Timpul, februarie 1990 (Anul 1, nr. 25-44)

1990-02-01 / nr. 25

Pagina 2 # TIMPUL 1 februarie 1990 OPINIA LIBERĂ îți mai amintești. Poate, m­-ai uitat. Pentru aducere aminte iți spun că mă numesc Mihai Nițu. Ți-ai adus aminte ? Nici acum ? Să-ți mai spun că sunt tatăl a trei copii minori și că pe vremea lui Matei (de el impo­­­­sibil să nu-ți amintești, doar i-ai fost slugă credincioasă !) mai­ ai desfăcut contractul de muncă în mod abuziv ? Cred că acuma mă cunoști. Am stat 11 luni fără pîine. Cu toate amenințările celui care te ținea în brațe, asupra tri­bunalului, am avut câștig de cauză. Numai că, îți mai a­­mintești ?, ai fugit repede la protectori, unde am fost che­mat și eu și am fost ame­nințat să renunț la despăgu­birile bănești care mi se cu­veneau pentru cele 11 luni ne­lucrate. Tu nu-ți puteai în­chipui că nu se poate trăi fără salar pentru că aveai de toate. Ți se aduceau acasă porci în­tregi, calupuri de cașcaval, mușchiuleț, miei. Pot confirma acest lucru șoferii Ursu și domnule Partelly ? Bretan sau șeful de coloană Velcenescu, îți amintești ? Dar de mulți alții pe care i-ai obligat să-și părăsească locul de muncă pentru că nu-i mai voiai tu ? Fostul contabil șef Bagiu, încă un contabil șef, d-na Beța, șeful de autobază Bîță, șefii de coloană Purcăriță, Velce­nescu, Bocșanu, I­epădatu, șo­feri, casieri ș.a. Nimănui nu i-a dat de gîndit acest lucru. Tu erai cel mai bun, tu direc­torul I.T.S.A.I.A. Caraș-Seve­­rin. Erai oare cu adevărat bun ? Pe cînd erai director la S.M A. Brebu, în urmă cu 10-11 ani, oamenii din subor­­dinea ta nu te-au mai vrut și fugit repede la protectorii tăi Ciorman, Pele și Pîrvu. Ei te-au salvat, pentru ca să nenorocești un alt colectiv. E timpul însă să te retragi. Mihai MITU Caraș-Severin fost șofer la I.T.S.A.I.A. Despre bacalaureat Sîntem elevi în clasele Xl-a din cadrul Liceului de­­ Matematică-Fizică Reșița și, sperînd că sîntem în asenti­mentul tuturor elevilor din clasele a Xl-a din județul Ca­raș-Severin, dorim să ne ex­primăm părerea cu privire la examenul de bacalaureat pe care-l vom susține în vara a­­nului 1991. Avînd în vedere că elevii claselor a XI-a au susținut în vara anului 1989, examenul de treapta a doua, credem că examenul de bacalaureat tre­buie să se dea și în anul 1991 din trei materii. Apreciem introducerea ca materie de bacalaureat și a unei limbi străine, dar în con­dițiile în care au avut loc orele de limbi străine pînă în prezent, credem că susține­rea și promovarea examenelor la această disciplină este a­­proape imposibilă. De aseme­nea, solicităm din partea Ins­pectoratului Școlar Județean Caraș-Severin un reprezentant cu care să discutăm proble­mele de mai sus. Vă mulțumim în numele elevilor din clasele a Xl-a, pentru care semnează : Remus Nistoran, Daniela Bocșa, Ca­melia Truia, Diana Nistor. Apel către suplinitori Cadrele didactice suplini­toare din județul Caraș-Seve­rin sunt rugate să participe la ședința de constituire a sindi­catului liber a cadrelor didac­tice suplinitoare în vederea unei unități de interese și ac­țiuni în munca lor. Intîlnirea va avea loc în amfiteatrul Liceului Indus­trial nr. 3, duminică 4.02.1990, ora 10. Un grup de profesori suplinitori DI. Petrescu forțează fotoliul directorial Ne amintim cu toții cîtă vîlvă a produs, în vara anului 1986, procesul domnului Pe­trescu Tiberiu, fost director la I.L.P.P. „Peco“ Reșița care, îndeplinindu-și în chip „ori­ginal“ sarcinile de serviciu, a făcut o „gaură“ în bugetul unității de 75 000 lei. Alți 94 000 lei i-a „acceptat" drept cadouri din partea unor an­gajați ai întreprinderii. Pen­tru aceasta a fost condamnat la patru ani închisoare con­form art 223, alin. 1 cod pe­nal. Domnul Petrescu a avut însă noroc: în același an, prin Decretul 185/1986 a fost grațiat. La puțină vre­me, oameni de bine l-au a­­jutat să revină la aceeași În­treprindere evident nu ca di­rector. El nu și-a uitat însă vechile ambiții. Din nou vrea să parvină o face prin dl. Ivan C., finul său, care este gestionar coordonator la de­pozitul Peco din Reșița, care fin, împreună cu alți subor­donați fac tot felul de depla­sări pe la depozitele Peco din județ spre a-i „convinge“ pe aceștia să-l realeagă pe nașul (dl. Petrescu) măcar în con­ducerea Consiliului Frontului pe întreprindere. Toate aces­tea ne fac să ne întrebăm : oare eroii revoluției s-au jert­fit pentru ca aceleași persoane să poată conduce pe mai de­parte după modelul fostului dictator ? Tocmai ei, care au încurajat delapidările să ne reprezinte interesele ? Ce ga­ranții morale ne mai oferă ei? Un colectiv de oameni ai muncii care și semnează petiția Din tolba cu scrisori • Cititorii Dorel Picuți, A­­na Gherescu, Luchian Petria, Ioana Bitan, Mihai Brancu, A­­na Cionea, Cornelia Stolojes­­cu, Nicu Picuț, Mioara tuț. Marina Dinu, de la Foc­­res­taurantul „Diana“, din Băile Herculane, sunt semnatarii u­­nei scrisori prin care cer dez­mințirea celor publicate în ziarul „Timpul“, nr. 14 din 19.1. a.c., la adresa șefului u­­nității, Harambașa Pascu. Aș­teptăm opinii și din partea altor cetățeni din Băile Her­culane. Îndeosebi a turiștilor.­­ Tom­a Peșterean, din Bor­­lova, nr. 326, cere să fie cla­rificată mai repede problema distribuirii ajutoarelor pen­tru cei săraci. Cum lucrează consiliile Frontului Salvării Naționale ,Oțelu Roșu, încet, dar sigur Orașul Oțelu Roșu nu s-a bu­curat nicicînd de vreo prioritate anume în rezolvarea multiplelor probleme cu care se confruntă locuitorii. Tergiversarea unora, indiferența manifestată față de altele au contribuit la amplifica­rea stării de nemulțumire a oa­menilor. E drept, câteva din pro­blemele acute se află acum pe drumul rezolvării. Inginerul Mir­­cea Fanea, președintele Consiliu­lui orășenesc al Frontului Salvă­rii Naționale, și primarul orașu­lui, dl. Mihail Olaru ne spuneau, de pildă, că într-o lună a intrat în magazinele din oraș atîta car­ne cît în două trimestre altădată. La fel și unt. Lipsesc însă ouăle și dulciurile. Este în curs de re­zolvare trecerea magazinelor din cartierele Cireșa și Mal din sub­­ordinea cooperației de consum la I.C.S.M., pentru ca cetățenii de aici să nu mai fie condiționați la cumpărarea mărfurilor de pre­darea unor produse agricole. Sînt însă și destule probleme care so­licită operativitate în rezolvare. In Zona Tineretului, de exemplu, există opt blocuri locuite de ti­neri familiști ori necăsătoriți ca­re in loc de acoperișuri cu șar­pante au hidroizolații prin care apa se infiltrează nestingherită „înfrumusețînd“ apartamentele cu igrasie, condens, etc. Fenomenul este vizibil mai ales la etajele superioare care sînt, de fapt, și nelocuite. Șeful brigăzii de con­strucții a I.A.C.M., dl. Manole­lana este gata să refacă acest neajuns, dar cine oferă banii ? Tot de la președintele consiliului aflăm că se așteaptă o interven­ție fermă la Inspectoratul Silvic Județean și întreprinderea pen­tru Exploatarea Pajiștilor, de a le reda in folosință proprie, ce­tățenilor din Mal, Cireșa și Oha­ba, fostele lor domenii de pășu­­nat, în vederea dezvoltării pe baze noi a zootehniei. Ar fi apoi problema creării de noi locuri de muncă. La primărie se află deja circa 600 de cereri de angajare. O mare parte dintre acestea s-ar putea rezolva prin urgentarea aprobării investiției pentru dez­voltarea capacității de producție la actualul atelier de tuburi fle­xibile aparținător de întreprin­derea de accesorii „Văliug“ din Reșița. Poate că ar fi momentul ea la frămîntările inginerului Augustin Rodina, căruia îi apar­ține acest proiect de dezvoltare să se alăture urgent și primăria, consiliul Frontului, etc. Numai printr-un efort comun cresc șan­sele rezolvării. E nevoie de a­­ceasta și pentru îmbunătățirea transportului în comun. Nu este normal ca trei ore dimineața și tot atîtea după amiază transport­­ul să fie efectiv paralizat. Ur­gent legătura cu conducerea NJ.T.L. I Orașul se întinde pe cca. 7 km lungime și nu e nici o plă­cere să-l străbați pe jos. Gheorghe 001.07 Producția (Urmată din pag. 1) lucru. Ei solicită ca, în grupurile sociale, să curgă și apă rece, pentru că prin robinete și dușuri vine numai apă fierbinte. Au ne­voie de detergenți și săpun, de banalele lavete. Și, desigur, trep­tat, de hainele de protecție în bună stare. Sunt cerințe îndreptățite. De satisfacerea lor au datoria să se preocupe compartimentele de specialitate, serviciile de aprovi­zionare, șefii de secții, maiștrii. Dar mai ales acum, revine con­siliilor de administrație din toate întreprinderile, de a inventaria responsabilitatea urgent fiecare factor material care contribuie la garantarea unor condiții sociale de muncă corespunzătoare tutu­ror salariaților. La rândul lor, sindicatele libere — depășind e­­tapa „luptelor pentru putere“ și a organizării — sunt chemate ca peste tot să se preocupe atent de aceste probleme. (i­n.). . Ne bucură gîndurile ti­nerilor originari din satul De­­linești de a se reîntoarce aca­să, lingă pămînt, „acum, cînd e nevoie mai mult ca oricînd de noi“, cum ne scrie loan Lupșoreanu. Socoteala din tirg­ ­ Ormare din pag­uf­larea alegerilor, după numeroase căutări organizatorice și metodo­logice — s-ar fi cuvenit, oricum o mai bună pregătire a lucrări­lor — după discutarea unor se­turi de propuneri, parte refuzate chiar de cei vizați, specialiștii din agricultura județului Caraș- Severin și-au (re)ales conducerea. Astfel, în majoritate, au fost de­semnați în funcții domnii Gheor­ghe Ciorman,director general, Pe­tru Brie, director general adjunct, Tiberiu Bontilă, director ,cu pro­ducția vegetală, și Pavel Bălan, director cu producția zootehnică. Se cuvin subliniate, totuși, ca­racterul democratic al alegerilor și modul demn în care acest u decurs, denotînd, cum s-a a. A, deplina luciditate a tuturor ce­lor prezenți, raportate la compe­tența cunoscută a celor (re)aleș. S-a evidențiat în încheiere, de asemenea, necesitatea ca, după acest important moment din via­ța agriculturii județului, toți cei prezenți să-și continue activita­tea în unitățile pe care le repre­zintă, pentru recuperarea întîr­­zierilor deja înregistrate, pentru a putea asigura astfel, în acest an, producțiile necesare aprovi­zionării corespunzătoare a popu­lației, îndatorire de maximă im­portanță pentru acest sector de bază al economiei naționale. (Ma­rius GHIBUȘ). Pe calea... laptelui (Urmari iin pag. I) cești îngrijitori, iau salarii de directori , peste 4 000 lei I Dl. Ion Petra, președintele cooperativei, era însă numit . Fabrica de Bere nemul­din Ciclova nu le livrează borho­tul promis care ar influența și mai mult producția de lap­te. Era mîhnit însă și din alt motiv : o serie de cetățeni din sat, care nu s-au om­orît nicio­dată cu munca la C.A.P., um­blă acum cu tot felul de in­trigi, contestîndu-i meritele și minimalizind tot ce s-a făcut bun în această unitate. Păcat . Dorința de răfuială a unora trebuie urgent stopa­tă. Pînă nu e prea tîrziu s Basmul­­ în ecuație scenică , „Micuța Dorothy“ — premiera de duminică 28 ianuarie — este un text afirmativ, cumva reali­zatorii îi dau șansa de a se tran­sforma în întrebare, adică de a cîștiga în tensiune,, deschidere, trăire. Adaptarea Silviei Kerim după „Vrăjitorul din Oz“ de Frank Baum — pusă in scenă de actorul Grigore Alexandrescu — are a înfrunta pericolul schemati­zării, iminent cînd e vorba de estetica basmului. „Narațiunea “ e una singură și grozav de plă : eroii basmului parcurg, sim­cu peripeții, drumul spre marele vrăjitor. Un basm al călătoriei, deci. O însoțim pe Dorothy (Lu­minița Dinulescu) într-o fasci­nantă aventură care, la început, i se întîmplă și pe care, treptat, o înțelege, și-o asumă și o con­duce. Rolul, deși principal, nu e de invidiat a fi tot timpul în scenă și a trăi mereu altfel jocul în inevitabile atitudini-tip e o încercare dificilă. Dorothy nu caută altceva, în ea nu se produc schimbări spectaculoase. I se o­­feră drumul spre Oz și pornește pe el tocmai pentru a se întoar­ce, pentru a rămîne, adică, ega­lă cu sine. Călătoria ei nu are șansa de a deveni destin ; de a­­ceea e interpretată, cu candoare și simplitate, în registrul uimirii sau mai degrabă al bucuriei de a fi uimit. De a se minuna, la modul fermecător și generos, „Ui­te, Tic !“ este poate exclamația cea mai frecventă. Iar cățelușul Tic (Diana Boboc) privește și el, dar altfel, mai bosumflat, mai precaut, mai sceptic. Intr-o sim­patică și extrem de mobilă (la propria) interpretare, cățelușul participă la aventură într-o ati­tudine mustrător — întrebătoa­re : („Cine sunt ăștia, Dorothy?“). Sperietoarea de ciori (Emil Șer­­ban) caută un dram de minte ca să înțeleagă situațiile în care se află, „cum ar fi de exemplu si­tuația că nu am minte“. Inter­pretul construiește, într-adevăr, un irezistibil comic „de situa­ții “. E zăpăcit, buimac, impre­vizibil, de o istețime bine camu­flată. Privește năuc, se năruie ca o păpușă (cît break-dance o fi făcut Emil Șerban pentru rolul ăsta ?), e In contact direct cu sce­na, cu sala, cucerește și re­cuce­­rește publicul pînă la ultimul strop de aplauze, ca un versat, ca un trișor pe care circar a­­jungi să-l iubești, tocmai fiindcă „te cîștigă“ printr-un truc nou, hazliu și seducător. Și iată că piesa cîștigă consis­tență scenică într-un crescendo bine dozat. Omul de tinichea (Grigore Alexandrescu) aduce alt ritm al mișcării, Papanaș — Leul cel laș, un frumos joc de nuanțe interpretative, iar vrăji­toarea e reușită Zug-Zag (Iuliana Doru), intensitate a „negativu­lui“. Actorii în dublu rol (epi­sodic) sunt și ei plauzibili. Remar­cabilă, chiar, Anca Oprișan (pi­tic sau, mă rog, spiriduș — maimuță înaripată), statuară pes­și te poate Camelia Ghinea în Zî­­na albă (dansatoare frenetică în maimuță înaripată, alături de Mari Șerban și Doina Alexan­drescu), de o veselă și alunecoasă sobrietate Radu Bînzaru, mai­muțoiul șef (totuși parcă din rol s-ar putea „scoate“ mai mult), destul de convingător Marin U­­droiu (prezentatorul, Vrăjitorul, Paznicul).­­ Deci, un spectacol bine lucrat atît sub raport artistic (și aici muzica lui Marius Țeicu înseam­nă enorm), cit și tehnic (regia tehnică D. Alexandrescu, grafia Ion Bobeică, lumini scene­Gh. Velcea), care nu își înăbușă, sub feeria momentului, sensurile de profunzime. O aventură a copi­lăriei, a drumului, a găsirii pro­priei identități, plus o imensă în­trebare fără răspuns : totuși, cînd devenim noi înșine ? Radu CIOBOTEA

Next