Timpul, noiembrie 1943 (nr. 2327-2356)

1943-11-01 / nr. 2327

Premiile Acade­miei de Științe din România în sesiunea 1943-1944 Academia de Știința din România va decerna în sesiunea 1943-1944 ur­mătoarele premii pentru lucrări știin­­­țifice originale cu subiect dat: 1. Premiul „Petroșani" in valoare de 100.000 lei, oferit de S. A. R. „Pe­troșani", pentru o lucrare cu subiectul: „Cărbunii în economia viitoare a Ro­mâniei. Elemente care vor condiționa și caracteriza economia mondială in­dustrială după actualul razboiu și ten­dințele ei. Rolul Romăniei în configu­rația economică și industrială în vi­itor. Situarea cărbunilor în acest ca­dru. 2 și 3. Două premii oferite de Minis­terul Apărării Naționale în valoare de câte 25.000 lei fiecare. 4 și 5. Două premii oferite de Minis­terul înzestrării Armatei în valoare de câte 25.000 lei fiecare. 6. Premiul „General de Divizie Gheorghe Potopeanuu“ în valoare de 'M ».­000. Subiectele lucrărilor pentru premiile Nr. 200 au fost comunicate de Ministerul Apărării Naționale prin or­din general unităților militare. 7. Premiul „Dr. Petre Gh. Pițules­cu" de 15.000 lei pentru o lucrare cu subiectul: Metabolismul basal și rela­țiile sale cu diverși factori biologici, cu aplicare în Neuropsih­iatrie. 8. Premiul „Elvira și Dr. Ion State“ de 10.000 lei pentru o lucrare cu su­biectul: Cercetări asupra fenomenelor bioelectrice în clinică. 9. Premiul „Ion E. Irimid” de 10.000 lei pentru o lucrare cu subiec­tul : Cultura bumbacului în România. 10. Premiul „Dr. D. Zemoveanu" de 10.000 lei pentru o lucrare cu subiec­tul: învățăminte noi din chirurgia ac­tuală de războiu. Lucrările vor fi scrise cu mâna, li­zibil, sau de preferință cu mașina și vor fi predate Cancelariei Academiei de Științe din România (Facultatea de Științe, str. R. Poincaré Nr. 14, etaj I, București), până la data de 10 Mai 1944. fl „Celebra noastră primadonă, E­­lena Teodorini, a avut un mare tri­umf in Norma, cântată la teatrul din lisabona“. (Timpul, A Ianuarie 1891). fl „Tenorul Ga­leriel oson­rate bolnav din cauza naufragiului ce a suferit in călătoria sa la lisabona. Impre­­sariul Operei din S. Carlo, a acordat artistului IA zile, pentru restabilirea sănătății“. (Timpul, A Ianuarie 1891). fl „Artistul nostru Ștefan Iulian, deși merge mai bina, n‘are totuși voie să iasă din casă", (Timpul, 8 Ianua­rie 1891). fl „Ieri­a Capsa, s‘au apucat la ceartă il. Iacobsoh­n tn servieta­ le­ga­țiunii Rusiei, cu d. Vladighenoff, fost secretar al legațiunei bulgare din București. După o discuțiune foarte aprinsă, d. Vladighenoff s-a repezit a­­supra d-lui Iacobsohn pentru a-l lovi, dar intervenind câțiva domni prezenți, s-au despărțit. Motivul acestei încăe­­rări, este rivalitatea de meserie ce există între aceste două persoane“. (Timpul, 9 ianuarie 1891). C­ĂRȚI romini­ști și franțuzești împrumută, V­Ă­P­RIA str. Sf. Gheorghe in spatele Bisericii Sf. Gheorghe r IMPUL iiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiiimiiimiiiimi miiiiii Hiiiimiiiiiiiiimiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii­iimimini mimi mi iiiwii­ C­r­itica muzicală Manifestările muzicale de mare În­semnătate au fost in cursul ultimelor­­ două săptămâni așa de numeroase in ! Capitală, încât trebuie să ne mulțu­­­­mim a le înregistra fără multe co­­­­men­tarii. Câte dintre ele meritau să fie luate­­ în considerație cu toată seriozitatea­­ și analizate un amănunt ! Dar n’o pu­­­­tem face aici, în cronicile fatal sortite ' să păstreze caracterul efemer al coti­dianului.­­ ! Rămâne să revenim asupra unora, astfel cum ne-am obligat, de îndată ce vom avea răgaz. Un concert, despre care am și vorbit, cel al „Asociației Muzicale Române" ne aducea în pri­mă audiție „TE DEUM"-ul lui Anton Bruckner. Nu se cădea să vorbim numai în treacăt despre această lucrare, cu o inspirație atât de ridicată, a marelui compozitor austriac de la sfârșitul vea­cului trecut — care în țările germani­ce a considerat alături de Bach, Bee­thoven și Brahma, ca unul dintre maeștrii cei mai reprezentativi al nea­mului — și care întâmpină atâtea re­zistențe în afara țărilor acestea. Și la­ noi nu numai marele public nu-i gustă simfoniile lungi, cu năzuin­ță sublimă dar cu factura greoaie și supraîncărcată. Chiar unii profesio­niști, conducători de orchestră, specia­lizați în marea muzică germanică, se simt străini de spiritul lui. Astfel Simfonia a patra, Roman­tica" lui Bruckner, a fost scoasă de pe afișul Filarmonicei la concertul ultim ’ (despre care vom spune câteva cuvinte in cursul cronicei)—pentru a fi înlo­cuită cu Rateitica" lui Ceaikovski. Aceasta din urmă merge mai mult la inima mulțimii și e mai generoasă ca efecte dirigențiale. „Te Deum’’-ăl trece ca o încoronare a celor nouă sau zece simfonii ale autorului. De astă dată, Bruckner, care în formă e un continuator al Beethoven iar în spirit și mijloace, lui al lui Wagner, a voit parcă, în această lucrare de avânt religios, să-i unească pe amândoi — și voința ce introduce vocile omenești in finalul Simfoniei a noua — și accentul dramatic, culoarea orchestrală, ale vrăjitorului din Bay­reuth. Dar mai sunt două însușiri ce ne fac prețuit in deosebi Te Deum-ul: întâi simplicitatea lui sinceră și ma­sacva — concentarea în forme mai puțin prolixe a părților sale, mult ca și cuvintele latine — și construcția are ceva mai echilibrat și mai clar — influența simțită a muzical bisericei romane. Catolicismul compozitorului „era adânc. Ca de la un izvor sigur de Inspirație, el s’a adăpat — organist cum era — și din cântul gregorian, în această laudă adusă lui Dumnezeu cu tot sufletul său de artisan credincios. Și de aici o semnificație, a valoarei melodiei, pe care o Întâlnim mai puțin des în simfoniile sale — geniale, poa­te — inegale, sigur. » Acest „Te Beim," cer# mijloace fo­r­midabile de execuție și o punere la punct extrem de dificilă. E o minune 1 cum corul vrednic dar destul de firav ■ de la Brașov, quartetul vocal așa de merituos despre cari am vorbit — și 1 Filarmonica noastră, sub conducerea­­ lui D. Enescu, au realizat o audiție » ‘ mai mult decât onorabilă. Le suntem tuturor recunoscători că­­ ne-au făcut să auzim o muzică nobilă, * • prea puțin cunoscută. Acestea spuse, trebuie să recunoa­ștem că desfătarea mare a serii n**a fost dată de Concertul lui Haendel fi de cel brandeburgu­m, la partea a doua a programului. Măreața, admi­rabila „fugă" din finalul Oenocrtu­ui de Bach, cu tema «1 pe care s'ar­atee că Wagner a întrebuințat-o „ca motiv al lui Siegfried și Brundii­del eUb«re­tori prin iubire" — ne-e intant - Mm .11 VuS — «n. a D-na SYLVIA ȘERBESCU a trium­­fat la concertul simfonic al Filarmoni­ci în Variațiile pe o temă de Paganini, compuse pentru pian și orchestră de M. Rachmaninov. Foarte îndemânatic făcută și cu atât mai valoroase cu cât­­ le vin după faimoasele variații, pe aceiași temă, ale lui Brahms, de cai s sunt mult deosebite — aceste variații bi­ne de dinamism și de o generozitate, ie.. "am banală și-au găsit o inter­­ p ofa nn«i tn tom nora mpn ti li OVŐT1. tat­ai D-nei Șerb­es­cu, în t­chnica-i superioară, in autoritatea și strălucirea jocului ce au impus-o ca una dintre cele mai bune soliste ale noastre in țară și străinătate. Compoziția lui Rachmaninov și „Pa­tetica" lui Ceaikovski — într’adevăr patetic eloquent și magistral condusă de O. Georg­escu (care a debutat la Berlin acum vreo 28 de ani, ca șef de orchestră, sub auspiciile ei) dădeau concertului un caracter mai puțin ru­sesc decât n’ar crede. Amândoi com­­pozitorii aceștia sunt mai curând re­prezentanți al spiritului neo-romantic, europ­ean, cosmopolit, „neutru“, cum s’a spus,­ decât alléeiul autentic rusesc și oriental. Intr’adevăr „slav" la el e­­ sentimentalismul. Adevărații autoh­toni in muzica acestora, după noi, sunt alții, cei din grupul celor cinci, Stra­­winsky, Mossolov, etc. — pe cari am dori să-l auzim cu preferință în pro­gramele noastre. COMPOZIȚIILE PENTRU VIOARA ȘI PIAN ALE LUI O. ENESCU, iar impresionanta lor întregime, au fost cântate, după cum am anunțat, de Autor și de d. Sandu Albu, într’un re­cital extrem de interesant. Voi mai repeta și de astădată lau­dele ce se cuvin destoinicului și har­nicului violonist care întotdeauna vine cu programe noul, de cea mai înaltă distincțiune artistică și de o dificulta­te pe care puțini ar putea-o învinge. Am avut astfel, cu prestigiul pe care îl conferea și prezența lui Aneam la pian, o vedere de „ansamblu” «su­pra intregei lui opere violonistică, întâia sonată, tot auzită, își păstrea­ză toată prospețimea și frumusețe». Deși, cum e firesc, stă încă sub înrâu­rirea și estetica muzicei de la sfârșitul veacului trecut, când a fost concepută pern e noutatea ca înalt simț al formei și carecteristicii­ ei de fond, ce se vor ftocentim mai târziu ,— apare la ea cu toată puterea, seriozitatea și farmecul ei. A doua Sonată e o etapă în care sti­lul și vocabularul compozitorului s’a îmbogățit — prin influența franceză — cu forma „ciclică", Franchistă, și cu armonia „impresionistă". Ecourile sen­sibilității și anumitor sonorități băști­nașe se manifestă în partea a doua lentă și nu efectele de țambal ale fina­lului. Sonata a treia, cu caracter deschis popular, românesc, rămâne, după noi, ca o evanghelie a școalei noastre mu­zicale culta, E, ca să zicem așa, din al treilea stil al lui Enescu „Impresiile din copilărie", la sfârșit, având afini­tăți ca teh­nică și inspirație locală cu­ precedenta sonată — înseamnă totuși un nou pas în desfășurarea artei și esteticei lui G. Enescu. E păcat că publicul, care lipsea, ca muzicanții noștri, n’au avut aietul să­­și dea seama de importanța eveni­mentului pe care îl constituia acest concert. WILHELM KEMPFF a dat la Bu­­curești, în cursul săptămânii, nu mai puțin de zece concerte. Performanța în sine este extraordinară. De trei end a cântat cu Filarmonica, a dat un re­cital în seara de Vineri — iar în toate celelalte seri a executat, in grupuri de câte cinci și șase, treizeci de sonate ale lui Beethoven. Aceasta pe de rost, cu o admirabilă stăpânirea, fără o scăpare, fără o slă­biciune alta decât cele datorite pro­priei D-sale voințe și concepții Va fi locul aici, care, să discutăm pe larg felul și „stilul" în care înțelege ilustrul pianist german, atât de prețuit la noi (toate concertele s'au dat, mi se pare cu cassa închisă) să-l interpre­teze pe Beethoven ! Sperăm să dăm la aceasta un răs­puns afirmativ chiar în cronica noa­stră ce va urma în scurt timp. Totodată n’am uitat că am promis cetitorilor să le vorbesc despre pre­miera de la Opera Română, Ra­pură Vodă" de d. Lucian Teodosiu. Nu o fac încă fiindcă n’am izbutit să aud până acum în întregime această lucrare — ce ni s’a părut în multe interesantă și izbutită. Em. Ci om ac RSI Iul Sfinții bisericii noastre s­unt străluciții biruitori în lupta pentru câștigarea mântuirii. . Sunt­­roii marilor virtuții care sunt podoaba omenirii. Sunt­­ prietenii marelui Răscumpărător al neamului omenesc și ai pe­­care L-a trimis p­e El pe pământ. Privind la omenirea care în unele epoci îmbrăcă d­egradante forme de vieață — ca pe vremea lui Diogen — vedem atunci cum omul se interiorizează, căzând de pe linia valorilor spirituale și ajunge de dis­prețuit. Sfinții ne arată dimpotrivă cât de sus se situiază umanitatea, sanctificată prin trăirea evangel­ică. Pe Dumnezeu îl găsim în noi, Pe «bea interiorizării, obținută prin rugăciune și mediațiune. In vieața sfinților îl găsim pe Dum­ne­z­u în centrul unei experiențe obiective, de o exemplaritate constrângătoare pentru toți muritorii. Această situație face din vie­țile sfinților, pentru pământ, un fel de oglinzi, in care se reflectă deopotrivă, atât miestatea și puterea lui Dumnezeu ca și frumoasele străluciri ale vieții sanctificate: „înțeleptul este, „măsura lu­crurilor", zicea Aristot, sfântul este măsura adevărului creștin". , In vieata aceasta, eroii și oamenii morali sunt în admirația con­viețuitorilor­ lor. Sfinții sunt demni de venerat pentru că ei constituiesc „morala in funcțiune“, a tuturor vremurilor. Viețile lor stau ca niște faruri la întretăierea celor două lumi: aceasta confuză și nestainia, prin care ei au trecut biruitori­i* cealaltă in care e stau dea dreapta Ziditorului, încununați, sub razele eternei strălucir a Dumnezeului lor și al nostru. . . . De aceea sfinții sunt nu numai stimulentul real al omenirii creș­tine care se luptă in vederea idealurilor nalte> Si h­07á*ui ‘‘or­dinul lor. Prin prăsnuirea Sfinților, H«”1TM tinde să realizeze o trăire a noastră în comuniunea lor și odatcă cu aceasta și o trăire în mai strângă și trainică unire cu Dumnezeu­ . , Trăirea în comuniunea sfinții ®* ®«te specificul vieții creștine și ea asigură progresul real al popori1,1 nostru. Once sforțare fie in direc­ția tipăririi și punerii In cir­cuc­­ție a vieților sfinților, că și prăsnuirea tot cu fast și înțelegere vin să împunească o nevoie organică a su­fletului creștinesc. Pr. Alex. Constan­tin­escul Bis. Sft. Elefterie CÂRTI Nour „O FEMEE ! 9­­I TRECU PRAGUL“: Warwick Deeping, este un scriitor­­ care, alături de Loyd Douglas, a pă­truns masiv in ultimul an, printre rtetorii noștri Ja fern*« trecu pragul“ ultima «arte a acestui scriitor, se bucură, în afară de« Incontestabilele cu perstftu­ și d­e privilegiul rar al unei traduceri corecte. Intriga, desfășurată la pădurile Sooțld, la un climat de mister și de­­ subtilă psihologie, aduce, prin ele­­­­mentele ei quasi polițiste și prin acea adâncime care depășește problema polițistă, cu celălalt succes al litera­turii engleze. „Retocca" a lui Daphie I de Maurlei­“. . .lllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll tumi „Timpul Fam­i­ei“ TIMPUL PENTRU TOTI CAT­ALOG Balzac în românește pe curând a apărut o traducere din Sonore de Balzac, intitulată „­jupân Cornelius“. Cu câțiva ani în urmă d. Petru Co­­marnescu cerea ca una din editurile susținute de Btat să tipărească inte­gral pe Balzac, evident in traduceri făcute de condee competente. Se pare că în ultima vreme, și nu este numai cazul lui Balzac, necesita­tea tălmăcirilor clasice a fost simțită și de unele edituri, încât am putut pri­mi versiuni utile și juste din „Gar­­gantua“, bunăoară, sau din „Povesti­rile fantastice" ale lui Hoffmann“, a­­ceastea din urmă traduse de d. Al. Philippide. „Jupăn Cornelius“ intră în litera­tura noastră prin efortul de atâtea ori merituos al regretatului V. Demetrius. O. N. Papatanasiu remarcabilul autor al romanelor „So­nata dobrogeană“ și „Catarge“, are gata un nou manuscris care așteaptă oferta editorilor. Noul roman se cheamă, semnifica­tiv, „Să ne alegem o stea". D. Carol Ardeleanu, romancierul pe care cititorii români au putut să-l uite de multă vreme, dato­rită unei îndelungi și inexplicabile ab­sențe din viața literară, își face amim —­ea să spunem așa — „reintrarea" cu un roman intitulat amenințător „O crimă”. Sinclair Lewis unul dintre cei mai valoroși romanci­­­eri pe care publicul românesc a putut să-l admire din paginile acelui pătrun­zător roman, apărut în anii trecuți in traducere, sub titlul „Strada Mare“, este din nou prezent în actualitatea noastră printr’o carte mai recentă a lui sub titlul Hotelul fericiților"1. După Robert Graves, autorul interesantelor cărți „Eu Clau­dius împărat" și „Eu Claudius, zeu", dintre care ultima a apărut de curând, o editură din Capitală s’a încumetat să publice o serie de poeți tineri, nu dintre cei mai docili și tradiționali. E vorba de d-nii Ben. Corlaciu care a și apărut cu placheta „Arhipelag”, Ion Caraion, ce stă să apară cu „Panoptr­­aum" și Dimitrie Stelaru, care are sub tipar „Ora fantastică”. O colecție literară pentru muncitori este desigur • idee fericită. Ea a fost pusă în fapt cu rezultate apreciabile creindu-se așa numita colecție „Mitică și lumină", în care au apărut texte alese și îngrijite din literatura clasici, printre cărei Momente, schițe noxă, de Caragiala Păcatele tinărețelor de Negriart. Isto­­ria lui Mihai Viteanu de Bălcescu; Basmele Românilor de Ispirescu, Cio­coii vechi și noi de Filimon; Povestea vorbei si Nas­tram Hogea de Anton­iann. Sunt apoi In plsțiul colecției o anto­logie Muncitorul si literatura română și trei antologii de poezie, care trebue sa complecteze o Balizare cu per­spec­ive dintre cele mai bune. G. Dtr. ROMANUL OMUL DE MÂINE DE GEORGESCU DELAFRAS lansat de Editura „Cugetarea", a apărut într-o nouă ediție. Prin adâncimea problemelor dezbătute cu francheții și prin stilul atât de Îmbietor la lectură, „Omul de mâine“ a jucâid un loc aparte in Hi­teratura noastră. O spun cittorul și presa j „Este cartea miUM care crede tn Idns și frunte, a­celtd care luptă pentru îndeplinirea „iui“ (vremea). „Omul de mâine" va trebui să fie cartea preferată a tineretului de azi și de totdeauna", (Cetatea Moldovei). Preocupări pentru tineretul școlar femenin Ziua hotărâtă pentru comunicările asupra activităților recreative, la cursurile profesorilor educatori de la Râmnicul - Vâlcea, organizate de Oficiul Educației Tineretului, pe lângă raportul de specialitate al d-nei Inspectoare (Georgeta Iancu, a adus cu multă hotărâre și claritate problema valorii mișcării ca prilej de curată și echilibrată trăire sufle­tească, mijloc spontan* de exteriori­zare a sănătății fizice și spirituale și legătura firească ce o are cu arta, fie in dansul național, fie în gimnastica ritmică. * O frumoasă demonstrație de ritmi­că a elevelor d-nei Popovici-Lup a fost însoțită de o conferință <Sn ca­­­re notăm următoarele: Ritmul fiind o caracteristică a fe­nomenelor naturale și mișcarea con­siderată ca gest, fiind mijlocul ini­­țial de exteriorizare sinceră, se clă­dește cu ajutorul acestor două mij­loace naturale: ritm și mișcare, o adevărată artă prin care sa pot ex­prima de la cele mai blânde până la cele mai tumultoase sentimente. Le­gătura intre fondul sufletesc și mij­ Jloacele de exteriorizare este in mod natural atât de strânsă, încât se pot sm­­țne anumite stări sufletești prin executarea acestor exerciții expresi­­v­ întovărășite de muzică. Contestați­a d-nei prof. Const . Georg­escu directoarea Liceului „Car­men Syra“ în Bucurași a «ver ta slus darul de a lămuri, în ce măsură este educativă și instructiv» preocu­parea continuă în școală, în legătură 3* «i—gf jgșar ^ jocului,^ portului «1 teren de lucru repreabtil» trattate, tare a dansului național și a costu­mului din diferite regiuni, m­­oara s’au amintit modificările impuse por­tului de climă și anumite influență s’a accentuat îndepaCbi asupra rolu­lui școalei de a fara cunoscut costu­mul și dansul în forma originală, lup­tând la contra împestrițării și de­naturărilor, în cari­ea­tatrraBrește » Iul nefast al orașului — prin maha­laua sa. In ce privește muzica jocului româ­nesc, s’a amintit cu aceiași căldurii și acelaș câmț de răspund»« pentru păstrarea comorilor țării, atenția ne­cesară la executarea «scadă și clară, recomandându-se colectarea fölcura­iul muzical și apoi ca o împlinire ce depășește puterile școlii înregistrarea pe discuri. In legătură cu obiectul acestor pre­ocupări s’a dat și o bogată bibliogra­fie. Dansul, costumul și muzica româ­nească ar fi mijlocul de cunoaștere a calităților româncei, înzestrată cu im­agi­nație, putere de creație artisti­că, memorie, gust, stăruință, ar prilej de înțelegere a ritmului sănă­tă­tos și a ținutei adânc morale din dan­sul românesc; ar fi temeiul dezvoltă­rii stilului propriu poporului, la ins­pirația artei culte; ar­ fi mijlocul cel mai subtil și mai cald de a face edu­cație națională, nu numai la vftate­­rile elevelor, d­in toată sfera de in­fluență a școalei, prin serbările la cari dansul național, în pasterii și cu muzica potrivită, ^ar forma partea K «ca­rans­ran­stanță«­MIOARA MAI MULT CA 20 MILIOANE FEMEI MOBILIZATE 'Ibste țările beligerante au făcut a­­pet la ajutorul femeii». Sunt femei in apărarea antiaeriană, la cantinele Stirtam. In fabricii« pentru muniții și la toate ramurile de îngrijire a răpi­te Ozrmania, 8 mili­one de femei simt iifesttaat*­ Pe timpul vacanțelor un­ pMBitum,­­femeile muncesc la ateliere !« la muniții pentru a despovora pe Bruncitorii bărbați. Un raport este în­tocmit asupra muncii lor, în fiecare săptămână. n Anglia deasemeni, 8 mi Hone de fract sunt gata să ajute la efortul făcut pentru război. Ele fac serviciul­­a posturile de ascultare ale aviației, la apărarea împotriva bombelor, la a­­părarea antiaeriană, tn cantinele mili­tară, la ambulanțe și în serviciile de a­­jutorare a răniților. Femeile de la 13 la 18 ani sunt alarmate la caz de pri­mejdie. De curând ele au Început să lucreze în uzinele destinate să func­ționeze pentru război. La sfârșitul anului 1939, 80.000 fe­mei erau ocupate în industria mecani­că a Angliei. In anul acesta, 500.000 femei sunt chemate să lucreze la mu­niții. Nu este mult timp de când, într-o parte a Angliei, 20.000 femei au tre­­­­buri să-și părăsească munca în Indus­triile de lux pentru a se destina fa­bricației tunurilor. 4 milione de femei sunt ocupate în Industria de război a Italiei. Italianca ajută mai cu seamă agriculturei. Un decret ministerial a fixat pentru tine­rele fete ca și pentru băieți, în vârstă de 14 la 18 ani, serviciul la câmpuri. In Rusia, batalione de femei existau încă înainte de intrarea In război Sovietelor. Astăzi, toate femeile ajută a și colaborează, întocmai ca și bărbații și ca luptătoare și ca muncitoare în fabrici și în agricultură. Ele sunt a­­viatoare și parașutiste și sunt deosebit de prețuite la țara lor ca ingineri, me­dici și femei de știință. La Paris, femeia pantă ...Intodeauna geanta pe umăr. Cul­mea eleganței, cureaua să fie atât de scurți, încât geanta se află subțioară. ...pe dimineață până seara cercel, de toate mărimile, în toate culorile. ...părul pieptănat sus pe creștetul capului sau foarte jos pe ceafă, neted, lucios. Sau, într’un coc moale, foarte jos, jos, doi piepteni spanioli. ...Nenumărate brățări. ...La reverele costumului, hainei, clipsuri asortați cerceilor. Pantofi foarte Înalți, până la glez­nă, tălpi groase de pată, într’o buca­tă Împreună cu tocul, masa” zilei —­ Pasăre cu sos­­le roșii. — Friptură de pasăre cu garni­­tură de cartofi. — Piersici, pere. CREMA NICOLLE este un mijloc­­ pentru Îngrijire* pistoi Întrebuințată in mod regulat, asigură mentinarea piolii, fragedă, catifelată, Înlăturând ridurile. Crema Nicolle evită iritațite provocata de vânt, ger si razele tolera. Crema NicoMo­te întrebuințează, și pentru Indepărtarea lordului

Next