Timpul, ianuarie 1942 (nr. 1670-1700)
1942-01-01 / nr. 1670
i akoacția Șl BUCUBEȘII, — Redacția tKUEFOKl----Tipografia 8.42.28 ABONAMENT! ^ In țară: . In străinătate: Un ,, TIU, ,, Tariful in funcțiuni Un an 700 lei; 8 luni de convenție pos-350 lei; 3 luni 200 lei I tale internaționale. Pentru bănci, instituții țiadiții publice 1000 lei anual Abonamentele încep la 1 si 15 ale fiecărei luni Taxa de francare plătită In numerar conform aprobării Direcțiunei Generale P. T. T. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar: „TIMPUL** S. A. R. înscris sub No. 202 Trib. Mor M. S. REGELE MIHAI .... IANUARIE ANULUI. i«T* 16 PAGINI 5 LEI 1941 Anul desrobirii dela răsărit 1942 Anul nădejdiilor de muncă, zidire și dreptate VIAITÓL OKOD DE ZI CĂTRE ARMATĂ AL MI REGELUI MIHAI OSTAȘI ■ "O/ Speranțele pe care întreaga suflare românească le-a pus în voi la începutul anului 1941 le-ați împlinit cu prisosință. Prin vrednicia voastră ați asigurat Tării liniștea. Prin curajul și sângele vostru ne-ați readus Bucovina și Basarabia, reîntregind hotarele spre Răsărit. Și acum încă parte dintre voi luptați pentru a înfrânge svârcolirile dușmane și stați de veghe pe teritoriile ocupate. Țara întreagă și cu Mine vă suntem recunoscători pentru ceia ce ați înfăptuit. Re aceia încep NOUL AN cu gândul la voi. Cu nădejdea in Dumnezeu și încredințat ca virtuțile voastre dragostea de Țară și Neam vor asigura un viitor strălucit scumpei noastre și Patrii, vă urez din adâncul inimII Mele: LA MULTI ANI ȘI SĂNĂTATE! MIHAI IN CUMPĂNA ISTORIEI A fost scris, in Cartea Destinelor, ca anii de acum sa fie treagă însemnați pentru lumea înși pentru Neamul nostru Românesc. Statele și Națiunile Planetei trec prin prefuceri neasemuit de mari și de grele.Al patrulea deceniu din veacul 20 a fost sortit să hotărască prin fier și foc, reguli noi de viață și stăpâniri noui, dealungul și dealatul lumii. început pentru noi Europenii, în Septembrie 1939, războiul exista însă pe pământ, in focare a căror însemnătate nu o micșora decât distanța față de continentul alb. Procesul de lămurire istorică între popoarele lumii Începuse și nu se aștepta decât momentul tactic pentru declanșarea lui armată și generalizarea lui. Acest moment crucial s-a produs în 1941. Pe răbojul istoriei universale, acest an se va grava mai adânc decât toate datele înscrise Până acum. In adevăr, niciun moment, nici o Împrejurare, legată de noi sau de alte popoare, din alte meleaguri, nu se ridică la importanța și gravitatea clipelor istorice din 1941, în timpul cărora s-a generalizat războiul pe pământul Eurasiei, a fost angajată în acțiune Japonia și au intrat in luptă, pe amândouă emisferele deodată, Statele Unite ale Americi de Nord. Au fost, în susul vremurilor, războaie hotărâtoare pentru mersul civilizației și culturii omenești. Ele s’au pornit din trebuințe economice, au fost inspirate sau justificate de pasiunea credințelor, din dorința cuceririlor lor, neamuri și dominației. In urma nobile au pierit, hoarde năvălitoare au revendicat pământuri străine de ele și s’au așezat spre o viață nouă, încercând să fie vrednice de comunitatea popoarelor vechi. Astfel s’au vânturat oameni și ținuturi, stăpâniri și sclavii, măriri și decăderi, într’un vârtej care face din paginile istoriei povestea cea mai pasionantă și mai dureroasă. Dar nici una din întâmplările acestea nu a ajuns la proporțiile războiului de azi. Prin forțele armate care se înfruntă, prin nevoile și credințele ce mână popoarele la luptă, prin uriașele migrațiuni omenești care decurg din dispariția și apariția statelor, războiul de acum depășește tot ce a cunoscut omenirea. Firește, judecată asupra viitorului nu poate face nimeni. Grecii, pe vremea războaielor antichității, socoteau că mai mare desfășurare de forțe și de artă militară nu se poate închipui. La fel gândeau Romanii, despre expedițiile lor și Hannibal de ale sale. Ceea ce numim noi, cu dreptate, năvălirile barbarilor dădeau, pe vremuri ideia celor mai cumplite acțiuni, războinice. Au urmat însă războaiele moderne cu tehnica lor specială, cu participarea tot mai complexă a popoarelor. Intre 1914-1918 desfășurarea războiului atinsese culmi peste care se credea și se afirma că nu se va mai trece niciodată. Totuși legea raporturilor între state și neamuri, care nu au fost încă de ajuns aprofundată și limpezită, a adus la conflagrația universală de azi. 1941 este așadar anul celui mai mare război al umanității. In fața acestui fapt, cum reacționează oare, oamenii și, în deosebi, cum reacționăm noi? întrebarea este de cea mai mare importanță, pentru că nu mai e vorba, aici, să judecăm împrejurări catalogate în albumul istoriei, ci să participăm la construirea însăși a istoriei. Atârnă de noi cei ce trăesc și mor azi și cei ce vor supraviețui mâine, dacă roadele acestui război vor folosi civilizației sau dacă ele nu vor fi decât fărâmițarea stearpă a unor eforturi corecte pe urma cărora se vor isca noui conflicte și noui războaie, confirmându-se ideia că războiul este pentru omenire un fenomen de creștere. Atitudinea noastră față de război, adică a țării noastre, este lămurită azi cu desăvârșire, prin participarea totală la campania din Răsărit. Intrarea României în război, la 22 iunie 1941 a fost replica pe care Națiunea noastră reînălțată sufletește și întărită militărește, a dat-o la agresiunea sălbatecă a U. R. S. S., săvârșită cu un an înainte. Nu a fost, Propriu zis, începutul unei acțiuni militare, ci continuarea, printr’o contraofensivă, a manevrei de retragere pe care ne-o impusese U. R. S. S. in anul de tristă amintire 1940. Ce a fost războiul nostru contra-ofensiv pentru dezrobirea Basarabiei și a Bucovinei de Nord este prea aproape de sufletul și mintea fiecăruia dintre noi spre a o mai spune aici. Este prea vie sforțarea eroică a temerarei armate românești. Este prea dureroasă și slăvită jertfa fraților noștri căzuți în luptă, pentru a o pomeni altfel decât printr’o lacrimă curată și o reculegere plină de mândrie și credință pentru fapta lor, încă nu am strâns toate sfintele oseminte ale acestei acțiuni pe care am purtat-o sub semnul civilizației creștine. Nu e încă ceasul bilanțului, ci sună și acum trompeta pe câmpuri îndepărtate, chemând la luptă fiii cei mai bravi ai Națiunii. Războiul este in marș. Departe, în Crimeea amenințătoare, peste stepa sălbatecă a Nogaiului, de unde veneau hoarde încruntate spre vatra noastră strămoșească, ofițeri și soldați români stau de veghe zi și noapte, luptă neostenit, pe geruri năpraznice, amintind tuturora, lumii și nouă înșine, că un război se câștigă cu ultima bătălie. Conti lunare In pag. II toojl) ORDINUL DE ZI AL DLUI MAREȘAL ION ANTONESCU CĂTRE ARMATA OSTAȘI. Din Septembrie 1940 și până, în acest sfârșit de an, dureros dar glorios, m'ați înțeles, m’ați asm.Itat, m’ați Urmat In tragicele zile din Septembrie 1940, când am stânds Țara din mâini nevrednice și încărcate de păcat, fără a ne vedea și fără a v-o cere, ne-am înțeles. Ne-am înțeles fiindcă, ostaș ca și voi și ostași ca și mine, mâinile noastre, nepătate și încleștate au făcut un singur și de neînvins braț și Inimile noastre, îndurerate și curate s’au strâns într’una singură, răspunzând astfel, unanim și vibrant, spontan și neșovăitor la chemarea Patriei. Mută de durere, Încremenită In fața atâtor prăbușiri, dar Încrezătoare in destinele ei, Țara neprihănită, Țara curată, Țara toată aștepta, tn Septembrie 1940, să fie salvată de Armată și a fost salvată de voi prin mine. A fost salvată fiindcă și eu și voi, disciplinați și ascultători, am răspuns cu fermitate și cu gând curat la chemarea ei. Urmând exemplu nostru, Țara a luat drumul ordinei în loc de a aluneca pe acela al dezordinei, contribuind astfel, prin această atitudine, alături de noi, la opera de salvare și de redresare pe care o Începusem. OSTAȘI. A urmat, alături de munca chinuitoare de salvare, tragica și dureroasa încercare în care voi ca spectatori încremeniți și eu ca Părinte crunt lovit am făcut totul să aducem pe calea dreaptă și luminată, pe calea ordinei și a muncii, a cinstei și a exemplului, pe acei cari, din locuri de răspundere, au încercat, intimidând, la orașe și la sate, prin acte de teroare și prin crime să-și acopere desmățul și ușurința, jafurile și incompetența. Țara uluită și desamăgită, indignată și înmărmurită. Țara toată, dela țăran până la orășan și-a îndreptăt și de astă dată gândul și privirea, speranța și încrederea și și-a rezemat viața și avutul, viitorul și onoarea în voi și în mine. Răspunzând la ordinul meu, care era acela al Patriei, ați pus, la 23 Ianuarie 1941, cu pieptul și cu sângele vostru, pentru totdeauna capăt unui regim, care se arătase în foarte scurt timp a fi mai odios decât acela Pe care-l prăbușisem în Septembrie. Prin ținuta și prin disciplina voastră ați arătat tuturor, tineri și bătrâni, înțelepți sau neînțelegători, cu carte sau fără, dela orașe și dela sate că Țara, prin voi, nu îngădue și nu va îngădui nimănui să calce legea și dreptatea, să tulbure liniștea și ordinea, să nărue munca și proprietatea, viața și prosperitatea a oricăruia dintre voi și a fiecăruia dintre noi. A doua oară, în câteva luni, Țara recunoscătoare v’a adus omagiul ei de mulțumire pentru ținuta, pentru disciplina și pentru sacrificiile voastre și v’a asigurat, prin mine, de grija și de dragostea ei. Ca și in Septembrie 1940 când ați păstrat ordinea și în Ianuarie 1941, când ați pus ordine, ați bine meritat dela Patrie. Ostași. Câteva luni după tragicele întâmplări a venit în sfârșit, cu voința Domnului, ziua noastră cea mai mare. La 22 Iunie, răsturnând cu pieptul vostru zidul de foc și de crime, de rușine și de durere, de impietate și bestialitate, ați intrat de adreptul, bravi și impunători, mândri și răzbunători, în Istorie ca liberatori de frați și de credință. iată, de apururi, nepieritor, marele vostru titlu de glorie- Dumnezeu vă va binecuvânta pentru serviciile aduse credinței, iar frații liberați, îndatorați nouă pe vecie, vă vor fi, sunt sigur, veșnic recunoscători. BRAVI OSTAȘI, V’am reamintit un trecut apropiat, care este trecutul vostru, pentru ca împreună cu voi, în genunchi și smeriți, să ne plecăm, cu admirație și recunoștință, la nemtmănatele și sfintele cruci, care stau astăzi presărate, ca o mărturie veșnică a eroismului vostru și luptei noastre, pentru libertate și dreptate, pentru cruce și credință, pentru brazdă și onoare, în lungul nenumăratelor și îndelungatelor drumuri pe care ei și voi ați pășit victorios și glorios, de pe plaiurile noastre până în depărtatele ținuturi ale Rostov-ului, Azov ului, Cherciului și Sevastopolului. Omi, iubiți și neîntrecuți ostași, crucile aflate dincolo de cetățile noastre voevodale de margine, trebuesc păzite ca să nu fie pângărite. Inamicul a fost înfrânt dar nu a fost încă sHrobît. Datoria noastră este să ducem lupta până la capăt. Altfel ne-am bătut degeaba și am risîpît sângele în zadar. — Ticălosul care vă șoptește altfel este dușmanul vostru și a copiilor voștri, este dușmanul liniște, șî lîbertățeî noastre, este dușmanul ogorului nostru și a brazdeî voastre Strămoșești, este acela care prki mînciună, prîn la* șîrate sau dîn Interes, vrea să te arunce șî pe tîne șî copil șî părînd fîî tăî într'o neagră șî veșnică sclavie, acela a întunericului șî a fîareî a cărei cruzime a văzut-o singur. — Decî, dragî ostași, de atei șî de pretutindeni, de azi șî de mâine, ne batem înainte, ne batem pentru noî șî nu pentru al!!, ne batem mai departe, pentru libertate și dreptate, pentru cruce și credință, pentru ogor șî pentru vatră, fiindcă trebue să sfârșim ceea ce am început. Altfel, părîntîî, frațîi sau copîîî voștri vor trebuî să îa în condițiunî mult mai grele, lupta dela capăt. Nu ascultați propaganda dușmanilor șî netrebnicilor, ascultațî sfatul Mareșalului vostru șî porunca poporului vostru-Maî presus de toate ascultați porunca sacră, care ne vîne de dincolo de mormânt, din zîdurîle voevodale de la Putna dîn racla sacră de la Dealul șî de sub criptele regești de la Argeș. Porunca aceasta sfântă de credință șî de luptă ne cere să sdrobim pentru sute de ani pe aceea care de sute de ani ne răpesc bucată după bucată, dîn trupul șî dîn ogorul nostru. OSTAȘI. Fiind sigur și de «lata aceasta că m'ați înțeles și că mă ascultați, vă zis la MulțiJ Ani!“ și vă cer să mă urmați Vă voi duce și de acum înainte pe cărări glorioase și numai spre folosul vostru și slava Țării. Trăiască România, trăiască Armata ei. Trăiască Regele. Mareșal ANTONESCU Camioane engleze In flăcări pe frontul african 1 MAREȘALUL ION ANTONESCU UN PRAG DE AN NOU Proclamația Domnului Mareșal ANTONESCU/ ROMANI. »" Un an de zbucium, de jertfe și de lupte sfinte s’a încheiat. Un an de credințe și de drepturi, de răspunderi grele și de porunci sfințite, începe. Urmând tradiția românească și creștină care îndeamnă pe cârmuitori, în pridvor de Ar Nou, să deschidă porți de lumină Neamului, îmi deschid sufletul vouă, Români de pretutindeni și de toate vârstele, pentru că, din frământarea cugetului meu și din credința noastră, să durăm temelii noui pentru anul care începe. Anul 1941 a fost un *mn de răspântie în Istoria Neamului și în fapta românească. Anul 1941 a Început nu b povara scroitoare a luptei dintre frați, pe care Istoria noastră n’a cunoscut-o și conștiința românească n’o va admite niciodată. El a dat prilej din primele zile Armatei noastre să-și Împlinească marea sa misiune de conservare a unității și a onoarei noastre; Poporul român, sănătos și vrednic; Țăranul român, curat și întreg; Burghezia noastră, demnă și stăpână pe rostul ei; Cărturarii Neamului stăpâniți de răspunderea lor de îndrumători spirituali; Și adevăratul Tineret, conștient de datoria lui, s’au alăturat Armatei in sfântul fior al demnității, al liniștei, al ordinei și al îndreptării, dând un popas fulgerător, dovada că, Neamul românesc nu piere și fă orice Încercare, dinăuntru sau din afară, de a-i zdrobi puterile, se izbește de stânca conștiinței românești, pe care nimeni nu o va prăvăli. In vremea eroică a luptelor pentru drepturi și dreptate, tineretul ca și toți fiii neamurilor, trebue să-și verse sângele pe câmpuri de bătae, pentru zidirea unor drepturi noui și înălțarea patriei lor, iar nu să risipească liniștea sau să zdrobească viitorul prin frământare și nedrepte izbucniri. Cu setea neînfricată a dreptății, cu credința nezdruncinată în Dumnezeul strămoșilor noștri, am pregătit cu toții după aceia. — în inimi și in faptă. — Războiul nostru Sfântei, la 22 Iunie, am înnecat în vârfuri de sânge al jertfei ostașului român, granița prădării și împilării pe care ne-o impuseseră dușmanii de la Răsărit. Cu sprijinul aliaților noștri, Neamul românesc nu numai <.l și-a recâștigat granițele drepte pe care i se prăbușise cotropirea rusă, dar a pornit spre plaiurile voevodale ale strămoșilor moldoveni, deschizând cer de libertate și de siguranță la Răsărit, împingând puhoiul care ne cotropea Țara și Legea. ROMNRI, Istoria va judeca războiul nostru din 1941 nu numai ca o luptă pentru drepturi și pentru dreptate, ci ca o jertfă pentru credința creștină și pentru civilizația Europei. Ne-am împlinit îndatorirea față de altarele strămoșilor și am respectat istorica noastră misiune de a apăra, cu sânge românesc, Sud-Estul Europei. Aceasta a fost și aceasta va rămâne misiunea noastră europeană. Celor care au căzut. Celor care și-au zdrobit trupurile, pentru ca Neamul să se reîntregească, la Răsărit. Urmașilor lor care au îngenunchiat sub prăvala suferinții, pentru ca Neamul să se ridice biruitor. Țara, prin mine, le mărturisește recunoștință și le închină glorii biruinței noastre. In această luptă sfântă, Armata a dat Neamului mândria drepturilor și onoarea jertfei. Anul 1941, an de frământare și de răspântie, a devenit prin jertfa Armatei și a luptătorilor, un an de onoare și o temelie de istorie. De aceea, ostașilor, care prin lupta lor ne-au asigurat viitorul și ne-au salvat Neamul, ca și urmașilor cerci căzuți In luptă, Mareșalul Antonescu le făgăduește In acest răsărit de Ani Nou, recunoștința ziditoare de drepturi și grija Patriei. ROMANI, Lupta nu este sfârșită. In jurul nostru Neamurile au împins brâu de foc pe întreg pământul. Iar la Răsărit stărue încă urmele domniei întunericului. Anul 1912 va fi un an de lupte grele și de judecăți izbăvitoare, încleștarea popoarelor va trebui să deschidă luminiș de viață nouă prin biruința drepturilor. Neamul românesc nu poate ieși din această frământare decât puternic și sporit în drepturile și onoarea lui, pentru că el a adus în această luptă sufletul credinței, sângele jertfei și onoarea dreptăței. De aceea, Români, în acest prag de An Nou, priviți cu încredere viitorul! Pentru a-l putea stăpâni. Pentru a putea înfrunta ceasu Continuare în pag. 15-a ffT IMPUL" urează cititorilor săi La mulți ani If