Timpul, aprilie 1990 (Anul 1, nr. 76-95)

1990-04-01 / nr. 76

Pagina 2 • TIMPUL In curînd, o nouă firmă: „T­AXI-P“ • ... dar nu in afara legii și nu cu benzină din re­zervorul tuturor ! Mai mulți cititori nu s-au adresat pentru a afla amănunte cu pri­vire la posibilitățile de organiza­re a activităților de taximetre particulare pe baza prevederilor Decretului nr. 54/1990. Astăzi, sîntem în măsură să-i informăm despre ultimele precizări elabo­rate de Comisia Națională pentru Industria Mică și Servicii Iată amănuntele solicitate: 0 Pentru autorizarea unor a­­semenea activități persoana ca­re conduce taximetrul va prezen­ta viza medicală „apt" pe anul 1990. Această viză se reînnoiește anual • Inspectoratul Județean al Po­liției eliberează solicitanților a­­vize care au în vedere compor­tamentul persoanelor respective sub toate aspectele. • Ținând seama de necesita­tea de a garanta siguranța cir­culației, viața și sănătatea per­soanelor transportate, solicitanții de autorizații vor efectua revizii tehnice la autoturismele utiliza­te. In ateliere specializate. Revi­ziile tehnice se execută potrivit normelor în vigoare ce se aplică autovehiculelor aflate în parcul auto de stat din economie. • Inscripția „TAXI — P“ es­te obligatorie pentru autovehicu­lele taxi particulare. Aceasta va fi montată pe acoperișul autotu­rismului sub forma unei casete luminoase de culoare galbenă. Inscripția „TAXI — P“ va avea aceleași dimensiuni ale casetei și literelor ca și la taximetrele de stat. • Potrivit Normelor guverna­mentale, aprovizionarea cu car­buranți a taximetrelor particula­re se poate face numai pe bază­­de contract încheiat cu întreprin­derea „PECO“. Atragem atenția în mod deosebit asupra acestui aspect, deoarece aprovizionarea In afara contractului poate pre­judicia proprietarii de autoturis­me care nu organizează aseme­nea activități. Or, trebuie să fim lucizi , putem consuma numai a­­tîta benzină, cită avem. (T.J.). Călătorie de­ „plăcere“ (Urmare din pag. 1) granița și să le fie de bine. Ce mai contează în aceste condiții bunul simț ? E o noțiune ceau­­șistă. Spre prinz­re punctul de trecere apropiem de Am făcut cîteva fotografii. Văzîndu-mă loan Ursu, de culoare din Bocșa, mă întreabă dacă mă poate a­­juta cu ceva. Pînă la urmă a­­junge la concluzia că l-aș pu­tea ajuta eu De ce ? S-au întors vameșii români. Niște țipi impo­sibili. Pentru nouă garnituri de pat duble. De restul n-a mai amintit. Să-i dau la ziar să vadă lumea cum se poartă cu oame­nii cinstiți. Dar să scriem că n-a avut decit numai cinci garnituri... simple, l-am satisfăcut dorința, în sfîrșit am trecut. După a­­proape 11 ore de stat în vamă. La prinz, cînd orice om serios ar fi vrut să se întoarcă. Ca să nu mai spun cu ce chef. Și pen­tru ca tacîmul să fie complet, la întoarcere seara am mai stat alte două ore la graniță. Și dacă de fiecare dată vameșilor nu li s-ar fi făcut milă de suferința românilor, timpul de tranzit s-ar fi dublat. Dar cu toate acestea, ritmul ăsta îndrăcit, cu cozi in­terminabile a continuat toată săptămîna, iar așteptarea a du­rat chiar și peste 15 ore. Asta ca să-ți piară cheful de excursii peste hotare. B. PETRUȚ De ce a divorțat Mariana?­­ In februarie 1981, doi tineri, care cred în dragostea lor, se prezintă în fața ofițerului de stare civilă și spun: „da“. Ar fi fost imposibil în acele clipe s-o convingă cineva pe Mariana, că numele celui de care-și leagă viața — MIN­CIUNA — poate fi chiar un... mincinos. Pe ce tînâră, în asemenea momente, o poți convinge că alesul inimii o va dezamăgi ?t... Pe Mariana însă a convins-o viața și pur­tările soțului său Neînțelegerile s-au ivit mai repede decit s-ar fi așteptat oricine. Mai mult, acestea au generat o serie de animozități, ca să nu le numim scandaluri. Totul și toate porneau de la aceeași cauză — alcoolul. Iubitului său soț nu-i plăcea să muncească, de fapt nu era încadrat nicăieri, în schimb îi plăcea alcoolul, iar de la beții la scandaluri lucrurile alunecau ușor. Om liber (adică fără ocupație), cu harul băuturii, Mirică al nostru a avut timp să-și descopere o pasiune nouă, o pasiune de suflet, de „of“ și de inimă albastră, care îmbrăca chi­pul altei femei Așa că a uitat de Mariana. A uitat-o și a părăsit-o. Ce să faci, întotdeauna „ pentru asemenea bărbați ultima iubire este cea mai mare, dar cea mai mare nu este niciodată ultima ! Dacă ar fi uitat-o numai pe Mariana poate că lucrurile ar mai fi de înțeles, dar și-a uitat și cei doi copii : Andrei, de 6 ani, și Radu- George, de 4 ani. Acesta este cel mai condam­nabil gest. Tatăl cuc și-a luat zborul. Din clipa în care și-a părăsit căminul, în octombrie 1987, copiii nu l-au mai văzut, el nu s-a mai inte­resat de ei, nu le-a trimis nici măcar de un leu bomboane Nu-l interesează dacă au ce munca, dacă au ce îmbrăca. Doar de aceea co­piii au mamă, să le asigure de toate, inclusiv căldura sufletească și lecțiile de viață. Ca urmare, Mariana a cerut divorțul. Beții, scandaluri și abandonarea copiilor, a căminului — acestea sunt motivele pentru care Mariana (și atîtea alte femei aflate în situația ei) cere divorțul. Decit asemenea tați mai bine își cresc singure copiii. Dorina SGAVERDIA . Din 3 aprilie, prețul ziarului „Timpul“ la vînzarea liberă va fi 1 leu. Pentru a­­bonați, prețul rămîne în con­tinuare 50 de bani per exem­plar. Deci, abonamentul va costa 13 lei pe lună, 39 lei pe trei luni, plus taxele de dis­tribuire la domiciliu. Comerțiambada . Luni 26 martie, împreună cu dl. maior Io­nel Munteanu și cu dl. căpitan Dumitru Micu de la Poliția economică a municipiului Reșița, studiem mutațiile survenite în comportamentul comercial. Un studiu mai mult sociologic al ce­rerii și ofertei și al circuitului mărfurilor spre cumpărători. Concluziile sînt cu totul u­­luitoare. Iată-le în sinteză : La primele ore ale dimineții polii magne­tici ai comerțului înregistrează surprinzătoare schimbări de sens. Dacă pînă acum magazine­le de desfacere cu amănuntul prezentau oarece interes pentru cumpărători, de-acum ele încep să intre în umbră. Vadurile cu afluență ma­ximă pentru cumpărători încep să devină Ba­zele cu ridicata. I.C.R.T.I., I.C.R.M., I.C.R.A. Mai ales I.C.R.T.I. concurează de-a dreptul cu Mecca în ceea ce privește numărul celor care vin aici în pelerinaj. Printre pelerinii serioși care au la ei plase și sacoșe sunt recunoscute și unele persoane simandicoase care vin aici cu mașina. Sunt apreciate după performanțele zil­nice drept profesioniste. Nu sunt inoportunate acum, ci li se studiază doar scenariul. Pentru că după secvența de î nceput, urmează celelalte secvențe cu finalul în bazarul iugoslav. Poliția economică dorește un film complet al circuitu­lui mărfii. La I.C.R.T.I., odată cu pelerinii sosesc și discipolele zeului Hermes: gestionarele de la magazinele cu amănuntul. Cele care poartă semnul lui Hermes chiar pe efigia magazinului lor sunt așteptate aici cu brațele deschise. Pen­tru că numai ele, cu steaua lor norocoasă, pot să răsfețe zeiește pe oricine. De pildă, doamna Maria Croitoru, de la magazinul Hermes 2 al C.P.A.D.M. Reșița, prin altruismul pe care ll manifestă, pare chiar purtătoarea de cuvînt a zeului comerțului. In contextul libertății și de­mocrației pe care le trăim acum, doamnei M. Croitoru i se pare rușinos să mai existe obsta­cole în calea comerțului. Opinia aceasta este repede împărtășită de doamna Maria Crișu, șefa depozitului tricotaje și de domnișoara Anuța Vîrtic, șefa depozitului încălțăminte de la I.C.R.T.I. In dialogul plin de inventivitate pe care îl au cele trei pe tema înnoirii comerțu­lui se concluzionează că principiul “îți dau ca să-mi dai" rămîne referențial. In consecință, cele două șefe de depozite oferă fiecare doam­nei M. Croitoru este un aviz însoțit de sume consistente. Un aviz însoțit de 11 400 lei repre­­zentînd diverse tricotaje (chiloți, treninguri, bluze, șosete flotir etc.) și încă un aviz cu 14 400 lei reprezentînd încălțăminte (pantofi de femei și bărbați și adidași), mărfuri care s-au vîndut în depozitul I.C.R.T.I., fie personalului de-aici, fie altora, după legile noi ale comerțului. Pătrunsă de adevărul că „ce dau și cît dau, din ceea ce au în depozite tot comersanții de la I.C.R.T.I. dispun“, doamna M. Croitoru a simțit nevoia să-și manifeste și domnia sa generozi­tatea pe ritm de lambada. Să-și dea, adică, în petec și pe cont propriu. Și a făcut-o imediat S-a pus să vîndă repede prosoape chiar pe ram­pa I.C.R.T.I. Și colac peste pupăză a avut și succes. Numai că cine dă repede dă și îndoit. Mai ales cînd socoteala o cere Poliția economi­că. Și ca un făcut, exact în momentul cînd și­retul zeu Hermes ațipise și el o clipă, uitîn­­du-­și răsfățata cu capul în nori. A riscat și dum­neaei un pas de lambada la I.C.R.T.I. și acum mai riscă unul la inventarul“ dispus de U.J.C.C. Stop. I. IOSIF 1 aprilie 1990 --------------------------------------------------------------------------­ Temperatura termoficării, la zi Din dorința de a răspunde co­rect și operativ la o serie de probleme ridicate de cetățenii ju­dețului în scrisorile adresate re­dacției referitoare la activitatea de termoficare, ne-am adresat domnului ing. Gheorghe Mutaș­­cu, noul director al întreprinde­rii Județene de Gospodărie Co­munală și Locativă Caraș-Seve­­rin. — Așadar, domnule înainte de toate vă rog director, să fa­ceți referiri la tarifele la energie termică care vor fi aplicate o dată cu apariția Decretului-Le­­ge nr. 56/7.02.1990. Cum se apli­că noua tarifare 7 — Decretul-Lege prevede uni­formizarea tarifului la energie termică la 220 lei Gcal/h, indife­rent de combustibilul utilizat. In­fluența noilor acte normative se va simți deci acolo unde se uti­lizează combustibil lichid ușor și cărbune, diferența pînă la 345 și respectiv 600 lei Gcal/h supor­­tîndu-se din bugetul Deși municipiul Reșița, statului, orașul Oțelu Roșu și o parte din locuințe­le din Bocșa și Caransebeș, unde funcționează centrale termice cu gaz metan, nu beneficiază de prevederile noului decret-lege, tariful de 220 lei Gcal/h fiind a­­celași cu cel prevăzut în prezent. — Pînă aici, este în regulă. Dar de ce s-a întîrziat aplicarea decretului-lege, cetățenii fiind „taxați“ ca atare? — Faptul că Ministerul Finan­țelor ne-a comunicat de abia In luna martie valoarea subvenții­lor pe trimestrul I 1990, ne-a determinat să aplicăm noile ta­rife începînd de abia cu aprilie. Cheltuielile efectuate luna și încasate de la populație în lu­nile ianuarie și februarie vor fi compensate în lunile următoare. — Domnule director, știm cu toții că un confort optim în lo­cuințe reclamă și apă caldă me­najeră permanent. Referitor acest imperativ am dori să cu­m­­noaștem punctul de vedere al U.G.C.L. Caraș-Severin. — Da, înțeleg ce vreți să spuneți. Sunt întru totul de acord că situația este necorespunză­­o­re. Numai noi știm cu ce e­forturi și.. dureri de cap am reușit în această iarnă să sa­tisfacem cît de cît nevoile mini­me de confort în locuințe. Sîntem la „pămînt“ cu instalațiile ter­mice, cu dotările strict specifice, motivele fiind cunoscute: redu­cerea an de an a fondurilor ne­cesare întreținerii și exploatării­­ acestora, frînarea dezvoltării ca­pacităților de producție. Recent, am analizat în consiliul de ad-­­­­ministrație chiar mărirea pro­gramului de furnizare a apei calde menajere. Vă informez cu părere de rău că întreprinderea nu dispune deocamdată de capa­citățile de alimentare cu apă ne­cesare rezolvării acestei cerințe. Am făcut și cîteva experimentă­ri la Reșița, dar din păcate , nu au dat roade. Uzina de apă­­ nu poate pompa debitul de apă necesar asigurării apei potabi­le și apei calde menajere dep­­otrivă la parametrii Parcurgem o perioadă solicit­­*!­ decs de critică. Problema apei calde­i menajere nu se poate prea curînd. Personal am rezolva fost la IPROTIM susținînd onorarea unei comenzi de executare a do­cumentației pentru extinderea instalațiilor de alimentare cu apă. Dar investiția va dura cir­ca 2-3 anii Că este mult sau pu­țin, aceasta este situația reală. Știm că avem noi răspunderi din acest punct de vedere. De aceea sîntem optimiști și ne vom strădui să scurtăm cît se poate de mult termenele de execuție a acestor lucrări. Convorbire realizată de Marius MORARU 1 După ploaie, veniți lume ! Așa cum am promis, ieri, 31 martie a.c. am revenit în piața de lucruri vechi din in­cinta Complexului sportiv „Gloria“. Oarece schimbări le-am văzut de la intrare. Cinci domni zdraveni, numai buni de ..., asudau din greu rupînd bilete de intrare. Le-am spus că nu dorim să mergem la meci, dar n-a ținut. Noi am scos câte zece lei de persoană și aur, pentru că de la ei n-am scos nimic. Nici cine sunt și nici măcar cine a pus afacerea pe picioare. Da­că aflăm, promitem să nu fa­cem din asta nici un fel de secret. înăuntru, lume, lume ! Re­­șițenii au învățat drumul, dar în rest. .. Aceleași produse de import, noi-notițe, aceeași bișnițari, mai blonzi sau mai bruneți „Uite popa, nu e po­pa“, în plină competiție, plus bomboane agricole din greu. Totuși, în comparație cu sîmbăta trecută, puținele nou­tăți merită să fie consemnate. Iată-le , a apărut elasticul — știți dumneavoastră pentru ce — cu zece lei metrul — și treiningurile de trei mii Pre­țul perechii de „adidași“ a scăzut însă senzațional: de la trei mii la două mii cinci su­te lei (tot nu cumpără nimeni), dar cutia de farduri a cres­cut la patru sute cincizeci. Să te ia durerea de cap ! Am salutat respectuoși pe domnii cu biletele și am ple­cat, nu înainte de a surprinde o frîntură de conservație ve­nită dintr-un grup de tinere fete : „N-aveți ore ?“ „Ba da, dar am chiulit la română“. Pe sîmbăta viitoare, Mircea CAV­ADIA

Next