Timpul, august 1992 (Anul 3, nr. 150-170)

1992-08-01 / nr. 150

COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT 8 pagini - io­lei Goana după aur Primele cîteva zeci de mi­nute ale „antenelor" tv#r pen­tru campania electorală — ur­mărită cu un de înțeles interes, dată fiind miza finală — mi-au creat un ghem de sentimente amestecate și niște semne de întrebare care cer răspunsuri pe îndelete chibzuite. Cum jur­nalistica nu-mi lasă mult ră­gaz pentru contacte prea frecvente cu poezia în stare pură, am fost plăcut surprins să ascult din gura reprezentan­ților unor partide fraze de un lirism absolut zguduitor. Cel pu­țin intr-un rînd, citative mi-au dat astfel de re­senzația că mă bintuie boarea unei melan­colii fără pricină. Am privit jur-împrejur, tresărind ca în­­­ sperietură, nu s-a schim­­b nimic sardă, astfel în biata mea man­incii nu existau motive să nai și lăcrimez. Pu­seului liric i-au urmat apoi cî­teva torente de imprecații — cu grele cuvinte și pe un ton inchizitorial — cu privire la guvernanții din ultimii doi ani care au dus țara de rîpă și nu au nici o altă preocupare decit să-și rotunjească în continuare buzunarele personale. Era clar că portavocea mftiv electorală își admonesta cu strălucită elocință și cu argumente de culise foștii companioni de partid. „Suntem­ în sfîrșit la ora adevărului, ca la conferințele de presă cu dom­nul Stolojan", n­u a fulgerat un gînd, pentru că oare cine cu­noaște mai bine ce s-a făcut în răstimpul menționat, decit cei care au deținut — mai mult sau mai puțin reprezentativ — puterea! Mirarea mea ar fi de ce nu au vorbit mai din timp. Vă mărturisesc, cu păcat, că oarecari distinși purtători de cuvînt de la debutul acestei campanii electorale mi-au sti­mulat chiar rîsul. Recunosc, în legătură cu în chestiile politice rîsul nu e prea agreat, dar la începutul unei zile încărcate, în cursul căreia nu știi ce eve­niment ar mai putea da peste tine, un aparat de radio în stare să-ți motiveze umorul face bine. Mi i-am imaginat în acea clipă pe purtătorii de cuvînt ai com­petitorilor pentru Camera De­putaților, pentru Senat și pen­tru președinție într-un lung maraton spre nu știu care ți­nut cu bogate zăcăminte de aur. O goană cu start egal, cu obiective serioase și cu mij­loace de locomoție variate: care cu „Airbus"-ul, care cu căruța, care cu tractorul, care cu flaș­neta, care cu roaba, care cu gloaba. După surse de finan­­ț­țare și după puteri. In lături un peisaj auster: declin econo­mic, prețuri in creștere liberă, inflație, restructurare, politi­cianism, destin național le­gat de o zonă geopolitică drastic circumscrisă pe hărțile con­tinentului, totul sub un solsti­­țiu ciudat cu toată seriozitatea lor, „timpii de antenă“ to&r nu mă împiedică să-mi amintesc că în capodopera lui Charles Cha­plin — din care am împrumu­tat titlul însemnării —, în goana după aur, cineva și-a fiert bo­cancii pentru supă și a trans­format șireturile în delicioase macaroane. Mi-am spus că, tocmai în urma în calitate de spectator, convoiului acela aș putea fi chiar eu. Timotei JURJICA In țara plină, griul și făina se vind la negru Cel mai sensibil barometru dinamicii prețurilor pro­al­duselor agroalimentare îl reprezintă piața li­beră. Te duci întrebi, întrebi mai încolo, vezi, compari. Te mai duci apoi săptămîna viitoa­re, urmărind evoluția (sau invo­luția) prețurilor, la aceleași pro­duse. Și dacă ești dispus spre analize, poți afla, cu multă pre­cizie, proiectind acest micro în macro, cum stăm la un moment dat. Ei bine, la început de august 1992, pentru cel care se aventu­rează pe piața țărănească în ma­terie de grîu și făină îl așteaptă o surpriză. O surpriză neplăcută, cu atît mai mult cu cît ar trebui să fie vorba de recolta de grîu a anului acesta, prin hambarele de curînd adusă țărănești, recol­tă care ar fi normal, cel puțin, să asigure o anumită stabilitate (dacă nu scădere) a prețului a­­cestui produs. Realitatea consta­tată este însă alta. Dacă în urmă cu două săptă­­mîni prețul la grîu era de 30 lei / kg, în ultima zi a lunii iulie, el se vindea liber, cu 40 lei/kg. In același timp și la aceeași dată, făina de grîu, aflată și ea din a­­bundență, și-a majorat sinistru prețul de la 60 lei/kg, la 80 (l). Fenomenul este realmente îngri­jorător, pentru că el confirmă o situație dramatică. Nu s-a însă­­mînțat grîu, nu s-a recoltat. Brambureala mii doi ani în instaurată în ultr­agricultură a a­­ajuns să determine o stare la care nu ne-am fi gînd­it niciodată. In țara pîinii, făina și griul au a­­juns să se vîndă la negru. (M.G.) Senzațional . Un polițist și un copil au fost uciși de extremiști mu­sulmani, în orașul egiptean Dairut, cu prilejul unui atac al acestora din urmă împotri­va unui post de poliție, infor­mează RF­UTER. Este cel de-al doilea atac înregistrat în ultimele trei zile în locali­tatea menționată, poliția fiind obligată să instituie restricții de circulație. Se precizează că întreaga provincie Assiut a fost, în ultimele săptămâni, scena mai multor acte de vio­lență din motive religioase. (MF). 0 „Economia merge greu, po­porul suferă, totul este dificil, dar în 1993 ne putem aștepta la o stabilizare a situației în economie și finanțe“, a clarat recent Boris Elțîn. de­A­­genția ITAR TASS relevă a­­firmația lui Elțîn potrivit că­reia anul acesta vor fi aloca­te agriculturii 94 miliarde ruble, îndeosebi pentru spriji­nirea gospodăriilor țărănești. „Aceasta nu înseamnă că tre­buie desființate colhozurile și sovhozurile care funcționează normal", a adăugat președin­tele Rusiei. Referitor la condi­țiile puse de FMI pentru cordarea de credite, Elțîn a­­a spus : „Am comunicat clar FMI că nu ne vom supune cererii de liberalizare imedia­tă a prețurilor, ci vom face acest lucru în etape". (MF). Bucurați-vă A apărut în Reșița — și nu numai aici — un anumit obicei cel puțin ciudat, ținînd probabil de obiceiurile de exorcizare ale vizigoților. Vedem de multe ori sîmbăta și duminica — și din ce în ce mai des și joia, — atunci cînd îndeobște fiecare se odihnește în dulcea tihnă a căminului, refăcîndu-și forțele, cste un lung șir de pentru a da mașini împodobite un fast deosebit vreunei nunți, dar care țin neapărat ca tot „natul" să știe că dumnealor sărbătoresc. In sunete stridente de claxon, pe dife­rite tonuri (mai nou cu sirene a­­duse „de dincolo") sînt agresate urechile tuturor acelora care în liniște­ au neinspirata idee de a locui „la stradă". Interogînd cîțiva nuntași automobiliști de ce procedează astfel, aceștia n-au avut efectiv nici un răspuns, ridicînd pur și simplu din u­­meri. Dar și mai nedumeriți au fost respectivii domni cînd au trebuit să achite și amenda contravențională de rigoare (800 —1000 lei), discret scăzută din darul oferit mirilor . . . Reamintim tuturor automobi­­liștilor că în municipiul Reșița claxonatul este interzis, la fel ca și montarea și folosirea de mijloace sonore, altele decit cele montate pe autoturisme de către fabricant. Cpt. ing. Doru STANILESCU Spectacol politic și culise ... la Frontul Salvării Naționale • ATENTAT ASUPRA DLUI PETRE ROMAN ! Nu, nu este o brașoavă, chiar da­că declarația a fost făcută în 25 iulie a.c. la ... Brașov. La provocarea ziariștilor („cîte atentate au fost împotriva dv.?“), dl Petre Roman a răs­puns : „Nu știu. Se pare că o anumită încercare a fost a­­nul trecut, la Constanța. Gîn­­dul a mai fost exprimat de un grup de mineri, în sep­tembrie anul trecut, prin cartier, căutau Umblau casa...“. • DE CAIUS T. MIR A PROPUS, IN DRAGO­­ZINA DESCHIDERII OLIMPIADEI DE LA BARCELONA, SAL­TUL PESTE EUROPA. Foar­te bun orator candidatul F.S.N la președinție! Două idei din discursul său politic au fost sancționate de un alt orator de talie, dl Adrian Severin. Intre acestea, una a vizat po­litica externă. Iată ce spunea primul dintre distinșii oratori: „Mi se pare că lumea comuni­tară, europeană, constituie un nou imperiu. Eu aș sări o vre­me peste Europa. M-aș în­drepta către S.U.A., Marea Britanie, statele scandinave. Europa va veni după noi“. Replica dlui Severin preciza abaterea de la „Viitorul azi“. Oare programul disputa se va opri aici ? ... • COCTEIL ÎN CINSTEA ÎNVINGĂTORILOR. In timp ce pe scena Teatrului Drama­tic din Brașov se consuma ul­timul act al întrunirii din 25 iulie — conferința de presă — în holul teatrului începuse deja cocteilul în cinstea vingătorilor. Un grup de în­ti­neri din dulcele tîrg al Ieși­­lor, care tot timpul s-a mani­­festat foarte entuziast. Dorina SGAVERDIA Tîlhărie la spital Nu pot să-mi rețin o exclamație, chiar dacă nu de admirație : uite, domnule, că pînă și tîl­­harii se perfecționează, iși diversifică metode­le de acțiune și, în consens cu economia de pia­ță, au descoperit tîlhăria la ... spital, nu la pia­ță. Pentru că recunosc, pînă acum despre ase­menea caz n-am mai auzit. N-o să ne întrebăm noi taman acum, cînd a ajuns omul la necaz, ce căuta Dumitru Jurj din satul Gîrbovăț, comuna Bănia, la Spitalul Județean Reșița, cu ... 27 500 lei și 300 DM a­­supra lui. N-o să ne-ntrebăm tocmai pentru a nu da naștere la presupuneri și răutăți, că... mă rog, știți dumneavoastră cine zice lumea. Nici tîlharul n-a stat prea mult să se-ntrebe de unde, ce și cum și pentru ce. El a acționat cu iuțeală de mină, la intimidare și, cu iuțeală de picior, a încercat s-o șteargă. Dar n-a reu­șit. In ziua de 27 iunie, Iozef Varga, din Satu Mare, domiciliat în Reșița, Bulevardul Repu­blicii, bloc 2­l, se plimba cu mai multe nea­muri prin fața cinematografului din Lunca Bîrzavei. Cum­ necum, cumnatul Aroy s-a tăiat la mină și trebuia pansat, împreună cu fratele Atila, cu alți frați, cumnați și cumnate, fuga la Spitalul Județean, la mici intervenții. Și dacă tot erau la spital, ce și-a zis Iozef, brune­tul cu părul dat pe spate și mustață subțirică? Să „opereze“ și el ceva. L-a reperat pe Dumi­tru Jurj, în vîrstă de 57 de ani, cînd acesta in­tra în grupul social. Ii fură ochii praștia (chimi­rul) cu care era încins pacientul. Și cum acesta nu voia să-i departe conținutul, de bună voie, în buzunarul tînărului Iozef, Iozef îl lovește cu pumnii și cu capul, îi ia banii și, start in cursa de 200 m plat pe coridoare. Mai ceva ca la Olimpiadă, în strigătele de ură ale celui jefuit. Dar Iozef nu se intimidează. Ii dă jumătate din bani fratelui, cu care schimbă iute și Dar nu l-a folosit la nimic. Incercînd hainele­ să iasă pe furiș, rătăcește drumul și-l prind polițiștii coborînd pe scări. Găsesc la el numai 12 600 de lei. Cît despre cele 300 de mărci, le-a dus Iu­­liana Ganalaș la poliție, mai tîrziu. Banii i-au împărțit frățește. Dar roadele penale ale tîlha­­riei le va culege, se pare, Iozef Varga singur. Cît despre dl Dumitru Jurj, cred că s-a „vin­decat“ de-a mai ține la el, la spital, mari su­me de bani. Nicolae SIRBU CITIȚI MARȚI­ 0 Anina 200 — un reportaj de la bicentenarul mineritului în vechiul oraș cărășean . Re­țeaua învățămîntului postliceal și a învățămîntului complementar precum și locurile libere în li­ceele din județ pentru anul 1992- 1993 . Sport . Jocurile Olimpice de Vară: Ultimele noutăți în fot­bal Jurnal de cărți Aflăm cu mare uimire că celebra sintagmă „epoca de aur“ a fost pentru prima dată aplicată domniei lui Ceau­­șescu de către un istoric mason, G. Șerbănescu, în volumul III din Histoire de la Francmasonnerie Universelle, încă din 966. Și întrucît respectiva domnie se afla abia la început, pre­supunem că folosirea termenul­ui are o semnificație mai adîn­­că și nu fără legătură cu misterioasa organizație universa­lă. Dar pentru că nu știm mai multe, nu ne putem permite să formulăm ipoteze ieftine. De altfel, cunoașterea și dez­văluirea unor informații (de obicei secrete) sînt nu numai greu de obținut ci și periculoase, atunci cînd e vorba de­­ contemporani. Despre francmasone­rie nu s-a scris în „e­­poca de aur“ și nici în cele dinainte. Termenul însuși pare să fi fost interzis. Cei care voiau să facă trimiteri la masonerie foloseau fel de fel de subterfugii. Se știa, de exemplu, de către cei mai mulți cercetători ai literaturii române, că Sadoveanu a făcut parte din loja masonică, a­­vînd chiar rangul de Mare Maestru. Cînd legionarii i-au ars cărțile au avut sigur in vedere această apartenență (și alte motive), căci între ma­soni și legionari a fost o duș­mănie afișată. (Continuare ta­pa* a 2-a) Gh. JURMA

Next