Timpul, martie 1943 (nr. 2086-2116)

1943-03-01 / nr. 2086

à £ as PeJIn Peisaj EXPOZIȚIA IONESCU SIN Expoziția d-lui Ionescu Sin, dala Căminul Artei din Galeriile Kretzule1- scn, este fără îndoială una din cele m­­ai interesante manifestări plastice din­ luna aceasta. Căci d. Ionescu Sin nu e numai un pictor consacrat, ca­fte PCUpă fjst loc bine definit In pic­tura română contimporană ci a mai ales Un artist îndrăgostit du arta sa, care căută să închidă în jchetul pene­lului tainele Frumosului- D. Ionescu Sin se îndreaptă, cu m­­ul­ cu­rat, spre genul cel ma­i greu de pictură: nudul. Și, în exposifia din Sala Căminului Artei, potera ad­mira o serie întreagă de nuduri, vă­zute intr'o Viziune amplă, bogată și minunat armonizată într‘o gamă cal­dă de culori. Lozul carnației este va­lorificat de verdele naturii și albas­trul apei, Intr'o armonie cromatică. Plină de lirism, In fond, A. Ionescu Se pictează cu dragere femeia și o redă în plină lumină cu o paletă bo­gată și caldă. .............. ■­­­­ ■ [UNK] - Iată ce scrie în L'Art Vivant din 17 August 1936 cunoscut critic fran­cez Claude Roger Marx despre nudu­rile d-lui Ionescu Sin: „Nudul și portretul semnate Ione­scu Sin sunt teme care privesc sus și departe, forme ample cu UP Colorit în care palpită viata, acea tradiție clasică ce ne reamintește pe Rubens și Veronese, modernizat și simplifi­cat, și care totuși se reintegrează așa de fericit în peisaj, căci a echili­brat tonurile utilizând numai valori intr'o gamă generală de gri si Verde cald''. Peisagîn­e luminoase, fii precu­s Și laturile moarte care com­petează a­­ceastă expoziție arată resursele a­­dânci ale d-lui Ionescu Sin. Expoziția din Sala Căminul­­ Artei prezintă un talent in plină maturi­tate, ajuns la o formă de expresie hotărîtă și înseamnă o nouă treaptă la ascensiunea d-lui Ionescu Sin. CATALOG Pe când poeții eP**' de la Săptămânalul „Vremea", vecine sale studii și competința " Offire își îngrijește rubrica ne fac să subliniem cu toată atenția activita­t­ea, amintindu-ne de acea „Pe mai 0ira dă cărți“ Unde —­ cu excepții U­nui singur articol — ne-am întâln­ito toate paginile cu verbul echilibre . Ideea Juetă a criticului pregătit. Când renunță la excesele gândiri frtfe, A. Octav Șuluțiu se dovedeșt­em­ul de cultură permanent în cer­trul preocupărilor literare, adese bun prieten în considerații cu d. Șer­ban Cioculescu. Autor al cunoscutuli roman „Ambigen", renegat mai târ­zin. d-sa are sub tipar la „Socec“ U altul. N­ așteptăm nerăbdători și­­ mai multă încredere decât un verst­rile din „Claviaturi“. — -----"r- — mo­ aach 10,1 Cb[ț-l­ noul n au mai apărut, se înmulțesc P* fiecare m „îndrumătorii“ sau apar altfe­­i alte domnii extraordinar de •»^tráffWlite întru descoperirea de noul debutanți. Bate de adreptul emo­­țioantă râvna confraților noștri ple­­c 8 la vânătoare de pod­eștri. Ihdoo­­•ști când te gândești că dânșii nu m­i profel decât promovarea literatu­­rii autohtonei E ceva înălță,top pe feajvâut de onoar». Și ne mărturisim felul iiftMdinea ori curiozitatea de a * Mut tatzte d­in­­poziție de pe foc iipaos ca nâ-1 numărăm ne de cu­rând unșll cu sfântul har. Pentru ne, răbdarea felicvelor de liceu iau pro­babilitatea »noi viitoare antologii a nesferi­șilors ne divulgăm* am atins o cifră de peste 400 ! Dacă ajungem la icoö, literatura națională a salvat! st t­n­eretul promovat Cordim ce intitulează prima cărție a tânărului redactor moldovean la la revista ie­șeană „Cetatea Moldovei", conceput­ în Stil autobiografic. Editat­ la „Fun­dațiile Regale“, ea răscumpără cu excedent toate carnetele de versuri publicate de Urt an de zile în citata editură amintind sezoanele poetice de artă cifilă. Eu comentăm aici valoarea — dealtfel excepțional! «•* a unei Cărți de care ne vom ocupa pe larg intr’o cronică viitoare, dar remarcăm cu entuziasm reversul făcut de la im­postură către valoare și de la adulții decoltați către servirea literaturii d­e ele făcu­tă de intenții alogene, Dl Octav Șuluțiu Iscălește de un Interval *Cartea fran­ Ion Caraion O nouă carte de război Escadrila „Zori de zi Al doilea caiet, din­ colecția: Eroi “ Fapte și Idei, publicat de editura „CFAR“, este întitulat: ESCADRILA „ZORI DE ZI", de â. Ștefan Meli­­goni. Caietul Nr. 3, care va fi semnat de d. Radu Argeș, va cuprinde Un episod dramatic din luptele de la Se­vastopol și se va chema: „STÂNGI ÎNSÂNGERATE“. liiiimiiiiiiim^iuirv'ifiiliiniiiuiiiuiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiittniiiiiiiiimiiiiiiiriiiiiin iiiiiiiiiimiiiniiiiiiiiiiiiiiiiüiiiiiiiiiMiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiBiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiillim fiiilllllllilflliiitliiililllliilllliniiiiiisiiiii: Cronica muzicală JaiMgro - Lipatti - Quartetul lui I. Perlea - S. Popov și P. Wiadigheroff Ședința de sonate pe care ne-au lot o violoncelistul italian 4. Janigi­o a muzicianul nostru Dinu Lipatti a ost una dintre cele mai desfătătoare ale stagiunii. Nu se poate atlnge un ni­vel artistic mai ridicat și de per­fecție teh­nică și de rafinarent în expressia muzicală. Valoarea inter­polării făcută din o mie de subtiti­­­ăți, hi se pare urcată tocmai prin faptul că amănuntele prețioase, toate lucrate cu inteligentă și sensibilitate, se integrează într'o mare linie uni­tară­ și calmă. Se­simte că amfindoi virtuozii sunt atrăi de stăpâni pe conducerea mate­rialului sonor tot cât nimic nic tul­bură; nu se percepe cât de Vag vreo neliniște, o nervozitate, o ezitare sau precipitare în fața passagiilor celor mai coimplicate sau acrobatice. Ace­laș ton sigur și liniștit, aceiași ros­tire calculată și simțită în acelaș timp, de o minunată limpezime, stă­până chiar pe expressia care cere accentele cele mai passionate. Ce realizare de stil în Sonatele cântate, de Bach, Brahms și Beetho­ven! Cei doi muzicieni Se potrivesc în temperamentele lor formate chiar la aceiași școală din Paris: „ Profesoară comună au avut-o pe Nadia Boulanger. Au beneficiat de atmosfera de la Etnie Normate de MUSique.i, Al­em­­­niav, Cortot apoi mai departe, mai su­s, Casals Enes­­cu, ca îndrumători... Și tot ce putea da capitala muzicală ca pildă, su­gestie, îndemn. Și tot ce descoperea tn ei înșiși, în naturile lor bogate, de timpuriu organizate și auto-contro­­late­ Desvoltarea lor mai departe — fi­indcă tinerețea, aceasta n'a ajuns încă la ultima înflorire — Se Va faci pe temeri ai însușirilor sclipitoare prezente­ toate de pe acum. Nu va a­­vea neVo­e Să câștige calitativ — ci doar să crească tn intensitate — și nu atât ca suflu, ea simțire — ei ca amploare sonoră. E singura ușoară rezervă Ce se putea aduce — Și asta numai din­ partea unor ascultători rău așezați din punct de vedere acustic — în ad­mirabila ședință din Sala Ateneului Această sală însăși e prea vastă pen­tru muzică de Sonate. La Dalles Vio,­loncelul d-lui Jam­pro suna cu o ne­asemănată generozitate — și nici D­­­ipatti nu are nevoie să-și forțeze for­­misimele, ce riscă astfel să devie du­re, întro încăpere de proporții mai intime. Intre toate, sonata in la major dt Beethoven, ne-a dat fericirea muzi­cală cea mai desăvârșită. Suplimen­­tul din sonata lui Debussy, cu tine­rea, culoarea, a­tmosfera admirativ prinsă de interpreți, ne-a făcut să re­gretăm că nu ne-au oferit între­a­ga lucrare, (una dintre Ultimele, dar nu cea din urmă a marelui impre­sionist și simbolist). la al doilea concert condus de ilustrul IV. Neugelberg, triumful vă­dit l-a repurtat tot Dinu Lipatti cs solist in concertul mi bemol major di Lint. Un alt gen de performanță­­ de strălucire, de virtuozitate, de a­vânt și eroism — toate calitățile pia­nistului scoasa in afară. Se poate spune că Dl Lipatti, ca interpret, a avut o săptămână ce va „marea" fi cariera d-sale — care de pe acum, nu neîncetatele concerte Ce e solicitat. Și le dea mereu tri străinătate — a de­venit europeană. La splendidele serate de quartet ale formației ce-l are în fruntea­­ pe G. Enescu «= am reauzit. în­tr’ interpretare de un suflu și de urt cr torit unic, quatorul scris acum 20­­ ani de muzicianul român Z. Perle. De pe atunci acesta își arată perso­nalitatea intr'Un Stil care, daca ur­mează tendințele epocii sale,tȘi­ar totuși particularitățile proprii. N­a zice că e vreo Urmă precisă de ins­pirație românească — totuși indivi­dualitatea etnică a­r fi care manifestă­ In compozitorului complexiuntea frazelor melodice. Unele pline de o e­­fu­si­une lirică generoasă și caldă in­­tr'un fel concis și logic d­­­­e expri­ma, în Cău­tarea fină și ni a armo­niei, în cadrele înșile ce­­.l păstrea­ză organic Structura Classică deși o Vegetație bogată pare a le S­ecunde­a- și cu toate ti­lburările dissonante ce le aduc procedele politohice sau atonale cami până la urmă, toate. Se rezolvă, readucând„ne la acordul­­ consonant și tonic — în tot caracte­­­­­­ru­l nervos, incisiv, fremătător al o* muzici moderne e și ceva lă­s­­tin. Estetica tulbure și agresivă din * Europa centrală de acum dovăl dece­nii, n’a copleșit Ca pe alții și perent­­ nalitatea de sine stătătoare a d-lu­i , I. Perlea. Deși astăzi, da­că și*ar înfă­­­­țișa guantuorul în țara un­de l’a­m compus compozitorul ar trece drept un primejdios Și cenzurabil revolu­­­­ționar. Să mai adaogăm că expertul in­­­­strumentator cunoaște prea bine­­ mijloacele, posibilitățile „Coardelor" astfel că sonoritatea qironthorlÜui e său e aerată, coloritul timbrelor tu* 3­dicios și îndemânatic întrebuințat în e­vaderea efectelor. Impreună cu­ rit* î mica mobilă și dinamică, CU SaVd­* . roase realizări și înlănțuire de strmo-­­ nii, cu mișcarea cuceritoare a atâtor­­ momente „dramatice“. Aceași­ lar­­­­gă și luminoasă sonoritate, Contri­­­­buie la viața și la atracția exercitată de quatuor. O interpretare mistică, precum am spus, la rândul ei, a fă­­­cut Și dânsa. Ca opera de tinerețe a s D-lu­i Perlea să fie aclamată de un­­ public la Început aproape ostil, apoi s, interesat, sedus, redus, convins, până ,­ la urm! chiar, enhiSiasm&t-D-l Sa.șa Popot e un serios și ta­il tentat mnducător de orchestră Cate I pentru noi ale­mente multiple. Mai întâi, întotdeauna, fie că se află în­­ fruntea orchestrei regale birigatâ , fie că dirija Filarmonica noastră. S'a­i arătat a fi un maeștru­ ce-Și cutiva S­­II .* te Și meseria Șî misiunea, In al doilea IOC, D-] PopoV strat! '■ a avea preocupări largi eclectice si utile tutu­ror in­ repertoriul Ce-l con­­­­du­ce, putându-rte servi de model sub raportul acesta. In al treilea loc, fe­lul cum înțelege D-Sa să încurajeze­­ creațiile naționale și îl taiă la D-sa 1 și nu concertele pe Cart le dă la noi — ni-1 face deosebit de Simpatic, o nouă Cari înțelegem să Cultivăm Si l" să respectăm naționalismul inteli­­i­­gent al tuturor națiunilor ori și care ar fi ea —mai cu seamă «te tărâmul I* artei. În al patrulea loc, D-l Popov a M dovedit un talent­­ de Organizator ex­­­­traordinar prin foi«marea acelei dis­­a­ciplinate și selectate orchestre regale * de la Sofia pe care am ascultat*n primăvara trecută, Operă ce ne dă­m —........... ....... ■ ■ — iarăși prilej sa medităm cu folos. In sfârșit D-l Popov se arată un prieten al românilor, al compozitorilor noș­tri, ai folkorului nostru, ai artiștilor de ia noi ce se produc in Bulgaria. Și cea mai mare plăcere și mândrie ie-a avut pare-se acum, când a putut conduce în primă audiție patru dan­suri românești aduse prinos orches­trei și publicului nostru de primul compozitor bulgar, compatriotul D­anie D-l Pantche Vladighernff. Această importantă compoziție ne-a interesat în ultimul concert al Filar morth­ei condu­s de D-l Popov- Ne-a interesat mai mult de­cât inter­pretarea Simfoniei a 6-a, vie fără în­doială, dar cam iuțită în tempi și brutalizat! puțin în accente, — de­cât realizarea concertului in re mi­nor de Mozart,, care în D-na Vera Popor, Vădit intimidată, și-a gă­­­sit o pianistă — in­terpretă — ideală decât transcripția prea moderni­zată a tor­ cărei un do minor de L 5* Bach pentru o orchestră cu prea multa trâmtibiți. Ne-a interesat, zic, Că Un­ creator de valori inspirate de muzica populară bulgărească ca D-l Wladigh Croft, S'a aplecat din intereS și dragoste Și asupra folklorului nos­tru. Tem­ele celor patru dansuri, sunt oare autentic românești? Da, în sen­sul că dacă nu­ pu­tem afirma că ar fi Chiar ocrot t&rănești, ele sunt to­tuși Hinte de la r­oi, din mediul lău­tăresc, suburban, poate tot din re­pertoriul pe care-l cânt! Cu atât ti­­­leții, ași zice cu atâta geniu, Grigo­­raș Didîcu, D. W­idigheroff orches­tra­se sclipitor „hora stoccatoli a aces­tuia. Acum a dat lungi desvoltari unor motive populare cari nu știu dacă pot comporta fără a-și pierde spontaneitatea astfel de prelucrări tematice. După o singură audiție nu ne putem da seamă de planurile sim­fonice­ Ceea ce strălucește, ceea ce « tăria prestigiosului compozitor bril­­ar e coloritul bogat și felurit al or­chestrei D-Safe. Bine interpretată de Filarmonica noastră, parcă lipsea totuși intregu­lui nota, acea de autenticitate, izul românesc adevărat, pe care nu-1 gă­seam desbărat de convenționalism, nici în ritmurile dansante și în boga­­tul trai armonic nici în melismele oarecum banalizate ale doinei (cu Solo de vioară). Totuși lucrarea impune în mas­­să­­­ opera unui om foarte știutor și îndemănatec. A fost mult aclamată. Aclamată d­e un public în care colo­nia bulgară era reprezentată prin tot ce avea mai strălucit — autorul era înșuși de față — de o Sală plină și su­sufetită de mu­zicianii și meloma­­­­riii noștri în frunte cu G. Enescu, care mulțumea astfel în numele non­­­­tru al tuturor mișcătorului omagiu , al vecinilor noștri Fm. Ab­mac­ a 9 1 «MiimtagieseiaäiaaäöSöKiaEJöfaaüMöaföiäaaaoKiaatanacirtaaaaKiunnnrtrtrt» Mărica Adler'Gross anunță distinsa sa clientelă că sub Conducerea ei s'a deschis u­n salon de croitorie de dame al d-nei N. finzduttan. in str. Batmistă Viteăsescu no. 6 anart 1, statia tramvai suit, Br&nco­telet. 5.65 37. Mai înainte de a se Începe marele rost al sf. Faști, Biserica noastră a așezat, în șiragul de peste an al evan­gheliilor, pe aceea a judecății „înfri­­coșate”, la care toți vom avea a răs­­punde tn fața lui Dumnezeu, pentru care faptele săvârșite în viața petre­­cu­tă pe pământ. Și, firește, nu fără rost a fost făcută această așezare a acestei Sfinte evan­ghelii mai înainte Că noi Să purcedem a lucrarea postului cel mare, pascal. Restul este, de altfel, simplu­. Ni se pline înainte această evanghelie, pen­tru ca mai înainte de a Intra în sfân­tul post să ne facem o adâncă reven­duire a faptelor noastre, atât Cele bune, de vor fi fost cât mai ales a ce­lor rele, care, de­sigur au fost. Să ne cercetăm sufletul, să ne cufundăm cât mai adânc în fântâna zilelor pe care le-am petrecut,, și să le vedem cuprin­sul: fost-an­ele bune sau Îndestul de rele? Făcut-am și noi, dealungul lor Vreo faptă care, cu adevărat, să fi fost pe placul lui Dumnezeu — sau am stătut mai mult în slujba întuneca­tului Domn al lumii acesteia? Cu alte cuvinte, să ne supunem, noi nouă în­șine unei judecăți, cât, mai totale,— și, de se poate, cât mai aspre. Un în­ceput de judecată, — Un soi de arh­i cameră a judecății celei mari, pe cari la ceasul hotărât. O va ține Domnu­' Hristos, Câte, atunci nu va mai f Mântuitorul, ei Judecătorul nostru? Iar după ce vom fi făcut lucrarea aceasta, ca o urmare logică și hotă­râtoare, Va să luăm anumite hotării cu privire la viata noastră. Căci o ju­decată a vieții și­ a sufletului noștru­­fără, ca In acelaș timp să nu­ luăm ș hotă­râm­ de Îndreptare, este și rămân o zădărnicie, ca orice judecată fără urmare- De vom găsi lucruri bune. Și ne hotărîm a le înmulți, iar de vom găsi rele (și vom găsi), să ne hotărîn a se stârpi. Ca apoi, după această judecată personală, să farom și paști cel de curățire aducător, al spovede­niei, al acestei sfinte taine, maret dar pe care ni l-a făcut Domnul Hris­tos, întru mântuirea sufletului nos­tru. Și dacă totdeauna lucrarea aceasta este de hotâritoare importanță pentu viața noastră, apoi in vremea aceasi de mare Încercare prin care trecer­ea este capitală, *— este am putea spu­ne, lucrarea care ar trebui să ne d­­mine orice activitate spirituală și fi­zică, să ne fie apa cea vie, care să n 6fințească întreaga viață. In adevăr, vremea prin care trecem este, de fapt­, un teribil examen la car­ei este supusă viața, în întregul e Azi mai mult ca oricând ni se ridic în față grelele Întrebări, la care nu suntem datori să răspundem cu orice chip. Azi suntem mai constrânși de oricând să ne aducem aminte de ipon­­tasele evangheliei judecății din urm­ — și să le dăm răspunsul nostru. Art, mai mult ca oricând, auzim glasul Domnului Hristos, Judecătorul, între­­bându-ne pe fiecare în parte. ..Ce faci tu în vremea aceasta a cruntului răs­­boi? Te duci t­ U spre fratele tău că-1 ajuți? Ai cercetat în spitale pe frate!« tău rănit în lupte, ca să te apere pe tine? I-ai șters fruntea lui lividă, de sudorile tuturor suferințelor? Ai mers către îndureratele mame și către ne­căjiții orfani și le-ai adus ajutoare și mângâierea ta? Iar față de Patria ta cum te porți? Cu ce-o ajuți în ceasul când ea trece prin marea clătinare? ‘ Gare îți este sufletul în vremea aceas­* te? Crezi în isbânda dreptății neamu­lui tău — sau te îndoești? Ce faci ?* să aduci această isbândă? Arată-ți­ purtările tale toate, ca să-ți primești răsplata sau osânda!"* Iată, acesta este preambulul jude­cății celei înfricoșate, de care n­imeni, nimeni nu vom scăpa oricare ne-ar fi stoliéSi. De aceea i­ se șî zice „Judecata Înfri­coșată“, pentru că vom avea dse dar socoteală de toate faptel­e noastre. ..A­­devăr gră­esc vouă veți avea de dat socoteala de cel mai mic cuvânt prost ieșit din gura voastră!" — așa ne glă­­suește Domnul in Evanghelia după Matei „Cel mai mic cuvânt prost"­­» dară­mi­te faptele cele mari — iei toate purtările cele rele ale noastre! In schimb, judecata infriorștrii se schimbă in judecată mftngA­ aibâție: dacă, răspunsurile la grelele întrebări Vor fi bune. N’au a se teme de acest hotar de joc de­cât acei care nu Au răspuns bun", — ci cei care au acest răspuns bun, temere nu vor cunoaște. Pregătirea răspunsului b­­n . Pu­tem face de aici de pe pământ, cău­tând a ne curăți viața de păcare ori­cât de multe și oricât de grele ar fi rele. Nu există păcat omenesc care să nu poată fi spălat prin peniferț­ă Si . prin întoarcere Dacă Domnul Sfr­sns a dat sfânta sa absolvire tâlharului de pe cruce cu o clipă numai înainte , ca acela să cadă la osânda veșnică,­­ lesne ne putem Închipui că „poarta­­ mântuirii” poate fi deschisă oricărui­­ păcătos. Cu o singură condiție: păcătosul să­­u vrea să-și vadă păcatul — să se scâr­­­­bească de el — să-l lepe de la picioa­rele Domnului Prin sfănta taină , spovedaniei — și să se lege în fața V»­a, , Dumnezeu Că nu se va mai întoarce la stricăciuni, precum câinele și por­ I j­cui din evanghelie. Al. Lascarov-Mâlnovanu Evan­ghelici VOM RĂSPUND­E DE TOATE• • PAGINI DE CRITICĂ FASCISTĂ F. M. Facoes a adunat textele cele­­ mai semnificative ale gânditorului și a o­mului de acțiune care este Giuseppe I­ Bolt­ai (fostul ministru al educației flaționare). Și a alcătuit una din cele­­ mai substanțiale antologii ale criticel o­­i fasciste. Orice Subiect tratează I- Rettas, este un prilej ca aă Giuseppe vedem­­e cum se impune cu stilul său lipsit­­, de violență, sobru, alcătuit mai mult­e din lucru­ri decât din vorbe, într'un "* ".Uvârti din probleme vii, tratate cu o e impecabilă dialectică Și cu o deplin­­ă conștiință a limitelor lor. Chiar și renia Caré Înflorește câteodată, Care nu este niciodată un dezacord, ci dim­­potrivă, cu oamenii și cu­ evenimen­­tele despre care este vorba — are seva de reținut care revelă îndată în stil superior ce pn­florizează rău cu adânci și instructive scrisul obser­vații. Dir­ „Paginile de critică fas­cistă“, alcătuite din texte scrise cu diferite prilejuri și în diferite ziare și reviste, în perioada dintre 1916 — 1920 se degajă o gândire Cât se poate de organică care merge până în a­­dâncurile teoriei și substanței vieții O H­AINA ȘI OMUL toamn­ă elegantă intră în­­tr'un­ hotel mare. Poartă o htol âeuripâ, are în mână o valiză de piele, care singură va­lorează o avere. Pe unul din de­gete, strălucește cu o mie de ioduri, o piatră prețioasă. Disco­­tofu­l, secretarul hotelului nu m­ai convtertese cu tetUenei­ie. Doamna dorește O Odaie, Foarte bine. Pof­tind doamnă, un fotoliu, luați ioei aveți ales serum­iera, poftim și tm chibrit, ca să vă aprindeți țigara. Poate doriți să beți ceva? Un chelner în haină neagră sosește în grabă, se înclină, întreabă umil ce dorește doamna, se întoarce re­­pede cu consumația. Nobila doamna să ne ierte, acum tribuie sa îndeplinim o mică formalitate: numele, pronumele și actele. Doamna își dă numele și pronu­mele. Inechipulti-vă, și«a uitat ac­tele acasă! Ce distrată! Rugăm pe doamna să nu se supere, dar regulamentele poliției fiind foarte severe, n am neapărat nevoie de un aer pen­tru a putea avea onoa­rea de a o găzdui în acest hotel. Num­ nimic dacă nu are nici unul asupra ei; secretarul directorului o va însoți la comisariatul cel mai apropiat. Unde se va cere comisa­rului de Serviciu îngăduința de a găzdui această doamnă, fără nici o hârtie de identitate. Ce compli­cație! Cu toate aceasta doamna trebuie să fie cu adevărat o femee de bune condiții, ea înțelege, con­­simte să se ducă la Comisariat, însoțită de secretar. Pornesc înti­­tr'acolo, explică cum stau lucru­rile comisarului de Serviciu, a­­cesta întreabă numele eleganței necunoscute și, după ce a frunză­rit din fișier, o declară arestată, spre uluirea secretarului, care crede că a fost victima unei erori­­i Nu era nici o eroare. Doamna de bune condiții, d-na bogată Cu blana somptuoasă, în fața căreia jumătate din persona­lul hotelului se înclinase, n­u era decât o fată în Casă care furase, într'un alt oraș, stăpânei sale, blana, valiza, bijuteriile și banii. Nu­ vreau să spun ca servitoarele poartă în frunte Un semn de infe­rioritate. Am vorbit Chiar despre ele, mai acum câtva timp, în ter­meni cât se poate de binevoitori. Nu mi se pare însă Verosimil ca o fată de la țară, sosită la Orăș să lucreze Ca Servitoare, să știe în­dată ce a îmbrăcat o b­ană, să in­­tre în hoteluri mari și să nu pro­voace nici o îndoială în sufletele simpaticilor lupi de pământ care le conduce, oameni care ar trebui să știe să recunoască un milionar, în hainele schetttuite ale Urtu­i Cer­­șetor și­ viceversa. Eroarea directorului și a secre­tarului său a fost aceea de a se fi lăsați impresionați de hainele pe care le purta acea fesnee. Eroare fundamental. Pentru că nu haina face pe om, înainte însă de a conchide că acest proverb este adevărat, să vedem un alt caz. O tânără femee se îndrăgostește de un tânăr poet- Acesta nu este încă cunos­cut de nimeni, care plac fetei și dar scrie poezii care i se par foarte frumoase. Este adevărat că el nu vrea să muncească, pentru a fi liber să scrie poezii și că pen­tru acest lucru poartă haine mur­dare, ghemuite, neavând pe ni­meni care să ia seama de el, nici chiar banii pentru a se duce la frizer și sigur este că deseori mi are posibilitatea să ia o baie și împrumută țigările și banii cunos­­cu­ților. Dar toate acestea nu au nici o importanță pentru tânăra femee, pent­­ru că ea este atrasă de poeziile lui, de sufletul lui de poet * “S? gasig­awr rea exterioară. Foarte bine. Tot continuând să nu muncească, se întâmplă ca tânărul să frecve­n­teze o societate proastă și intr'o zi este arestat pentru furt, pând astfel o viată nedemnă, înce­Și tânăra fem­ie, care avea inteli­­­gentă și intuiție, trebuie să se plece în fata evidentei, poet cât vrei, dar la un Poți fi anumit moment trebuie Sa-ti faci baie, să-ti tai părul, sa-ti perii hainele și să-ti schimbi cămașa. Și, daca pentru a obține toate acestea trebuie să te dedici unei munci care nu este poezie, fie ea chiar o muncă umilă, trebuie s'o faci. Mulți poeți adevărați au procedat astfel Dar tânără femee s'a lăsat fer­mecată de sufletul tânărului, de acea aparentă de suflet. Ea crede că nu haina face pe om. Dimpo­trivă, ne asigura proverbul, după Ubii, haina face pe om. Unde este atunci adevărul? Poate ’a t­i­jioc? Nu cred. Nu Cred că adevărul să fie o balanța, cu o greutate de o parte și o greutate de Cealaltă. Nu. Adevărul este că trebuie să fim ater­zi, întotdeauna atent­. Caz după caz, dată după dată, trebuie să vedem ce are mai multă însemnătate: aparența sau substanța. Dacă haina a fost îm­brăcată de servitoare sau de doamnă, dacă poezia este scrisă de un deserétrat sau de un ade­vărat artist. Cred că aici se află No. 2088 AZI MATINEU ora 3,30 LA TEATRUL „MARIA FILOTTI" ( SĂRINDAR) Cel mai frumos spectacol al Capitalei „PUSLAMAUR“ Comedie în trei acte de Guglielmo Giannini SE RADE IN HOHOTE! cu o strălucită distribuție în frunte Cu marii comedieni MARIA FILOTTI-V. MAXIMILIAN și Iordănescu Bruno-Al. Giugaru-Florica Sterescu- Cella Marian-Ion Gheorghiu-V. Bulandra- Virginia Stoicescu-Titu Vedea In fiecare serie la ora 7,30 Tel 4.81.94 r f­i 1 -1 Poșta cetitoarelor ORHIDEEA NEAGRA. Pentru­­­ dragostea lui a luat sfârșit? Pentru că nu era dragoste! Minciuna iui este... cuvintele însăși refuză adject­tive indulgente. Nu mă uimește du­­rerea ta, ci încăpățânarea de a-l „iu­bi mai mult ca la început”. Insisten­țele tale pentru a-l obliga să ia o h­otărîre, sau dus poate, la despărțire. Să ia ce fel de hotărîre? Un student. Care, înainte de terminarea studiu­lui, trebuie să-și facă datoria Către Țară, chiar dacă are dorința să întâi ireieze un cămin, n’o poate face dacă nu este bogat. Cu toate aceasta, ar fi trebuit sa vorbească limpede și să n­u-și însoțească discursul cu scuze de prost gust, pentru a lua asupră-și rolul cel frumos. Un bărbat care fiu are curajul propriilor sale acțiuni n­u valorează prea mult și a-1 plânge prea mult, înseamnă a-ți irosi lâcră­­mile în zădar. O legendă fifițeficată spune că fiecare kicri­mă a unei fe­mei tinere și frurm­a­se este o perlă care ajunge în mire­ MASA ZILEI *—* Supă de mazăre bătută —• ciolan pe varză călită — tortă de mere. TARTA DE MERE: Faceți o coc ® din 125 unt, 3 gălbenușuri, fărbâ cât cuprinde. Dacă aveți o forma de tar* ta, intindeți-o. De nu, puneți pe fun­dul unei cratițe o bucată d­e hârtie, cu marginile depășind cratiței, pen­­tru ca atunci când tarta este gu­ta, s’o ridicați cu hârtie cu tot. Când coca este pe jumâtate cu&lHz, ungeți-o cu o marmelada de ptera preparată din­ trei sferturi kilogram de­­ mere și 2 linguri de zahăr. Găr*­nisiți cu felioare de mere tăiate sun* țiri, lăsați să se mai coace. Când a* duceți la masă presărați turta cu za*­hăr.

Next