Timpul, ianuarie 1942 (nr. 1670-1700)

1942-01-01 / nr. 1670

i akoacția Șl BUCUBEȘII, — Redacția tKUEFOKl----­Tipografia 8.42.28 ABONAMENT! ^ In țară: . In străinătate:­­ U­n ,, TIU, ,, Tariful in funcțiuni Un an 700 lei; 8 luni de convenție pos-350 lei; 3 luni 200 lei I tale internaționale. Pentru bănci, instituții ți­adiții publice 1000 lei anual Abonamentele încep la 1 si 15 ale fiecărei luni Taxa de francare plătită In numerar conform aprobării Direcțiunei Generale P. T. T. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar: „TIMPUL** S. A. R. înscris sub No. 202 Trib. Mor M. S. REGELE MIHAI .... IANUARIE ANULUI. i«T* 16 PAGINI 5 LEI 1941 Anul desrobirii dela r­ăsărit 1942 Anul nădejdiilor de muncă, zidire și dreptate VIAITÓL OKOD DE ZI CĂTRE ARMATĂ AL M­I REGELUI MIHAI OSTAȘI ■ "­O/ Speranțele pe care întreaga suflare românească le-a pus în voi la începutul anului 1941 le-ați împlinit cu prisosință. Prin vrednicia vo­astră ați asigurat Tării liniștea. Prin curajul și sângele vostru ne-ați readus Bucovina și Basarabia, reîntregind hotarele spre Răsărit. Și­ acum încă parte dintre voi luptați pentru a înfrânge svârcolirile dușmane și stați de veghe pe teritoriile ocupate. Țara întreagă și cu Mine vă suntem recunoscători pentru ceia ce ați înfăptuit. Re aceia încep NOUL AN cu gândul la voi. Cu nădejdea in Dumnezeu și încredințat ca virtuțile voastre dragostea de Țară și Neam vor asigura un viitor strălucit scumpei noastre și Patrii, vă urez din adâncul inimII Mele: LA MULTI ANI ȘI SĂNĂTATE! MIHAI IN CUMPĂNA ISTORIEI A fost scris, in Cartea Destine­­lor, ca anii de acum sa fie treagă însemnați pentru lumea în­și pentru Neamul nos­tru Românesc. Statele și Na­țiunile Planetei trec prin prefu­­ceri neasemuit de mari și de grele.­­Al patrulea deceniu din veacul 20 a fost sortit să hotărască prin fier și foc, reguli no­i de viață și stăpâniri noui, dealungul și dealatul lumii. început pentru noi Europenii, în Septembrie 1939, războiul exista însă pe pământ, in focare a căror însemnătate nu o micșora decât distanța față de continentul alb. Procesul de lămurire istorică între popoarele lumii Începuse și nu se aștepta decât momentul tactic pentru declanșarea lui armată și generalizarea lui. Acest moment crucial s-a produs în 1941. Pe răbo­jul istoriei universale, acest an se va grava mai adânc decât toate da­tele înscrise Până acum. In adevăr, niciun moment, nici o Împrejurare, legată de noi sau de alte popoare, din alte meleaguri, nu se ridică la importanța și gravitatea clipelor istorice din 1941, în timpul cărora s-a generalizat războiul pe pămân­tul Eurasiei, a fost angajată în ac­țiune Japonia și au intrat in luptă, pe amândouă emisferele deodată, Statele Unite ale Americi de Nord. Au fost, în susul vremurilor, răz­boaie hotărâtoare pentru mersul civilizației și culturii omenești. Ele s’au pornit din trebuințe economice, au fost inspirate sau justificate de pasiunea credințelor, din dorința cuceririlor lor, neamuri și dominației. In urma nobile au pierit, hoarde năvălitoare au revendicat pământuri străine de ele și s’au a­­șezat spre o viață nouă, încercând să fie vrednice de comunitatea po­poarelor vechi. Astfel s’au vântu­rat oameni și ținuturi, stăpâniri și sclavii, măriri și decăderi, într’un vârtej care face din paginile isto­riei povestea cea mai pasionantă și mai dureroasă. Dar nici una din în­tâmplările acestea nu a ajuns la pro­porțiile războiului de azi. Prin for­țele armate care se înfruntă, prin nevoile și credințele ce mână po­poarele la luptă, prin uriașele mi­­grațiuni omenești care decurg din dispariția și apariția statelor, răz­boiul de acum depășește tot ce a cunoscut omenirea. Firește, judecată asupra viitoru­lui nu poate face nimeni. Grecii, pe vremea războaielor antichității, so­coteau că mai mare desfășurare de forțe și de artă militară nu se poate închipui. La fel gândeau Romanii, despre expedițiile lor și Hannibal de ale sale. Ceea ce numim noi, cu dreptate, năvălirile barbarilor dă­deau, pe vremuri ideia celor mai cumplite acțiuni, războinice. Au urmat însă războaiele moderne cu tehnica lor specială, cu participarea tot mai complexă a popoarelor. Intre 1914-1918 desfășurarea războiului atinsese culmi peste care se credea și se afirma că nu se va mai trece niciodată. Totuși legea raporturilor între state și neamuri, care nu au fost încă de ajuns aprofundată și limpezită, a adus la conflagrația universală de azi. 1941 este așa­dar anul celui mai mare război al umanității. In fața acestui fapt, cum reacționează oare, oamenii și, în deosebi, cum reacțio­năm noi? întrebarea este de cea mai mare importanță, pentru că nu mai e vorba, aici, să judecăm îm­prejurări catalogate în albumul is­toriei, ci să participăm la constru­­irea însăși a istoriei. Atârnă de noi cei ce trăesc și mor azi și cei ce vor supraviețui mâine, dacă roadele a­­cestui război vor folosi civilizației sau dacă ele nu vor fi decât fărâmi­țarea stearpă a unor eforturi core­­cte pe urma cărora se vor isca noui conflicte și noui războaie, con­­firmându-se ideia că războiul este pentru omenire un fenomen de creștere. Atitudinea noastră față de răz­boi, adică a țării noastre, este lă­murită azi cu desăvârșire, prin par­ticiparea totală la campania din Ră­­sărit. Intrarea României în război, la 22 iunie 1941 a fost replica pe care Națiunea noastră reînălțată sufletește și întărită militărește, a dat-o la agresiunea sălbatecă a U. R. S. S., săvârșită cu un an înainte. Nu a fost, Propriu zis, începutul unei acțiuni militare, ci continua­rea, printr’o contraofensivă, a ma­nevrei de retragere pe care ne-o impusese U. R. S. S. in anul de tristă amintire 1940. Ce a fost războiul nostru contra-­­ofensiv pentru dezrobirea Basara­biei și a Bucovinei de Nord este prea aproape de sufletul și mintea fiecăruia dintre noi spre a o mai spune aici. Este prea vie sforțarea eroică a temerarei armate româ­nești. Este prea dureroasă și slă­vită jertfa fraților noștri căzuți în luptă, pentru a o pomeni altfel de­cât printr’o lacrimă curată și o re­culegere plină de mândrie și cre­dință pentru fapta lor, încă nu am strâns toate sfintele oseminte ale acestei acțiuni pe care am purtat-o sub semnul ci­vilizației creștine. Nu e încă cea­sul bilanțului, ci sună și acum trompeta pe câmpuri îndepăr­tate, chemând la luptă fiii cei mai bravi ai Națiunii. Războiul este in marș. Departe, în Crimeea amenin­țătoare, peste stepa sălbatecă a No­­gaiului, de unde veneau hoarde în­cruntate spre vatra noastră stră­moșească, ofițeri și soldați români stau de veghe zi și noapte, luptă neostenit, pe geruri năpraznice, a­­mintind tuturora, lumii și nouă în­șine, că un război se câștigă cu ul­tima bătălie. Conti lunare In pag. II toojl) ORDINUL DE ZI AL D­L­UI MAREȘAL ION ANTONESCU CĂTRE ARMATA OSTAȘI. Din Septembrie 1940 și până, în a­­cest sfârșit de an, dureros dar glorios, m'ați înțeles, m’ați asm­.Itat, m’ați Urmat In tragicele zile din Septembrie 1940, când am stânds Țara din mâini nevrednice și încărcate de păcat, fără a ne vedea și fără a v-o cere, ne-am înțeles. Ne-am înțeles fiindcă, ostaș ca și voi și ostași ca și mine, mâinile noas­tre, nepătate și încleștate au făcut un singur și de neînvins braț și Inimile noastre, îndurerate și curate s’au strâns într’una singură, răspunzând astfel, unanim și vibrant, spontan și neșovăitor la chemarea Patriei. Mută de durere, Încremenită In fața atâtor prăbușiri, dar Încrezătoare in destinele ei, Țara neprihănită, Țara curată, Țara toată aștepta, tn Septem­brie 1940, să fie salvată de Armată și a fost salvată­ de voi prin mine. A fost salvată fiindcă și eu și voi, disciplinați și ascultători, am răspuns cu fermitate și cu gând curat la che­marea ei. Urmând exemplu nostru, Țara a luat drumul ordinei în loc de a alune­ca pe acela al dezordinei, contribuind astfel, prin această atitudine, alături de noi, la opera de salvare și de re­dresare pe care o Începusem. OSTAȘI. A urmat, alături de munca chi­nuitoare de salvare, tragica și du­reroasa încercare în care voi ca spectatori încremeniți și eu ca Pă­rinte crunt lovit am făcut totul să aducem pe calea dreaptă și lumi­nată, pe calea ordinei și a muncii, a cinstei și a exemplului, pe acei cari, din locuri de răspundere, au încer­cat, intimidând, la orașe și la sate, prin acte de teroare și prin crime să-și acopere desmățul și ușurința, jafurile și incompetența. Țara uluită și desamăgită, indig­nată și înmărmurită. Țara toată, dela țăran până la orășan și-a îndrep­tăt și de astă dată gândul și pri­virea, speranța și încrederea și și-a rezemat viața și avutul, viitorul și onoarea în voi și în mine. Răspunzând la ordinul meu, care era acela al Patriei, ați pus, la 23 Ianuarie 1941, cu pieptul și cu sân­gele vostru, pentru totdeauna capăt unui regim, care se arătase în foarte scurt timp a fi mai odios de­cât acela Pe care-l prăbușisem în Septembrie. Prin ținuta și prin disciplina voa­stră ați arătat tuturor, tineri și bă­trâni, înțelepți sau neînțelegători, cu carte sau fără, dela orașe și dela sate că Țara, prin voi, nu îngădue și n­u va îngădui nimănui să calce legea și dreptatea, să tulbure liniș­tea și ordinea, să nărue munca și proprietatea, viața și prosperitatea a oricăruia dintre voi și a fiecă­ruia dintre noi. A doua oară, în câteva luni, Țara recunoscătoare v’a adus omagiul ei de mulțumire pentru ținuta, pentru disciplina și pentru sacrificiile voa­stre și v’a asigurat, prin mine, de grija și de dragostea ei. Ca și in Septembrie 1940 când ați păstrat ordinea și în Ianuarie 1941, când ați pus ordine, ați bine meri­tat dela Patrie. Ostași. Câteva luni după tragicele în­tâmplări a venit în sfârșit, cu vo­­ința Domnului, ziua noastră cea mai mare. La 22 Iunie, răsturnând cu piep­tul vostru zidul de foc și de cri­me, de rușine și de durere, de im­pietate și bestialitate, ați intrat de adreptul, bravi și impunători, mândri și răzbunători, în Istorie ca liberatori de frați și de credință. iată, de apururi, nepieritor, ma­­rele vostru titlu de glorie- Dumnezeu vă va binecuvânta pentru servi­ciile aduse credinței, iar frații libe­rați, îndatorați nouă pe vecie, vă vor fi, sunt sigur, veșnic recunos­cători. BRAVI OSTAȘI, V’am reamintit un tre­cut apropiat, care este trecutul vostru, pentru ca împreună cu voi, în ge­nunchi și smeriți, să ne plecăm, cu admirație și recunoștință, la nemtmă­­natele și sfintele cruci, care stau astăzi presăra­te, ca o mărturie veșnică a eroismului vostru și luptei noastre, pentru li­­­bertate și dreptate, pen­tru cruce și credință, pen­­­tru brazdă și onoare, în lungul nenumăratelor și îndelungatelor drumuri pe care ei și voi ați pășit victorios și glorios, de pe plaiurile noastre până în depărtatele ținuturi ale Rostov-ului, Azov­ ului, Cher­ci­ului și Sevastopol­­ului. Omi, iubiți și neîntrecuți ostași, crucile aflate din­colo de cetățile noastre voevodale de margine, trebuesc păzite ca să nu fie pângărite. Inamicul a fost înfrânt dar nu a fost încă sHrobît. Datoria noastră este să ducem lupta până la capăt. Altfel ne-am bătut degeaba și am risîpît sângele în zadar. — Ticălosul care vă șoptește altfel este dușmanul vostru și a copiilor voștri, este dușmanul li­niște, șî lîbertățeî noastre, este dușmanul ogorului nostru și a brazdeî voastre Strămoșești, este acela care prki mînciună, prîn la* șîrate sau dîn Interes, vrea să te arunce șî pe tîne șî copil șî părînd fîî tăî într'o neagră șî veșnică sclavie, acela a întunericului șî a fîareî a cărei cruzime a­ văzut-o singur. — Decî, dragî ostași, de atei șî de pretutindeni, de azi șî de mâine, ne batem înainte, ne ba­tem pentru noî șî nu pentru al­!!, ne batem mai departe, pentru li­bertate și dreptate, pentru cruce și credință, pentru ogor șî pentru vatră, fiindcă trebue să sfârșim ceea ce am început. Altfel, părîntîî, frațîi sau copîîî voștri vor trebuî să îa în condi­­țiunî mult mai grele, lupta dela capăt. Nu ascultați propaganda duș­manilor șî netrebnicilor, ascultațî sfatul Mareșalului vostru șî porun­ca poporului vostru-Maî presus de toate ascultați porunca sacră, care ne vîne de dincolo de mormânt, din zîdurîle voevodale de la Putna dîn racla sacră de la Dealul șî de sub crip­tele regești de la Argeș. Porunca aceasta sfântă de cre­dință șî de luptă ne cere să sdro­­bim pentru sute de ani pe aceea care de sute de ani ne răpesc bucată după bucată, dîn trupul șî dîn ogorul nostru. OSTAȘI. Fiind sigur și de «lata aceasta că m'ați înțeles și că mă ascultați, vă zis l­a MulțiJ Ani!“ și vă cer să mă urmați Vă­ voi duce și de acum înainte pe cărări glorioase și numai spre folo­sul vostru și slava Țării. Trăiască­­ România, trăiască Ar­mata ei. Trăiască Regele. Mareșal ANTONESCU Camioane engleze In flăcări pe frontul african 1 MAREȘALUL I­ON ANTONESCU UN PRAG DE AN NOU Proclamația Domnului Mareșal ANTONESCU/ ROMANI. »"­ Un an de zbucium, de jertfe și de lupte sfinte s’a încheiat. Un an de credințe și de dreptu­ri, de răspunderi grele și de porunci sfințite,­­ începe. Urmând tradiția românească și creștină care îndeamnă pe cârmui­­tori, în pridvor de Ar Nou, să deschidă porți de lumină Neamului, îmi deschid sufletul vouă, Români de p­retutindeni și de toate vârstele, pentru că, din frământarea cugetului meu și din credința noastră, să du­răm temelii noui pentru anul care începe. Anul 1941 a fost un *mn de răspân­tie în Istoria Neamului și în fapta românească. Anul 1941 a Început nu b povara scroitoare a luptei dintre frați, pe care Istoria noastră n’a cunoscut-o și conștiința românească n’o va admite niciodată. El a dat prilej din primele zile Armatei noastre să-și Împlineas­că marea sa misiune de conservare a unității și a onoarei noastre; Poporul român, sănătos și vrednic; Țăranul român, curat și întreg; Burghezia noastră, demnă și stăpâ­nă pe rostul ei; Cărturarii Neamului stăpâniți de răspunderea lor de îndrumători spi­rituali; Și adevăratul Tineret, conștient de datoria lui, s’au alăturat Armatei in sfântul fior al demnității, al liniștei, al ordinei și al îndreptării, dând­ un popas fulgerător, dovada că, Neamul românesc nu piere și fă orice Încer­care, dinăuntru sau din afară, de a-i zdrobi puterile, se izbește de stânca conștiinței românești, pe care nimeni nu o va prăvăli. In vremea eroică a luptelor pentru drepturi și dreptate, tineretul ca și toți fiii neamurilor, trebue să-și verse sângele pe câmpuri de bătae, pentru zidirea unor drepturi noui și înălța­­rea patriei lor, iar nu să risipească liniștea sau să zdrobească viitorul prin frământare și nedrepte izbucniri. Cu setea neînfricată a dreptății, cu credința nezdruncinată în Dumnezeul strămoșilor noștri, am pregătit cu toții după aceia. — în inimi și in faptă. — Războiul nostru Sfânt­ei, la 22 Iunie, am înnecat în vâr­furi de sânge al jertfei ostașului ro­mân, granița prădării și împilării pe care ne-o impuseseră dușmanii de la Răsărit. Cu sprijinul aliaților noștri, Nea­mul românesc nu numai <.l și-a­ recâ­știgat granițele drepte pe care i se prăbușise cotropirea rusă, dar a por­nit spre plaiurile voevodale ale stră­moșilor moldoveni, deschizând cer de libertate și de siguranță la Răsărit, împingând puhoiul care ne cotropea Țara și Legea. ROMNRI, Istoria va judeca războiul nostru din 1941 nu numai ca o luptă pentru drepturi și pentru dreptate, ci ca o jertfă pentru credința creștină și pen­tru civilizația Europei. Ne-am împlinit îndatorirea față de altarele strămoșilor și am respectat istorica noastră misiune de a apăra, cu sânge românesc, Sud-Estul Eu­ropei. Aceasta a fost și aceasta va rămâne misiunea noastră europeană. Celor care au căzut. Celor care și-au zdrobit trupurile, pentru ca Neamul să se reîntregească, la Răsărit. Urmașilor lor care au­ îngenunchiat sub prăvala s­uferinții, pentru ca Nea­mul să se ridice biruitor. Țara, prin mine, le mărturisește recunoștință și le închină glorii bi­ruinței noastre. In această luptă sfântă, Armata a dat Neamului mândria drepturilor și onoarea jertfei. Anul 1941, an de frământare și de răspântie, a devenit prin jertfa Ar­matei și a luptătorilor, un an de o­­noare și o temelie de istorie. De aceea, ostașilor, care prin lup­ta lor ne-au asigurat viitorul și ne-au salvat Neamul, ca și urmașilor cerci căzuți In luptă, Mareșalul Antonescu le făgăduește In acest răsărit de Ani Nou, recunoștința ziditoare de drep­turi și grija Patriei. ROMANI, Lupta nu­ este sfârșită. In jurul nostru Neamurile au îm­­­pins brâu de foc pe întreg pământul. Iar la Răsărit stărue încă urmele domniei întunericului. Anul 191­2 va fi un an de lupte gre­­le și de judecăți izbăvitoare, încleștarea popoarelor va trebui să deschidă luminiș de viață nouă prin biruința drepturilor. Neamul românesc nu poate ieși din această frământare decât puternic și sporit în drepturile și onoarea lui, pentru că el a adus în această luptă sufletul credinței, sângele jertfei și onoarea dreptăței. De aceea, Români, în acest prag de An Nou, priviți cu încredere viitorul! Pentru a-l putea stăpâni. Pentru a putea înfrunta ceasu­ Con­tinuare în pag. 15-a ffT IMPUL" urează cititorilor săi L­a m­u­lți an­i If

Next