Timpul, august 1992 (Anul 3, nr. 150-170)
1992-08-01 / nr. 150
COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT 8 pagini - iolei Goana după aur Primele cîteva zeci de minute ale „antenelor" tv#r pentru campania electorală — urmărită cu un de înțeles interes, dată fiind miza finală — mi-au creat un ghem de sentimente amestecate și niște semne de întrebare care cer răspunsuri pe îndelete chibzuite. Cum jurnalistica nu-mi lasă mult răgaz pentru contacte prea frecvente cu poezia în stare pură, am fost plăcut surprins să ascult din gura reprezentanților unor partide fraze de un lirism absolut zguduitor. Cel puțin intr-un rînd, citative mi-au dat astfel de resenzația că mă bintuie boarea unei melancolii fără pricină. Am privit jur-împrejur, tresărind ca în sperietură, nu s-a schimb nimic sardă, astfel în biata mea manincii nu existau motive să nai și lăcrimez. Puseului liric i-au urmat apoi cîteva torente de imprecații — cu grele cuvinte și pe un ton inchizitorial — cu privire la guvernanții din ultimii doi ani care au dus țara de rîpă și nu au nici o altă preocupare decit să-și rotunjească în continuare buzunarele personale. Era clar că portavocea mftiv electorală își admonesta cu strălucită elocință și cu argumente de culise foștii companioni de partid. „Suntem în sfîrșit la ora adevărului, ca la conferințele de presă cu domnul Stolojan", nu a fulgerat un gînd, pentru că oare cine cunoaște mai bine ce s-a făcut în răstimpul menționat, decit cei care au deținut — mai mult sau mai puțin reprezentativ — puterea! Mirarea mea ar fi de ce nu au vorbit mai din timp. Vă mărturisesc, cu păcat, că oarecari distinși purtători de cuvînt de la debutul acestei campanii electorale mi-au stimulat chiar rîsul. Recunosc, în legătură cu în chestiile politice rîsul nu e prea agreat, dar la începutul unei zile încărcate, în cursul căreia nu știi ce eveniment ar mai putea da peste tine, un aparat de radio în stare să-ți motiveze umorul face bine. Mi i-am imaginat în acea clipă pe purtătorii de cuvînt ai competitorilor pentru Camera Deputaților, pentru Senat și pentru președinție într-un lung maraton spre nu știu care ținut cu bogate zăcăminte de aur. O goană cu start egal, cu obiective serioase și cu mijloace de locomoție variate: care cu „Airbus"-ul, care cu căruța, care cu tractorul, care cu flașneta, care cu roaba, care cu gloaba. După surse de finanțțare și după puteri. In lături un peisaj auster: declin economic, prețuri in creștere liberă, inflație, restructurare, politicianism, destin național legat de o zonă geopolitică drastic circumscrisă pe hărțile continentului, totul sub un solstițiu ciudat cu toată seriozitatea lor, „timpii de antenă“ to&r nu mă împiedică să-mi amintesc că în capodopera lui Charles Chaplin — din care am împrumutat titlul însemnării —, în goana după aur, cineva și-a fiert bocancii pentru supă și a transformat șireturile în delicioase macaroane. Mi-am spus că, tocmai în urma în calitate de spectator, convoiului acela aș putea fi chiar eu. Timotei JURJICA In țara plină, griul și făina se vind la negru Cel mai sensibil barometru dinamicii prețurilor proalduselor agroalimentare îl reprezintă piața liberă. Te duci întrebi, întrebi mai încolo, vezi, compari. Te mai duci apoi săptămîna viitoare, urmărind evoluția (sau involuția) prețurilor, la aceleași produse. Și dacă ești dispus spre analize, poți afla, cu multă precizie, proiectind acest micro în macro, cum stăm la un moment dat. Ei bine, la început de august 1992, pentru cel care se aventurează pe piața țărănească în materie de grîu și făină îl așteaptă o surpriză. O surpriză neplăcută, cu atît mai mult cu cît ar trebui să fie vorba de recolta de grîu a anului acesta, prin hambarele de curînd adusă țărănești, recoltă care ar fi normal, cel puțin, să asigure o anumită stabilitate (dacă nu scădere) a prețului acestui produs. Realitatea constatată este însă alta. Dacă în urmă cu două săptămîni prețul la grîu era de 30 lei / kg, în ultima zi a lunii iulie, el se vindea liber, cu 40 lei/kg. In același timp și la aceeași dată, făina de grîu, aflată și ea din abundență, și-a majorat sinistru prețul de la 60 lei/kg, la 80 (l). Fenomenul este realmente îngrijorător, pentru că el confirmă o situație dramatică. Nu s-a însămînțat grîu, nu s-a recoltat. Brambureala mii doi ani în instaurată în ultragricultură a aajuns să determine o stare la care nu ne-am fi gîndit niciodată. In țara pîinii, făina și griul au ajuns să se vîndă la negru. (M.G.) Senzațional . Un polițist și un copil au fost uciși de extremiști musulmani, în orașul egiptean Dairut, cu prilejul unui atac al acestora din urmă împotriva unui post de poliție, informează RFUTER. Este cel de-al doilea atac înregistrat în ultimele trei zile în localitatea menționată, poliția fiind obligată să instituie restricții de circulație. Se precizează că întreaga provincie Assiut a fost, în ultimele săptămâni, scena mai multor acte de violență din motive religioase. (MF). 0 „Economia merge greu, poporul suferă, totul este dificil, dar în 1993 ne putem aștepta la o stabilizare a situației în economie și finanțe“, a clarat recent Boris Elțîn. deAgenția ITAR TASS relevă afirmația lui Elțîn potrivit căreia anul acesta vor fi alocate agriculturii 94 miliarde ruble, îndeosebi pentru sprijinirea gospodăriilor țărănești. „Aceasta nu înseamnă că trebuie desființate colhozurile și sovhozurile care funcționează normal", a adăugat președintele Rusiei. Referitor la condițiile puse de FMI pentru cordarea de credite, Elțîn aa spus : „Am comunicat clar FMI că nu ne vom supune cererii de liberalizare imediată a prețurilor, ci vom face acest lucru în etape". (MF). Bucurați-vă A apărut în Reșița — și nu numai aici — un anumit obicei cel puțin ciudat, ținînd probabil de obiceiurile de exorcizare ale vizigoților. Vedem de multe ori sîmbăta și duminica — și din ce în ce mai des și joia, — atunci cînd îndeobște fiecare se odihnește în dulcea tihnă a căminului, refăcîndu-și forțele, cste un lung șir de pentru a da mașini împodobite un fast deosebit vreunei nunți, dar care țin neapărat ca tot „natul" să știe că dumnealor sărbătoresc. In sunete stridente de claxon, pe diferite tonuri (mai nou cu sirene aduse „de dincolo") sînt agresate urechile tuturor acelora care în liniște au neinspirata idee de a locui „la stradă". Interogînd cîțiva nuntași automobiliști de ce procedează astfel, aceștia n-au avut efectiv nici un răspuns, ridicînd pur și simplu din umeri. Dar și mai nedumeriți au fost respectivii domni cînd au trebuit să achite și amenda contravențională de rigoare (800 —1000 lei), discret scăzută din darul oferit mirilor . . . Reamintim tuturor automobiliștilor că în municipiul Reșița claxonatul este interzis, la fel ca și montarea și folosirea de mijloace sonore, altele decit cele montate pe autoturisme de către fabricant. Cpt. ing. Doru STANILESCU Spectacol politic și culise ... la Frontul Salvării Naționale • ATENTAT ASUPRA DLUI PETRE ROMAN ! Nu, nu este o brașoavă, chiar dacă declarația a fost făcută în 25 iulie a.c. la ... Brașov. La provocarea ziariștilor („cîte atentate au fost împotriva dv.?“), dl Petre Roman a răspuns : „Nu știu. Se pare că o anumită încercare a fost anul trecut, la Constanța. Gîndul a mai fost exprimat de un grup de mineri, în septembrie anul trecut, prin cartier, căutau Umblau casa...“. • DE CAIUS T. MIR A PROPUS, IN DRAGOZINA DESCHIDERII OLIMPIADEI DE LA BARCELONA, SALTUL PESTE EUROPA. Foarte bun orator candidatul F.S.N la președinție! Două idei din discursul său politic au fost sancționate de un alt orator de talie, dl Adrian Severin. Intre acestea, una a vizat politica externă. Iată ce spunea primul dintre distinșii oratori: „Mi se pare că lumea comunitară, europeană, constituie un nou imperiu. Eu aș sări o vreme peste Europa. M-aș îndrepta către S.U.A., Marea Britanie, statele scandinave. Europa va veni după noi“. Replica dlui Severin preciza abaterea de la „Viitorul azi“. Oare programul disputa se va opri aici ? ... • COCTEIL ÎN CINSTEA ÎNVINGĂTORILOR. In timp ce pe scena Teatrului Dramatic din Brașov se consuma ultimul act al întrunirii din 25 iulie — conferința de presă — în holul teatrului începuse deja cocteilul în cinstea vingătorilor. Un grup de întineri din dulcele tîrg al Ieșilor, care tot timpul s-a manifestat foarte entuziast. Dorina SGAVERDIA Tîlhărie la spital Nu pot să-mi rețin o exclamație, chiar dacă nu de admirație : uite, domnule, că pînă și tîlharii se perfecționează, iși diversifică metodele de acțiune și, în consens cu economia de piață, au descoperit tîlhăria la ... spital, nu la piață. Pentru că recunosc, pînă acum despre asemenea caz n-am mai auzit. N-o să ne întrebăm noi taman acum, cînd a ajuns omul la necaz, ce căuta Dumitru Jurj din satul Gîrbovăț, comuna Bănia, la Spitalul Județean Reșița, cu ... 27 500 lei și 300 DM asupra lui. N-o să ne-ntrebăm tocmai pentru a nu da naștere la presupuneri și răutăți, că... mă rog, știți dumneavoastră cine zice lumea. Nici tîlharul n-a stat prea mult să se-ntrebe de unde, ce și cum și pentru ce. El a acționat cu iuțeală de mină, la intimidare și, cu iuțeală de picior, a încercat s-o șteargă. Dar n-a reușit. In ziua de 27 iunie, Iozef Varga, din Satu Mare, domiciliat în Reșița, Bulevardul Republicii, bloc 2l, se plimba cu mai multe neamuri prin fața cinematografului din Lunca Bîrzavei. Cum necum, cumnatul Aroy s-a tăiat la mină și trebuia pansat, împreună cu fratele Atila, cu alți frați, cumnați și cumnate, fuga la Spitalul Județean, la mici intervenții. Și dacă tot erau la spital, ce și-a zis Iozef, brunetul cu părul dat pe spate și mustață subțirică? Să „opereze“ și el ceva. L-a reperat pe Dumitru Jurj, în vîrstă de 57 de ani, cînd acesta intra în grupul social. Ii fură ochii praștia (chimirul) cu care era încins pacientul. Și cum acesta nu voia să-i departe conținutul, de bună voie, în buzunarul tînărului Iozef, Iozef îl lovește cu pumnii și cu capul, îi ia banii și, start in cursa de 200 m plat pe coridoare. Mai ceva ca la Olimpiadă, în strigătele de ură ale celui jefuit. Dar Iozef nu se intimidează. Ii dă jumătate din bani fratelui, cu care schimbă iute și Dar nu l-a folosit la nimic. Incercînd hainele să iasă pe furiș, rătăcește drumul și-l prind polițiștii coborînd pe scări. Găsesc la el numai 12 600 de lei. Cît despre cele 300 de mărci, le-a dus Iuliana Ganalaș la poliție, mai tîrziu. Banii i-au împărțit frățește. Dar roadele penale ale tîlhariei le va culege, se pare, Iozef Varga singur. Cît despre dl Dumitru Jurj, cred că s-a „vindecat“ de-a mai ține la el, la spital, mari sume de bani. Nicolae SIRBU CITIȚI MARȚI 0 Anina 200 — un reportaj de la bicentenarul mineritului în vechiul oraș cărășean . Rețeaua învățămîntului postliceal și a învățămîntului complementar precum și locurile libere în liceele din județ pentru anul 1992- 1993 . Sport . Jocurile Olimpice de Vară: Ultimele noutăți în fotbal Jurnal de cărți Aflăm cu mare uimire că celebra sintagmă „epoca de aur“ a fost pentru prima dată aplicată domniei lui Ceaușescu de către un istoric mason, G. Șerbănescu, în volumul III din Histoire de la Francmasonnerie Universelle, încă din 966. Și întrucît respectiva domnie se afla abia la început, presupunem că folosirea termenului are o semnificație mai adîncă și nu fără legătură cu misterioasa organizație universală. Dar pentru că nu știm mai multe, nu ne putem permite să formulăm ipoteze ieftine. De altfel, cunoașterea și dezvăluirea unor informații (de obicei secrete) sînt nu numai greu de obținut ci și periculoase, atunci cînd e vorba de contemporani. Despre francmasonerie nu s-a scris în „epoca de aur“ și nici în cele dinainte. Termenul însuși pare să fi fost interzis. Cei care voiau să facă trimiteri la masonerie foloseau fel de fel de subterfugii. Se știa, de exemplu, de către cei mai mulți cercetători ai literaturii române, că Sadoveanu a făcut parte din loja masonică, avînd chiar rangul de Mare Maestru. Cînd legionarii i-au ars cărțile au avut sigur in vedere această apartenență (și alte motive), căci între masoni și legionari a fost o dușmănie afișată. (Continuare tapa* a 2-a) Gh. JURMA