Timpul, martie 1943 (nr. 2086-2116)
1943-03-01 / nr. 2086
à £ as PeJIn Peisaj EXPOZIȚIA IONESCU SIN Expoziția d-lui Ionescu Sin, dala Căminul Artei din Galeriile Kretzule1- scn, este fără îndoială una din cele mai interesante manifestări plastice din luna aceasta. Căci d. Ionescu Sin nu e numai un pictor consacrat, cafte PCUpă fjst loc bine definit In pictura română contimporană ci a mai ales Un artist îndrăgostit du arta sa, care căută să închidă în jchetul penelului tainele Frumosului- D. Ionescu Sin se îndreaptă, cu mul curat, spre genul cel mai greu de pictură: nudul. Și, în exposifia din Sala Căminului Artei, potera admira o serie întreagă de nuduri, văzute intr'o Viziune amplă, bogată și minunat armonizată într‘o gamă caldă de culori. Lozul carnației este valorificat de verdele naturii și albastrul apei, Intr'o armonie cromatică. Plină de lirism, In fond, A. Ionescu Se pictează cu dragere femeia și o redă în plină lumină cu o paletă bogată și caldă. .............. ■ ■ [UNK] - Iată ce scrie în L'Art Vivant din 17 August 1936 cunoscut critic francez Claude Roger Marx despre nudurile d-lui Ionescu Sin: „Nudul și portretul semnate Ionescu Sin sunt teme care privesc sus și departe, forme ample cu UP Colorit în care palpită viata, acea tradiție clasică ce ne reamintește pe Rubens și Veronese, modernizat și simplificat, și care totuși se reintegrează așa de fericit în peisaj, căci a echilibrat tonurile utilizând numai valori intr'o gamă generală de gri si Verde cald''. Peisagîne luminoase, fii precus Și laturile moarte care competează această expoziție arată resursele adânci ale d-lui Ionescu Sin. Expoziția din Sala Căminul Artei prezintă un talent in plină maturitate, ajuns la o formă de expresie hotărîtă și înseamnă o nouă treaptă la ascensiunea d-lui Ionescu Sin. CATALOG Pe când poeții eP**' de la Săptămânalul „Vremea", vecine sale studii și competința " Offire își îngrijește rubrica ne fac să subliniem cu toată atenția activitatea, amintindu-ne de acea „Pe mai 0ira dă cărți“ Unde — cu excepții Unui singur articol — ne-am întâlnito toate paginile cu verbul echilibre . Ideea Juetă a criticului pregătit. Când renunță la excesele gândiri frtfe, A. Octav Șuluțiu se dovedeștemul de cultură permanent în certrul preocupărilor literare, adese bun prieten în considerații cu d. Șerban Cioculescu. Autor al cunoscutuli roman „Ambigen", renegat mai târzin. d-sa are sub tipar la „Socec“ U altul. N așteptăm nerăbdători și mai multă încredere decât un verstrile din „Claviaturi“. — -----"r- — mo aach 10,1 Cb[ț-l noul n au mai apărut, se înmulțesc P* fiecare m „îndrumătorii“ sau apar altfei alte domnii extraordinar de •»^tráffWlite întru descoperirea de noul debutanți. Bate de adreptul emoțioantă râvna confraților noștri plec 8 la vânătoare de podeștri. Ihdoo•ști când te gândești că dânșii nu mi profel decât promovarea literaturii autohtonei E ceva înălță,top pe feajvâut de onoar». Și ne mărturisim felul iiftMdinea ori curiozitatea de a * Mut tatzte dinpoziție de pe foc iipaos ca nâ-1 numărăm ne de curând unșll cu sfântul har. Pentru ne, răbdarea felicvelor de liceu iau probabilitatea »noi viitoare antologii a nesferișilors ne divulgăm* am atins o cifră de peste 400 ! Dacă ajungem la icoö, literatura națională a salvat! st tneretul promovat Cordim ce intitulează prima cărție a tânărului redactor moldovean la la revista ieșeană „Cetatea Moldovei", conceput în Stil autobiografic. Editat la „Fundațiile Regale“, ea răscumpără cu excedent toate carnetele de versuri publicate de Urt an de zile în citata editură amintind sezoanele poetice de artă cifilă. Eu comentăm aici valoarea — dealtfel excepțional! «•* a unei Cărți de care ne vom ocupa pe larg intr’o cronică viitoare, dar remarcăm cu entuziasm reversul făcut de la impostură către valoare și de la adulții decoltați către servirea literaturii de ele făcută de intenții alogene, Dl Octav Șuluțiu Iscălește de un Interval *Cartea fran Ion Caraion O nouă carte de război Escadrila „Zori de zi Al doilea caiet, din colecția: Eroi “ Fapte și Idei, publicat de editura „CFAR“, este întitulat: ESCADRILA „ZORI DE ZI", de â. Ștefan Meligoni. Caietul Nr. 3, care va fi semnat de d. Radu Argeș, va cuprinde Un episod dramatic din luptele de la Sevastopol și se va chema: „STÂNGI ÎNSÂNGERATE“. liiiimiiiiiiim^iuirv'ifiiliiniiiuiiiuiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiittniiiiiiiiimiiiiiiiriiiiiin iiiiiiiiiimiiiniiiiiiiiiiiiiiiiüiiiiiiiiiMiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiBiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiillim fiiilllllllilflliiitliiililllliilllliniiiiiisiiiii: Cronica muzicală JaiMgro - Lipatti - Quartetul lui I. Perlea - S. Popov și P. Wiadigheroff Ședința de sonate pe care ne-au lot o violoncelistul italian 4. Janigio a muzicianul nostru Dinu Lipatti a ost una dintre cele mai desfătătoare ale stagiunii. Nu se poate atlnge un nivel artistic mai ridicat și de perfecție tehnică și de rafinarent în expressia muzicală. Valoarea interpolării făcută din o mie de subtitiăți, hi se pare urcată tocmai prin faptul că amănuntele prețioase, toate lucrate cu inteligentă și sensibilitate, se integrează într'o mare linie unitară și calmă. Sesimte că amfindoi virtuozii sunt atrăi de stăpâni pe conducerea materialului sonor tot cât nimic nic tulbură; nu se percepe cât de Vag vreo neliniște, o nervozitate, o ezitare sau precipitare în fața passagiilor celor mai coimplicate sau acrobatice. Acelaș ton sigur și liniștit, aceiași rostire calculată și simțită în acelaș timp, de o minunată limpezime, stăpână chiar pe expressia care cere accentele cele mai passionate. Ce realizare de stil în Sonatele cântate, de Bach, Brahms și Beethoven! Cei doi muzicieni Se potrivesc în temperamentele lor formate chiar la aceiași școală din Paris: „ Profesoară comună au avut-o pe Nadia Boulanger. Au beneficiat de atmosfera de la Etnie Normate de MUSique.i, Alemniav, Cortot apoi mai departe, mai sus, Casals Enescu, ca îndrumători... Și tot ce putea da capitala muzicală ca pildă, sugestie, îndemn. Și tot ce descoperea tn ei înșiși, în naturile lor bogate, de timpuriu organizate și auto-controlate Desvoltarea lor mai departe — fiindcă tinerețea, aceasta n'a ajuns încă la ultima înflorire — Se Va faci pe temeri ai însușirilor sclipitoare prezente toate de pe acum. Nu va avea neVoe Să câștige calitativ — ci doar să crească tn intensitate — și nu atât ca suflu, ea simțire — ei ca amploare sonoră. E singura ușoară rezervă Ce se putea aduce — Și asta numai din partea unor ascultători rău așezați din punct de vedere acustic — în admirabila ședință din Sala Ateneului Această sală însăși e prea vastă pentru muzică de Sonate. La Dalles Vio,loncelul d-lui Jampro suna cu o neasemănată generozitate — și nici Dipatti nu are nevoie să-și forțeze formisimele, ce riscă astfel să devie dure, întro încăpere de proporții mai intime. Intre toate, sonata in la major dt Beethoven, ne-a dat fericirea muzicală cea mai desăvârșită. Suplimentul din sonata lui Debussy, cu tinerea, culoarea, atmosfera admirativ prinsă de interpreți, ne-a făcut să regretăm că nu ne-au oferit întreaga lucrare, (una dintre Ultimele, dar nu cea din urmă a marelui impresionist și simbolist). la al doilea concert condus de ilustrul IV. Neugelberg, triumful vădit l-a repurtat tot Dinu Lipatti cs solist in concertul mi bemol major di Lint. Un alt gen de performanță de strălucire, de virtuozitate, de avânt și eroism — toate calitățile pianistului scoasa in afară. Se poate spune că Dl Lipatti, ca interpret, a avut o săptămână ce va „marea" fi cariera d-sale — care de pe acum, nu neîncetatele concerte Ce e solicitat. Și le dea mereu tri străinătate — a devenit europeană. La splendidele serate de quartet ale formației ce-l are în fruntea pe G. Enescu «= am reauzit. într’ interpretare de un suflu și de urt cr torit unic, quatorul scris acum 20 ani de muzicianul român Z. Perle. De pe atunci acesta își arată personalitatea intr'Un Stil care, daca urmează tendințele epocii sale,tȘiar totuși particularitățile proprii. Na zice că e vreo Urmă precisă de inspirație românească — totuși individualitatea etnică ar fi care manifestă In compozitorului complexiuntea frazelor melodice. Unele pline de o efusiune lirică generoasă și caldă intr'un fel concis și logic de exprima, în Căutarea fină și ni a armoniei, în cadrele înșile ce.l păstrează organic Structura Classică deși o Vegetație bogată pare a le Secundea- și cu toate tilburările dissonante ce le aduc procedele politohice sau atonale cami până la urmă, toate. Se rezolvă, readucând„ne la acordul consonant și tonic — în tot caracterul nervos, incisiv, fremătător al o* muzici moderne e și ceva lăstin. Estetica tulbure și agresivă din * Europa centrală de acum dovăl decenii, n’a copleșit Ca pe alții și perent nalitatea de sine stătătoare a d-lui , I. Perlea. Deși astăzi, dacă și*ar înfățișa guantuorul în țara unde l’am compus compozitorul ar trece drept un primejdios Și cenzurabil revoluționar. Să mai adaogăm că expertul instrumentator cunoaște prea bine mijloacele, posibilitățile „Coardelor" astfel că sonoritatea qironthorlÜui e său e aerată, coloritul timbrelor tu* 3dicios și îndemânatic întrebuințat în evaderea efectelor. Impreună cu rit* î mica mobilă și dinamică, CU SaVd* . roase realizări și înlănțuire de strmo- nii, cu mișcarea cuceritoare a atâtor momente „dramatice“. Aceași largă și luminoasă sonoritate, Contribuie la viața și la atracția exercitată de quatuor. O interpretare mistică, precum am spus, la rândul ei, a făcut Și dânsa. Ca opera de tinerețe a s D-lui Perlea să fie aclamată de un public la Început aproape ostil, apoi s, interesat, sedus, redus, convins, până , la urm! chiar, enhiSiasm&t-D-l Sa.șa Popot e un serios și tail tentat mnducător de orchestră Cate I pentru noi alemente multiple. Mai întâi, întotdeauna, fie că se află în fruntea orchestrei regale birigatâ , fie că dirija Filarmonica noastră. S'ai arătat a fi un maeștru ce-Și cutiva SII .* te Și meseria Șî misiunea, In al doilea IOC, D-] PopoV strat! '■ a avea preocupări largi eclectice si utile tuturor in repertoriul Ce-l conduce, putându-rte servi de model sub raportul acesta. In al treilea loc, felul cum înțelege D-Sa să încurajeze creațiile naționale și îl taiă la D-sa 1 și nu concertele pe Cart le dă la noi — ni-1 face deosebit de Simpatic, o nouă Cari înțelegem să Cultivăm Si l" să respectăm naționalismul inteliigent al tuturor națiunilor ori și care ar fi ea —mai cu seamă «te tărâmul I* artei. În al patrulea loc, D-l Popov a M dovedit un talent de Organizator extraordinar prin foi«marea acelei disaciplinate și selectate orchestre regale * de la Sofia pe care am ascultat*n primăvara trecută, Operă ce ne dăm —........... ....... ■ ■ — iarăși prilej sa medităm cu folos. In sfârșit D-l Popov se arată un prieten al românilor, al compozitorilor noștri, ai folkorului nostru, ai artiștilor de ia noi ce se produc in Bulgaria. Și cea mai mare plăcere și mândrie ie-a avut pare-se acum, când a putut conduce în primă audiție patru dansuri românești aduse prinos orchestrei și publicului nostru de primul compozitor bulgar, compatriotul Danie D-l Pantche Vladighernff. Această importantă compoziție ne-a interesat în ultimul concert al Filar morthei condus de D-l Popov- Ne-a interesat mai mult decât interpretarea Simfoniei a 6-a, vie fără îndoială, dar cam iuțită în tempi și brutalizat! puțin în accente, — decât realizarea concertului in re minor de Mozart,, care în D-na Vera Popor, Vădit intimidată, și-a găsit o pianistă — interpretă — ideală decât transcripția prea modernizată a tor cărei un do minor de L 5* Bach pentru o orchestră cu prea multa trâmtibiți. Ne-a interesat, zic, Că Un creator de valori inspirate de muzica populară bulgărească ca D-l Wladigh Croft, S'a aplecat din intereS și dragoste Și asupra folklorului nostru. Temele celor patru dansuri, sunt oare autentic românești? Da, în sensul că dacă nu putem afirma că ar fi Chiar ocrot t&rănești, ele sunt totuși Hinte de la roi, din mediul lăutăresc, suburban, poate tot din repertoriul pe care-l cânt! Cu atât tileții, ași zice cu atâta geniu, Grigoraș Didîcu, D. Widigheroff orchestrase sclipitor „hora stoccatoli a acestuia. Acum a dat lungi desvoltari unor motive populare cari nu știu dacă pot comporta fără a-și pierde spontaneitatea astfel de prelucrări tematice. După o singură audiție nu ne putem da seamă de planurile simfonice Ceea ce strălucește, ceea ce « tăria prestigiosului compozitor brilar e coloritul bogat și felurit al orchestrei D-Safe. Bine interpretată de Filarmonica noastră, parcă lipsea totuși intregului nota, acea de autenticitate, izul românesc adevărat, pe care nu-1 găseam desbărat de convenționalism, nici în ritmurile dansante și în bogatul trai armonic nici în melismele oarecum banalizate ale doinei (cu Solo de vioară). Totuși lucrarea impune în massă opera unui om foarte știutor și îndemănatec. A fost mult aclamată. Aclamată de un public în care colonia bulgară era reprezentată prin tot ce avea mai strălucit — autorul era înșuși de față — de o Sală plină și susufetită de muzicianii și melomariii noștri în frunte cu G. Enescu, care mulțumea astfel în numele nontru al tuturor mișcătorului omagiu , al vecinilor noștri Fm. Abmac a 9 1 «MiimtagieseiaäiaaäöSöKiaEJöfaaüMöaföiäaaaoKiaatanacirtaaaaKiunnnrtrtrt» Mărica Adler'Gross anunță distinsa sa clientelă că sub Conducerea ei s'a deschis un salon de croitorie de dame al d-nei N. finzduttan. in str. Batmistă Viteăsescu no. 6 anart 1, statia tramvai suit, Br&ncotelet. 5.65 37. Mai înainte de a se Începe marele rost al sf. Faști, Biserica noastră a așezat, în șiragul de peste an al evangheliilor, pe aceea a judecății „înfricoșate”, la care toți vom avea a răspunde tn fața lui Dumnezeu, pentru care faptele săvârșite în viața petrecută pe pământ. Și, firește, nu fără rost a fost făcută această așezare a acestei Sfinte evanghelii mai înainte Că noi Să purcedem a lucrarea postului cel mare, pascal. Restul este, de altfel, simplu. Ni se pline înainte această evanghelie, pentru ca mai înainte de a Intra în sfântul post să ne facem o adâncă revenduire a faptelor noastre, atât Cele bune, de vor fi fost cât mai ales a celor rele, care, desigur au fost. Să ne cercetăm sufletul, să ne cufundăm cât mai adânc în fântâna zilelor pe care le-am petrecut,, și să le vedem cuprinsul: fost-anele bune sau Îndestul de rele? Făcut-am și noi, dealungul lor Vreo faptă care, cu adevărat, să fi fost pe placul lui Dumnezeu — sau am stătut mai mult în slujba întunecatului Domn al lumii acesteia? Cu alte cuvinte, să ne supunem, noi nouă înșine unei judecăți, cât, mai totale,— și, de se poate, cât mai aspre. Un început de judecată, — Un soi de arhi cameră a judecății celei mari, pe cari la ceasul hotărât. O va ține Domnu' Hristos, Câte, atunci nu va mai f Mântuitorul, ei Judecătorul nostru? Iar după ce vom fi făcut lucrarea aceasta, ca o urmare logică și hotărâtoare, Va să luăm anumite hotării cu privire la viata noastră. Căci o judecată a vieții și a sufletului noștrufără, ca In acelaș timp să nu luăm ș hotărâm de Îndreptare, este și rămân o zădărnicie, ca orice judecată fără urmare- De vom găsi lucruri bune. Și ne hotărîm a le înmulți, iar de vom găsi rele (și vom găsi), să ne hotărîn a se stârpi. Ca apoi, după această judecată personală, să farom și paști cel de curățire aducător, al spovedeniei, al acestei sfinte taine, maret dar pe care ni l-a făcut Domnul Hristos, întru mântuirea sufletului nostru. Și dacă totdeauna lucrarea aceasta este de hotâritoare importanță pentu viața noastră, apoi in vremea aceasi de mare Încercare prin care trecerea este capitală, *— este am putea spune, lucrarea care ar trebui să ne dmine orice activitate spirituală și fizică, să ne fie apa cea vie, care să n 6fințească întreaga viață. In adevăr, vremea prin care trecem este, de fapt, un teribil examen la carei este supusă viața, în întregul e Azi mai mult ca oricând ni se ridic în față grelele Întrebări, la care nu suntem datori să răspundem cu orice chip. Azi suntem mai constrânși de oricând să ne aducem aminte de ipontasele evangheliei judecății din urm — și să le dăm răspunsul nostru. Art, mai mult ca oricând, auzim glasul Domnului Hristos, Judecătorul, întrebându-ne pe fiecare în parte. ..Ce faci tu în vremea aceasta a cruntului răsboi? Te duci t U spre fratele tău că-1 ajuți? Ai cercetat în spitale pe frate!« tău rănit în lupte, ca să te apere pe tine? I-ai șters fruntea lui lividă, de sudorile tuturor suferințelor? Ai mers către îndureratele mame și către necăjiții orfani și le-ai adus ajutoare și mângâierea ta? Iar față de Patria ta cum te porți? Cu ce-o ajuți în ceasul când ea trece prin marea clătinare? ‘ Gare îți este sufletul în vremea aceas* te? Crezi în isbânda dreptății neamului tău — sau te îndoești? Ce faci ?* să aduci această isbândă? Arată-ți purtările tale toate, ca să-ți primești răsplata sau osânda!"* Iată, acesta este preambulul judecății celei înfricoșate, de care nimeni, nimeni nu vom scăpa oricare ne-ar fi stoliéSi. De aceea i se șî zice „Judecata Înfricoșată“, pentru că vom avea dse dar socoteală de toate faptele noastre. ..Adevăr grăesc vouă veți avea de dat socoteala de cel mai mic cuvânt prost ieșit din gura voastră!" — așa ne glăsuește Domnul in Evanghelia după Matei „Cel mai mic cuvânt prost"» darămite faptele cele mari — iei toate purtările cele rele ale noastre! In schimb, judecata infriorștrii se schimbă in judecată mftngA aibâție: dacă, răspunsurile la grelele întrebări Vor fi bune. N’au a se teme de acest hotar de joc decât acei care nu Au răspuns bun", — ci cei care au acest răspuns bun, temere nu vor cunoaște. Pregătirea răspunsului bn . Putem face de aici de pe pământ, căutând a ne curăți viața de păcare oricât de multe și oricât de grele ar fi rele. Nu există păcat omenesc care să nu poată fi spălat prin peniferță Si . prin întoarcere Dacă Domnul Sfrsns a dat sfânta sa absolvire tâlharului de pe cruce cu o clipă numai înainte , ca acela să cadă la osânda veșnică, lesne ne putem Închipui că „poarta mântuirii” poate fi deschisă oricărui păcătos. Cu o singură condiție: păcătosul său vrea să-și vadă păcatul — să se scârbească de el — să-l lepe de la picioarele Domnului Prin sfănta taină , spovedaniei — și să se lege în fața V»a, , Dumnezeu Că nu se va mai întoarce la stricăciuni, precum câinele și por I jcui din evanghelie. Al. Lascarov-Mâlnovanu Evanghelici VOM RĂSPUNDE DE TOATE• • PAGINI DE CRITICĂ FASCISTĂ F. M. Facoes a adunat textele cele mai semnificative ale gânditorului și a omului de acțiune care este Giuseppe I Boltai (fostul ministru al educației flaționare). Și a alcătuit una din cele mai substanțiale antologii ale criticel oi fasciste. Orice Subiect tratează I- Rettas, este un prilej ca aă Giuseppe vedeme cum se impune cu stilul său lipsit, de violență, sobru, alcătuit mai multe din lucruri decât din vorbe, într'un "* ".Uvârti din probleme vii, tratate cu o e impecabilă dialectică Și cu o deplină conștiință a limitelor lor. Chiar și renia Caré Înflorește câteodată, Care nu este niciodată un dezacord, ci dimpotrivă, cu oamenii și cu evenimentele despre care este vorba — are seva de reținut care revelă îndată în stil superior ce pnflorizează rău cu adânci și instructive scrisul observații. Dir „Paginile de critică fascistă“, alcătuite din texte scrise cu diferite prilejuri și în diferite ziare și reviste, în perioada dintre 1916 — 1920 se degajă o gândire Cât se poate de organică care merge până în adâncurile teoriei și substanței vieții O HAINA ȘI OMUL toamnă elegantă intră într'un hotel mare. Poartă o htol âeuripâ, are în mână o valiză de piele, care singură valorează o avere. Pe unul din degete, strălucește cu o mie de ioduri, o piatră prețioasă. Discotoful, secretarul hotelului nu mai convtertese cu tetUeneiie. Doamna dorește O Odaie, Foarte bine. Poftind doamnă, un fotoliu, luați ioei aveți ales serumiera, poftim și tm chibrit, ca să vă aprindeți țigara. Poate doriți să beți ceva? Un chelner în haină neagră sosește în grabă, se înclină, întreabă umil ce dorește doamna, se întoarce repede cu consumația. Nobila doamna să ne ierte, acum tribuie sa îndeplinim o mică formalitate: numele, pronumele și actele. Doamna își dă numele și pronumele. Inechipulti-vă, și«a uitat actele acasă! Ce distrată! Rugăm pe doamna să nu se supere, dar regulamentele poliției fiind foarte severe, n am neapărat nevoie de un aer pentru a putea avea onoarea de a o găzdui în acest hotel. Num nimic dacă nu are nici unul asupra ei; secretarul directorului o va însoți la comisariatul cel mai apropiat. Unde se va cere comisarului de Serviciu îngăduința de a găzdui această doamnă, fără nici o hârtie de identitate. Ce complicație! Cu toate aceasta doamna trebuie să fie cu adevărat o femee de bune condiții, ea înțelege, consimte să se ducă la Comisariat, însoțită de secretar. Pornesc întitr'acolo, explică cum stau lucrurile comisarului de Serviciu, acesta întreabă numele eleganței necunoscute și, după ce a frunzărit din fișier, o declară arestată, spre uluirea secretarului, care crede că a fost victima unei erorii Nu era nici o eroare. Doamna de bune condiții, d-na bogată Cu blana somptuoasă, în fața căreia jumătate din personalul hotelului se înclinase, nu era decât o fată în Casă care furase, într'un alt oraș, stăpânei sale, blana, valiza, bijuteriile și banii. Nu vreau să spun ca servitoarele poartă în frunte Un semn de inferioritate. Am vorbit Chiar despre ele, mai acum câtva timp, în termeni cât se poate de binevoitori. Nu mi se pare însă Verosimil ca o fată de la țară, sosită la Orăș să lucreze Ca Servitoare, să știe îndată ce a îmbrăcat o bană, să intre în hoteluri mari și să nu provoace nici o îndoială în sufletele simpaticilor lupi de pământ care le conduce, oameni care ar trebui să știe să recunoască un milionar, în hainele schetttuite ale Urtui Cerșetor și viceversa. Eroarea directorului și a secretarului său a fost aceea de a se fi lăsați impresionați de hainele pe care le purta acea fesnee. Eroare fundamental. Pentru că nu haina face pe om, înainte însă de a conchide că acest proverb este adevărat, să vedem un alt caz. O tânără femee se îndrăgostește de un tânăr poet- Acesta nu este încă cunoscut de nimeni, care plac fetei și dar scrie poezii care i se par foarte frumoase. Este adevărat că el nu vrea să muncească, pentru a fi liber să scrie poezii și că pentru acest lucru poartă haine murdare, ghemuite, neavând pe nimeni care să ia seama de el, nici chiar banii pentru a se duce la frizer și sigur este că deseori mi are posibilitatea să ia o baie și împrumută țigările și banii cunoscuților. Dar toate acestea nu au nici o importanță pentru tânăra femee, pentru că ea este atrasă de poeziile lui, de sufletul lui de poet * “S? gasigawr rea exterioară. Foarte bine. Tot continuând să nu muncească, se întâmplă ca tânărul să frecventeze o societate proastă și intr'o zi este arestat pentru furt, pând astfel o viată nedemnă, înceȘi tânăra femie, care avea inteligentă și intuiție, trebuie să se plece în fata evidentei, poet cât vrei, dar la un Poți fi anumit moment trebuie Sa-ti faci baie, să-ti tai părul, sa-ti perii hainele și să-ti schimbi cămașa. Și, daca pentru a obține toate acestea trebuie să te dedici unei munci care nu este poezie, fie ea chiar o muncă umilă, trebuie s'o faci. Mulți poeți adevărați au procedat astfel Dar tânără femee s'a lăsat fermecată de sufletul tânărului, de acea aparentă de suflet. Ea crede că nu haina face pe om. Dimpotrivă, ne asigura proverbul, după Ubii, haina face pe om. Unde este atunci adevărul? Poate ’a tijioc? Nu cred. Nu Cred că adevărul să fie o balanța, cu o greutate de o parte și o greutate de Cealaltă. Nu. Adevărul este că trebuie să fim aterzi, întotdeauna atent. Caz după caz, dată după dată, trebuie să vedem ce are mai multă însemnătate: aparența sau substanța. Dacă haina a fost îmbrăcată de servitoare sau de doamnă, dacă poezia este scrisă de un deserétrat sau de un adevărat artist. Cred că aici se află No. 2088 AZI MATINEU ora 3,30 LA TEATRUL „MARIA FILOTTI" ( SĂRINDAR) Cel mai frumos spectacol al Capitalei „PUSLAMAUR“ Comedie în trei acte de Guglielmo Giannini SE RADE IN HOHOTE! cu o strălucită distribuție în frunte Cu marii comedieni MARIA FILOTTI-V. MAXIMILIAN și Iordănescu Bruno-Al. Giugaru-Florica Sterescu- Cella Marian-Ion Gheorghiu-V. Bulandra- Virginia Stoicescu-Titu Vedea In fiecare serie la ora 7,30 Tel 4.81.94 r fi 1 -1 Poșta cetitoarelor ORHIDEEA NEAGRA. Pentru dragostea lui a luat sfârșit? Pentru că nu era dragoste! Minciuna iui este... cuvintele însăși refuză adjecttive indulgente. Nu mă uimește durerea ta, ci încăpățânarea de a-l „iubi mai mult ca la început”. Insistențele tale pentru a-l obliga să ia o hotărîre, sau dus poate, la despărțire. Să ia ce fel de hotărîre? Un student. Care, înainte de terminarea studiului, trebuie să-și facă datoria Către Țară, chiar dacă are dorința să întâi ireieze un cămin, n’o poate face dacă nu este bogat. Cu toate aceasta, ar fi trebuit sa vorbească limpede și să nu-și însoțească discursul cu scuze de prost gust, pentru a lua asupră-și rolul cel frumos. Un bărbat care fiu are curajul propriilor sale acțiuni nu valorează prea mult și a-1 plânge prea mult, înseamnă a-ți irosi lâcrămile în zădar. O legendă fifițeficată spune că fiecare kicrimă a unei femei tinere și frurmase este o perlă care ajunge în mire MASA ZILEI *—* Supă de mazăre bătută —• ciolan pe varză călită — tortă de mere. TARTA DE MERE: Faceți o coc ® din 125 unt, 3 gălbenușuri, fărbâ cât cuprinde. Dacă aveți o forma de tar* ta, intindeți-o. De nu, puneți pe fundul unei cratițe o bucată de hârtie, cu marginile depășind cratiței, pentru ca atunci când tarta este guta, s’o ridicați cu hârtie cu tot. Când coca este pe jumâtate cu&lHz, ungeți-o cu o marmelada de ptera preparată din trei sferturi kilogram de mere și 2 linguri de zahăr. Găr*nisiți cu felioare de mere tăiate sun* țiri, lăsați să se mai coace. Când a* duceți la masă presărați turta cu za*hăr.