Timpul, februarie 1942 (nr. 1709-1727)
1942-02-09 / nr. 1709
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚII BUCUREȘTI, — Strada Sărindar Nr. 15 Redacția și Administrația 3.05.44 TELEFONS -Tipografia 3.42.23 ABONAMENT! In țară ! In străinătate! _ „In Tariful in funcțiune On an 700 lei, 8 luni de convențiile poș-350 lei, 3 luni 200 lei taie internaționale. Pentru bănci, instituții ți addi publice 1000 lei luna! Abonamentele Încep la 1 si 1? ale sectrei luni Taxa de francare plătită In numerar conform aprobării Direcțiunei Generale P. T. T. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar: „TIMPUL“ S. A. R. înscris sub No. 202 Trib. Sfor Print-Redactor Jl MIRCEA GRIGORESCU *EDUCAȚIA TINERETULUI de Prof. Const. Calmiasch. Zilele acestea am citit o lucrare a lui Marcel prévost, intitulată „Lettres à Francoise“, interesantă ca tot ce este scris de acest mare autor și academician francez. In câteva din aceste „Lettres” el se ocupă de educația și instrucția tineretului. Deși cartea a fost scrisă acum vre-o 40 ani, este totuși de papitantă actualitate din cauza prooblemelor ce se discută astăzi in învățământ. Marcel Prévost stabilește trei etape în educația tineretului, pe care el le compară în stilul său poetic etapelor desvoltării unui pom, un piersic — predilecția scriitorului. Prima etapă este învățământul primar, pe care el o compară timpului când puetele se găsește în pepinieră. Ea reprezintă copilăria pomului până la 3 ani, a omului, cam până la 10-11 ani. Copilul, ca și puetele, este plăpând puțin conștient, cu dorința instinctivă de a crește, de a deveni și el ceva. In această etapă se face altoirea. Dacă pomul ca și copilul sunt de calitate, proveniți de bună sămânță, altoitul va prinde , puetele va deveni pom sănătos și va da fructe alese, copilul va deveni om întreg și va aduce foloase. Dacă nu, altoiul nu va prinde, puetele va deveni pom sălbatec, iar copilul va rămânea în stare de inferioritate. Etapa a doua corespunde adolescenței, la pom de la 3-7 ani, la copil de la 10-11 ani până la 18 ani sau 19. Pomul se scoate atunci din pepinieră, este transplantat în locul unde el va trebui să prindă, să crească, să se desvolte și produce fructele așteptate. Pomul este încă fraged, un fel de bețișor, cu câteva rămurele la un capăt, cu câteva firișoare la rădăcină. Cu aceasta nu s’a asigurat desvoltarea pomului. Grădinarul priceput trebuie să-l urmărească continuu. Să vadă dacă pământul ii convine, să-l ude la rădăcină, in timpul căldurilor, să-l mușuroeze in timpul frigului, să-i ra ue un tutore de care să-l lan bine spre a crește drept, spre a nu fi îndoit sau rupt de vânt. Dar chiar și cu acestea grija grădinarului nu s’a terminat. Pomul grație acestor îngrijiri, va crește, va avea manifestări de expansie, va da curând multe ramuri și chiar câteva, flori. Grădinarul nu va permite aceste expansiuni premature. El va tăia și va rotunji ramurile, ca să dea pomului o coroană frumoasă, va rupe mai toate florile, lăsând doar doua-trei, ca o încercare, ca o experiență. Numai când pomul va ajunge la vârstă de 7-8 ani, grădinarul îi va permite deplina expansiune, deplina eflorescentă, fiindcă atunci rădăcina îi va fi complect desvoltată, ca să poată căuta și extrage hrana ce-i va fi necesară, iar trunchiul deplin fortificat, ca pe deoparte să reziste tuturor vicisitudinilor, pe de altă parte să asigure o producție de calitate superioară. Cu copilul se petrece exact la fel. Adus din învățământul primar în cel secundar la vârsta de 10-11 ani, el se aseamănă perfect pomului abia altoit și adus din pepinieră. Altoitul ce i s’a dat în învățământul primar, citire, scriere, ceva noțiuni de gramatică și aritmetică, de istorie și geografie, nu formează decât inocularea lui, căreia trebuie să i se dea toată îngrijirea necesară. Trebuie ales terenul, adică școala cea mai potrivită, pentru a se desvolta altoiul Inoculat în școala primară. Trebuiesc date treptat, toate îngrijirile, ca acel altoi să nu degenereze ori să se piardă, prin învățături potrivite, prin supraveghere atențiă, prin favorizarea a tot ce poate fi prielnic și prin îndepărtarea a tot ce poate fi vătămător. Ca și pomului, copilului în adolescentă îi trebuie un tutore, care să-l sprijine și să-l proteagă împotriva tuturor tentațiilor, tuturor primejdiilor, tuturor furtunilor... Și sunt atâtea! Fără, acest tutor e sigur, copilul ca și pomul poate aluneca, poate crește strâmb, ori se poate pierde. Numai când totul va fi considerat, când aducătorul — alias grădinarul — se va convinge că adolescentul este un stare a trăi și a produce prin sine însuși, când va intra în acea epocă, așa zisa „Tainienne” — și vom explica în alt articol ce înseamnă această epocă — atunci își va socoti misiunea lui îndeplinită. Rodul pomului — al copilului deci — se va produce și acest rod va fi o cultură frumoasă, solidă, profundă, de folosie și lui ca și societăței. Cum înțelege Marcel Prévost să se ajungă la acest rezultat și prin ce mijloace vom arătat intr’un viitor articol. De ajuns să cităm azi ceea ce el conchide, cu rost al învățământului secundar, atât de potrivit situației acestui învățământ și la noi: 1) învățământul secundar este o educație și o tutelă. .. 2 El are ca obiect cultura generală”. Etapa a treia o formează, după Marcel Prévost, învățământul surparior și special. un REPORTAJ DE RĂZBOI Cum am cunoscut Odesa Noaptea prin orașul baricadelor Fata comunistă din galeriile subpământene ale orașului. Câteva ore printre pompieri După un drum lung și presărat cu peripeții, venind dela Marea de Azov ajungem în miez de noapte in „Orașul baricadelor“. Prin bezna nopții, mergem unul lângă altul făcuți după mașini și zgribuliți de ger, ca după automobile mortuare care urcă vreo pantă. Strada pe care apucăm să mergem in inima orașului, ne parte pavată cu piatră albă. Ne-am înșelat însă. Am nimerit tocmai pe acea „uliță“ pe care soldații comuniști în retragere au inundat-o. Și totuși mergem înainte. Alt drum nu avem. Câte gânduri nu ne-au năpădit atunci? Șoferul ne face semn să ne urcăm. Eu și ghicu ne suim într’una din mașini care de multe ori ne-a servit de dormit și popotă. Mașinile, cu care am parcurs peste 15 mii km., gâfâie greoia și una câte una, se opresc in apa care prinsese pojghiță de ghiață. Autocamioneta, mai puternică, mai înaltă, străbate prin apă și se oprește pe un ochi de pământ, departe de noi cam la vreo 200 m. Caporalul T. R. Nicolau Petre și serg. Achiță Ion se dau jos din mașină și se refugiază din cauza gerului la o căsuță, din care se furișa o fâșie de lumină, tăind strada în două. Șoferul autocamionetei, caporalul Drucea Stancu se uită în urmă, nu ne vede, nu ne aude, împinge mașina înapoi și ne găsește tot in apă, împreună cu sergentul Tifigiu Vasile, șoferul mașinei noastre se bagă in apă până la brâu și leagă mașinile Intre ele. După un ceas ieșim și noi pe uscat. Gerul se lăsase tot mai puternic. Trosneau Ineheeturile mașinilor iar nouă ne clănțăneau dinții și ne flișcăia apa in bocanci. Ne lipisem unul de altul și ne tăcuserăm mai mici. Am pornit iarăș și am uitat de cei doi ,refugiați“ din căsuța cu fâșie de lumină. Orașul era pustiu. Nici o țipenie de om, nici o licărire de lumină. In dreapta și stânga casele pe lângă care treceam mi s-au părut In noaptea aceea că se înalță fără sfârșit în bezna umedă și apăsătoare. Așa am pătruns in Odesa, care mi-a strecurat în suflet orașul atâta îngrijorare. Mi s'a pánit că el nu se aseamănă cu nici unul din orașele prin care am trecut cu unitățile victorioasei Armate a 3-a de sub comanda bravului general Petre Dumitrescu. Cherei, Ialta, Simferopol, Melitopol, Mariupol, Berdeanski, Berislav, Alexandrovka, Novi Bug, Cherson, Nicolaev Ananiev, Balta, Tiraspol și alte mici Continuare In pag. 3-a I D. NAHAS PAȘA, PREȘEDINTELE CONSILIULUI, A FOST NUMIT GUVERNATOR MILITAR AL EGIPTULUI AMSTERDAM, 8 (Rador). — Corespondentul Agenției D. NB. anunță ca postul britanic de radio a semnalat din Cairo că Regele Faruk a semnat un decret prin care noul președinte al Consiliului Nahas Pașa este numit guvernator militar al Egiptului___________________ U! DRUMURILE MARITIME ALE PACIFICULUI Călătorul care traversează Pacificul rămâne, ori de câte ori i-ar străbate păile, cu impresia unui vid aproape total. Singurătatea este atât de implacabilă, încât lasă celui ce trece peste apele Pacificului o amintire de spaimă. Nici Atlanticul, cu toată întinderea lui, nu îngădue să ne închipuim imensitatea proporțiilor Pacificului. Aceeași impresie de vid se confirmă dacă, în loc de a lua în considerație kilometrii, e vorba de locuitori. Cu excepție pentru masa galbenă, concentrată toată în extremitatea apuseană, locuitorii Pacificului sunt presărați ici-colo : câteva sute de mii in insulele oceanului, mai puțin de 10 milioane în Australia și Noua Zelandă, câteva milioane pe coastele America de Nord și de Sud. Marile mase omenești sunt in Asia, în Europa, dar in zona Pacificului propriu zisă densitatea este nulă. Până la deschiderea canalului Panama, în August 1914, Pacificul nu venea, în relațiile internaționale, tigrat cu drumuri maritime de importanță secundară. Era o linie San-Francisco-Sidney, care prelungea ruta ce pornea din Europa apuseană, peste continentul nord-american. De altă parte, era un drum San -Francisco — Yokohama-Shanghai (sau Vancouver- Yokohama-Shanghai), care, prin Hawai, reunea America de Nord cu Asia. La aceste două drumuri, trebuia adăugată calea capului Horn, cu destinația fie Australia,fie coasta apuseană a Americii. Cât despre drumul Australia-Japonia, el atw începea să servească unele relații economice incipiente. In rezumat, înainte de trecutul războiu, America și Extremul Orient se găseau de o parte, și de cealaltă, atrase mai ales de Europa, pe atunci încă centru al lumii. Pacificul nu servea de legătură decât într’o oarecare măsură: înainte de orice era insă un vid. Deschiderea canalului Panama, ale cărei efecte nu s’au simțit decât după 1918, au schimbat Pacificul. De o parte — acesta e efectul războiului — s-au stabilit legături directe între riveranii marelui Ocean; de alta, canalul a făcut din Pacific o trecere, ca și Mediterana sau Oceanul Indian. Războiul din 1914 a avut drept urmare in aceste îndepărtate regiuni, o impresionantă dare înapoi a Europei; ea furniza 30 la sută din importațiunile japoneze în 1910—1914, și numai 12 la sută în 1936. In același an, Europa nu absorbea, decât 11 la sută, din exportațiunile japoneze față de 27 la sută câte absorbea continentul american. In chipul acesta, schimburile s’au desvoltat, fie între Statele Unite și Japonia, fie între Australia și Japonia: ferul, petrolul, bumbacul american se îndreptau spre Extremul Orient. Ca și lâna australiană, Pacificul devenea mare piață de schimb, evoluție care corespundea unei schimbări în centrele de gravitate ale planetei. Cât despre canal, acesta făcea din Pacific un drum mondial, reunind între ele părțile cele mai îndepărtate ale lumii. Orice hartă din anul 1941 arată următoarele: de la New York sau Liverpool, mănunchiul de trasee se împarte în evantai în Pacific, un drum dealungul coastei americane, se îndreaptă fie spre San Francisco și Vancouver, fie spre Lima și Valperroso. Două alte trasee atacând direct Oceanul, se îndrepta, fie spre China și Japonia, prin Hawai, fie spre Noua- Zelandă și Australia, prin Tahiti. Dacă se adaugă că o linie aeriană, lega California și Extremul Orient, ne putem da seama că regiunile Pacificului, ieri încă deșerte, începuse în chip foarte serios să servească, schimburilor umane. Și astfel putem discerne cu ușurință care sunt cheile acestor drumuri, punctele importante de stăpânit sau de controlat, pentru ca aceste drumuri să poată fi sau nu liberă. Istmul Panama este, fără îndoială, locul esențial, căci el comandă trecerea dintr’un ocean în altul, și aceasta intr’un grad mai mare decât Canalul Suez. Să ne închipuim o clipă canalul Panama blocat: drumul capului Horn devine impracticabil. In timpul războiului hispano-american, crucișătorul „Oregon“, care se afla la San Francisco, trebui să ia acest drum singurul posibil pe atunci, pentru a merge să ia parte la lupta de la Santiago-de Cuba. Ar trebui să facă 90 zile ! Actualmente, calea Capului poate efectiv înlocui pe aceea a Mării Roșii (a Canalului Suez) fără pagube extraordinar de grele pentru Anglia. Mult mai grele ar fi însă blocarea canalului Panama. Atunci întreg sistemul de transit între Atlantic și Pacific ar fi pus în condiții neînchipuit de dificile. Insulele Hawai, Samoa și Tahiti sunt puncte de trecere sau escală, care salonează drumurile Australiei și ale Extremului Orient. La ele treime adăugate insulele Aleutine și unele oaze din Columbia britanică și Alaska. Dar stăpânirea Pacificului atârnă de stăpânirea sau de controlul militar asupra arhipelagurilor care sunt în centrul Oceanului. Statele Unite și-au angajat întregul lor sistem defensiv, potrivit acestui principiu. In primul plan e apărarea canalului Panama. Dar pentru a controla Panama, trebue controlate căile de acces la el. Insă în urma fulgerătoarelor succese japoneze la Honkong, în Filipine, în Guam Wake, Gilbert, Malaezia, Borneo, Celebes și Amboin, drumurile maritime ale Pacificului constitue pentru Statele Unite și Marea Britanie, una din cele mai grele probleme din câte s’au pus vreodată conducerilor de la Londra și Washington. Trupele japoneze înaintează in Malaezia. Barajele de sârmă ghimpată din jurul Mamitei sunt distruse. D. RUSDU ARRAS a fost scos la pensie NOUL AMBASADOR AL TURCIEI LA LONDRA ISTAMBUL, 8 (Rador). Corespondentul agenției C. N. B. anunță că deputatul Rauf Orbay a fost numit amasador al Turciei la Londra. Fostul ambasador, a. Rusdu Arras, a fost scos la pensie. Dela isbucnirea războiului Armata japoneză a primit daruri de peste 350 milioane yeni TOKIO, 8 (Radar). In cursul desbaterilor Camerei s'a anunțat că dela isbucnirea războiului in Chim și până în Ianuarie, s’a făcut armatei daruri în bani de peste 350 milioane yeni. Cu aceste sume armata a putut cumpăra 800 avioane, 200 tancuri, 350 tunuri antieriene, 500 mitraliere și numeroase alte materiale de războiu. Reorganizarea marinei Statelor Unite STOCKHOLM, 8 (Rador) — D. N. B.: Posturile britanice de radio anunță din Washington că marina Statelor Unite va fi reorganizată. Amiralul Hart va comanda forțele navale ale regiunii ABDA (adică ale Amendi Britaniei, Indiilor Olandeze și Australiei). Vice-amiralul Leary, care va purta titlul de șef al forțelor ANZAC (Australia și Noua Zelandă) va comanda forțele navale anglo-americane dintre Australia și Noua Zelandă. Forțele numite în trecut ale „flote«’ asiatice” se vor chema în viitor „forțele navale ale Statelor Unite ii sudvestul Pacificului”. Ele vor fi puse sub comanda vice-amiralului William Gilassford. ^gpRUAfdiE 1942 Jiffeyi. VI. 1709 bis I ?" | | *| " Cereți la toate chioșcurile!; Timpul Familiei I: TIMPUL PENTRU TOTir ! |_________________________________» A Din problemele învățământului primar Monopolul cărților didactice de CONSTANTIN I. ANGELESCU stăzi, socotim că nici oficialitatea nu mai este convinsă de menținerea monopolului cărților didactice de curs primar. Detestabila lor confecționare din punct de vedere tehnic, din punct de vedere al stilului și al limbii și nai ales din punct de vedere metodic și educativ, fără să mai pomenim lipsa de înțelegere a gustului copilăresc, a fost evidențiată, poate încă nu de ajuns, de presa cotidiană, de revistele pedagogice și cele învățătorești. S’au arătat ororile și uluitoarele erori conținute în filele acestor manuale. învățătorii au avut de luptat cu grele situații în care aceste cărți s-au pus în fața elevilor. Părinții — acei care urmăresc de aproape învățătura odraslelor — au adus și aduc încă la cunoștința învățătorilor impurităților de stil, de limbă, de sintaxă și, ce este mai trist, cunoștințele fără rost cari abundă în aceste manuale, la un loc cu inexactitățile de ordin științific. Ministerul s’a sesizat și a numit, in 2 ani la rând, comisiuni cari să le aducă ameliorări, plătindu-le cu sume importante. Dar nici aceste comisiuni n’au putut realiza lucru mare, deoarece erau ținute numai să le cârpească, atunci când cărțile trebuiau dea dreptul îndepărtate. Din referatul ultimei comisiuni, alcătuită din 4 membrii, căreia i s’au dat în cercetare cărțile de citire pentru clasa II, III, IV și gramaticele pentru clasa H, HI, IV, cu timp limitat dela 6 Martie—1 Aprilie 1941, adică 24 zile, spicuim. .,Trebue să mărturisim răspicat și obiectiv — științific — că aceste manuale sunt categoric slabe și în unele părți de o submediocritate patentă, ceea ce îngreuiază enorm lucrul, limitat intr’un timp atât de scurt. Munca noastră deci trebue privită sub acest unghi: — timp puțin, material mult și diferit, recomandația Ministerului de a corecta cârpind cărți cari vor exista numai un an școlar și greutatea copleșitoare de a Îndrepta și limpezi o lucrare pe care mai ușor și fecund am fi săvârșit-o dela început și integral”. La punctul 7 din referatul cu privire la gramatici, comisiunea spune: „Din materialul celor 3 gramatică de clasele II, II și IV, materialul celui din clasa III a suferit multe modificări, fiind gramatica cea mai slabă și haotică*’. >* Cu privire la citiri, comisiunea, depunându-și lucrările, afirmă în referatul său : „Am urmărit o purificare a bucăților prin unele eliminări, reduceri și mai ales printr’o atentă stilizare cu toate greutățile uneori a unui text rebarbativ. Din acest punct de vedere, In special capitolul Istoriei din manualul de clasa III, este o adevărată calamitate prin încercarea hibridă de a se încâlci mintea copilului cu un material întins la nesfârșit și prezentat fie intr’un stil arhaizat greoi, fie într’o formă care foiește de atâtea ori de obscuritatea sau vulgarități, ca de exemplu, la pag. 225 (Răpirea Bucovinei), fiecare așteaptă ziua prielnică, pentru a-și Întinde laba de pradă, sau la pag. 227 (Sta-Continuare in pagina 3-a Koni trupe portugheze au plecat pentru întărirea garnizoanelor din insulele Azore LISABONA, 8 (Radorl- — D N. B : Un nou contingent de trupe s'a îmbarcat Duminică după amiază pe vaporul portughez „Lima" care a plecat spre Azore unde trupele acestea vor întări garnizoana de pe acele Insule _____________ iiiiiiiiuiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuiiiHHniiiiiiiiiniiiiiiuiiiiiiiiiiDiiiiiiiiuiniiliiiiiiiiHiiimiiiininiiiniiiiininjnniinifflniHiiiiiininimmHiiiHmiiBiiifflffln! Dr. TODT ministrul Reichului, a murit intr’un accident de avion BERLIN, 8 (Rador). — In timp ce-și îndeplinea datoria ,în cursul executării misiunilor sale militare, găsit Duminică o moarte de soldat, BERLIN, 8 (Rador). — Marele Reich german pierde în persoana d-rului inginer Todt una din personalitățile cele mai de seamă. Faptele sale remarcabile în toate domeniile ce i-au fost încredințate de Fuehrer arată că el era unul din organizatorii cei mai ingenioși din vremile moderne. Autostradele, construcția bastionului de la vest, construcția fortificațiilor de pe coasta Atlanticului, — trei opere gigantice săvârșite de el, — vor face astfel ca numele său să intre pentru veșnicie în istorie. Meritele sale în domeniul concentrării înarmărilor germane nu vor fi recunoscute complect decât în viitori. Dar ceea ce a adus personalității doctorului Todt încrederea și venerația poporului german nu este numai recunoașterea capacităților sale geniale și a meritelor sale ca organizator și tehnician, ci și faptul că doctorul Todt a știut să realizeze în organizațiile sale, ideea comunității național-socialiste într-un mod exemplar. Ministrul Reichului, doctor inginer Todt, s-a născut la k Septembrie 1891 la Pforzheim, in Baden. El și-a făcut studiile de inginer la școlile politehnice din Muenchen și Karlsruhe și s-a specializat în domeniul podurilor și șoselelor. Doctoratul și l-a luat în această speciaitate. In timpul războiului din 191Ș-1918 doctorul Todt a stat, pe frontul din apus din prima până în ultima zi. A făcut parte la început dintr-un regiment de artilerie de câmp, apoi a fost adjutant de batalion și cu începere ministrul Reichului, dr. Todt, s a într’un accident de avion, din 1916 aviator-observator în sectorul Toul-Verdun, unde a fost rănit în 1918 îm luna August în cursul unui angajament aerian. Din 1922, el făcea parte din partidul național-socialist. La 6 Iulie 1933, doctorul Todt a fost numit Inspectorul general al șoselelor germane. Lucrările sale ce sunt date ca exemplu in elaborarea și organizarea rețelei de autostrade germane sunt cunoscute în lumea întreagă. Doctorul Todt s-a distins în mod deosebit în timpul verii anului 19S8, când situația politică încordată făcea necesară terminarea rapidă a amenajamentelor defensive din vestul Germaniei. Pentru a rezolva această sarcină uriașe, doctorul Todt a creiat „Organizația Todt”, care, înființată la 28 Mai 1938, a terminat gigantica lucrare a bastionului din vest în scurt timp. Ca o recunoaștere a lucrărilor sale remarcabile, Fuehrerul a distins pe doctorul Todt la congresul din Nuernberg cu primul Premiu Național german, din anul 1938. In Decembrie 1938, doctorul Todt a fost împuternicit cu reglementarea economiei construcțiilor de clădiri. In Octombrie 1939, el, care fusese deja înaintat maior în rezervă in arma aeriană la 1 Octombrie 1938, ca recunoaștere a serviciilor sale în ce privește organizarea apărării aeriene din zona de vest, a fost numit general de brigadă, cu titlu personal. La 17 Martie 1940, doctorul Todt a fost numit ministru al Reichului pentru armament și munițiuni. Belinogrramă din Tokyo: Aerodromul Wheeler din Hawai sub bombardamentul aviației japoneze,