Timpul, iulie 1991 (Anul 2, nr. 126-147)

1991-07-02 / nr. 126

TOPOR ROMÂN. NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÎN TINE COTIDIAN SOCIAL-POLI­TIC-CUL­TUR­AL INDEPENDENT Europa de Est: sfirșitul alianțelor . Ieri, 1 iulie 1991, la Pra­­sjli­ga, s-a jucat ultima carte a ■I Tratatului de la Varșovia. Ce­­­remonia, în cadrul căreia șefi­ [ de state și guverne ai țărilor ] foste membre au consfințit [r de jure sfirșitul alianței poli­­tico-militare din Europa de­­ Est, marchează o importantă pagină de istorie în viața con­­tinentului. Actul survine la trei luni după dizolvarea structurilor militare ale pac­si­tului (30 martie a.c.) și la trei zile de la dispariția «Con­siliu­­lui» l­' de Ajutor Economic Reci­­» (CAER). Odată cu aceas­­­­ta, Pactul Nord-Atlan­­tic 1 (NATO) rămîne singurul bloc­­ politico-militar în Europa, pî­ JPâ­nă în momentul în care o de­­­­cizie va fi luată și în privința­­ existenței lui, în consens cu pe noile raporturi de putere con­­­­tinentale. Deocamdată, o ase­menea posibilitate nu se în­­­­trevede. Desființarea Pactului de la Varșovia — consecință logică a transformărilor din Europa de Est — pune în ecuații im­­pare, previzibile sistemele de secu­r­­­itate ale fostelor țări socia­­­­­­­liste. Numeroase personalități politice și militare din Occi­dent au declarat că nu este oportună absorbirea lor în NATO. Pe de altă parte, me­canismele instituite în cadrul Conferinței pentru Securitate­­ Și Cooperare în Europa (CSCE) nu au devenit operaționale și pare că nu au capacitatea .a proteja o regiune a con­­t­­i—rentului în care, în ultimul­ui an, tensiunile interne și ii- ■ tei'-țări iau o tot mai mare­­ amploare, până la limita ex­ploziilor ireversibile. Criza din­­ Iugoslavia și situația din ves­tul URSS, îndeosebi în țările baltice, sunt avertismente care nu pot fi neglijate. Pe de altă parte, dispariția CAER pare să dubleze vidul de securitate militară de aici, cu noi complicații, încă și mai mari, de ordin economic. Rarefierea pieței materiilor prime și mărfurilor, a fluxu­rilor comerciale între țările­­ din Europa de Est își vădește pieta urmările Este deci cu­ înțeles de ce, dincolo de aerul­­ degajat și jovial al d­emnta­­rilor prezenți la Praga, sem­nele unei îngrijorări puteau f descifrate în profunzimile ce­remon­iei. Este timpul să spunem că , de-a lungul deceniilor, Româ­nia a menținut în Tratatul de la Varșovia și în CAER o ati­tudine relativ constantă de respingere a încercărilor per­manente ale unor țări membr­e în primul rînd, URSS - de a le transforma în instru­mente de dominație economi­că și politică, militară asupr­ansamblului regiunii. A­ fos gestul de demn­tate național al unui alergător solitar. „Cel deschis“ • în premieră mondială, sâptămîna trecută s-a derulat cei dinții zbor de observare București — Budapesta și Budapesta — București, cu caracter demonstrativ, pe baza acordului „Cer deschis“, în­cheiat de România și Ungaria. Timotei JURJICA Tramvaiul cu cai Negocierea salariilor s-a soldat la I J.T.L., cu d­ouă demisii de răsunet — dna contabila,el Da­mian și dl inginer-șef Florescu — și cu arbitraj din partea Di­recției Muncii. A urmat apoi, ca prim semn al „redresării“, un ac­cident cu totul și cu totul stupid, cînd un tramvai-fantomă a por­nit singur la drum și nu s-a oprit dorít atunci cînd a reușit să facă praf un alt tramvai. Asupra a­­cestui accident, demn de marile curiozități ale transportului pe șine, nu s-au pronunțat încă nici poliția, nici vreo anchetă admi­nistrativă temeinic făcută. Ne-am fi abținut și noi să suflăm peste tăciunii încinși, dacă nu ne-am fi întîlnit cu epavele „tramvaie­­lor-erou“, în perimetrul numit deocamdată impropriu depou. Dar ne-a fost dat să vedem cele două cabine făcute rob și niște meșteri trebăluind, nu cu prea mare succes, pe lingă una dintre ele. Mește­rind sub cerul liber, să dea cu ciocanul formă inițială măștii din față a tramvaiului, îl întreb pe tinichigiul Gheorghe Havei de ce arată în halul în care arată tram­vaiele Reșiței, de ce ți se dă drumul în circulație câtă vreme arată a fier vechi. — Spune-mi, matale dacă ai pantalonii rupți, îi vopsești sau mai întîi îi repari cum trebuie ? Dacă eu îți iau pixul, poți să mai scrii ? Așa și noi. Avem oa­meni, am putea face multe re­parații de calitate, dar n-avem condiții. Acum, am adus mate­rial de la I.A.C.M. , tablă, profil. Să nu mai spun că am ajuns să furăm carbid. Noi, călătorii, uitați de Dum­nezeu și de I.J.T.L. prin stații, bucurîndu-ne și minunîndu-ne, in același timp, atunci cind din de­părtare se ivește un fel de ară­tare de-i zice, la Reșița, tramvai, nu ne prea putem imagina că majoritatea necazurilor noastre pornesc din aceste condiții pre­care din așa-zisul depou. Că de aici se lansează pe șine tăblăra­­iele ruginite mergînd șontîc-șon­­tîc, cînd la trap și cînd deloc. Am numărat, fără exagerare, 33 de vagoane, părăsite fără spe­ranță pe linie moartă. Asta în­seamnă 18 garnituri. O altă gar­nitură, după cum am fost infor­mați, se află la Timișoara. Deci, din 22, rezultă că, în acel mo­ment, se aflau în circulație... trei. Deși unul din interlocutori susținea fantastica cifră de... patru! Fie și­ atîtea ! Treacă de la noi. Dar ce ne facem cu cele­lalte, devenite mult prea devre­me fier vechi ? Ce se întîmplă cu iluziile noastre, pe care ni le făcusem în legătură cu tramvaiul? De la Cristian Gămulea, aflăm despre cele 16 motoare arse, pe care plouă cu... indiferență. Mai mult de treizeci de boghiuri stau și așteaptă — spune Aneta Mo­­canu —, fără ca muncitorii de aici să le poată „ajuta“ cu ceva. De ce toate astea ? Nicolae SIRBU „Sî­ntem un partid socialist de stingă“ • Dialog cu domnul Tache Iancu, președintele organizației județene a Partidului Socialist al Muncii — Domnule președinte, opinia publică a aflat despre constitui­rea organizației dv. după ce eve­nimentul a avut loc. De ce atîta mister ? Sau s-a mizat pe ele­mentul surpriză ? — Nici una, nici alta. Sîntem un partid politic și viața internă a unui partid nu e un spectacol. Transparența nu înseamnă nea­părat publicitate. Cei care au dorit să vină spre noi au venit Din acest moment, sîntem structură constituită și începem o dialogul cu cetățenii, in condiții firești, în deplină democrație Sper ca in curînd să avem și un sediu — administrația județului ne-a dat asigurări despre un sprijin în acest sens, ca oricărui alt partid care are organizații și filiale în județ. Pe scurt, nu sînt motive de suspiciune . Mulți spun că Partidul So­cialist al Muncii nu este nimic altceva decit fostul partid comu­nist, dispărut de pe scena politi­că în decembrie 1980, dar nițel mai fardat... — Fiecare este liber să gîn­­dească și să spună ce vrea Dacă mai este nevoie de precizări și clarificări de vreme, ce ele au fost făcute Încă din toamna tre­cută, noi sîntem o forță socialistă de stînga, a cărei necesitate era resimțită acut pentru echilibrul vieții politice. în Reșița există o veche tradiție socialistă, ca și în România de altfel, precum și o puternică tradiție muncitorească. Nici un alt partid nu se situează în linia de continuitate a acestor mișcări. Dacă ați citit atent pro­gramul partidului nostru, ați în­țeles, desigur, că noi dorim să continuăm această tradiție. Pri­vim cu severitate istoria ultimi­lor 45 de ani. Nu avem nimic comun cu dictatura eliminată In decembrie 1989 In rest, natura și fizionomia unui partid politic se verifică nu prin vorbe ci prin fapte — Vă declarați partid predispar la dial»« democratic. Ce propu­neți cetățenilor? — Ne adresam tuturor celor care își cîștigă existența, printr-o muncă cinstită. Societatea româ­ intervin de Marian LEONEANU (Continuare in pag a 3-a) «M­I M­N fr. 12* 089) Bl­ și 1­­ MARȚI 2 IULIE 1991 [ 4 padini — 3 ici Surplus de bani în binta... bișnițarilor Mitei Croitoru, de la R.M A.S . a participat și el, vineri, la manifestația side­­rurgiștilo­r reșițeni. Il aștep­tau acasă nu mai puțin de zece copii să le dea de mânca­re. Dar b­aoca nu avea bani lichizi să le plătească dreptu­rile legale și binemeritate. I.C.M. Bocșa nu primise nici un ban pentru salarii, I.C.M. Reșița înregistra o restanță de 9 milioane, la același capitol, iar pensionarii nu primiseră circa 30 de rosioane din drep­turile pe luna unie. Cîteva lucruri paradoxale nu pot să nu sară în ochi, în timp ce s­ierurgiștii manifestau, în fața Prefecturii, pentru că nu li se plătea munca, bișnițarii așteptau, cu plasare de plas­tic doldora de bani. In apro­piere, la colțul hotelului „Se­­menicul" în timp ce vorbim de infla­ție și de faptul că pe piață există o masă monetară de 100 de miliarde de lei, cînd la piața „Gloria“, la sîrbi sau la turci, poți vedea st­re întregi de bancnote, banca nu are bani, iar muncitorii sunt puși în situația de­ a nu avea ce le da copiilor de mîncare. Blo­cajul financiar scoate colți amenințători la omul obișnuit. Legi, specialiști în finanțe și economie, poliție, parcă nici n-ar fi. Tot mai multă lume cere o reformă monetară. As­ta să fie soluția unică pentru a anihila surplusul de bani din banca... bișnițarilor ? Cum vom îmbl­nzi oare leul, să stea cuminte in banca vii și, sărind prin flacăra infla­ției, s-ajungă-n buzunarul nostru ? N.S. ILIAȘ loporul și flotorul Dragoste mare si amor ghe­bos intre el, C.S.. și ea, G.F. Pe lingă, un alt el, N.F., dar nu chiar între ei, deoarece ne­­potrivindu-se la caracter cu ea, G.F., care-i era soție și-i mai este și azi (de drept), o lasă în plata domnului, adică se despart în fapt. Doamna se concubinează atunci lejer cu C.S., un cavaler desăvîrșit, după cum veți vedea. Acestea sînt personajele, plus o ușă, un topor, flotorul de la V.C. și oficiul juridic de la I.A.C.M.M.R. Reșița, ca parte civilă. Acțiunea se petrece în seara zilei de 23 aprilie a.c., iar de­corul îl reprezintă cuibușorul de nebunii al concubinilor : el, C.S. și ea, G.F. E sărbă­toare, ca să zicem așa, adică ziua numelui dumneaei și cei doi se sărbătoresc cu tot di­chisul. Șprițul curge gîrlă, mai o giugiuleală și un toast cu „Trăiască (scuzați !) con­cubinajul !“ și u te-așa se fa­ce de douășpe noaptea, oră cînd, de regulă, dau în fiert pășunile Ei, și pasiunea cea mai mare a lui C.S. este ea, G F., și cum te poți da măreț față de o doamnă decit pro­­vocînd la duel pe .. ați ghicit, nefericitul soț (de drept) al alesei inimii. Și deși nu se stabiliseră martorii și armele turnirului, fantele de trei poli și­ o sută lasă baltă chermeza, înșfacă un topor și drept la domiciliul respectivului. Aco­lo, respectivul, ca un laș, nu era deloc pe-acasă și cum era să plece fără vești cavalerul Pardaillan ? Frige niște to­poare ușii, asta sare-n țăndări și odată deschisă calea, E.S. ia tot ce întîlnește la tocat de­­ parcă voia să facă sarmale. Paradește o masă, contorul electric, instalații sanitare și­ apoi pleacă mîndru, fără să mai înec­e ușa, pentru că nu mai avea ce. Nu știm cum l-a răsplătit doamna pentru vite­jie, dar C.P. s-a ales cu un dosar frumos și bine crescut Mai ales că o parte din bu­nurile distruse fiind ale po­porului, adică ale I.A.C.M.M.R . juriștii de­ acolo, în numele unității, s-au constituit ime­diat parte civilă. Și­ uite așa, zaiafetul l-a costat de două ori pre­numitul C.S (Carp So­rinei). O dată șprițul și o dată oalele sparte Totuși, nu ne putem reține o altă Întrebare. Ce s-ar fi întîmplat dacă N.F. nu era un laș și dormea el pe-acasă ? Mircea CAV­ADIA

Next