Timpul, decembrie 1947 (nr. 3600-3621)

1947-12-01 / nr. 3600

I­I­I­I / I­I / Tifisii} 1 Jugoslawe Í ti rati Cin Siam *» ACOKDIWIIt (lllItlKAlt CU TARILE VECINE de PETRU CQMARNESCU încheierea acordului cultural cu Ungaria, urmând u­tor acte culturale între țările vecine și România, cons­fințește o nouă mentălitate interna­țională și asigură în cadrul relații­lor de bună vecinătate și de colabo­rare generală noi perspective pentru culturile țărilor respective. Mai în­tâi pune capăt dăunătoarelor atitudi­ni de ignorare și denigrare pe care șovinismul de odinioară le întreținea prin tot felul de mijloace prin aces­te acorduri culturale, se statorni­cește în locu­l ignoranței tendențioa­se, o atitudine de cunoaștere recipro­că, ce aduce cu sine­­ tot felul de schimburi de informații constructive și de colaborări în domeniul științe­lor, artelor, literelor. De pe urmă acestor acorduri și strângeri a relațiilor culturale, s'au văzut o seamă de roade Mai întâi, relațiile culturale cu Uniunea so­vietică au prilejuit voitele reciproce ale atâtor oameni de seamă sovie­tici și români care au îmbogățit cu­noașterea reciprocă și s-au materia­lizat în atâtea conferințe, cărți, re­viste, și în diferite manifestări ar­tistice, care treptat micșorează gre­șită informație din trecut reauă cu­noaștere și ignoranțele vinovate. Savanții, scriitorii și artiștii sovie­tici care au fost la noi­­deiă Fhren-­burg­­a Vera­m­ber d­eto Oîstrach la academicianul Kalrov, șeful de le­­gațieî­n­finito ,3 participe la sărbă­torirea împlinirii a 30 de ani de la Marea Revoluție Socialistă din Oc­tombrie, au fost solii nouei coope­rării culturale ca și oamenii de stîîntr­ âniștii, literații și gazetarii români care au vizitat uniunea So­vietică. Să mai vorbim din traducerile din bogata literatură sovietică a­cum din ce în ce mai numeroase film­e PflDice.­!U­toaia De ex­ Po­rțifie^ privind economia sau car­­tea sovietică,? De activitatea Ar­­sau a noului institut de știință, de activitatea Ceruii Huse sau de reviste ca , Veac Nou'' și Analele Româno-Sovietice'“ care sau dedicat atât eficient activhați de cunoaștere a culturii sovietice împreună­­ cu celelalte edituri pu­blicații ș. Instituții culturale de­ la noi? Roadele se văd îndeajuns pen­tru a nu mai insista acum. Dar in ultima vreme, schimbul a­­cesta de Informații și activități cul­­turale a început să se realizeze și cu celelalte țări vecine. in unele târi vecine au plecat și au lucrat pictori de-ai noștri, întărind relațiile cu ar­tiștii țărilor respective cum de ase­­menea,, la noi au venit artiști bul­­gar­i iugoslavi și unguri ce vor fi urmați de alții. S'au organizat ex­poziții sau participări la saloanele noastre oficiate, astfel că V­a înce­put serios de cunoaștere reciprocă a luat ființă, acordul cu Ungaria vă intensifica astfel de relații culturale schimburi de savanți artiști și stu­denți, deschizând o nouă eră de respect și prețuire reciprocă ce exis­­tă, dealtfel și în felul in care sunt tratate acum minoritațiile, în locul urii și denigrării intronându-se ga­ltatea de drepturi și datorii res­­­­pectul reciproc colaborarea rod­nică. Pe măsură ce situația și condițiile de colaborare internațională se vor normaliza deplin, acordurile cultu­rale cu celelalte țări­­ ar cunoaște o înflorire și mai mare, asigurând cooperația culturală Internațională de care avem nevoe cu toții. A APARUT minimmi Nr. 62 cu un bogat material din care reținem : Experiența istorică a popoa­relor Iugoslaviei de MIHAIL FLORESCU ; întâlnire cu Tito de HOR­IA LIMAN ; Presa lui Musaka de ZAHARIA STAN­CH ; Călătorind în Iugoslavia de GEO BOGZA; ..Lăsați-i erou­lui sabia !” de ION CALUGARU; Limitele decadentismului bur­ghez în cultura românească de ION VITNER ; Puterea a treia — dincoace și dincolo de Rhin de J. FELEA; Decadentism și realism simfonic de MIRCEA BRUCAR ; „Agrarienii” New-York sunt neconsolați deja de SILVIU BRUCAN ; Andre Gide sau fuga de real de RADU LU­PAN ; Literatura în Iugoslavia nouă de ION FRUNZETTI ; Domnul Ponticus și ministerul de externe de MIHAIL ȘOVA. O PAGINA DE POEZIE VINI* ■ LITERATURA IUGOSLAVA vâslirile Hilandar dein Sf. Munte și­­ care apărea în Orizont. Student ța, Mileșova, Pec­ și Prilep . In Bosn­a a predominat literaturii din Serbia erau călugări cu studii­­ bogom­i că și cea catolică, iar mult înalte, acumulate l­a școlile superi­oare de la Sinaj, Siria și Bizanț, care scriau versuri și proză, religioasă sau profană, pe pergament sau har­te groasă. Poezia și proza era­ repre­zentată prin aceleași traduceri din bizantină, răspândite și în literatu­ra noastră populară. După ocuparea Serbiei de către Turci, în sec. XIV, cărturarii ei au părăs­t patr­a și s'au refugiat în principatele române, în Rusia sau Ungaria.. Intre acești fugari este e~ naratoare figura lui Pop Nicodim,­­ sub impulsul căruia s'au clădit mă­năstirile Tismana, Vodița și Docia. Sub Turc, orice activitate literară care luase avânt, încetează. Totul dormitează în speranța zilei de indi­­ve. In acest timp de urgie, toate pri­virile erau îndreptate spre cetatea Raguze, care a păstrat germenul ci­vilizației și al libertății națiunii iu­­goslave. PoetS. Gundu­lcî ți Pal­­enotici, ca poemele Do­­brovea cântecul liber­tății din Rag­uza Din ser. -III până in sec. 18 litera­tura iugoslavă se oglindește în lite­ratura Dalmației și din sec. 18 se desvnita l­teratura și în celelalte pro­vincii iugoslave, iar cele dintâi cărți sârbești s'au tipărit la Râmnic. Fi­­gura lui Oh. Brancovici strălucește în această epocă. Cel dintâi curent apusean care a pătruns în Iugosla­via a fost raționalismul' idei expli­cate poporului de Dositei Obradovici, acela care a ridicat spiritul sârb, în­­dreptându-l spre spir­tul modern Raționalism,ul deschide calea ro­mantismului care formează cea mai frumoasă pagină a literaturii iugo­slave, lirismul croatului Ludevit Gaj este poezia romantică și patriotică, a­­ceia care înaltă și exaltă, glorifică virtuțile, naționale, conțin trecutul și face să se întrevadă viitorul strălu­cit. Literatura slovenă este legată încă din sec. 16 de mișcarea religioasă a lui Luther pănă la raționalism, care susținea că nu religia trebue să di­rijeze mișcarea literară, ci chestiu­nile lingvistice și artistice. Versurile lui Vodnik și Preseren au ceva co­mun cu poemele lui Petrarca. Forțe­le negru a dat pe romanticul Niegos, a cărui operă „Gorsk­i Vienaț", un a­­mestec de artă populară și poezie re­flexivă­ este cântecul liberării Ser­biei și al Muntenegrului. Romanti­s­­mul iugoslav inspirat de cel german și cehoslovac este adept­ul panslavis­mului și naționalismului. In această epocă romantică, cultul poeziei po­­­t pulare este întrupat în persoana lui­ j Vuk Karadzici" Ca o reacție împo­triva­ sentimentalismului retoric și ca o cerință a înțelepciunii sănătoase se ridică împotriva romantismului cu­rentul realist.. Romancierul sârb Bo­ris Stancovici și nuvelistul sloven Ivan Tancar redau drama vieții ome­nești" Poeții Ivan Ducici, Milan Ba­tici și Oton Zupancici, elevi ai mo­derniștilor francezi sunt poeții con­temporani desăvârșiți ai Iugoslaviei. Pe Ivan Ducici, l-a inspirat în versu­rile sale dragostea, femeia, misterul vieții și al morți, al veșniciei și al sufletului omenesc reflectat în scân­teile privirii' S-a inspirat războiul și jertfa soldaților morți pentru pa­­ ce ELENA EFT­IM El! Ca și in principalele românești, le tinere care se grupau în jurul re~ Nator, evocatorul timpurilor trecute cele dintâi lăcașuri de cultură ale tvistei n Zvon lAublianski" oscilau în­ și naționalistul care știe să țină­mea Iugoslaviei erau mănăstrile. In­că­ de idealul romantic și realismul­­ rea trează conștiința națională a po­porului său, cântă în epope­e legenda­ră ,,Zivana" zeița pământului, pe țăran și legătura lui cu pământul care îl hrănește și pe care îl lucrea­ză. Țăranul inspiră aproape toată lit­erat­ura de valoare reală, căci ță­ranul preocupă neîncetat și intens toată țata publică și economică. Vladimir Nazor a fost poetul parti­zan, care a scris, primul, literatură partizană. Oton Zupanc­ci reprezentantul po­eziei naiv­­e, crescut la țară, a în­vățat să iubească poezia populară plină de acel fluid misterios, care palptă în sufletul poporului sârbo­­croat. Poezia lui seamănă mult cu țara sa; are mult soare ,­ armonie, culoare și veselie așa cum sunt și câmpurile, și pădurile iugoslave. Din copilărie a știut să citească în cartea natur­ă și să înțeleagă jocul vântu­lui prin lanurile de­ grâu și vraja nopților cu lună A cântat trandafi­rul al cărui parfum simbol­zează cche­marea dragostei. Toată suferința și aspirațiile generației de azi au gă­­sit expresia lor n versurile lui. In poezia sârbo-croată se încruci­șează mai multe curente. Unii poeți dau atenție formei, alții expresiei, sentimentului și simbolurilor poeti­ce Poeții decadenți lucrează alături de cei moderniști, pe unii îi inspiră natura, dar mai ales energia și for­ța națională. Poezia patrotică de as­tăzi este m­ai înțeleaptă, mai discre­­tă, mai distinsă și mai literară. P­ezia lirică sârbo­croată de astăzi­­ are amploarea celei romantice, și în schimb are o viață sufletească a­­dâncă sensibilitate și finețe. Epoca de astăzi a deschis o eră nouă în viața intelectuală a Iugos­laviei, o eră de aspirațiuni înalte, spre orizonturi noi în care fâlfâie triumfător drapelul unei țări cu to­tul independente. Literatura iugos­lavă pășește cu trufie spre a-și cuceri un loc, în literatura un­versală. Cri­tica și teatrul se desvoltă ca un semn­­ de maturitate a culturii literare, so­cietățile științifice, istorice și literare desfășoară o activitate intensă, ale cărei roade le așteptăm să vină și la noi, spre a le cunoaște și aprec­a. Literatura din trecut și istoria Iu­goslaviei nu se poate scrie, ci numai cânta, cum a spus cândva Lamar­tine. trie, cărora le înalță imnuri, le pune cununi pe­ frunțile adormite. In toa­tă poezia lui Ducid este filosofie și metafizică, redată în cadre și ima­gini bogate, în versuri flu,’de, diafane și expresive, nu bogăție de imagina­ție, spirit, și grație. Dudei nu era, numai poet, dar și prozator distins și critic literar. "Legendele albastre"­ sunt poezii în proză, iar ,,Comoara împăratului Radovan" este o cuge­tare adâncă și meditație asupra pro­blemelor cele mai însemnate ale vieții și ale destinului omenesc Tot atâst de interesant ca poetul sârb Dudei este croatul Vladimir _ ____________ _?_____ Säuft!: joüiânia, factor activ al lupte! anti-imperialiste“ In raportul de forțe al taberei Im­­iversalist ® Și cele­ antiiimb­rialiste. Ro­­mânia, incadra și prin regimul ei de­mocratic de tip >nou, este un factor ac­tiv ín ’ținta ce se dă actualment­e îm­potriva reacțiunii cercurilor impe­rialiste și­ a ațâțătorilor la un nou război. Acest lucru ra's*' și d'n ra­portul să­uif tie­­ Toianov la consfârni­­re­a partidelor comuniste din Varșovia ținută 'a sfârșitul lunii Septembrie. In România ac­est imperialism nu a găsit terenu’ prielnic să o transfor­me într'o țară vasală economicește. Guvernul d­lui dr. Petru Groza, Po­porul muncitor au făcut ca toate în­­circările atât ale reacțiunii din afa­ră, cât și ale f­acțiunii dinăuntru, să eșueze, consolidând din ce în ce mai mult regimul și structura statului de­mocratic. Condamnarea conducătorilor fostu­lui Partid național țărănesc, complici ai agenților străini, schimbările de la departamentul ministerului Afaceri­lor Externe și al Finanțe­lor după ru, organizarea Ministerului Industriei și al Comerțului, măsurile economice, luate, munca și eforturile țărănimii muncitoare c­are au ar fs suprafețe țu­­trecând chiar planul de însămânțări, au constituit admirabila rezistență în fața presiunii imperialismului, făcând din Români un factor activ de luptă împotriva acestor forțe. Acest lucru îl arată într-o foarte documentată arguțit, ca­ cartea sa a­­părută în editura partidului Comu­nist Român d. L. Răutu. Autorul tratează atitudinea impe­rialismului american față de noi Rând pe rând este amintită «titudi­nea Sfintelor Unit« la conferința Pă­cii în ch­estiunea ajutorării regiuni­lor înfometate (cu Lucky Strike sumă de mestecat­), în chestiunea Pri­mirii României în ONU, etc. In lumina raportului lu­ Jdanov care constată de birja oaPit»Ksm«Hil, JB urma crim­­ele ■i război prî desprinderea unei serii de țări din sis­temul Imperialist, între care și Ro­mânia, sunt explicate atacurile și ca­­lomnile împotriva Români ®, întărește și desăvârșește regimul d­­eși democrație popilara. In lumina cons­tatărilor aceluiaș report a urzelilor imperialiste antisovietice, d. Răutu scoate la ivea­l ceea ce determină ura imperialismului american Împotriva României, neputința lui de a face ca România să reapară în vechiul rol de verigă a „cordonului antisovietic". Această carte de o stringentă actua­litate, se adresează fiecărui cetățean, fiecărui patriot care este dator să cunoască realitatea spre a fi înarmat în lupta pentru a păr­area independen­ții țării noastre, și de a o feri din ca­lea unui nou război Drace«“, o recomandăm, călduros, tuturor. Șt Primirea grandioasa făcută Mares­alului Tito la înapoerea la Belgrad BELGRAD 28 (Radio»). — TAN.KJG brit guvern-ul federal, de numeroși — U . 1 nomUl’i u­­mrvroTn nloi’ TiSoIluS.b­iiz.ln­ P transmite . Capitala Jugoslav'« a Pregati as­tăzi mareșalului THo și m­embrilor delegației g­uvernament­al­e o primire grand­oasă. O mulțime imenșii aștep­ta mai mul înainte de sosirea trenu­­­lui în piața din fața gării și împre­jurimi. Mai'e Pa­ul Toto a fost primit de re­prezentanți a Prezidiumului Ad­una­­re Naționale a Jugoslaviei Sn f­into­ M pioșdantm Ivak Bluts» <£» membri ai guvernelor Republicelor populae Federative și de deputații care pati­cipă la sesiunea Adunării Naționale. Corpul diplomatic a fost de asemenea reprezentat. Mareșalul Tîto a ținut un depe tribuna ridicată în fața discurs gării in care a expus rezumatele vizite­ sa­­e în Uavaria și importanța tratatu­­lui separat ia 3d,­­ iu- j Va[ ♦ ♦­*♦> ♦ * * Expoziț'a cu vederi din Iugoslavia In sala Arca<ția — str. Bi­­serica Ene; 16 — s’a­­ hbsehis, cu prilejul sârbsttor'i­ei Ju­­g țoslavici, o expoziție cu ta­blouri de m­aeștr­i și contimpofani ou piîveliști din Jugoslavia. Sunt expuse opere de C. Pop Satmari bfitrânul, Ro­zenta­ precum și Ștefan Po­­pescu, Lucian Grigorescu, Eugen, Tipîr, E«ea, Verona, L'­gla Macovei — odată cu un vechi tablou reprezen­­t­and asediul Belgradului, de V. Breda ale­­ u­rui opere sunt expuse in muzeul din gatașei ca a zâmbit, ironic, privind-o; Gerald Croft o va întâlni pe fata ne­fericită într-un focar de noapte, va trăi cu ea și o va Părăsi. Eric Birling se va lepa eț cu ea lăsându-i un copil, iar Sybil Birling, mama din fruntea unui comitet de ocrotire so­cială va respinge cer­rile deznădăj­duite ale fetei. Astfel, o singură exis­tență desfășurată în meandrele nenoro­cirilor ei de inspector, leagă întâm­plări, trezește amintiri în conștiințe needucate sau comode, învie respon­sabilități. Fapta fiecăruia dintre­­ făp­tuitori nu găsește poate o încadrare penală în cuprinsul codurilor, de aci și uitarea ei dar răsună adânc într‘o răs­pundere morală, într‘o realitate pe care Priestley ne face să o simțim tre­zind în acest fel o sensibilitate ador­mită. După toate anchetele purtate dealungul celor 3 acte inspectorul cl­ea­că, iar te’afon prin care se ia o informație la Spital arată că nu exista nici o sinucigașe acolo. I Așa­dar totul a fost inventatț Toți respiră ușura* i tot! »or să se­­ scape de vi­ul acesta urât. Dar se pi­ I­meală. Un alt telefon anunță că un Inspector de Politie e fiară,și în drum spre ei, e conștiinț­a care odată tre­zită nu mai vre­i să adoarmă. Oame­ni disgroȘofi din oPaeitatea lor mo­rală trăiesc în sfârșit­ cu adevărat. E caracteristic pentru reletul deo­sebit pe care autorul ține să-l împru­mute ide­i morale din lucrarea sa, , discursul pe care industriașul Birling­s îl dă ca învățătură și dar de logodnă a tinerilor, înainte de intrare, insp­ec­­­­torului în scenă. Se propovăduește a­­­­colo un egoism comod care trebuie­­ să urce Până la ferocitate, îngrădirea­­ c­oncepției burgheze de Pretutindeni și­­ de totdeauna pe bunuri Și apartenen­­­­țe este marea învățătură „birlingia­­­­nă“ ce avea să fie sfărâmată de Ins­pector prin trezirea conștiințelor. A­­devaratul sens al vieții e­­ste însă al­tul. El stă închis într'o frază a Ins­pectorului, rostită înainte de a pleca, răspundem unii de alții"“. Ideia a­­­­ceasta a unei comunități umane soli­­­­dare in fața vieții si a problemelor­­ ei, din care nu te poți desprinde fără a fi pedepsit, e marea idee centrală a lucrării. Drama, abil construită, de o deo­sebită a preciziei realizată mai ales prin determinări logice și progresive leagă o acțiune care ține atenția îi­­­cordată nelipsită fiind, nu t­echni­că, de un anumit ,Polițism" ce nu-i poa­­te fi imputat autorului. Pe scena Studioului Teatrului Na­țional piesa lui Priestley a avut no­rocul să fie prezentată de inteligența și priceperea domnului Dinu Negrea* nu, directorul de scenă, iitriun decor unic datorit d-lui Merahim, s’au în­­scris, așa după cum se cuvine, ele­­m­entele necesare pentru înțelegerea textului. Problema nu era ușoară. Tre­buiau lgate o somptuozitate burghe­ză cu o monumentalitate care să co­respundă nu acțiunii, nici personagii­lor ci înaltei idei morale din piesă. Trebuia găsit un cadru care să suge­reze Și cele trei elemente realizate în decor, sunt perfect concordante-, ta­vanul masiv în anii obligate- indu­­­­când perspectiva-, scaunele cu înalte ■ și grele spătare, sublniind monumen­­­talitatea ?i în sfârșit, practicabilele laterale care dau trepte, amintind un amfiteatru. Centrul scenei, scăzut la nivel, rămânea astfel ca un materia­lizat ,,centru luminos al conștiinței.. Prin care în timpul cercetărilor făcu­te de Inspector­­ recenți rând pe rând persona­gi­il­e. Interpreta­rea orientată de d N8­­greanu pe Precise sublinieri și orien­tări cu un joc de ritmuri necesar * dat fiecărui artist iun just­ion ca un suport de urmărit și de înțeles pen­tru desprinderea adevăratei simplifi­cări a textului. Insinuarea dar și c °n­vingerea d-lui Economu, masivitatea obstinată a d-lui Rovințescu; nuan­țele d-nei Vqlunțaru, de ți surprin­dere până la voință- mărturisirea cal­dă a d-lui Demetriad; desart­icul­area d-lui Clonaru; orgoliul dar Și re<-ul; nooi sterpa tihnă de căldură a inimii a d-rei Irina Răchițeanu au slujit teis­tul dându-i juste valori. .,Inspectoru­l de poliție“ est­e un spectacol realizat, de o înaltă și noa­­­bită semnificație. Vermserul Expoziției iugoslave, tir­ d­ostcriul insomfiilor Eri la orele 11 dimineața, a avut loc P»șa. G. St»ncu și g. Alperto director în sala Ministerului Informațiilor d1» în Ministerul Informațiilor, g­rai Ip.S­olescu director de cabinet al d-lui prim ministru Geo Bogza Radu Boureanu Ho­ria Liman, cei trei pictori expozanți: Lucian Grigorescu, ILigia Macov ®i și Eugen Isa­r, « ». D Ion Pas ministrul artelor luând cuvântul, a subliniat faptul că cei trei Sh. Wilson No , vernisajul expoziției ,,Trei Artiști Românii în Jugoslavi»«­, ’organizată de Asociația Româno-Jugo­­s­tivă Au Participat d-nil. Dr Petru Groa, președintele consiliului de miniștri d.n* ambasador Kavtaradze Octav Livezeanu ministrul Informațiilor,­­d-na Bagdasar, ministrul Sănăt­ății , dr. F* I. Pa* ministrul artelor, C Agiu subsecretar de stat la ministerul Agriculturii Si Domâ­­ni­lor. Au participat deasemeni d­nW. R G*­lutovici, ambasadorul iugoslaviei I. Kraus ambasadorul Cehoslovaciei, B °­­ci­arev, consilier la ambasada URSS, Kudemaci, consilier la ambasada ceho­slovacă pe ceak, ataș»1­d« presă ju»»­­«lav. pauncer, atașat de presă bulgar. Au mai luat parte la­ festivitate d-littl­e Constantinescu lași și Aurii Potop, vice-președ al Camerii, g rai V­O ®?»­­browsky primarul g-rai al Cap.ta.le*' w*­­hai Florescu secretarul g-ral al Mbd­­ierului informațiilor Ștefan T^a, secre­­tar general 1? Ministerul Artelor, Geor­­ge Ivașcu, directorul Presei, Al Butaan directorul Rialațiilor Culturale cu Strfti­­ngrarea, I Actorian secretar general »| Asociației Româno-Jugoslav», d­r. M5» Groza, M H. Maxy Mihail Rol«r, ție­ Țăranu, T­rudenco, Benari A*, reprezentanți ai plasticei românești, re­prezentativii prin talentele lor ca și prin atașamentul spiritului democratic au cutreerat Iugoslavia în vara anului ac­es­tuia și au adus de acolo un număr de lucrări care fixează focuri și oameni din țara care a suferit atât de pe urma co­tropitorilor naziști dar care a dat și exemplul reconstrucției. Expoziția des­­chisă «stăzi, a spus d-sa se încadrează în punctele de legături pe toate planu­rile între poporul rom*n al popoarei ® Jugoslavs D . GoMbovici, ambasadorul Jugo­­sloviei a sp»* următoarele­, Deschidere» expoziției de pictură de astăzi are o im­­­portanță mare și un dublu caracter și reprezintă un pas înainte la ttrigrirea freternității între cele două popoare O­­perele exist­bile de atci înfățișează în mod plastic felul cum trăiesc, muncesc șl­a« desvoltă popoarele iugoslave în perioada post-bellofi. in al doilea rând arta lor­erată dru­mul castorilor viața și realizării î­­n fo­losul masselor populare, pentru construi­rea viitorului pentru Pace și democrație Ei împlinesc deci o sarcină mare față de poporul lor, acela de a ajuta întări­rea democrației arătând cu munca lor drumul de urmat către pace Se doresc succes și îi felicit! Cei trei prctori expozanți, Lucian Gri­gorescu, Eu­gen Isp­r și Ligia Macovei, au prezentat apoi d-lui Prim ministru gl Petru Groza și celorlațî Invitați lu­crările expuse dând lămuririle necesare Ambasadorul Iu­goslaviei vorbind la deschiderea expoziției „Trei pictori români in Jugoslavia” CARI­ NOSIS LEV TOLSTOI de Ion Biberi — Omul și opera — Monografia critică pe care d. Ion Biberii o consacră lui Lev Tolstoi re­prezintă prima lucrare a ie s’m­ezii apă­rută in limba română săvârșită prin­­tr’o metodă proprie de cercetări, asu­pra marelul scriitor rus­­ utoml — care, este un critic și un romancier in ace­­la­ș timp — cum ne.o dovedește cartea D-sale ,,Un om isi trăește piața’ (hd Universul) — isi propune o­­ n­­fișare a personalității spirituale și fizice a lui Tolstoi, a dramei sale, intime, a doctrinei, a atitudinii sale morale, a și a procesului de creație a autore,iui lui ,’Război și Pace"­­Cercetare “în acelaș t timp biografied, psihologică, artistică și socială, cartea d-lui B­bek­ nu se timulează la o pre­zentare a vieții lui Tolstoi în calita­tea ei proprie; această viată rste s­,­totită su portativul vast al țârii de ori­gine și al omenirii- Prin această Inte­grare, Lev Tolstoi apare ca o prezență, în viața spirituală a lumii- Editura „Cartea Rusă • * ♦ ♦ « »»♦»■«♦ [UNK] [UNK] [UNK]«♦ [UNK] No. 3600—WMfitt— treat/vi, eammM Se aude prea tare sufleuru ! S'ar putea «Pune că amănuntul a ajuns un fel de trist simbol pen­tru teatru­ românesc de as­­tăzi : sufleuru! se aude mult. Prea tare. Simpaticul și de obiceiu pitorescul slujbaș din cușcă nu­­ trebuie să fie auzit decât de in­­­­t­erpreți, nu și de către specta­tori. Dar !n supărarea noastră, să recunoaștem ca Sufleuru­l nu are nici o vină. Actorii, pentru că nu-și știu rolurile, imploră pe cel din cușsă, nu să sufle, ci să urle. Efectul este lamentabil : cel din stat este smuls din lumea de fic­țiune a teatrului; el se socotește Pe drept, cuvânt păcălit și chiar jignit. Din nefericire, în­ ultimul timp cazurile când actorii își cu­nosc rolurile constitue spectatorul fiind nevoit excepții, să as­culte de două ori piesă — odată rostită de sufleur și odată de in­terpret. Să asculte doar piesa, căci de înțeles mai va­.. Pricina acestei :stări­ de lucruri, omorâtoare pentru teatrul nos­tru? Nepregătirea, darea peste­­ A1, ca­ a spectacol­ilor din cauza­­ repetițiilor neîndestulătoare. Lucrând sub semnul improvi­zației, cele mai multe dintre tea­tre pregătesc „așa, ceva la repe­­zeală“, ca un fel de mămăligă pripită. Rezultatul ? Căderea pieselor, îndepărtarea publicului de teatru. Scandalul acesta — pentru că e într-adevăr un scandal — trebuie crurmat. Autoritatea tutelară ar trebui să dea autorizație de reprezen­tare — numai du­pa ce specta­colul e pus la Punct, închegat, desobișnuind Pe directorii de teatre de bizara idee, că repeti­țiile se pot face în cursul repre­­zentațiilor. Sufieurii să nu-Și iasă din rolul lor, atât de folositor- Ei sunt în­tocmai p­a.­pi care dă cuib aj acro­batului de circ, — dar toată ,,spe­ranța“ actorului nu trebuie sâ l’e sufleuru!. loan Massoíí y „Tragedia optimistă“ luptă și când știe că moartea lui va­ contribui la fericirea întregii­­ lumi, atunci nu-i m­ai poate fi tea­­mă de moarte și cl­an în momen­tul morții, având încredere în vii­torul omeniri.­ el este optimist“t scrie d-na Vera Inder, subliniind sensul tragicului d n Prometeu, Antigona,­­Hamlet, Dor, Carlos, Wilhelm Tell sau din Tânăra Gar­dă și Nopțile Minutei, piese ce se joacă actualmente și care au sens optimist­ chiar dacă atmosfera lor este sumbră. Ele nu deprimă, ci întăresc,, când sunt înțelese in de­plinătatea lor. De asemenea, o altă dinstincție bi­nevenită, pe care o găsim tot în însemnările scriitoarei sovietice, , este aceea dintre romantismul și acționar și dintre romantismul și visarea ce se transformă în reali­­tate contructivă. Ceea ce Lenin plă­nuia la început părea un vis im­per­sibil­ dar ,,visul lui Lenin, un vis de romantic reventionar t s'a real­iza­t". Deci și romantismul, ea și tragi, cui, sunt necesare artei, când ele au­ sensuri constructive­ însuflețind, și anticipând realizări de tneenmă­tate obștească" Literatura rusă sovietică posedă un vădit caracmt, optimist revoluționar. ..Optimi­smnul trebue să străbată prin greutăți, prin compliațiile vieții­ prin con­­­­tradicții și, tot­uși, să ajungă până­­­, la u­rma la fericire, fiindcă acesta este scopul omenirii, să ajungă la fericire. Omul dorește să fie feri­cit". Iată clar expuse aceste motive majore și general necesare pentru s. demnitatea umană și rosturile po­zitive ale lumii" „Atunci odnd V­m marea creație artistică, vml «M4« te mm« pentru **­ ».) Intriun remarcabil articol cu e­vocări­ și judecăți privitoare la arta, contimporană, publicat de revista ,"Contemporanul", scriitoarea sovi­etică Vera Inber comentează o lu­crare a unui compatriot al ei, in­titulată ,,Tragedia optimistă“. Pie­sa tratează ‘un episod din războiul civ­i­ când un grup de marinari din Marea Baltică, înconjurați de dușmanii revoluției, au murit eroic pentru cauza unui vMor mai fe­ricit al omenirii. Tragedia avea, așadar­ un sens eroic, construct­v, optimist, arătând, că jertfele pentru o cauză superi­oară înnobilează viața și dau preț morții. Titlul piesei­ departe de a fi o absurditate sau o contradicție sublinia, într'adevăr, sensul adevă­ratei tragedii, care proed­ează pe om,­­sau gupuri de oameni în luptă cu forțe vrăjmașe omeniei și pro­gresului. Viața și moartea, când sunt măreț și constructiv încerca­te, nu deprimă, ci, dimpotrivă, în­tăresc societatea și marile ei, stră­duințe creatoare. Subliniem acestea pentru unii oa­m­eni de teatru și litere de la noi care socot în mod greșit că tra­gedia este o formă perimată as­tăzi, el nefăcâmd diferența între tragicul care, coboară sau degra­dează omenia și celălalt care, dim­potrivă, o înalță și-i desvălue­scnă scre te constructive.­­ Orice tragedie, deprimă și îngân­­durează momentan, desigur, dar traged­ile cu sens constructiv ,,tra­gediile optimiste", izbutesc până la urm­ă să vitalizeze și să întărească

Next