Timpul, ianuarie 1948 (nr. 3622-3645)
1948-01-01 / nr. 3622
, aft;i<" ■ , fiit ■ I • • ' *tt t, ■i'fts/f/’ffif? f'/ fTtfy•" fi".Kr *r »V *.» *»'»/,*// r/77 '//". m A. CIUCURENCO : liff nr îmi Gârfouri («iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimmiiiiiiimiiiiiiiiitiiiiiiiiiiiiiiimiiii.i.iiiiiuiii miiiiiuiiiiiuit Hii UN SFârșIt n AN TEATRAL <iiiiilliii Hii MiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiiiiiimtiiiissitiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiHiMiim ele IOM MARIM SADOVEANU! In tieoriștii in epoci aproafe. un pesibiri de piese și nume de dit astăzi în timp de adâncă Teatrul^ artă colectivă .«■» si.la desfășurarea Vieții sale, devenirea vor transforma toate elementele Ce blicul, drama si actorul Anul ce a «îPe. Cu o poziție mai marcată însăte de vedere, publicul românesc, cd bucureștean mai ales, a trebuit sâ-și schimbe cu încetul și alcătuirea și înțelegerea. Prin înlesniri speciale pentru spectacol, cari «a mers <1] la reprezentații în teatre de vedet"afliție Culturală, până la crearea de teatre nemi, a neîncetat nouă mtâtuiră de public a fost chemată în fața rampei. Cadrul si a lărgit, sala a căpătat alt suflet și în primu rând, casa aceasta a publicului,sala de teatru, a prezintat pretutindeni un alt aspect. Istoricește, până mai acum câțiva ani, publicul bucureștean fost de formație veorgheză, evoluand iute mai ales după primul război mondial, spre o analogie Cu Publicul francez, adică spre reuniuni în stilul unei anumite clase, pentru Care spectacolul propriu zis rămânea un simplu pretext. Asl.T s'a creat acea „premieră” Cu , premieri atj*, care nu mai era ceace trebuia să fie teh‘icește în Vîpața,Fie a unui teatru adică o ~ Crezîntare nouă, un pas înainte în art*■«eruttbftirTor- ștă actorului, ci numai un prilej de întâlnire în fast vestimentar și în cel mai bun caz de comentare pe cate simțiste Sî secundam de valori, ca la cursele de Cai. Publicul acesta îndepărta cu hotărâre încă de la început, din preocupările lui ,orice colaborare de comunitate Cu artiștii. In fața unui asemenea public o lucrare educativă a spectacolului m își putea găsi locul. Pentru că era un public dela care era îndepărtată deda Oricărei deveniri. Temelia acestui fenomen era amuzamentul, petrecerea. Și devreme ce Orice Public nu are decât spectacolele care le merită, la rândul său publicul dându-și seama, lucrul acesta s’a întâmplat pretutindeni și întotdeauna în istoria universală a teatrum; — tonul vieții scenic printr’un proces de strictă, recipi’otă și hotărâtă condiționare teatrul și viața lui nu puteau ieși din acest. Cerc inchs în care se înăbușea. Astăzi entuziasm ® Și bunăvoințe nouă sparg cercul. O Prospețime a sufletului Și o set ® a ruinții adusă de cei mulți în fața , rashpej, fără preocupări formale tdb niciun fel, cer modificări adâltce. Odată cu o nouă structură socială a țării piblicul se schimbă și el și în puterea aceleași legi vechi se schimbă și scena și mai întâi de toate repertoriul.fără îndoială că dealiingul istoriei sale n‘a fost mlădiere și povară care să nu fie impusă dramei , însărcinată să exprime valori cari din punct de vedere etic, ba și estete Chiar, îi erau puțin apropiate. Totuși nu este ajtal puțin adevărat ca un realism, împletit de minius Printr’O lucrare de mai multe ori «ccuară în țesătura dramei moderne, s-a »dovedit a fi climatul pre îuriu al acest gen literar ce avea să-l deosebească fundamental de celelalte genuri. Pe această bază de realism totul avea să se construiască, in trecut, în cele mai bune cazuri, dupa cum astăzi totul este de construit la fel, însă cu o anumită grije și într’un anumit ințeles. Astăzi un realism trunchiat a dramei, într'o funcțiune de autosatisfacere nu-și poate avea rostul Drama realistă nu poate fi nici ea. Ca atâtea alte fenomene sociale, decât un element îm devenire- are un sens de Venire și unul de orfenîn viitor. Cele două elemente bilanț de an teatral se alcătuește ciori. Socot că altfel trebuie dăn- i deplină transformare socială- i fie prin plan, ure de resfrântuile sâvâșirea ideilor sociale cari bicănuesc rodul său și anume: putrecul a fost încă un an de trainhb aspectul tuturor acestor puric i față de poziția ei, sutnt legate între e'e. Șin cadrul acestui T'ea'ism, o atitudine critică Poate să i se adapte pentru fenomenele trecutului după cum o atitudine certă, de optimism dedus pentru Viitor poate și trebuie să o împodobească Și să o lumineze. Teatrul, în simbda sa socială, este un instrument foarte puternic prin asocierile pe care le poate stârni și zările pe care le poate [UNK] [UNK] deschide. El se cere și se impune ,toat acasă din spectator , sufletul său. Lucrarea unui spectacol nu încetează cu ultima lăsare de cortină. Aceasta filmdu-i fórma, publicul nou solicită o împărtășire cu sănătate, cu robustețe, ,șicu lumină și elevație morală și sufletească de la spectacolele pe care le vede. Și firește că prins între public și dramă preschimbare, actorul nu va putea să întârzie a nu le lega pe amândouă într-un anumit fel Mai intâi, în lumina Celor arătate mai sus, rolul său social, ne apare deodată schimbat El capătă un mare prestigiu de oficiant în slujba unor înalte idei. Din această poziție izvorăsc i pentru el și îndatoriri morale și profesionale.Aceste îndatoriri morale ce se impun astăzi ca un lucru de la sine înțeles au fost de mult arătate și cerute de marii reformatori ai vieții teatrului de pretutindeni De la Stanislavki la Copeau și iarăși in disciplina teatrd11' ■"sovietic postrevoluționar, o idee de viață morală a actorului trece la un comandament. Iar întrucât priveze posibilitatea profesională, astăzi când puterea și orgoliul „stelei cap de afiș” a trecut de m tort in unitatea strictă a unui principiu de ansamblu orgoliu ce nu era operant decât în fața publicului burghez de odinioară cu anume năravuri și gusturi, actorul se Va lega Prin muncă onestă și meșteșug în sinfonia unei distribuții ca o Volegăsind încă destul loc, într’un anumit înțeles al artei sale, pentru evidențierea darurilor personale. Am căutat să arătăm Pe scurt și sumar sensul schimbărilor ce au început să se arate în Cele trei enfimente constitutive ale teatrului: public, dramă, actor, în ultimul an Un sens care indică un drum, și încă pe cel sănătos. Teatrul nu-și pierde pasul din mersul progresului colectiv. Să nădăjduim că, anul ce va Veni , va face să urce Cât mai Sus și cât mai temeinic. o ^ ............ '.____A ■"Pil f w • p r *'H y?x i' * r ? r v * v <t yy+ yy y j0 ft yy *)*y/ T iMRflli Ä <iiiiiniiimiiiiniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiM*imiiiiii[miiiimiiniiimimiiiiiii!tiii mtiiiimuiiimmimiiiiimiimimmiiiiim ANUL IIIIIAL 1947 de MARIN SARBULESCU vorbi dt’spre aportul literar și cultural al lui 1947, înseamnă a trece în revistă o lungă suită de înfăptuiri și manifestări, toate efective, cu adânci repercutări atât în conștiința artistului creator de artă, cât și într'a massdor largi cititoare. Procesul de clarificări artistice și culturale, început încă după 23 August 1944, când bunurile spirituale au devenit o avere de drept și de fapt a mulțimilor, s’a desăvârșit în cursul anului acesta, desvoltându se în reliefuri cu totul noul. Câteva glasuri întârziate care mai agitau stindardele de americă a unei problematice crize culturale, au fost reduse la tăcere de însuși ritmul creației artistice și de respectarea lui în public. Departe de a vegeta în preocupări lăturalnice artei, scriitorii au muncit asiduu îmbogățind bibliotecile cu opere de incontestabilă valoare. Este cazul să pomenim numele unor Mihail Sadoveanu, Petrescu, Demostene Botez, Cezar Geo Bogza, ș. a., fără a nu uita însă pe tinerii sau debutanții care au rupt anonimatul în luminoase explozii i de tident: Liviu Brntrilovhani(Oameni la pândă), Mihail Davidoglu (Omul din Ceatar), Constantin Streia (Sbucium), Petru Dumitriu (Euridice). Puși să optani pentru cea mai bună carte a anului, am subscrie poate pentru (Euridice), dacă n’am avea în față oamenii la pândă ai lui Liviu Bratoloveanu, care ne solicită printr’o perspectivă mai amplă de umanitate, și social. E bine să luăm act, de asemenea, de reapariția în arenă a lor Ion Barbu și Ion Marin Sadoveanu care, cu condeie întinerite și pe strune accdate în realitate, au fost prima dată oaspeții P” ‘tei literare. ■ * I Revista literară; iată unul din capitolele culturale de rezistență ale lui 1947. Apărută în primele luni ale anului, această bună și bane orientată gazdă de poezie, ■proză, critică și informație literară, a fost prezentă în actualitate de câte ori s’a simțit nevoia unei lucrări de atitudine chiar și în cele mai spinoase probleme estetice. Activată de prestanța unor semnături de mult consacrate (Sadoveanu, Victor Eftimiu, Ion Bărbu, Ton, Marin Sadoveanu, Zaharia Stancu, Iinșa Pană, H. Bonciu, ș. a) - ca și de vibrația a unor talente roții (Eusebiu Camilar, Liviu Pintoloveni, Geo Dumitrescu, Paul Georgescu, Vladimir Colin, Petru Vintilă, Marin Sârbulescu, Marin Preda, Ovid Crohmălniceanu, Traian Cosșovei , Ion Frunzetti, ș. a.). Revista literară s’a impus drept o tribună înaltă de seriozitate împreună cu Contemporanul, B&est luminos făclier de culture și orientare socială, care se bucurase încă de anul trecut prin atitudinea sa de justă prezență în ansamblul de fapte și probleme ideologice artistice actuale, — și alături de înalta Revistă a Fundațiilor Regale, ea a umplut un gol serios din publicistica noastră atât de văduvită înainte de reviste literare. Nu numai scriitorii români, dar și cei străini și-au aflat ospitalitate în paginile revistelor noastre de literatură. Cititorii au putut gusta astfel din gândul și slova unor Louis Aragon, Elsa Triolet, Vera Sober și alții care me-au vizitat țara. ■ " Despre vizitele acestea e bine să insistam mai cu seamă că ele au fost intercalate cu trecerile scriitorilor români peste granițe. In afară de Aragon, Elsa Triolet și Vera Indor, ne.au mai fost oaspeți numeroși sCrii Ori și ziariști din ță-prof. Al. Rosetti (Suedia, Belgia și Olanda), Eugen Jebeleanu Florica Cordescu (Ungaria), Geo și Bogza, Horia, Liman, Lucian Grigorescu (Iugoslavia) ș. a. in felul acesta, legăturile culturale dintre noi și țările străine s'au putut desvolta în forme favorabile, schimburile de scriitori, artiști și savanți contribuind la cunoașterea reciprocă a popoarelor dornice să colaboreze. In același sens trebuiesc Privite acordurile culturale încheiate cu Bulgaria — vizita făcută iarna trecută de d. Vasili Karasov, ministrul bulgar al Informațiilor, a fost semnificativă — Jugoslavia și Ungaria. De asemenea, abacenele date la București de d. Fopolb, dirijorul Operei de ti așa Stat din Sofia, reprezentațiile rotului Artistic al armatei Ansambulgare și încheierea acordului radiofonic cu Polonia, au fost r Ou semne în bucurătoare de apropiere între Uatourile însetate de progres. Tot la capitolul acesta e necesar a se sublinia traducerea în românește a câtorva capodopere sovietice (Mama lui Maxim Gorki, Război și Pace de Lev Tolstoi, Pe Donul liniștit, de Mihail Șolohtiv, Tânăra gardă a lui Fadeev) și prezentarea pe scenele noastre unor scriitori de rezistență ai litearaturii dramatice universale: Sha V, Priestley, Simonov, ca și reluarea unor Piese mai vechi de Molidre, Shakespeare, etc■ ■ In esență, anul 1947 a fost o etapă în plus pe drumul întoarcerii scriitorului către rosturile sale firești, acelea de a scrie pentru cât mai mulți, de a-și pune condeiul și talentul în slujba poporului și de ași conjuga opera de creație cu marile idealuri de pace și libertate ale omului. Lupta împotriva existențialismului și a altor curente artistice nesănătoase, expresii ale decadentismului burghez, a fost susținută tocmai în vederea purificării artei de tot ceea ce ar fi străin menirii sale, înfrățirea artiștilor cu muncitorimea a devenit anul acesta tot mai evidentă, manifestându se atât la congresele uniunilor și sindicatelor respective, cât și în sălile de spectacole și în biblioteci, unde muncitorii au început să fie prezenți în număr din ce în ce mai mare. Este un semn bun, pe care această trecere în revistă — cu toate lipsurile ei — nu se poate opri de a-l situa în tocul cel mai r'de- vecine, precum și oameni de i troiță și personalități Culturale. Nu treebuie trecută cu Vederea prezenta, fie chiar scurtă, în mijlocul nostru a marelui savant Henri Kallan și a eminentului pedagog sovietic Kairov-Dintre scriitori, artiștii, și savanții noștri au fost în străinătate d-nii Victor Eftimiu la Paris), de frunte. Louis Aragon ?în(*a Triolet % începând din 4 ianuarie 194S vt;țî pul«a ««Isi la toate - te, chioșcurile din capitolă s’i pn»" inesi re v'sta FLACARA săptămân il de ordină Șî artă al Uniunii Sindicatelor de Artiști, Scriitori, Ziariști, (U. S. A. S. Z), care și-a asigurat colaborarea fruntașilor scrisului, arfii dramatice, muziceî, plosticcî, criticei literare și artistice- istoria artelor literaturîi, presei, etc. În fiecare Duminică d|mineața cereți la eh|Oșcanii Dvs-, săptămânalul FLACARA organ deaptăți artei și literaturîî puse in slujba poporului. * GATALOG (n Caliîers France* Rouimanie, Ultimul număr al publicației cp apare la Paris, sub patronajul Asociației Franco-Române, găsiți, in afară de articole cu preocupări politice și economice, ce oferă o sinteză asupra vieții de la noi, și traduceri din criticii, poeții și prozatorii români. Revista publică trei poeme Philopide, o nuvelă de Petre de M. Iosif..Minciună’*/ un articol ăl ,lui Tudorianu despre Lovinescu, precum și traducerea textului lui I.’ovînescu ■Cariera mea critică” D-na Ruxandra Oteteleșanu publica un articol despre dansurile noastre populare. T.a cronici, d. Denys-Paul Rouibe se ocupă de ultimul volum al poetului Tristan Tzara .La Fuite” poem dramatic cu n«to multe personaje, care treptat își luminează »entimentele O operă dramatică a lui Ion Sava Repretatul director de ?cenS Ion Sava care a publicat și eseuri de critica artisticä și comentarii asupra realuiunii, a lăsat și o operă dramatică încă necunoscută. In a.rul de Decembrie , Revista Fundaților Regale" publica mnnologiul semnat de Ion Sava si întîiu'alt . Paricidul1", in care personajul își explică sentimente"«) ce au îndemnat la săvârșirea «nuî actinuman. TVJonologul este un pretext pentru pătrunzătorul și Ironistul sava de a analiza pro cheete tehnîceî teatra'e, în care *Expirația întârzie adesea aetîn nr.1 ca la operă, unde cântăreții intonează zece minute ,sâ mergem să fugim să ne ascundem‘', rămânând totuși pe loc. D. Jacques Lassaigne despre pictorul David Despre David, pictorul revoluției franceze, scrie d. Jacques Lassaigne in aceeași revistă, cântând să i reabiliteze, mai precis actualizeze pe acest pictor despre care s’a spus că picta statui si nu oameni in carne și oase. Dacă academismul acestui mare martor al grandoarei tragice a Revoluției Franceze este și astăzi nesatisfăcîior, în schimb portretele și unele compoziții ale sale apar acum in aoaltă lumină. El a căutat să proecteze o lume intr’adevăr eroică și sublimă. Acolo, unde David a căutat să-și tesumavizeze modelele spre a le ridica la tip și la sublim acolo opera lui e moartă convențională, demmși,’... . Dar in măsura in care r/fi írd d'n sonda fără greș trupurile și chipvipurit. sa ii invada pânzele și căi noi se deschideau artei“’, conchide Lassaigne, făcând uz de distincția intre cele două aspecte ale artei lui David, dintre care unul a fost salvat și rămâne bun nepieritor tocmai n intru cât viața nu a fost iseonicd sau ne a P’rtat fi isyonită. .,Moscow»” . Prezentare a Moscovei, văzută in viața-i compresă, cu oameni în peisajul ei, cu Istoria și realizăriei actuale, cu Revoluția care a făcut-o centrul unei noi conștințe mondiale, cu figurale marilor coriatori sovietici, cu contribuțiile ei literare, pastce, muzicale coregrafice — o astfzi de Moscovă vie Și plurală apare în noua carte a d-lui Andrei Tudor Carțea se îndurază .,Moscova” și a apărut în editura Casei Șocapor în bune condiții grafice. Vom reveni asupra ei. Craii vom reveni și asupira temeinicilor traduceri făcute după monumentalul roman al „Mi J.ew Tolstor - Război și Pace”, considerat de foarte mulți drept capodopera romanului realist‘, din veacul trecut și după romanul Lui Șolohov ,pe Donul Lini Traducerile a« apărut la Cartea Rusă care, de asemenea a publicat o documentată și cuprinzătoare monografie asupra lui Tolsttoi, scrisă de criticul și romancioriul Ion Biberi. , Comemorarea revoluției din 1848 Tot în legătură cu comemorarea anului 1848, se pare că scriu piese legate de evenimentele mărețe ale acestui an neuitait d. A. Kh'lenau și d. Ion Luca. Acesta din urmă se pare că lucrează la o viață a lui ’Vicoa ® Bălcescu pentru scenă, subliniind democratîsmul și viața eroică a marelui revoluționar de la 1848. Dar sunt necesare mai multe piese și romănescu g‘ețile lui Popa Șapcă, Îihail Kogălniceanu și alor revoluționari români pentru anul care comemorează centenarul revoluției opere care însă trebue să fie astfel scrise încât să rămâie umor î in istoria literaturii noastre. Narator r"- >• /‘/I ."t-pr" »• Mr.»* i'/ > * wo. asgai — i-f-194« Trăim o epocă de prefaceri, de fapte, de construcție activă, de confruntare dramatică a valorilor. In viața muzicală’ Imprejurudle sunt încă treze, fiindcă » nevoe să i se imprime caracterele funcțiunii pe care trebue si o împlinească ** In ciuda unor greutăți, muzica romînească se așează pe temelii solide• Se merge cu siguranță contra nesiguranțelor din trecut. Viața muzicală se încadrează treptat in realitățile sociale Cei ce slujesc astăzi muzica s'au încadrat in spiritul de muncă și disciplină, pentru ca eforturile sale cât mai minime, tot rezultatele cât mai desăvârșite. Muzica în slujba poporului va spunge curând un bun al întregului popor. O trecere în revista a unui an muzical, de chiar în mod sumar, e foarte instructivă. In rândurile de *<), din pricina lipsei de spațiu, vomu încerca să înfățișez numai o parte din ceea ce televe să relev c'i un b'lanț de îmbucurătoare perspective si realizari. In primul rând, relev, infințarea cenaclului, tinerilor compozitori români, in ale căror ședințe se înfătișează creațiile lor în fata compozitorilor mai vârstnici a instrumentiștilor si a criticilor muzicali. S'a format astfel un dircut intre compozitor, interpret și critică• Lucrările prezentate sunt apoi apreciate critic si in timpii discuțiilor se ivesc și se dezbat probleme practice si teoretice de mare interes. In ședințele care au avut loc au fost prezentați: Ștefan Mânjoianu cu un dans in stil românesc, Julian Musati.i Cu trei piese pentru plin Coral Preludiu. Pass Ocata", lucrări pline de sens"bditare interiorizată; Anatol Vitru cu două preludii, interpretate de d-na Irina Lăzărescu; Gngonu, cu un „bocet": Elîon Fedigiu trei schite in stil românesc pentru vioară la pian, la vioara d. Mircea Săulescu, la pian, compoziți Tul, și o ședință întreagă a fost închinată lucrărilor de muzică de cameră ale d-lui Alfred Mendelsohn-Dntre compozitorii mai in vistă care participă la aceste ședințe cu tez pe: Mihail Jora ,Mihail Rudncu L.o Kieper, Ion Chirescu, Fibhret Barbu, etc In aceste ședințe se va cristaliza desvoltarea in viitor a muncii româneși', începutul trebue continuat, pentru promovarea tinerelor talente creatoare și solstice. Tot in cadrul promovării talentelor creatoare și solistice amohtone. Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori ți Gazetari au organizat sub conducerea d-lor Mircea Brucar și Marcel Breslasu un cora de 40 concerte, cari vor avea loc in această stagune muzicala Până in prezent au fost prezentați: pianistul Gh. Haimos cu un recital; d-șoara Smaranda Gáspár, soprană de coloratură; d. Enigărescu, bariton, o te*dință de sonate de Beethoven pentru vioară și pian (D-nli Mircea Brucăr și Mircea Vasilescu), iar după sărbători concertele vor continua după programul fixat- Semnalăm grija unei cât mai curate și desăvârșite realizări artistice. Crearea orchestrelor simfonice și menținerea ceor vechi in câteva centre din țară, (Craiova, S.bu. Timișoara, Cluj, Iași etc.) dovedește înțelgerea pe care autoritățile superioare muzicale o au pentru dfvzarea muzicii simfonice in manele populare. In afară că aceste orchestre vor întreține in orașele respectve o viată muzicală, ele mai au darul de a promova tinerii dirijori talentați, care vor avea astfel posbilitatea să-și formeze repertoriul [UNK] să capete rutină și practică. Din aceste elemente se vor recruta în viitor dirijorii permanenți lu orchestrele „Filarmonica" ft . Radio". Relevăm deasemenea crearea conservatoarelor muncitorești, in multe centre din țară, unde tementele eu aptitudini spre muzică' vor avea nosbißtatea să primească instrucția necesară. La „Filarmonica” din București s'au petrecut schimbări. La direcția artistica și ca dirijor permanent a fost mumit d Constantin Silvestri. In această primă parte a siag‘urii. d-su a condus doar trei concerte. E de dorit ca cea mai mare parte a concertelor săle conduse de d-sa. Pretutindeni, orchestrele mari de Stat au dir’jotul lor permanent, iar numai la ocazi se Perindă dirijorii masai'A.,Filarmonica' a prezentat în primă audiție Simfonia Nr. 1 de Paul Constantinescu, Simfonia Nr. 1 de Ludovic Feldman A ’.Oratoriul de Crăciun" de Paul Constantinescu, iar din compozitori străini. . Mathes pictorul"" de Hindemith și ,Variațiunile pe o temă de Beethoven” de Roger- D. prof. Dimitrie Dinicu, noul director administrativ al Filarmonicii a adus ordine în această instituții a făcut încadrările conform legii, a reorganizat serviciile, a făcut fișele personaje ale tuturor membrilor orchestrei și a veni în ajutorul nevoilor de viați ale celor în suferință, i izbutind să le dea stimele și rnstul ei. Anul muzical «fe Dp. I. ROSMAN necesare] D. prof. Dimitrie Dinicu a stabilit raporturi cordicle cu orchestrc ..Radio", iar înăuntrul orchestrei ..filarmonca". colegialitatea, armonia si preiența cea mai perfectă. Știm că dorește înoire". materialului de orchestră cu știme ce ticsesc și aducerea de partituri noi, infințarea und bibroUci n'.'zicale atât pentru membrii orchestrei cât si pentru iub’toiL i q muz'Cá jtăju*cerea unui diapazon electric D. Era nou Cumm st-a ținut cu regulanta:L cu.Pfc" ‘„Ic e expecat ve ta t 'epcUu'le gestende de Sâmbătă după »• mază [UNK] Trebuie lăudată, măsura imită ö« .,Filai momea" de la aceste Upepți a acorda guruddți generale. Conferințele d-ln Ermiior Cii nac surd fermoase, serioase, instructive, prei,oase- totul fiind exprima cu căldura ei.Ca și cu multă sensibilitate, D-sa lămuiște și îndrumă pe ascultător, pe căile mrunate ale muzicii simfonice, face un efort de adeziune letală la experiența care se desfășoară sub ochhi noștri. Având dubiie, ușur nf de exprimare, tui vocabular legat d Clomac reușește admirbil jn intențiile _cz ș,le propune. Scceta'ea de Radio Difuziune ți-a morit orchestra pentru concertele de Joi seara, a înființat „ a doua orchesttă simfonică și a a.ordat toată atenția corului „Radio" de sub conducerea d-lui prof D. Belez, care se sitează astazi in funten forma"Hor cor,jî £, otU" ca activitate cât și din punct de vedere al realizărilor artistice• Societatea met posedă magnetofonul pentru imprimările necesare dure: funcționăți. Tocile acestea sunt real traine d-lui Matei Socor, directorul general al societății. Simfonia 9-a de Beethoven a fost realizată cu mijloace proprii, drijor, orchestră, soliști și core toți au aparținut instituției. In primă audiție , Matei Socor a prezentat „Petre si Lupul" de Prokofiev, iar d. Alfred Alessandresu „Simfonia" de Haciuiurian. Pentru prima oară d. D- Botez, a condus orchestra si corul Radio" i» „Oratoriul de Crăciun“’ de B pchlor Programele lămturitoare ale concerteRadio redactate de d. .Ioan Victor Pandelescu, marchează un început frumos, spre analiza cu teme a lucrărilor simfonice prezentate. Pentru prima oară în decursul stagii nelor muzicale, explicațiunile au fost însoțite de texte muzicale. Lăudăm această inovație frumoasă și instructivă a d-lui Paulescu-Pe drumul muzicii se poate insă prin cunoaștere și privire reciprocă,adevărata înfrățire intre popoare. Pe o scară mai mare s'au promovat relațiile culturale, muzicale cu popoarele învecinate D ntre dirijorii străini cari m-au vizitat’ cită vie: Sașa Popoff, Karel Ancerl, Charles Bruck și Lado Șomoghv, iar d'ntre soliști:- Jacques Thibaud, Marcique de la Bruchollerie- Elsa Glillitols EmTianova, Carlo Felice Cilario Antono Ianigro și Elise Osterfalvy-La Opera de Slat ne au vizitat următorii soliști bulgari:; Ilka Popova, Gheorghe Belev și Hristo Brambarov. De la Buda Pesta a venit cântăreața Iulia Orosz. Opera. de Stat a prezentat anul acesta ca premiere. ..Fidelio” de Beethoven; „Mireasa Vândută” de Smetana; .,Don Pasquale” de Donizzeti. ..Răpirea din Serai' de Mozat și a reluat ..Boris Godunov”. Baletul „Fântâna din Bacheisarai” s'a bucurat de un mare succes. 'ar țn a doua zi de Crăciun a avut loc promiera următoarelor balete: .. Soția Căpitanului' de Profeta. ..Mică poveste vieneză” de Millin Doia și ..Simfonia Fantastică1“ de Berlioz. Viața muzicală se îndreaptă cu pași repezi spre însănătoșire și pduce muzica pe răgasul vrednic de însemnătatea Matei Socor tmMWm W.1 Oopîts dint r'un club ANUL NOU IN UNIUNEA SOVIETICA muncitoresc dansând fin jurul unei figuri groteșt}