Timpul, mai 1946 (nr. 3123-3147)

1946-05-01 / nr. 3123

Ț EXPOZEUL D-LUI GH. TĂTĂRESC A mplul expozeu, făcut de d. Gh. Tătărescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și mi­nistru al afacerilor externe a îm­brățișat toate problemele politice ale țării noastre, când la conferința de la Paris, miniștrii de externe ai marilor puteri s-au adunat să dis­cute și tratatul de pace al Româ­niei. Opinia publică de la noi urma­rea cu îngrijorare, dezbaterile din capitala Franței, necunoscând în ce spirit va fi considerată situația ță­rii noastre în acest suprem for. Vor­bind despre această conferință, d. Tătărescu a declarat că ,,România așteaptă hotărîrile cu încredere". Cu liniștea și încrederea pe care o dau unui popor conștiința angaja­mentelor, executate și conștiința da­toriei împlinite Retu­ de la 23 Au­gust participarea noastră a înfrân­gerea hitlerismului și reala priete­nie și colaborare a poporului ro­mân de atunci, sunt chezășia aces­tei datorii împlinite. „Dacă, juridicește a spus d. Tă­tărescu, suntem o țară în armistițiu, cu sufletul și cu fapta ne-am soco­tit dela 23 August 1994 4 aliați cu Na­țiunile Unite. Ne-am comportat ca a­liați și ne-am jertfit ca aliați — ca aliați la toate actele și la toate felu­rile războiului ce am purtat îm­preună. Unul din aceste țeluri este drepta­tea — dreptatea pentru toate po­poarele mari și mici Această dreptate o așteptăm cu încredere drept răspuns tuturor sforțărilor și tuturor jertfelor noas­tre”. Acest lucru l-a putut recupera în scurtul timp, poporul român cu guvernul, care se află la conduce­rea sa, încrederea în aliații noștri dintotdeauna. După 23 August, porul român nu a precupera nici pe­o jertfă. A sângerat alături de eroica armată sovietică, în lupta împotri­va dușmanului comun. Cifra de sol­dați cu care a participat România la ducerea ostilitatilor a"­ fost du­blă decât cea prevăzută de Conven­ția de Armistițiu, prin importanta acestor efective a precizat de vice președinte al Consiliului de Miniștri, România s-a clasat a patra putere beligerantă în lupta împotriva vrăj­mașului comun, în aceste lupte am pierdut 169.822 soldați și ofițeri. Aceste sacrificii ne dă dreptul să privim cu încrede­re desfășurarea discuțiilor ce vor a­­vea loc la Conferința Păcii, nu ca un popor înfrânt, ci ca un leal to­varăș de luptă și aliat. Dar dacă, pe frontul războiului România s’a putut reabilita «t câști­ga încrederea marilor noștri aliați, mai rămâne ca această încredere să fie câștigată și pe celălalt front — al păcii și al adeziunii ]a o adevă­rată democrate. La alegerile ce vor avea loc anul acesta poporul ro­mân trebuie să facă aceiași dovadă de spirit real democratic. De rezul­tatul acestor alegeri a căror impor­tanță politică a subliniat-o , Tătă­­rescu, va depinde dezvoltarea nor­mală și propășirea statului nostru. Aceste alegeri trebuie să fie expre­­sia lumii nouă. ..O lume­ în care trebue să se realizeze toate țelurile dreptății și ale democrației sociale, cu Înlăturarea Inechităților cari sunt r­i­­na Ansei și a nevoilor masselor. O lume bazată pe o mai bună tocmire și politică si economică în­cu înlăturarea vechilor forme în persistă încă .­rmele egoismului care si aț» n»ri»cetăți!. Uin mare proces de transformări politice și sociale se desvoltă astfel pretutindeni. Realizarea democra­ției politice și sociale este în mers î­­­ntreaga lume“. (Com­bm­nare în pag» 3»a) A in Rusia nimeni nu se dândește la posibilitatea unui nou război Intre Statele­ Unite și Rusia Sovietică trebue să se găsească un teren de înțelegere — Declarațiile scriitorului Iîya Ehrenburg — de forța lor și pot mai ușor să se indig­neze decât să se sperie“. In continuare, d. Ehrenburg a mai ară­tat și alte motive pentru care un război este de neconceput pentru ruși: „Am văzut o mare fabrică de avioane­­ de bombardament după reconversiune și am asistat la fabricarea în serie a leagănelor de ce erau mișcați. WASHINgTON, 29 (Rador). — Cores­pondentul Agenției FRANCE PRESSE comunică: „Poporul rus nu împărtășește de fel psihoza de război din care am putut des­coperi numeroase urme în Statele Unite, în special în presa Hearst și în alte publicații de același fel“, mi-a declarat astăzi cunoscutul ziarist și scriitor so­vietic Ilya Ehrenburg. El vizitează ac­tualmente, pentru prima dată, Statele Unite, la invitația departamentului de stat, cu alți doi ziariști ruși, d-nii Simo­nov și Galactionov. „Nu se înțelege în Statele Unite și în multe alte țări suferințele îndurate de poporul rus în cursul războiului", continuat de Ehrenburg, „suferințe care o fac ca în Rusia nimeni să nu se gân­dească la posibilitatea unui alt război. Ziaristul rus și-a precizat gândul: „Mă găseam la Smolensk când am citit discursul df-lui Churchill (de la Univer­sitatea Fulton). Smolensk nu sunt nici patru case intacte și cum actualmente nu este destulă hârtie în Uniunea So­vietică, se lipesc ziare la vitrine pentru ca toată lume să le poată citi. Am văzut un grup citind astfel într-un oraș rusesc acest disc­urs și am resimțit indignarea acestor oameni cari încearcă să-și refa­că orașul lor și nu pot concepe în acest decor în care totul amintește de răz­boi, cum d. Churchill, vorbind în Statele Unite care nu au suferit de pe urma con­flictului, poate să se gândească la o nouă catastrofă. Nu se înțelege aci, în Statele Unite, prin date suferințe am trecut, dar toate dificultățile și ceasurile grele pe care a anunțat fabricarea primelor cești, în le-am suferit nu ne-au răpit calmul;­­ toată țara știrea a luat proporții senza­­rușii, după Stalingrad, și-au dat seama­ționale. Pentru noi, care avem atât de trebue să se înțeleagă nevoile ale poporului nostru de obiecte de pri­mă necesitate, a căror fabricare a fost întreruptă de război. Sunt case în Ungaria în care nu mai există nici un fel de vase de bucătărie, ci numai cutii de conserve ce sunt folo­site ca gamale. Când d­e la Moscova s’a imense construit este deci imposibil de conceput noui distrugeri“. D. Ehrenburg stăruie totuși asupra faptului că între Statele Unite și Uniu­nea Sovietică trebue să se găsească un teren de înțelegere. ..In definitiv sunt mari asemănări între cele două popoare ale noastre. E aceeași sănătate fizică, aceeași tinerețe, aceeași bună dispoziție. Găsesc de asemenea în Statele Unite aceeași vorbire fățișe prin­tre oamenii obișnuiți, aceeași sporire ra­pidă a populației marilor orașe, acest furnicar de lume plină de vitalitate pe străzi. Din nefericire, găsesc în anumite pă­turi ale populației Statelor Unite o ne­înțelegere totală față de țelurile și aspi­rațiile sovietice. Astfel,, primul redactor al unui mare ziar nordamerican mi-a spus că Statele Unite ar sprijini pe Franco pentru a nu vedea pe sovietici instalați la Gibraltar... E o nebunie. Și totuși a fost spus cu atâta convingere“. Vorbind despre presa celor două țări d. Ehrenburg a continuat: „La noi, din cauza lipsei hârtiei, ziarele au numai patru pagini. Din­tre aceste­a, o pagină este dedicată problemelor externe. Pe această singură pagină nu se pot găsi nici­odată insulte împotriva Statelor Unite în timp ce ziarele grupului Hearst și ale emulilor săi, având zeci de pagini, consacră lungi arti­cole politice etxeme și se pot ve­dea numeroase lucruri, absolut in­ventate, îndreptate împotriva țării noastre. ■ Ilya Ehrenburg REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, — Strada Sărindar Nr. 15 TELEFON: Redacția și Administrația 3.05.44 Tipografia 3.42.23 ABONAMENTE In țară i In străinătate : Tariful in funcțiune de 3 luni 12.000 lei convențiile poștale Inter­­naționale Funcționarii publici și pensionarii Lei 10 000 —pe 3 luni Pentru bănci, societăți și autorități 100.000 anual, cu plata diferenței unei eventuale majorări a tarifului. Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni Taxa de francare plătită in numerar conf. aprobării Direcți­un­ei Generale P. T. T. Nr. 30288/5 Mai 1939 Cont C. E. C. Poștal No. 1327 Proprietar: JIMPOL“ S. A. R. înscris sub Nr. 202 Trib. Ilfov Fondator : GR­IGORE GAFENCU D. BYRNES A PROPUS INCHIEREA DE ASISTENȚĂ MUTUALĂ PE 25 DE ANI B­A PARIS, 20. (Radio). — Agențiile de presă au anunțat azi noapte că d. Byrnes, secretarul De­ partamentului de Stat al U. S. A., a propus­ celor­lalte mari puteri inchei­rea unui pact de asistență mutuală pe timp de 25 ani, pentru a asigura de­­zarmarea generală a Ge­rmaniei. Se anunță că d. Byrne­s a propus un pact simi­­lar pentru dezarmarea Japoniei.­­ LUNGĂ ÎNTREVEDERE MOLOTOV — BYRNES a a PARIS 30 (Radio). — D. Byrnes, secretarul Departamentului de Stat al U. S. A. a avut pri o întrevedere de trei ore cu d. Molo­­tov, ministrul de externe al Uniunii Sovietice, cu care a discutat a­­supra Tripolitaniei. » Se știe că U. R. S. S. cere să i se încredințeze mandatul asupra coloniei italiene Tripolitania. Rezultatele alegerilor pentru dietele provinciale bavareze ■ ■ LONDRA 30 (Radio). — Aseară au fost comunicate rezulta­tele alegerilor pentru Dietele provinciale, care au avut loc Duminecă în Bavaria, Gross Hessen și Nord Baden, în zona americană de ocu­pație din Germania. Au obținut: Partidul catolic 1.800.000 voturi; social-democrații 900.000 voturi; comuniștii 170.000; liberalii demo­­crați 150.000.­­ D. Gromîko, represen­ant permanent al U.R.S.S, în comisia energiei atomice a U. N. 0. B al NEW YORK 30 (Radio). — D. Andrei Gromîko, reprezentantul permanent al U. R. S. S. în consiliul de securitate al Națiunilor U­­nite, a fost numit reprezentant p­ermanent al Uniunii Sovietice în co­­misiunea energei atomice a C. N. U-ului. POLITICA EXTERNĂ A TURCIEI B B LONDRA 30 (Radio)­ — In­tr’un interview acordat ori cores­pondentului din Ankara al ziarului ,Daily ministru al Turciei, d. Saraciog­lu, a reafirmat Telegraph”, primul unitate a tuturor partidelor turcești în ce privește politica externă-Turcia nu are nici o reven­dicare teritorială sau de altă na­tură față de vecinii săi. Turcia nu se opune ca arhipelagul Dode­­canez să fie cedat Greciei și nu poate găsi un motiv de a se opune la discutarea problemei Dardan­elelor în cazul când Uniunea So­vietică nu are revendicări terit­oriale sau de altă natură față de Turcia. ÎNCEPE JUDECAREA PRINCIPALILOR CRIMINALI DE RĂZBOI JAPONEZI ■ ■ NEW YORK 30 (Radio).— Tribunalul Militar Internațional din­ Tokio va începe Vineri judecare­a a 28 principali criminali de răz­boiu japonezi, acuzați de crime contra umanității și de asasinate în massă- Printre aceștia se află foștii prim-miniștri Tojo, Hira­­numa, Koyso și Hirota, fostul m­inistru de externe Yosuki Mats­suoka, autorul încheerii alianței militare cu Germania și Italia, precum și mai mulți amirali și generali, foști comandanți de mari unități.Tribunalul a examinat în ședința de eri actele de acuzare contra celor 28 criminali de răz­boiu. UNUI PACT TIMP DE * «HH! Nivelul producției industriei germane de W. N. EVER — Corespondentul diplomatic al ziarului londonez W. N. Ever, corespondentul diploma­tic al marelui ziar londonez „Daily He­rald" a întreprins recent un voiaj in Germania, spre­,a Studia, la fata locului problema industriei germane in viitor. Constatările pe cari le-a făcut și re­zultatele anchetei pe care a intreprins-o, au fost expuse pe larg de distinsul zia­rist britanic intr'un articol bine docu­mentat, pe care il redăm mai jos. Chestiunea nivelului producției care poa­te fi permis industriei germane constitue una din cele mai mari dificultăți, deoarece privește nu numai cantitatea de produse industriale necesare poporului german pen­tru uzul propriu, ci întreaga problemă a viitorului comerț de import și export Germaniei. Are deci repercusiuni asupra în­­­­tregei economii mondiale, in special asu­pra celei a continentului european, și im­plică și consecințe­­ politice. Conferința de la Potsdam a stabilit ca o normă generală că autoritățile aliate de control au însărcinarea „de a asigura pro­ducția și menținerea de bunuri și servicii necesare pentru satisfacerea trebuințelor forțelor de ocupație din Germania și de a menține în Germania un standard de viață care să nu l depășească pe acela din țări­le europene... excluzând Regatul Unit și Uniunea Sovietică“. S-a mai adăugat că acordurile încheiate in special cu privire la reparațiuni „urmează a da posibilitatea poporului german să subsiste fără sprijin extern, iar balanța economică a Germaniei trebue să-­ procure mijloacele necesare pen­tru plata importurilor aprobate de Consi­liul de Control. Situațiunea neprevăzută Aceste principii rămân valabile. Dar si­­tuațiunea existentă azi, nu a fost prevăzută la Potsdam Pe de o parte distrugerea in­dustriei germane e mai mare decât s-a an­ticipat iar pe de altă parte, Germania, care potrivit hotărârilor de la Potsdam ur­ma a fi considerată în timpul perioadei de ocupație ca o unitate economică, e divizată azi în patru unități­­ economice distincte, între care există un comerț și o cooperare foarte reduse. Această împrejurare compli­că în mod serios o sarcină complexă prin ea însăși, deoarece necesitățile variază in cele patru zone si politicile economice res­pective, deasemenea. O largă pistbca^itate Gravitat­­ problemei alimentare, în special din zor­ britanică, dens popu­lată și ,industrializată în cel mai Înalt grad, i s’a dat o largă publicitate E util să se știe însă că ea este numai în parte daorită lipsurilor datorite în lu­mea întreagă. Chiar dacă în lume ar exista abundența, pentru Germania s’ar pune totuși problem cum să cumpere alimentele pe care trebue să le im­porte. Zona de Vest a Germaniei depinde astfel într’o largă măsură de creditul aliaților, iar întreținerea trupelor de o­­cupație, care teoretic e în sarcina sta­tului german, este suportată de asemenea de puterile ocupante cu excepția a ceace se poate obține prin rechiziții în țară însăși, in zona britanică deficitul comercial (import minus export) e de Lstg. 20 milioane, iar cheltuelile trupelor de o­­cupație și a guvernului m'l*tpg'­ de Lstg, 80 m'l­oane. Germania îi costă astfel pe contribuabilii britanici cca. Lstg- 100 ml­. anual. Această situațiune nu va pu­tea fi îndreptată decât atunci când ba­lanța comercială va fi rectificată ast­fel ca Germania să plătească prin pro­dusele și munca ei proprie nu numai im­porturile, dar și sarcinele impuse de o­­cupație. Primejdu­irea controlu­lui Pe scurt industria germană trebue să fie fixată, la un nivel suficient de înalt pentru a­­ asigura surplusul de export necesar și apoi acest surplus trebue să fie absorbit­ă de piețele mondiale. Altfel riscă să se pră­bușească nu numai întreaga ei economie, dar și întregul sistem de control, care este unul din elementele esențiale ale sistemului de securitate, poate deveni inoperant. A fixa nivelul destul de înalt pentru a­­cest scop, dar fără a da posibilitate germa­nilor a unei standard de viață superior celui stabilit la Potsdam sau de natură a-și re­face potențialul militar in vederea unui nou războiu, este problema principală căreia trebue să i se găsească deslegarea. n Daily Herald“ MOSCOVA, 29­ — Populația Mosco­vei aștepta cu mare nerăbdare concer­tele marelui muzician român George Enescu. In legătură cu proectata lui so­sire, gazetele moscovite au publicat în­că din timp informații din cele mai de­tailate. Gazeta Arta sovietică a publicat un articol al profesorului P. Oistrach despre talentele variate și eminente ale lui Enescu, privit ca dirijor, compozitor, violonist și pianist, iar Filarmonica din Moscova a editat­ o lucrare cu­ titlul George Enescu, dedicată vieții și crea­ției artistice a celebrului muzician. Primul concert de cameră a avut loc în ziua de 20 Aprilie. Biletele se vându­­seră încă de mult, iar în Stradă aștepta, căutând diverse soluții pentru a întră în sala de concert, o lume imensă. Se poate spune cu drept cuvânt că trotua­­rul din fața clădirii era pur și simplu luat cu asalt. In foyerul luxos, pe cu­loarele sălii de concert și în sală forfo­tește de oameni melomani. Toată lumea muzicală a Moscovei a ținut, să asculte concertul. Lângă mine, bătrânul violo­nist prof. Sibor discută foarte însuflețit cu tânăra și talentata violonță Marina Coro­upova. — II țin minte pe George Enescu de când cu turneele făcute pe la noi înainte de revoluție. E un violonist cu renume mondial și cu o mare cultură artistică. La ora anunțată începe și concertul. Apariția lui Enescu e întâmpinată cu aplauze furtunoase. Publicul moscovit nu vede în el numai un muzician­­­e seamă, dar și un autentic reprezentant al culturii înaintate a poporului român. George Enescu execută, împreună cu pianistul Leo Oborin, sonata pentru vioară și pian a­ lui Mozart, fiind raspla­­­tit­ă pentru interpretarea lui magistrală — cu cascade întregi de aplauze. E che­mat la rampă de nenumărate ori, i se oferă flori. Nici nu se terminase partea întâia a sonatei și începuseră bisările, îmi aduc aminte că acum două luni, în aceeași sală, l-am ascultat pe renc­him. Acum mi-a fost dat să-l ascult și pe profesorul său. UN DUET CU OISTRACH Profit apoi de antract, pentru a cere impresiile vecinilor mei. Violonistul Mark Zatulovschi imi spune: — Are o cultură violonistă neobișnui­tă. Este pe drept cuvânt un mare artist. In a doua parte a programului, George Enescu cântă la pian, executând — îm­preună cu Oistrach — sonata lui Grieg pentru vioară și pian. Atenția publicului se încordează și mai mult, ca să-l ascul­te de data asta pe pianistul Enescu. Con­certul fiind terminat, încep alte ovații, alte bisări., — E un"”artist minunat care nu e mai puțin pianist decât violonist, imi spune dirijorul Teatrului Mare și artist al po­porului, Iuri Faier. A doua zi, moscoviții l-au putut cu­noaște pe Enescu în postura de dirijor și compozitor. Sub conducerea lui, or­istul violonist american Yehudi Menu­­ehestra simfonică de stat a executat în Scrisori din Moscova TRIUMFUL MAESTRULUI GEORGE ENESCU la­nosceiA­ ­ DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU SPECIAL - Sala mare a conservatorului, Rapsodia română, două părți din lucrarea com­pozitorului Mihail Jora, Peisaje moldo­venești și Simfonia a IV-a de Ceaicovs­­ki. După aceea, a cântat împreună cu David Oistrach concertul pentru două viori și orchestră de Bach. Succesul repurtat a fost enorm. In a­­sistența deosebit de selectă se găseau ministru­l învățământului superior cehl URSS, Kaftanov, M. Litvinov, locțiitorul ministrului afacerilor Străine, V. Kem ®­­nov, președintele VORS-ului, M. ElSap­­cenco, președintele comitetului Artelor, Iorgu Iordan, ambasadorul României în URSS, membrii corpului diplomatic, oameni de știință, literați și artiști. Transmise prin radio, concertele lui Enescu au putut fi ascultate de milioane de oameni din Uniunea Sovietică, fiind astfel o întărire sensibilă a legăturilor culturale dintre România și URSS. N. Mihailov George Enescu juVi­, Desvelirea monumentului eroilor sovietici în prezența M. S. Regelui In cadrul marilor solemnități militare ce vor avea loc in ziua de 9 Mai, pen­tru cinstirea împlinită unui an dela vic­toria deplină asupra hitlerismului. Va fi desvelit și monumentul ridicat in Piața Victoriei. Acest monument este închinat jertfei eroilor sovietici ce au căzut pentru eli­berarea României. La parada militară vor participa și detașamente ale armatei roșii. Festivitatea va fi cinstită de prezența M. S. Regelui și a întregului guvern. Un apel urgent pentru reducerea m!!!!!!3|:]D!t!H­ l­ l!||||!milim!lliilim III|||||||||mmilliiiliiiiilimilimiliiiimiliilor consumului de cereale în Statele Unite iiiiiiiüuuiii HDíiuilji.iiiisi Dmuuiiiiii si sumsmituiimiiiiiiiiiiiiiiiiiii Hitüsiiiiiiiiii WASHINGTON 29 (Rador). Un apel urgent către populația Statelor Unite să reducă consumul de cereale a fost fă­cut Sâmbătă seara de către Clintc An­derson, ministrul agriculturii, într’o cu­vântare rostită la radio. Desvăluind că 21 de vase nordameri­­cane ce urmau să transporte grâu în regiunile înfometate nu au putut pleca din lipsă de provizii, d. Anderson a spus: ,Cu toții trebue să strângem cureaua- Cu dârză hotărâre trebue să mâncăm mai puțin grâu, mai puțină pâine, mai puține paste făinoase și alte din grâu. Rezervele sunt atât de produse încât nu este posibil să continuăm mici să mâncăm grâu și produse ale lui în rit­mul de până acum și în același timp să facem față marilor obligatii pe care le avem față­­ de oamenii înfometați de peste mări Începând de acum și până în a doua parte a verii când începe culesul grâ­­nelor sper că fiecare american se va gândi că orice bucățică de pâine ce es­­te consumată fără rost însemnează bucățică luată dela gura vreunui copil e înfometat din Europa. Trebue să­nunțăm la surplusul nostru pentru de­ca alții să obțină măcar minimum pentru a trăi. In numele omenirei,­ nu putem face mai puțin decât, atât", i < mincinoasă și falsa informație Călători sosiți recent în țară din Occi­dent și Orient, nu-și ascund nedumerirea și nici nu găsesc nici un fel de explica­ții asupra modului cum sunt privite în străinătate stările de la noi. Nu înțelegem și nici nu ne putem lă­muri, cine are oare interesul de a ne pre­zenta în culorile în care suntem astăzi zugrăviți pretutindeni. Credeam că este o glumă pe care mi-a pus-o un prieten întrebarea gazetar francez, care se mira că încă mai sunt în viață, având în vedere condițiunile de trai astăzi existente în țară. Cum a­­ceastă întrebare mi-a fost mereu repe­tată, am înțeles cât de departe mersese și cât de mult a prins această atmosferă ce ni s‘a creiat peste penibilă granițe, încercând să dau lămuririle de ri­goare, s‘a trecut ușor asupra realităților politice, crezând poate că vor putea trage concluzii devaforabile asupra situației economice și asupra factorilor care au crezat (după părerea celor de rea cre­dință) un moment greu- Explicațiile date, fie că au surprins, fie că au fost socotite ca nesinecre de mulți cari aveau interes să susție această propagandă o­­trăvită, — nu au fost întotdeauna crezute. Că murim de foame, că Bucureștiul este un oraș în care — ca în toată Țara Ro­mânească dealtfel — viața nu-ți mai este asigurată, și mai ales uimirea ară­tată de aproape toți cei cărora le indi­cam data reîntoarcerii, sunt lucruri gra­­v­­e care trebue să dea de gândit celor ce sunt însărcinați cu arătarea adevăru­lui peste hotare. Actuala situație nu mai poate dăinui. Toate eforturile, toate sa­­crifiile trebuesc făcute, trebuesc aleși oa­meni, adecuați cari să arate, cu argu­mente reale, adevărata situație a țării, realizările guvernului într-o perioadă critică, marele sprijin ce ne-a fost acor­dat de U­R­S­S. și mai cu seamă să se explice că această propagandă mincinoa­să este întreținută numai de cel pe care prăbușirea regimului dictatorial l-a în­depărtat de ceiace are astăzi țara cin­stit, dornic de muncă și progres. Dar nu pot încheia aceste rânduri fără a sublinia o gravă inadvertență apărută într-unul din ziarele noastre de dimi­neață. Cineva care a reprezentat Româ­nia la Paris, la un congres ținut recent acolo, declară: „Noaptea circulația sistează pe la ora 9.30. E riscant, e primejdios să te aven­turezi pe străzile Parisului ca altădată la ore nocturne. Asta nu și-o mai per­mit acum decât doar femeieștile dornice de aventuri expeditive și acei cari nu au a se teme nici de ele, nici de întâlniri cu răufăcătorii. Căci se petrec multe banditisme la Pa­ris. Ca pretutindeni. Ca și la noi. Aceasta e una din nefastele consecințe ale răz­boiului și lipsurilor“. Că la Paris te poți învârti toată noap­tea fără nici o grijă, că teatrele își în­cep spectacolele la ora 9, că metro­ul circulă până după miezul nopții, sunt desigur lucruri cari nu pot fi contestate și cari nu sprijină rândurile citate mai sus Dar gravitatea și informația falsă, slu­jind fără să vrea propaganda mincinoasă, este afirmația că la noi se produc multe banditisme. Și aceasta datorită lipsurilor și nevoilor. Ori nici unul din borfașii sau bandiții (al căror număr de altfel a și început să scadă) nu au fost dovediți ca fă­când această „meserie” din cauza lip­surilor sau nevoilor... Iar de circulat în București se circulă, slavă Domnului, toată noaptea, fără nici un risc de a fi asasinat. Propaganda mincinoasă, falsa informa­ție, iată capitolele care trebue să ne pre­ocupe și pe care trebue să le înlăturăm­­ cât mai curând. Mihail Hurtig ■9B D. Gouin cere poporului francez să adopte noua Constituție AIX EN PROVENCE, 29 (Rador). — Intr’o cuvântare rostită cu prilejul inau­gurării stavilarului de la Rigaud, d. Felix Gouin, șeful guvernului provizoriu fran­cez, a subliniat că politica guvernului nu se poate mărgini la menținerea pro­ducției actuale. Ea trebue să caute cre­șterea acestei producții și, de aceea, va trebui elaborat un plan de moderni­zare a industriei. Pentru îndepărtarea tuturor greutăți­lor economice, trebue ca Franța să aibi un guvern stabil și nu un guvern provi­zoriu ca acum, iar pentru aceasta, po­porul francez trebue să adopte noua con­stituție, chiar dacă aceasta, ca orice ope­ră omenească, nu ar părea perfectă în ochii tuturor. p­recizez din capul locului că nu mă refer la alegerile care s’au efectuat în Anglia, în Franța, în Norvegia, în Uniunea Sovie­tică, în Belgia sau în Danemarca. Opinia publică din aceste țări a dovedit cum simte și cum gân­dește, susținând în timpul războiu­lui cauza democrațiilor și spriji­nind lupta pentru libertatea lumii și independența popoarelor- In a, fără de asta, se știe că și înainte de 1939 cetățenii susziselor state au votat în mod liber și secret, în marea lor majoritate, pentru par­tide, de care nu li-ar fi nici teamă nici rușine, să se declare și în îm­prejurările actuale, aderenții lor. Prin urmare, era foarte firesc și­­ chiar necesar, ca de îndată ce au încetat ostilitățile, să se procedeze din nou la o consultare populară și să se reia viața parlamentară care a fost întreruptă sau tulbu­rată numai din cauza războiului a ocupației străine. Democrația nu avea decât de câștigat de pe urma reintrării în făgașul normal a funcțiunilor ei și a măsurării cin­stite a pulsului corpului electoral. Dar să ne gândim la celelalte țări, î­n special la cele învinse și ocupate sau la cele cu un trecut politic nedesmințit reacționar. Ce justificare a avut oare graba de a se face în aceste țări alegeri și ce folos au adus ele democrației , vreme o citadelă socialistă. Repu­blica austriacă a avut oarecare durată și conținut, așa încât s’a putut, cu drept cuvânt, susține că dacă n’ar fi fost presiunea ger­mană și mistificarea cu plebiscitul din Aprilie 1938, poporul austriac, occidental, iubitor și cuminte, ar fi urmat o cale democratică- Deci trebuia să i se dea, după eliberare, posibilitatea să-și manifeste sin­cer credințele lui politice. Dar e acelaș cazul cu Ungaria ? E oare acelaș cazul cu Bavaria și cu Japonia? Sau va fi acelaș ca­zul cu trecută Polonia, unde săptămâna s’au făcut intervenții di­plomatice din partea anglo-ameri­­canilor ca să se ție cât mai cu­rând alegeri libere și secrete ? Cred că nu- mi mă bizui, neutru a o afirma, pe istoria politică a a­­cestor țări din cei douăzeci de ani de intermezzo dintre primul și al doilea război mondial. Acolo crezul democratic n’a existat decât la o mică elită. In celelalte straturi iredentismul, șo­vinismul, militarismul, antisemi­tercii lun­are în pagina 4« M­arota alegerilor S’au făcut alegeri în Austria- . D. Trigve­sse, secretarul general al O. N. U-ului, trecând în revistă gar Treacă-meargă- Viena a fost multă­­ da de onoare a marinarilor, însărci­­nați cu asigurarea pazei O. N. U 1

Next