Timpul, decembrie 1947 (nr. 3600-3621)
1947-12-01 / nr. 3600
IIII / II / Tifisii} 1 Jugoslawe Í ti rati Cin Siam *» ACOKDIWIIt (lllItlKAlt CU TARILE VECINE de PETRU CQMARNESCU încheierea acordului cultural cu Ungaria, urmând utor acte culturale între țările vecine și România, consfințește o nouă mentălitate internațională și asigură în cadrul relațiilor de bună vecinătate și de colaborare generală noi perspective pentru culturile țărilor respective. Mai întâi pune capăt dăunătoarelor atitudini de ignorare și denigrare pe care șovinismul de odinioară le întreținea prin tot felul de mijloace prin aceste acorduri culturale, se statornicește în locul ignoranței tendențioase, o atitudine de cunoaștere reciprocă, ce aduce cu sine tot felul de schimburi de informații constructive și de colaborări în domeniul științelor, artelor, literelor. De pe urmă acestor acorduri și strângeri a relațiilor culturale, s'au văzut o seamă de roade Mai întâi, relațiile culturale cu Uniunea sovietică au prilejuit voitele reciproce ale atâtor oameni de seamă sovietici și români care au îmbogățit cunoașterea reciprocă și s-au materializat în atâtea conferințe, cărți, reviste, și în diferite manifestări artistice, care treptat micșorează greșită informație din trecut reauă cunoaștere și ignoranțele vinovate. Savanții, scriitorii și artiștii sovietici care au fost la noideiă Fhren-burga Veramber deto Oîstrach la academicianul Kalrov, șeful de legațieînfinito ,3 participe la sărbătorirea împlinirii a 30 de ani de la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, au fost solii nouei cooperării culturale ca și oamenii de stîîntr âniștii, literații și gazetarii români care au vizitat uniunea Sovietică. Să mai vorbim din traducerile din bogata literatură sovietică acum din ce în ce mai numeroase filme PflDice.!Utoaia De ex Porțifie^ privind economia sau cartea sovietică,? De activitatea Arsau a noului institut de știință, de activitatea Ceruii Huse sau de reviste ca , Veac Nou'' și Analele Româno-Sovietice'“ care sau dedicat atât eficient activhați de cunoaștere a culturii sovietice împreună cu celelalte edituri publicații ș. Instituții culturale de la noi? Roadele se văd îndeajuns pentru a nu mai insista acum. Dar in ultima vreme, schimbul acesta de Informații și activități culturale a început să se realizeze și cu celelalte țări vecine. in unele târi vecine au plecat și au lucrat pictori de-ai noștri, întărind relațiile cu artiștii țărilor respective cum de asemenea,, la noi au venit artiști bulgari iugoslavi și unguri ce vor fi urmați de alții. S'au organizat expoziții sau participări la saloanele noastre oficiate, astfel că Va început serios de cunoaștere reciprocă a luat ființă, acordul cu Ungaria vă intensifica astfel de relații culturale schimburi de savanți artiști și studenți, deschizând o nouă eră de respect și prețuire reciprocă ce există, dealtfel și în felul in care sunt tratate acum minoritațiile, în locul urii și denigrării intronându-se galtatea de drepturi și datorii respectul reciproc colaborarea rodnică. Pe măsură ce situația și condițiile de colaborare internațională se vor normaliza deplin, acordurile culturale cu celelalte țări ar cunoaște o înflorire și mai mare, asigurând cooperația culturală Internațională de care avem nevoe cu toții. A APARUT minimmi Nr. 62 cu un bogat material din care reținem : Experiența istorică a popoarelor Iugoslaviei de MIHAIL FLORESCU ; întâlnire cu Tito de HORIA LIMAN ; Presa lui Musaka de ZAHARIA STANCH ; Călătorind în Iugoslavia de GEO BOGZA; ..Lăsați-i eroului sabia !” de ION CALUGARU; Limitele decadentismului burghez în cultura românească de ION VITNER ; Puterea a treia — dincoace și dincolo de Rhin de J. FELEA; Decadentism și realism simfonic de MIRCEA BRUCAR ; „Agrarienii” New-York sunt neconsolați deja de SILVIU BRUCAN ; Andre Gide sau fuga de real de RADU LUPAN ; Literatura în Iugoslavia nouă de ION FRUNZETTI ; Domnul Ponticus și ministerul de externe de MIHAIL ȘOVA. O PAGINA DE POEZIE VINI* ■ LITERATURA IUGOSLAVA vâslirile Hilandar dein Sf. Munte și care apărea în Orizont. Student ța, Mileșova, Pec și Prilep . In Bosna a predominat literaturii din Serbia erau călugări cu studii bogomi că și cea catolică, iar mult înalte, acumulate la școlile superioare de la Sinaj, Siria și Bizanț, care scriau versuri și proză, religioasă sau profană, pe pergament sau harte groasă. Poezia și proza era reprezentată prin aceleași traduceri din bizantină, răspândite și în literatura noastră populară. După ocuparea Serbiei de către Turci, în sec. XIV, cărturarii ei au părăst patra și s'au refugiat în principatele române, în Rusia sau Ungaria.. Intre acești fugari este e~ naratoare figura lui Pop Nicodim, sub impulsul căruia s'au clădit mănăstirile Tismana, Vodița și Docia. Sub Turc, orice activitate literară care luase avânt, încetează. Totul dormitează în speranța zilei de indive. In acest timp de urgie, toate privirile erau îndreptate spre cetatea Raguze, care a păstrat germenul civilizației și al libertății națiunii iugoslave. PoetS. Gundulcî ți Palenotici, ca poemele Dobrovea cântecul libertății din Raguza Din ser. -III până in sec. 18 literatura iugoslavă se oglindește în literatura Dalmației și din sec. 18 se desvnita lteratura și în celelalte provincii iugoslave, iar cele dintâi cărți sârbești s'au tipărit la Râmnic. Figura lui Oh. Brancovici strălucește în această epocă. Cel dintâi curent apusean care a pătruns în Iugoslavia a fost raționalismul' idei explicate poporului de Dositei Obradovici, acela care a ridicat spiritul sârb, îndreptându-l spre spirtul modern Raționalism,ul deschide calea romantismului care formează cea mai frumoasă pagină a literaturii iugoslave, lirismul croatului Ludevit Gaj este poezia romantică și patriotică, aceia care înaltă și exaltă, glorifică virtuțile, naționale, conțin trecutul și face să se întrevadă viitorul strălucit. Literatura slovenă este legată încă din sec. 16 de mișcarea religioasă a lui Luther pănă la raționalism, care susținea că nu religia trebue să dirijeze mișcarea literară, ci chestiunile lingvistice și artistice. Versurile lui Vodnik și Preseren au ceva comun cu poemele lui Petrarca. Forțele negru a dat pe romanticul Niegos, a cărui operă „Gorski Vienaț", un amestec de artă populară și poezie reflexivă este cântecul liberării Serbiei și al Muntenegrului. Romantismul iugoslav inspirat de cel german și cehoslovac este adeptul panslavismului și naționalismului. In această epocă romantică, cultul poeziei pot pulare este întrupat în persoana lui j Vuk Karadzici" Ca o reacție împotriva sentimentalismului retoric și ca o cerință a înțelepciunii sănătoase se ridică împotriva romantismului curentul realist.. Romancierul sârb Boris Stancovici și nuvelistul sloven Ivan Tancar redau drama vieții omenești" Poeții Ivan Ducici, Milan Batici și Oton Zupancici, elevi ai moderniștilor francezi sunt poeții contemporani desăvârșiți ai Iugoslaviei. Pe Ivan Ducici, l-a inspirat în versurile sale dragostea, femeia, misterul vieții și al morți, al veșniciei și al sufletului omenesc reflectat în scânteile privirii' S-a inspirat războiul și jertfa soldaților morți pentru pa ce ELENA EFTIM El! Ca și in principalele românești, le tinere care se grupau în jurul re~ Nator, evocatorul timpurilor trecute cele dintâi lăcașuri de cultură ale tvistei n Zvon lAublianski" oscilau în și naționalistul care știe să ținămea Iugoslaviei erau mănăstrile. Incă de idealul romantic și realismul rea trează conștiința națională a poporului său, cântă în epopee legendară ,,Zivana" zeița pământului, pe țăran și legătura lui cu pământul care îl hrănește și pe care îl lucrează. Țăranul inspiră aproape toată literatura de valoare reală, căci țăranul preocupă neîncetat și intens toată țata publică și economică. Vladimir Nazor a fost poetul partizan, care a scris, primul, literatură partizană. Oton Zupancci reprezentantul poeziei naive, crescut la țară, a învățat să iubească poezia populară plină de acel fluid misterios, care palptă în sufletul poporului sârbocroat. Poezia lui seamănă mult cu țara sa; are mult soare , armonie, culoare și veselie așa cum sunt și câmpurile, și pădurile iugoslave. Din copilărie a știut să citească în cartea natură și să înțeleagă jocul vântului prin lanurile de grâu și vraja nopților cu lună A cântat trandafirul al cărui parfum simbolzează cchemarea dragostei. Toată suferința și aspirațiile generației de azi au găsit expresia lor n versurile lui. In poezia sârbo-croată se încrucișează mai multe curente. Unii poeți dau atenție formei, alții expresiei, sentimentului și simbolurilor poetice Poeții decadenți lucrează alături de cei moderniști, pe unii îi inspiră natura, dar mai ales energia și forța națională. Poezia patrotică de astăzi este mai înțeleaptă, mai discretă, mai distinsă și mai literară. Pezia lirică sârbocroată de astăzi are amploarea celei romantice, și în schimb are o viață sufletească adâncă sensibilitate și finețe. Epoca de astăzi a deschis o eră nouă în viața intelectuală a Iugoslaviei, o eră de aspirațiuni înalte, spre orizonturi noi în care fâlfâie triumfător drapelul unei țări cu totul independente. Literatura iugoslavă pășește cu trufie spre a-și cuceri un loc, în literatura unversală. Critica și teatrul se desvoltă ca un semn de maturitate a culturii literare, societățile științifice, istorice și literare desfășoară o activitate intensă, ale cărei roade le așteptăm să vină și la noi, spre a le cunoaște și apreca. Literatura din trecut și istoria Iugoslaviei nu se poate scrie, ci numai cânta, cum a spus cândva Lamartine. trie, cărora le înalță imnuri, le pune cununi pe frunțile adormite. In toată poezia lui Ducid este filosofie și metafizică, redată în cadre și imagini bogate, în versuri flu,’de, diafane și expresive, nu bogăție de imaginație, spirit, și grație. Dudei nu era, numai poet, dar și prozator distins și critic literar. "Legendele albastre" sunt poezii în proză, iar ,,Comoara împăratului Radovan" este o cugetare adâncă și meditație asupra problemelor cele mai însemnate ale vieții și ale destinului omenesc Tot atâst de interesant ca poetul sârb Dudei este croatul Vladimir _ ____________ _?_____ Säuft!: joüiânia, factor activ al lupte! anti-imperialiste“ In raportul de forțe al taberei Imiversalist ® Și cele antiiimbrialiste. România, incadra și prin regimul ei democratic de tip >nou, este un factor activ ín ’ținta ce se dă actualmente împotriva reacțiunii cercurilor imperialiste și a ațâțătorilor la un nou război. Acest lucru ra's*' și d'n raportul săuif tie Toianov la consfârnirea partidelor comuniste din Varșovia ținută 'a sfârșitul lunii Septembrie. In România acest imperialism nu a găsit terenu’ prielnic să o transforme într'o țară vasală economicește. Guvernul dlui dr. Petru Groza, Poporul muncitor au făcut ca toate încircările atât ale reacțiunii din afară, cât și ale facțiunii dinăuntru, să eșueze, consolidând din ce în ce mai mult regimul și structura statului democratic. Condamnarea conducătorilor fostului Partid național țărănesc, complici ai agenților străini, schimbările de la departamentul ministerului Afacerilor Externe și al Finanțelor după ru, organizarea Ministerului Industriei și al Comerțului, măsurile economice, luate, munca și eforturile țărănimii muncitoare care au ar fs suprafețe țutrecând chiar planul de însămânțări, au constituit admirabila rezistență în fața presiunii imperialismului, făcând din Români un factor activ de luptă împotriva acestor forțe. Acest lucru îl arată într-o foarte documentată arguțit, ca cartea sa apărută în editura partidului Comunist Român d. L. Răutu. Autorul tratează atitudinea imperialismului american față de noi Rând pe rând este amintită «titudinea Sfintelor Unit« la conferința Păcii în chestiunea ajutorării regiunilor înfometate (cu Lucky Strike sumă de mestecat), în chestiunea Primirii României în ONU, etc. In lumina raportului lu Jdanov care constată de birja oaPit»Ksm«Hil, JB urma crimele ■i război prî desprinderea unei serii de țări din sistemul Imperialist, între care și România, sunt explicate atacurile și calomnile împotriva Români ®, întărește și desăvârșește regimul deși democrație popilara. In lumina constatărilor aceluiaș report a urzelilor imperialiste antisovietice, d. Răutu scoate la iveal ceea ce determină ura imperialismului american Împotriva României, neputința lui de a face ca România să reapară în vechiul rol de verigă a „cordonului antisovietic". Această carte de o stringentă actualitate, se adresează fiecărui cetățean, fiecărui patriot care este dator să cunoască realitatea spre a fi înarmat în lupta pentru a părarea independenții țării noastre, și de a o feri din calea unui nou război Drace«“, o recomandăm, călduros, tuturor. Șt Primirea grandioasa făcută Maresalului Tito la înapoerea la Belgrad BELGRAD 28 (Radio»). — TAN.KJG brit guvern-ul federal, de numeroși — U . 1 nomUl’i umrvroTn nloi’ TiSoIluS.biiz.ln P transmite . Capitala Jugoslav'« a Pregati astăzi mareșalului THo și membrilor delegației guvernamentale o primire grandoasă. O mulțime imenșii aștepta mai mul înainte de sosirea trenului în piața din fața gării și împrejurimi. Mai'e Paul Toto a fost primit de reprezentanți a Prezidiumului Adunare Naționale a Jugoslaviei Sn finto M pioșdantm Ivak Bluts» <£» membri ai guvernelor Republicelor populae Federative și de deputații care paticipă la sesiunea Adunării Naționale. Corpul diplomatic a fost de asemenea reprezentat. Mareșalul Tîto a ținut un depe tribuna ridicată în fața discurs gării in care a expus rezumatele vizite sae în Uavaria și importanța tratatului separat ia 3d, iu- j Va[ ♦ ♦*♦> ♦ * * Expoziț'a cu vederi din Iugoslavia In sala Arca<ția — str. Biserica Ene; 16 — s’a hbsehis, cu prilejul sârbsttor'iei Jug țoslavici, o expoziție cu tablouri de maeștri și contimpofani ou piîveliști din Jugoslavia. Sunt expuse opere de C. Pop Satmari bfitrânul, Rozenta precum și Ștefan Popescu, Lucian Grigorescu, Eugen, Tipîr, E«ea, Verona, L'gla Macovei — odată cu un vechi tablou reprezentand asediul Belgradului, de V. Breda ale urui opere sunt expuse in muzeul din gatașei ca a zâmbit, ironic, privind-o; Gerald Croft o va întâlni pe fata nefericită într-un focar de noapte, va trăi cu ea și o va Părăsi. Eric Birling se va lepa eț cu ea lăsându-i un copil, iar Sybil Birling, mama din fruntea unui comitet de ocrotire socială va respinge cerrile deznădăjduite ale fetei. Astfel, o singură existență desfășurată în meandrele nenorocirilor ei de inspector, leagă întâmplări, trezește amintiri în conștiințe needucate sau comode, învie responsabilități. Fapta fiecăruia dintre făptuitori nu găsește poate o încadrare penală în cuprinsul codurilor, de aci și uitarea ei dar răsună adânc într‘o răspundere morală, într‘o realitate pe care Priestley ne face să o simțim trezind în acest fel o sensibilitate adormită. După toate anchetele purtate dealungul celor 3 acte inspectorul cleacă, iar te’afon prin care se ia o informație la Spital arată că nu exista nici o sinucigașe acolo. I Așadar totul a fost inventatț Toți respiră ușura* i tot! »or să se scape de viul acesta urât. Dar se pi Imeală. Un alt telefon anunță că un Inspector de Politie e fiară,și în drum spre ei, e conștiința care odată trezită nu mai vrei să adoarmă. Oameni disgroȘofi din oPaeitatea lor morală trăiesc în sfârșit cu adevărat. E caracteristic pentru reletul deosebit pe care autorul ține să-l împrumute idei morale din lucrarea sa, , discursul pe care industriașul Birlings îl dă ca învățătură și dar de logodnă a tinerilor, înainte de intrare, inspectorului în scenă. Se propovăduește acolo un egoism comod care trebuie să urce Până la ferocitate, îngrădirea concepției burgheze de Pretutindeni și de totdeauna pe bunuri Și apartenențe este marea învățătură „birlingiană“ ce avea să fie sfărâmată de Inspector prin trezirea conștiințelor. Adevaratul sens al vieții este însă altul. El stă închis într'o frază a Inspectorului, rostită înainte de a pleca, răspundem unii de alții"“. Ideia aceasta a unei comunități umane solidare in fața vieții si a problemelor ei, din care nu te poți desprinde fără a fi pedepsit, e marea idee centrală a lucrării. Drama, abil construită, de o deosebită a preciziei realizată mai ales prin determinări logice și progresive leagă o acțiune care ține atenția îicordată nelipsită fiind, nu technică, de un anumit ,Polițism" ce nu-i poate fi imputat autorului. Pe scena Studioului Teatrului Național piesa lui Priestley a avut norocul să fie prezentată de inteligența și priceperea domnului Dinu Negrea* nu, directorul de scenă, iitriun decor unic datorit d-lui Merahim, s’au înscris, așa după cum se cuvine, elementele necesare pentru înțelegerea textului. Problema nu era ușoară. Trebuiau lgate o somptuozitate burgheză cu o monumentalitate care să corespundă nu acțiunii, nici personagiilor ci înaltei idei morale din piesă. Trebuia găsit un cadru care să sugereze Și cele trei elemente realizate în decor, sunt perfect concordante-, tavanul masiv în anii obligate- inducând perspectiva-, scaunele cu înalte ■ și grele spătare, sublniind monumentalitatea ?i în sfârșit, practicabilele laterale care dau trepte, amintind un amfiteatru. Centrul scenei, scăzut la nivel, rămânea astfel ca un materializat ,,centru luminos al conștiinței.. Prin care în timpul cercetărilor făcute de Inspector recenți rând pe rând personagiile. Interpretarea orientată de d N8greanu pe Precise sublinieri și orientări cu un joc de ritmuri necesar * dat fiecărui artist iun justion ca un suport de urmărit și de înțeles pentru desprinderea adevăratei simplificări a textului. Insinuarea dar și c °nvingerea d-lui Economu, masivitatea obstinată a d-lui Rovințescu; nuanțele d-nei Vqlunțaru, de ți surprindere până la voință- mărturisirea caldă a d-lui Demetriad; desarticularea d-lui Clonaru; orgoliul dar Și re<-ul; nooi sterpa tihnă de căldură a inimii a d-rei Irina Răchițeanu au slujit teistul dându-i juste valori. .,Inspectorul de poliție“ este un spectacol realizat, de o înaltă și noabită semnificație. Vermserul Expoziției iugoslave, tir dostcriul insomfiilor Eri la orele 11 dimineața, a avut loc P»șa. G. St»ncu și g. Alperto director în sala Ministerului Informațiilor d1» în Ministerul Informațiilor, grai Ip.Solescu director de cabinet al d-lui prim ministru Geo Bogza Radu Boureanu Horia Liman, cei trei pictori expozanți: Lucian Grigorescu, ILigia Macov ®i și Eugen Isar, « ». D Ion Pas ministrul artelor luând cuvântul, a subliniat faptul că cei trei Sh. Wilson No , vernisajul expoziției ,,Trei Artiști Românii în Jugoslavi»«, ’organizată de Asociația Româno-Jugostivă Au Participat d-nil. Dr Petru Groa, președintele consiliului de miniștri d.n* ambasador Kavtaradze Octav Livezeanu ministrul Informațiilor,d-na Bagdasar, ministrul Sănătății , dr. F* I. Pa* ministrul artelor, C Agiu subsecretar de stat la ministerul Agriculturii Si Domânilor. Au participat deasemeni dnW. R G*lutovici, ambasadorul iugoslaviei I. Kraus ambasadorul Cehoslovaciei, B °ciarev, consilier la ambasada URSS, Kudemaci, consilier la ambasada cehoslovacă pe ceak, ataș»1d« presă ju»»«lav. pauncer, atașat de presă bulgar. Au mai luat parte la festivitate d-little Constantinescu lași și Aurii Potop, vice-președ al Camerii, g rai VO ®?»browsky primarul g-rai al Cap.ta.le*' w*hai Florescu secretarul g-ral al Mbdierului informațiilor Ștefan T^a, secretar general 1? Ministerul Artelor, George Ivașcu, directorul Presei, Al Butaan directorul Rialațiilor Culturale cu Strftingrarea, I Actorian secretar general »| Asociației Româno-Jugoslav», dr. M5» Groza, M H. Maxy Mihail Rol«r, ție Țăranu, Trudenco, Benari A*, reprezentanți ai plasticei românești, reprezentativii prin talentele lor ca și prin atașamentul spiritului democratic au cutreerat Iugoslavia în vara anului acestuia și au adus de acolo un număr de lucrări care fixează focuri și oameni din țara care a suferit atât de pe urma cotropitorilor naziști dar care a dat și exemplul reconstrucției. Expoziția deschisă «stăzi, a spus d-sa se încadrează în punctele de legături pe toate planurile între poporul rom*n al popoarei ® Jugoslavs D . GoMbovici, ambasadorul Jugosloviei a sp»* următoarele, Deschidere» expoziției de pictură de astăzi are o importanță mare și un dublu caracter și reprezintă un pas înainte la ttrigrirea freternității între cele două popoare Operele existbile de atci înfățișează în mod plastic felul cum trăiesc, muncesc șla« desvoltă popoarele iugoslave în perioada post-bellofi. in al doilea rând arta lorerată drumul castorilor viața și realizării în folosul masselor populare, pentru construirea viitorului pentru Pace și democrație Ei împlinesc deci o sarcină mare față de poporul lor, acela de a ajuta întărirea democrației arătând cu munca lor drumul de urmat către pace Se doresc succes și îi felicit! Cei trei prctori expozanți, Lucian Grigorescu, Eugen Ispr și Ligia Macovei, au prezentat apoi d-lui Prim ministru gl Petru Groza și celorlațî Invitați lucrările expuse dând lămuririle necesare Ambasadorul Iugoslaviei vorbind la deschiderea expoziției „Trei pictori români in Jugoslavia” CARI NOSIS LEV TOLSTOI de Ion Biberi — Omul și opera — Monografia critică pe care d. Ion Biberii o consacră lui Lev Tolstoi reprezintă prima lucrare a ie s’mezii apărută in limba română săvârșită printr’o metodă proprie de cercetări, asupra marelul scriitor rus utoml — care, este un critic și un romancier in acelaș timp — cum ne.o dovedește cartea D-sale ,,Un om isi trăește piața’ (hd Universul) — isi propune o nfișare a personalității spirituale și fizice a lui Tolstoi, a dramei sale, intime, a doctrinei, a atitudinii sale morale, a și a procesului de creație a autore,iui lui ,’Război și Pace"Cercetare “în acelaș t timp biografied, psihologică, artistică și socială, cartea d-lui Bbek nu se timulează la o prezentare a vieții lui Tolstoi în calitatea ei proprie; această viată rste s,totită su portativul vast al țârii de origine și al omenirii- Prin această Integrare, Lev Tolstoi apare ca o prezență, în viața spirituală a lumii- Editura „Cartea Rusă • * ♦ ♦ « »»♦»■«♦ [UNK] [UNK] [UNK]«♦ [UNK] No. 3600—WMfitt— treat/vi, eammM Se aude prea tare sufleuru ! S'ar putea «Pune că amănuntul a ajuns un fel de trist simbol pentru teatru românesc de astăzi : sufleuru! se aude mult. Prea tare. Simpaticul și de obiceiu pitorescul slujbaș din cușcă nu trebuie să fie auzit decât de interpreți, nu și de către spectatori. Dar !n supărarea noastră, să recunoaștem ca Sufleurul nu are nici o vină. Actorii, pentru că nu-și știu rolurile, imploră pe cel din cușsă, nu să sufle, ci să urle. Efectul este lamentabil : cel din stat este smuls din lumea de ficțiune a teatrului; el se socotește Pe drept, cuvânt păcălit și chiar jignit. Din nefericire, în ultimul timp cazurile când actorii își cunosc rolurile constitue spectatorul fiind nevoit excepții, să asculte de două ori piesă — odată rostită de sufleur și odată de interpret. Să asculte doar piesa, căci de înțeles mai va.. Pricina acestei :stări de lucruri, omorâtoare pentru teatrul nostru? Nepregătirea, darea peste A1, ca a spectacolilor din cauza repetițiilor neîndestulătoare. Lucrând sub semnul improvizației, cele mai multe dintre teatre pregătesc „așa, ceva la repezeală“, ca un fel de mămăligă pripită. Rezultatul ? Căderea pieselor, îndepărtarea publicului de teatru. Scandalul acesta — pentru că e într-adevăr un scandal — trebuie crurmat. Autoritatea tutelară ar trebui să dea autorizație de reprezentare — numai dupa ce spectacolul e pus la Punct, închegat, desobișnuind Pe directorii de teatre de bizara idee, că repetițiile se pot face în cursul reprezentațiilor. Sufieurii să nu-Și iasă din rolul lor, atât de folositor- Ei sunt întocmai pa.pi care dă cuib aj acrobatului de circ, — dar toată ,,speranța“ actorului nu trebuie sâ l’e sufleuru!. loan Massoíí y „Tragedia optimistă“ luptă și când știe că moartea lui va contribui la fericirea întregii lumi, atunci nu-i mai poate fi teamă de moarte și clan în momentul morții, având încredere în viitorul omeniri. el este optimist“t scrie d-na Vera Inder, subliniind sensul tragicului d n Prometeu, Antigona,Hamlet, Dor, Carlos, Wilhelm Tell sau din Tânăra Gardă și Nopțile Minutei, piese ce se joacă actualmente și care au sens optimist chiar dacă atmosfera lor este sumbră. Ele nu deprimă, ci întăresc,, când sunt înțelese in deplinătatea lor. De asemenea, o altă dinstincție binevenită, pe care o găsim tot în însemnările scriitoarei sovietice, , este aceea dintre romantismul și acționar și dintre romantismul și visarea ce se transformă în realitate contructivă. Ceea ce Lenin plănuia la început părea un vis impersibil dar ,,visul lui Lenin, un vis de romantic reventionar t s'a realizat". Deci și romantismul, ea și tragi, cui, sunt necesare artei, când ele au sensuri constructive însuflețind, și anticipând realizări de tneenmătate obștească" Literatura rusă sovietică posedă un vădit caracmt, optimist revoluționar. ..Optimismnul trebue să străbată prin greutăți, prin compliațiile vieții prin contradicții și, totuși, să ajungă până, la urma la fericire, fiindcă acesta este scopul omenirii, să ajungă la fericire. Omul dorește să fie fericit". Iată clar expuse aceste motive majore și general necesare pentru s. demnitatea umană și rosturile pozitive ale lumii" „Atunci odnd Vm marea creație artistică, vml «M4« te mm« pentru ** ».) Intriun remarcabil articol cu evocări și judecăți privitoare la arta, contimporană, publicat de revista ,"Contemporanul", scriitoarea sovietică Vera Inber comentează o lucrare a unui compatriot al ei, intitulată ,,Tragedia optimistă“. Piesa tratează ‘un episod din războiul civi când un grup de marinari din Marea Baltică, înconjurați de dușmanii revoluției, au murit eroic pentru cauza unui vMor mai fericit al omenirii. Tragedia avea, așadar un sens eroic, constructv, optimist, arătând, că jertfele pentru o cauză superioară înnobilează viața și dau preț morții. Titlul piesei departe de a fi o absurditate sau o contradicție sublinia, într'adevăr, sensul adevăratei tragedii, care proedează pe om,sau gupuri de oameni în luptă cu forțe vrăjmașe omeniei și progresului. Viața și moartea, când sunt măreț și constructiv încercate, nu deprimă, ci, dimpotrivă, întăresc societatea și marile ei, străduințe creatoare. Subliniem acestea pentru unii oameni de teatru și litere de la noi care socot în mod greșit că tragedia este o formă perimată astăzi, el nefăcâmd diferența între tragicul care, coboară sau degradează omenia și celălalt care, dimpotrivă, o înalță și-i desvăluescnă scre te constructive. Orice tragedie, deprimă și îngândurează momentan, desigur, dar tragedile cu sens constructiv ,,tragediile optimiste", izbutesc până la urmă să vitalizeze și să întărească