­­tă în mine zilnic aptitudini nouă, dacă zilnic concepțiile mele se limpezesc, puterea mea sporește, cunoștințele mele se lărgesc, diferențierea mea se­­nti­­fică și curajul meu devine mai viu, gă­sesc zilnic prilejuri pentru a-și folosi această Însușire, când nu mare, când nu mai mic. Vedeți dar cât de departe sunt de Ipohondria care pe atâția 11 pune un conflict cu situația lor și că numai motive cu totul importante și cu totul ciudate Împrejurări neașteptate m’ar putea deeermina să-mi părăsesc poetul. Și ar fi o lipsă de răspundere față de mine insumi dacă, intr’o vreme când pomii plantați încep să se desvolte și când poți spera la o recoltă și să ajungi a ști să desparți neghina de grâu, să părăsești totul pentru o neplăcere oa­recare, lipsindu-te Însuți de umbră, de rod, de recoltă. Credeți-mă că o mare parte din buna dispoziție cu care muncesc vine dela gândul că toate aceste jertfe le fac de bună voie, altfel n’ar trebui decât să pun să ne inarme niște cai de poș­* pentru a mă înapoia la dvs., redându­­mă bucuriilor vieții și unui train tih­­nt. Fără acest mod de a vedea și când în ceasuri de necaz, mă văd ca sclav. Ca salahor pentru câte trebuiesc făcute, unele lucruri mi s’ar părea mult mai acre, mai obositoare. Aș dori să aflu mereu că duioșia dvrs, nu vă părăsește în actuala stare a tatei. Căutați să vă procurați cât mai multe din variațiile ce vă oferă cercul societății In care trăiți. Nu cred pro­babil să pot lipsi de aici In toamna a­­ceasta. In tot cazul nu înainte de sfâr­șitul lui Septembrie, totuși voiu căuta să vin acasă la culesul vM. Scriel-mi dacă, poate In vederea verii pri­ncioase calmul va fi anul acesta mai devreme. Vă doresc sănătate. Spuneți salut­ul vechilor și bunilor mei prieteni. Traducere de I. CONSTANTINESCU I­NVENTAR .WOLFGANG V. GOETHE M Scrisori către mama sa (Din întâia jumătate a vieții* 16«,­­­« 1777) F• Mica; I­n manualul său de relații între oameni, Carnegie dă sfatu­­­­rile următoare: Cum poți s­ă-ți faci prieteni și să capeți influență ? 1- Interesați-vă sincer de ceilalți­­*. Surâdeți. 3. Amintiți-vă că numele unui om este pentru el sunetul cel mai dulce al limbii 3. Nu uitați că poporul și trecu­tul lui este tot ce poate fi mai im­portant pentru el din istoria ome­nirii. 5- învățați să ascultați când al­tul vorbește, încurajați oamenii să vorbească ei însăși. 6. Puneți toate întrebările din a­­celaș punct de vedere ca și inter­locutorul vostru 7. Dați-i sentimentul importanței $ale. Cum să îndrepți oameni fără să-i superi . 1. începeți prin a lăuda cinstit Ceea­ ce e de lăudat. 2. Atrageți atenția asupra gre­șelilor prin mijloace indirecte. 3 Vorbiți de propriile voastre greșeli înainte de a critica pe alții. Puneți întrebări in loc să dați ordine directe-5- Lăudați cel mai mi­c progres­s. Zugrăviți o imagine atât de frumoasă a felului cum ar trebui să fie încât se va strădui să-i se­­merte. 7. Arătați că, greșeala este ușor de îndreptat. 8. Faceți în așa fel încât colabo­ratorii voștri să fie fericiți să facă cdsacg doriți Aceasta înseamnă: Să iei parte din toată inima și cu toată sinceritatea la supărările și bucuriile altora. Să fi plăcut și bine dispus­ Să, bănuești în altul o dragoste, o valoare, să­ arezi in el, să nu dis­­prețuiești nimic, să nu faci pe ni­meni să desnădăjduiască­. Să nu acuzi, să nu judeci prea repede, să nu răspândești concluzii grăbite bazate pe zvonuri, să între­prinzi cu indulgență greșelile de bună credință. Să­ ajuți la rezolvarea probleme­lor punând în joc experiența ta trăită. Să ai vocația să descoperi chiar într’un teren arid o sursă spiri­tuală. Vegetalele și animalele trăiesc u­­nele pentru altele mecanic și in­voluntar. Omnirea, ea, se știe cre­­ează, se știe chemată în serviciul­­ mutual al creaturilor pentru comu­niunea de mată.Această comuniune nu se fabrică, ea ne este oferită și dată, ea per­mite sufletelor să vină, spre noi iar noi să mergem spre ele, odată ce suntem făcuți de Acela care le iubește pe toate în mod abli-Moda se naște totdeauna din îm­prejurări, chiar din cele mai crude. Ea a știut să se adapteze timpurilor grele pe care le trăim — să uneas­că după clasica formlă ,­utilul cu plă­cutul“. Așa s’au născut glugile și soanele — pe care nici o femee capil nu a ezitat să le adopte di n două moti­ve: țin cald și sunt la modă. Ar mai fi un motiv economic... A­­cela că un capișon îl porți fără să te mai gândești că ți-ar mai trebui în­că trei... pe când de o pălărie, chiar dacă îți vine bine, te plicti sești re­pede, se strică fetrul, se pătează de ploaie.... Moda capișoanelor și a glugilor e în fond foarte veche, dar a renăscut de câțiva ani, și dovada cea mai bună pentru faptul că au fost primi­­te peste tot și de toată lumea, este că se menține de atâta timp. O ma­­­terie de modă e mult chiar un an. Vă prezentăm două modele: e o glugă ascuțită a cărei capete unul se dau după gât ca un fular; celălalt este un elegant capișon care cirează minunat obrazul. Partea înca­din­­ mijloc este făcută din bană. Restul U :K» Ștefli: --------­ ——') .'nan ‘^^srsr:3xmzpmmisirs!iaiimmpimmmmin R elații omenești Haina de iarnă pe care n’o prez­entăm este combinația de gust între o stofă care nu era de ajuns, și bla­nă de mânz. Croiala este simplă, pe talie, înch­eiată în față cu nasturi. E­patele în întregime, platca din față și buzunarele sunt din blana de mâca­z, ceea ce de o combinație fe­. ée» m # * mu Mt äüä — CEREȚI LA TOATE LIBRĂRIILE — IWITH'O DOMINICA DE AUGUST de EUGEN BAIAN Dacă acest roman, prețuit și elogiat de critica românească in frunte cu d-nul Perpessiciua Pompiliu Coristantines­cu A Șe­rban Cioculescu, va plăcea bărbaților pentru acuitatea spiritului analitic și va plăcea mai ales femeilor, pentru că multe se vor recunoaște în galeria eroinelor zugrăvite de autor. A APARUT EDIȚIA II­» VIN PLOILE de LODIS BROMFIELD Cartea aceasta are meritul de a ne ferme«« «I­lustrul tot­ odată. 1 Epopeie modernă în care ni se zugrăvește conflictul cetății cosmopolite cu lumea hindusă, opera aceasta e, pe drept 'socotită drept cartea de căpătâi a gene­rației de azi Ea o merită ,pe deplin fiind prin bogăția, substanța și varietatea conținutului cartea din care fiecare își poate alege ce-i place: satisfacerea nevoii de aven­tură, o călătorie in lumea fantastică a Ind­iilor si mai presus de toate cunoașterea dragostei sub aspectele ei c ele mai variate st md stranii. ” EDITURA „8QCBC & Co. S- A. R." MASA — Varză la cuptor — Compot. Varză la cuptor. Se curăță o var­ză frumoasă de toate frunzele verzi. Se taie in două apoi fiecare jumătate In felii groase cât degetul­ să avem cel puțin atâtea felii. Trebue câte persoane sunt la masă. Se pun In apă clocotită cu puțină sare, să fiarbă 10 minute. Se scot pe o solta, să se scurgă bine de apă. Se dau feliile prin făină și se prăjesc îa unt. Nu trebuesc rumenite, ci se țin până În­cep să se Îngălbenească. Se unge o formă cu unt, se așează feliile de varză, iar printre ele se pune parme­zan ras. Se toarnă deasupra o ceașcă de smântână în care am pus un praf de făină și unul de sare; se presară deasupra parmezan ras amestecat cu pesmet. Se dă 'a cuptor, la foc potri­vit se ține până se rumenește deasu­pra. Kugelhapf. E o prăjitură nemțeas­că, ușor de făcut, dar pentru ca să crească frumos, trebue ca materialul întrebuințat să fie puțin cald, adică nici untul, nici ouăle, nici făina, sâ nu f­e, dela răcitor sau de la­ că­mară. Se cere 400 gr. făină într’o stra­chină mare. Se face loc la mijloc și se pune un praf de sare și o lingură și jumătate de zahăr pisat. Deoparte se moaie 25 gr. drojdie cu puțin lap­te abia călduț (dacă e prea fierbinte, drojdia se opărește și nu mai crește). Când s’a muiat, se toarnă și aceasta în gaura făcută în făină. Se adaugă 4 ouă întregi, precum și 175 gr. unt. puțin bătut cu o lingură. Se frămân­tă totul bine cu mâna, și la urmă se adaugă 100 gr. de stafide, fără sâm­buri și o lingură de rom. Aluatul tre­bue să fie moale, și din când în când se dau mâinile în făină, ca să se poa­tă desprinde de pe degete, și să-l pu­tem așeza în formă. Se unge cu unt­a formă «a pumii U mW**, m­id. ZILEI Mid­ «tot pe fund cât g pi pupii ^ migdal* curățat* fi tăiat* ta km» Se pune aluatul înăuntru, aă «am. Jumătate din formă. 8« i««a *cup* crească la loc cald și ferit de curent Se unge cu ou, și se pune la cuptor la foc destul de bun. Spre sfârșit trebue potolit focul. Se ține <j*m o oră, Iar dacă se rumenește deasupra Înainte de vreme, sa acopere cu foaie de hârtie umezită. Se rântoarnă c și se presară cu zahăr pleat. Se pot obține VINURI ALESE și faimosul COROOVLNI comandând di­rect le VIILE „ANTON BIBESCO„ Corcova (Mehedinți). Cum scoatem gustul rânced al untului Gustul rânced căpătat de untul prea vechi, se înlătură cu ușurința, întinzându-l pe o masă, apoi rându-l cu bicarbonat de sodiu preca­­(să­ruri de Vichy) în cantitate îndestulă­toare pentru a satura acidul butiric care dă untului gustul și mirosul ne­plăcut. Această cantitate, variabilă după împrejurări, este de 2 la 5 grame pentru un kilogram de unt. Malaxați bine untul cu mâinile«­ pentru a face un amestec omogen, apoi spalați-1 la apă rece curgătoare frământând mereu până când a dis­părut toate alcalinitatea. De acest lucru vă puteți da seama întrebuin­țând hârtia de turnesol (care are proprietatea de a se colora în alba­stru în contact cu un corp care ră­mâne alcatru). J

Next