Timpul, ianuarie 1993 (Anul 4, nr. 1-20)

1993-01-05 / nr. 1

POPOR ROMÁN. NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÍN ANUL IV NR. 1 (768) REȘIȚA MARTI 5 IANUARIE 1993 :OT!DIAN Sm­iAl POl ITK Cl lTl KALINDKPENnFN 14 pagini - Io tei ­ Teri s-au împlinit trei ani la apariția primului nu­­­ al ziarului „Timpul“. » Azi apare prima ediție a ului „Timpul“ din 1993. Com să ajungem cu­ mai sie la numărul 1 000. " Mîine, 6 ianuarie, este oteaza. Creștinii prăzau­ Botezul Domnului. In tărie este Sf. loan Boteză- 7­1. Cu aceasta se îl sărbătorilor de încheie­m toată nădejdea că iarnă, de­­ 11 ianuarie, se vor pre­­a la muncă majoritatea ■ Mior din sectoarele im­e. Mîine vom publica amp­­e privind persoana viito­­r prefect al județului Ca­­severin. I Președintele Republicii deva, primit dl Mircea Snegur, ieri dimineață la­șinău pe dl Traian Chebe­­trimisul președintelui Ro­­m­ei, care i-a înmînat dlui Iea Snegur un mesaj din ea dlui Ion Iliescu. Părțile implicate în con­ul din Bosnia-Herțegovi­­a i-au dat ieri, la Geneva, iul asupra unui nou de încetare totală a stăților. Președintele ales al Sta- Unite, Bill Clinton, și-a țunat dorința de a se în­­în curînd cu președinte­­lui ei, Boris Elțîn. In 30 decembrie 1992 s-a s din Franța, după un " de două săptămîni, co­­tra", a Inspectoratului I și a Casei Corpului Di­­­, dirijată de prof. Cor­ Ponoran. Corala, for­­din 28 de coriste, a sus­ o serie de concerte la iila primăriei din La Ia­­și a Asociației de priete­­amâno-franceză din Brest, a fost bine primit, ofe­­un repertoriu consistent atece populare românești, înscriere corală, colinde ,zece franțuzești de Cră­­„Mulțumesc României, imesc Reșiței pentru înal­­­ntă artistică și morală •alei “Lira”“, scrie dl Weingartner — vicepri­­i orașului La Valette — o scrisoare de mulțumire ală primăriei reșițene, ce confirmă încă o dată a­bilitățile­­ culturale pe le avem. Prin amabilitatea drei Ungureanu, meteorolog arviciu la Stația Meteo­­că Reșița, am aflat că untele Semenic stratul spadă a atins 24 cm, pe 1­36 cm, iar pe vîrful i acesta este doar de 11 dacă mai aveți concediu.­­hi ! VREMEA, AZI mea se menține frumoa­se va încălzi treptat. Ce­­a fi variabil, cu înnorări loua parte a intervalului, slab la moderat cu in­­trări din sud­ și sud-est. Graturile minime vor os­­mre —12 și — 6 grade, de maxime între —3 și ■ade Celsius. A mai trecut un an Și a mai trecut un an. Iar „a­­nii care trec ne răpesc mereu cî­­te ceva“. Cine-a spus vorba asta înțeleaptă? Ovidiu sau Vergiliu? Oare noi cu­ sîntem de înțelepți? Noi, generațiile de sacrificiu ale României de ieri și de azi. Noi, nici nu pierdem, nici nu cîști­­găm nimic odată cu trecerea a­­nilor. Ne-am obișnuit cu mocirla noastră lîncedă, să ne lamentăm că asta-i soarta noastră. De 2000 de ani aceasta-i soarta noastră, a românilor, să ne calce mereu al­ții în picioare. Să ne umilească și să ne înjosească străinătatea. Să ne vîndă și să ne cumpere pe nimic. Dară noi, noi, poporul ăsta frumos și deștept (vedeți, nu spun și harnic) ce știm să facem? Ce așteptăm? Ce dorim, de fapt? Să stăm cu brațele încrucișate? Să vină alții să ne scoată din noroi? Să ciupim de ici, de co­lo cste ceva și să zicem că nu merge bine? Cît de bine, cu ce­le cîteva sute de mărci puse de-o parte din bișniță? Nu, fraților, viitorul nostru este altul, mult mai bun și mult mai frumos! Iar viitorul nostru depinde de noi. Și de guvernan­ții noștri. Veți zice, poate, că nu i-am ales pe cei mai buni. Și eu am convingerea asta. Nu sînt buni. Dar noi? Noi sîntem buni? Ce am făcut noi vreme de trei ani? La început, ne-am bucurat de libertate. Apoi, ne-am bucurat de democrație. Acum, ne bucu­răm de toate și nu avem nimic. Sîntem săraci. Și noi și țara. Cei cîțiva care s-au îmbogățit vor fi în curînd și mai bogați. Sînt bogați pentru că n-au stat cu mîinile în sin. Unii au furat, ca și mai înainte, alții s-au orientat, ca acum. Și cîțiva au muncit. Noi, cei mulți, n-am muncit. Iar acum, că voim să muncim, n-avem pe ce pune mîna. Se destramă totul. Inflația, fenome­nul ăsta nebun de creștere a pre­țurilor și salariilor (care la noi se numește prin costuri), este o creație a noastră și a foștilor noștri guvernanți care și-au luat mîna de pe economia supercen­­tralizată a țării, dîndu-i frîu li­ber. Și nici o sută de stolojeni, romani, verdeți, văcăroi, cîm­­peni, copoși, vadimi, patriei, ca­tarame și alte aripi n-or să-i mai vină de hac. Doar că, ici-co­­lo, mîine-poimîine, va falimenta cîte-o fostă întreprindere socia- Petru BUZZI (Continuare in pag a 3_a) După trei ani La 4 ianuarie 1990 a apărut primul număr al ziarului „Timpul“. Deși au trecut trei ani, contextul de atunci ne este încă proaspăt în memo­rie. Entuziasmul popular din fi­nalul lui decembrie '89 a re­generat pur și simplu presa, în România apăreau atunci cele mai multe publicații pe cap de locuitor, comparativ cu țările de recunoscută tra­diție a tiparului. Cititorii ca­re erau cu toții în acele zile smulgeam pur și simplu zia­rele, fără alegere, sorbind toate informațiile, oricît de fanteziste sau poate tocmai pe acelea și poate tocmai de aceea. Cozile cele mai mari erau la ziare. Sute de mii și milioane de exemplare de ziare, sute de mii și milioane de tone de hîrtie, sute de mii și milioane de lei. 1990 a fost un an de gheșefturi pentru mulți. Orice revoluție a avut și are profitorii ei. Să le fie de bine tuturor îmbogățiților de pe urma presei și să-și mănînce banii pe post de tor­turi cu frișcă. Și presa își are profitorii ei. Dar publicațiile care n-au reușit să depășească diletan­tismul, șmechereala, intere­­sul mercantil au început să dispa­ră. Ce-i drept, unele mai re­zistă, bazîndu-se pe gustul îndoielnic pentru sex, crimă, senzații neobișnuite. Altele scurmă sentimente fanatice din care speră noi agitații. Ci­titorii își au și ei presa pe ca­re o merită. Ziarul „Timpul“ s-a dorit un ziar informativ și obiec­tiv. Era clar de atunci —și e mai ales clar acum — că o a­­semenea ambiție e greu de înfăptuit. ționare din Presiunile revolu­primele zile au fost urmate de presiunile ex­terioare ale următoarelor luni, în virtutea democrației proas­păt descoperite de unii. Co­lecția ziarului stă mărturie a mișcărilor epocii și a proprii­lor sale oscilații. Dar cel mai important este faptul că ziarul a rămas. Că există. Mai adevărat ca un discurs pe balcon sau o scor­­moneală în subsoluri. Cîți dintre noi, punind mîna pe condei, ar putea da un răs­puns clar și luminos la între­ Gh. JURMA (Continuare in pag. a 3_a) ­ Pirații te în ultimele două săptămîni, su­(dacă nu mii) de televizoare din zona centrală a municipiului sunt cuprinse parcă de turbare, indiferent de marcă sau an de fabricație. Mai precis, emisiunile tere se recepționează cu mare di­ficultate, imaginile fiind pertur­bate continuu de inexplicabile li­nii și grilaje. Fenomenul se pro­duce numai asupra emisiunilor postului român de televiziune și probabil mulți nu i-au dat impor­tanță, acuzînd­ calitatea aparate­lor sau, pur și simplu, urmărind doar programele teve prin satelit. Cu toate acestea, evident, în­­tîmplarea pare ciudată. Perime­trul în care se produc astfel de lucruri este relativ mare. Din in­vestigațiile noastre reiese că se întinde din zona Reșița-Sud pînă în împrejurimile Inspectoratului Județean de Poliție. In schimb, unde!­or televizoarele din locuințe e aflate înspre pădure (în spatele Com­plexului Nera) și restul orașului nu sînt afectate și emisiunile se pot recepționa normal. Date fiind amploarea și, mai ales, întinderea în timp a feno­menului, pentru că, trebuie să menționăm, acesta, cu scurte pe­rioade de acalmie, se produce a­­tît ziua cît și noaptea, am încer­cat, prin intermediul domnului Gh. Șeitan, specialist în emisii tv, să înțelegem ce se petrece. Fără a-și asuma o prea mare precizie în afirmații, putea fi vorba dînsul crede că ar­de un ... radioa­mator, care își bate joc de abona­ții zeve sau al cărui aparat, dato­rită unor defecțiuni, generează permanent oscilații de mare pu­tere. Rămînînd tot în sfera posi­bilităților, domnul Șeitan nu ex­clude nici existența în zonă a u­nui convertor special, instalat pentru programele satelit, care intră în oscilație, din cauza unor piese componente și emite puter­nice radiații perturbatoare. Aces­te considerente, par a fi confir­mate de încă un fapt. Duminică, 3 ianuarie a.c., luînd legătura cu domnul Drăgoescu, aflat de servi­ciu la translatorul de televiziune din Dealul Ciorii, am fost infor­mați că, acolo, semnalul este bun. Mai mult, verificîndu-se recepția din jurul translatorului, cu o an­tenă improvizată, s-a constatat că fenomenul nu se produce. Acestea sunt faptele, la prima vedere, și dincolo de a le prezen­ta, nu știm ce am mai putea face. Desigur, există specialiști și apa­ratură pentru a depista sursa perturbațiilor și apoi pentru a-l lua de guler , pe cel vinovat, în altă ordine de idei, să sperăm că lucrurile nu sînt mai complicate decît par. (Mircea Cavadia). • Bătaie cu efect (mortal) întîrziat . Un lucrător forestier din Bocșa și-a bătut concubina pen­tru că-i cheltuise 2­000 de lei pe băutură . La două zile, adică în chiar dimineața zilei de Cră­ciun, femeia a decedat . Indi­vidul a fost arestat în ultimul timp, mai precis în ultimele două luni, Lucreția Mocanu, în vîrstă de 40 de ani, din Bocșa, Strada nr. 48, și concubinul Iosif Renciu­ei, Victor Ioan Lung, in vîrstă tot de 40 de ani, originar din județul Sălaj, lucrător forestier în Bocșa, du­ceau o viață în doi tot mai ten­sionată. Neînțelegerile dintre ei au culminat în seara zilei de 23 decembrie a­n, atunci cînd, în jurul orei 19, Lucreția Mocanu a revenit acasă sub influența al­coolului și fără cei 2 000 de lei, destinați pentru aprovizionarea cu produse alimentare, dar chel­tuiți pe băutură. Motiv pentru care, supărat foc. V.I. Lung i-a administrat o bătaie zdravănă, cum de mult nu mai avusese parte femeia. A lovit-o cu pum­nii și picioarele pe unde a apu­cat. A doua zi, toate bune și fru­moase. E adevărat, Lucreția Mo­canu nu prea era în apele ei. Se simțea chiar rău. Dar V.I. Lung in loc să o ducă la spital a pus această stare pe seama beției din ziua precedentă. Așa că au pe­trecut Ajunul de Crăciun într-o atmosferă mai liniștită. Seara s-au culcat, în aceeași cameră, dar în paturi diferite. A servit-o și cu apă la pat, în dimineața zilei de 25 decembrie însă, cînd s-a trezit, V.I. Lung a­ rămas consternat, constatând că Lucre­ția Mocanu nu mai era demult în viață. Murise în cursul nopții. In prima fază, avîndu-se în vedere faptul că femeia fusese de mai multe ori internată la Sanatoriul TBC și că în ultima perioadă o luase cam rău cu băutura, se credea că este vorba de o moarte patologică. Investi­gațiile de specialitate efectuate de lucrătorii Serviciului Judiciar al Inspectoratului Județean de Poliție Caraș-Severin, în colabo­rare cu polițiștii din Bocșa, care s-au adăugat rezultatele ne­la­propsiei, au stabilit că Lucreția Mocanu a fost victima unui o­­mor. Cauza morții : multiple fracturi costale și hemoragie in­ternă masivă, ca urmare a lovi­turilor nemiloase ale „dragului“ ei concubin. Din informațiile primite de la dl lt.-col. Mihail Dobrescu, șeful Serviciului Judiciar, am reținut că Victor Ioan Lungu și a recu­noscut fapta și că în prezent este cercetat în stare de arest preven­tiv. Urmează să fie trimis în ju­decată pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte. Marius MORARU Spionaj— contraspionaj . Spionii ruși au avut ac­ces la cele mai importante se­crete ale sistemului nuclear militar din Franța (Le Monde, nr. 14­857/1992) Rusia se jură că vremea vestiților spioni sovietici și a orchestrelor roșii a trecut. I­­nițialele noului serviciu de informații externe — SVR — au înlocuit cele trei litere si­nistre — KGB. Dacă ar fi să dăm crezare noilor conducă­tori de la Kremlin, spionii veniți din țara zăpezilor s-au întors la ei acasă. SERIAL Aceste declarații au fost insă infirmate de recenta des­coperire în Franța a rețelei Ocenko. Potrivit Direcției de Supraveghere a Teritoriului (DST), este vorba „de cea mai mare afacere de spionaj mili­tar, a cărei victimă a fost Franța“. Parisul a cerut Mos­covei să „recheme de urgen­ță“ patru din ofițerii servicii­lor sale de informații, printre care și Boris Volkov, șeful serviciului specializat pentru Franța. Recentul scandal demonstrat cu­ de adine reu­­­șiseră să pătrundă spionii ruși în interiorul acestui bas­­tion al programelor nucleare civile și militare, care este Comisariatul pentru Eneregia Atomică (CEA). Marea epurare din aprilie 1983 nu a fost deci suficientă. La acea dată, 47 de diplomați și rezidenți sovietici fusese­ră expulzați din Franța pen­ (Sontinoare in pag a 2-a) f

Next