Timpul, iulie 1991 (Anul 2, nr. 126-147)
1991-07-02 / nr. 126
TOPOR ROMÂN. NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÎN TINE COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT Europa de Est: sfirșitul alianțelor . Ieri, 1 iulie 1991, la Prasjliga, s-a jucat ultima carte a ■I Tratatului de la Varșovia. Ceremonia, în cadrul căreia șefi [ de state și guverne ai țărilor ] foste membre au consfințit [r de jure sfirșitul alianței politico-militare din Europa de Est, marchează o importantă pagină de istorie în viața continentului. Actul survine la trei luni după dizolvarea structurilor militare ale pacsitului (30 martie a.c.) și la trei zile de la dispariția «Consiliului» l' de Ajutor Economic Reci» (CAER). Odată cu aceasta, Pactul Nord-Atlantic 1 (NATO) rămîne singurul bloc politico-militar în Europa, pî JPână în momentul în care o decizie va fi luată și în privința existenței lui, în consens cu pe noile raporturi de putere continentale. Deocamdată, o asemenea posibilitate nu se întrevede. Desființarea Pactului de la Varșovia — consecință logică a transformărilor din Europa de Est — pune în ecuații impare, previzibile sistemele de securitate ale fostelor țări socialiste. Numeroase personalități politice și militare din Occident au declarat că nu este oportună absorbirea lor în NATO. Pe de altă parte, mecanismele instituite în cadrul Conferinței pentru Securitate Și Cooperare în Europa (CSCE) nu au devenit operaționale și pare că nu au capacitatea .a proteja o regiune a conti—rentului în care, în ultimului an, tensiunile interne și ii- ■ tei'-țări iau o tot mai mare amploare, până la limita exploziilor ireversibile. Criza din Iugoslavia și situația din vestul URSS, îndeosebi în țările baltice, sunt avertismente care nu pot fi neglijate. Pe de altă parte, dispariția CAER pare să dubleze vidul de securitate militară de aici, cu noi complicații, încă și mai mari, de ordin economic. Rarefierea pieței materiilor prime și mărfurilor, a fluxurilor comerciale între țările din Europa de Est își vădește pieta urmările Este deci cu înțeles de ce, dincolo de aerul degajat și jovial al demntarilor prezenți la Praga, semnele unei îngrijorări puteau f descifrate în profunzimile ceremoniei. Este timpul să spunem că , de-a lungul deceniilor, România a menținut în Tratatul de la Varșovia și în CAER o atitudine relativ constantă de respingere a încercărilor permanente ale unor țări membre în primul rînd, URSS - de a le transforma în instrumente de dominație economică și politică, militară asupransamblului regiunii. A fos gestul de demntate național al unui alergător solitar. „Cel deschis“ • în premieră mondială, sâptămîna trecută s-a derulat cei dinții zbor de observare București — Budapesta și Budapesta — București, cu caracter demonstrativ, pe baza acordului „Cer deschis“, încheiat de România și Ungaria. Timotei JURJICA Tramvaiul cu cai Negocierea salariilor s-a soldat la I J.T.L., cu două demisii de răsunet — dna contabila,el Damian și dl inginer-șef Florescu — și cu arbitraj din partea Direcției Muncii. A urmat apoi, ca prim semn al „redresării“, un accident cu totul și cu totul stupid, cînd un tramvai-fantomă a pornit singur la drum și nu s-a oprit dorít atunci cînd a reușit să facă praf un alt tramvai. Asupra acestui accident, demn de marile curiozități ale transportului pe șine, nu s-au pronunțat încă nici poliția, nici vreo anchetă administrativă temeinic făcută. Ne-am fi abținut și noi să suflăm peste tăciunii încinși, dacă nu ne-am fi întîlnit cu epavele „tramvaielor-erou“, în perimetrul numit deocamdată impropriu depou. Dar ne-a fost dat să vedem cele două cabine făcute rob și niște meșteri trebăluind, nu cu prea mare succes, pe lingă una dintre ele. Meșterind sub cerul liber, să dea cu ciocanul formă inițială măștii din față a tramvaiului, îl întreb pe tinichigiul Gheorghe Havei de ce arată în halul în care arată tramvaiele Reșiței, de ce ți se dă drumul în circulație câtă vreme arată a fier vechi. — Spune-mi, matale dacă ai pantalonii rupți, îi vopsești sau mai întîi îi repari cum trebuie ? Dacă eu îți iau pixul, poți să mai scrii ? Așa și noi. Avem oameni, am putea face multe reparații de calitate, dar n-avem condiții. Acum, am adus material de la I.A.C.M. , tablă, profil. Să nu mai spun că am ajuns să furăm carbid. Noi, călătorii, uitați de Dumnezeu și de I.J.T.L. prin stații, bucurîndu-ne și minunîndu-ne, in același timp, atunci cind din depărtare se ivește un fel de arătare de-i zice, la Reșița, tramvai, nu ne prea putem imagina că majoritatea necazurilor noastre pornesc din aceste condiții precare din așa-zisul depou. Că de aici se lansează pe șine tăblăraiele ruginite mergînd șontîc-șontîc, cînd la trap și cînd deloc. Am numărat, fără exagerare, 33 de vagoane, părăsite fără speranță pe linie moartă. Asta înseamnă 18 garnituri. O altă garnitură, după cum am fost informați, se află la Timișoara. Deci, din 22, rezultă că, în acel moment, se aflau în circulație... trei. Deși unul din interlocutori susținea fantastica cifră de... patru! Fie și atîtea ! Treacă de la noi. Dar ce ne facem cu celelalte, devenite mult prea devreme fier vechi ? Ce se întîmplă cu iluziile noastre, pe care ni le făcusem în legătură cu tramvaiul? De la Cristian Gămulea, aflăm despre cele 16 motoare arse, pe care plouă cu... indiferență. Mai mult de treizeci de boghiuri stau și așteaptă — spune Aneta Mocanu —, fără ca muncitorii de aici să le poată „ajuta“ cu ceva. De ce toate astea ? Nicolae SIRBU „Sîntem un partid socialist de stingă“ • Dialog cu domnul Tache Iancu, președintele organizației județene a Partidului Socialist al Muncii — Domnule președinte, opinia publică a aflat despre constituirea organizației dv. după ce evenimentul a avut loc. De ce atîta mister ? Sau s-a mizat pe elementul surpriză ? — Nici una, nici alta. Sîntem un partid politic și viața internă a unui partid nu e un spectacol. Transparența nu înseamnă neapărat publicitate. Cei care au dorit să vină spre noi au venit Din acest moment, sîntem structură constituită și începem o dialogul cu cetățenii, in condiții firești, în deplină democrație Sper ca in curînd să avem și un sediu — administrația județului ne-a dat asigurări despre un sprijin în acest sens, ca oricărui alt partid care are organizații și filiale în județ. Pe scurt, nu sînt motive de suspiciune . Mulți spun că Partidul Socialist al Muncii nu este nimic altceva decit fostul partid comunist, dispărut de pe scena politică în decembrie 1980, dar nițel mai fardat... — Fiecare este liber să gîndească și să spună ce vrea Dacă mai este nevoie de precizări și clarificări de vreme, ce ele au fost făcute Încă din toamna trecută, noi sîntem o forță socialistă de stînga, a cărei necesitate era resimțită acut pentru echilibrul vieții politice. în Reșița există o veche tradiție socialistă, ca și în România de altfel, precum și o puternică tradiție muncitorească. Nici un alt partid nu se situează în linia de continuitate a acestor mișcări. Dacă ați citit atent programul partidului nostru, ați înțeles, desigur, că noi dorim să continuăm această tradiție. Privim cu severitate istoria ultimilor 45 de ani. Nu avem nimic comun cu dictatura eliminată In decembrie 1989 In rest, natura și fizionomia unui partid politic se verifică nu prin vorbe ci prin fapte — Vă declarați partid predispar la dial»« democratic. Ce propuneți cetățenilor? — Ne adresam tuturor celor care își cîștigă existența, printr-o muncă cinstită. Societatea româ intervin de Marian LEONEANU (Continuare in pag a 3-a) «MI MN fr. 12* 089) Bl și 1 MARȚI 2 IULIE 1991 [ 4 padini — 3 ici Surplus de bani în binta... bișnițarilor Mitei Croitoru, de la R.M A.S . a participat și el, vineri, la manifestația siderurgiștilor reșițeni. Il așteptau acasă nu mai puțin de zece copii să le dea de mâncare. Dar baoca nu avea bani lichizi să le plătească drepturile legale și binemeritate. I.C.M. Bocșa nu primise nici un ban pentru salarii, I.C.M. Reșița înregistra o restanță de 9 milioane, la același capitol, iar pensionarii nu primiseră circa 30 de rosioane din drepturile pe luna unie. Cîteva lucruri paradoxale nu pot să nu sară în ochi, în timp ce sierurgiștii manifestau, în fața Prefecturii, pentru că nu li se plătea munca, bișnițarii așteptau, cu plasare de plastic doldora de bani. In apropiere, la colțul hotelului „Semenicul" în timp ce vorbim de inflație și de faptul că pe piață există o masă monetară de 100 de miliarde de lei, cînd la piața „Gloria“, la sîrbi sau la turci, poți vedea stre întregi de bancnote, banca nu are bani, iar muncitorii sunt puși în situația de a nu avea ce le da copiilor de mîncare. Blocajul financiar scoate colți amenințători la omul obișnuit. Legi, specialiști în finanțe și economie, poliție, parcă nici n-ar fi. Tot mai multă lume cere o reformă monetară. Asta să fie soluția unică pentru a anihila surplusul de bani din banca... bișnițarilor ? Cum vom îmblnzi oare leul, să stea cuminte in banca vii și, sărind prin flacăra inflației, s-ajungă-n buzunarul nostru ? N.S. ILIAȘ loporul și flotorul Dragoste mare si amor ghebos intre el, C.S.. și ea, G.F. Pe lingă, un alt el, N.F., dar nu chiar între ei, deoarece nepotrivindu-se la caracter cu ea, G.F., care-i era soție și-i mai este și azi (de drept), o lasă în plata domnului, adică se despart în fapt. Doamna se concubinează atunci lejer cu C.S., un cavaler desăvîrșit, după cum veți vedea. Acestea sînt personajele, plus o ușă, un topor, flotorul de la V.C. și oficiul juridic de la I.A.C.M.M.R. Reșița, ca parte civilă. Acțiunea se petrece în seara zilei de 23 aprilie a.c., iar decorul îl reprezintă cuibușorul de nebunii al concubinilor : el, C.S. și ea, G.F. E sărbătoare, ca să zicem așa, adică ziua numelui dumneaei și cei doi se sărbătoresc cu tot dichisul. Șprițul curge gîrlă, mai o giugiuleală și un toast cu „Trăiască (scuzați !) concubinajul !“ și u te-așa se face de douășpe noaptea, oră cînd, de regulă, dau în fiert pășunile Ei, și pasiunea cea mai mare a lui C.S. este ea, G F., și cum te poți da măreț față de o doamnă decit provocînd la duel pe .. ați ghicit, nefericitul soț (de drept) al alesei inimii. Și deși nu se stabiliseră martorii și armele turnirului, fantele de trei poli și o sută lasă baltă chermeza, înșfacă un topor și drept la domiciliul respectivului. Acolo, respectivul, ca un laș, nu era deloc pe-acasă și cum era să plece fără vești cavalerul Pardaillan ? Frige niște topoare ușii, asta sare-n țăndări și odată deschisă calea, E.S. ia tot ce întîlnește la tocat de parcă voia să facă sarmale. Paradește o masă, contorul electric, instalații sanitare și apoi pleacă mîndru, fără să mai înece ușa, pentru că nu mai avea ce. Nu știm cum l-a răsplătit doamna pentru vitejie, dar C.P. s-a ales cu un dosar frumos și bine crescut Mai ales că o parte din bunurile distruse fiind ale poporului, adică ale I.A.C.M.M.R . juriștii de acolo, în numele unității, s-au constituit imediat parte civilă. Și uite așa, zaiafetul l-a costat de două ori prenumitul C.S (Carp Sorinei). O dată șprițul și o dată oalele sparte Totuși, nu ne putem reține o altă Întrebare. Ce s-ar fi întîmplat dacă N.F. nu era un laș și dormea el pe-acasă ? Mircea CAVADIA