Timpul, ianuarie 1993 (Anul 4, nr. 1-20)
1993-01-05 / nr. 1
POPOR ROMÁN. NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÍN ANUL IV NR. 1 (768) REȘIȚA MARTI 5 IANUARIE 1993 :OT!DIAN SmiAl POl ITK Cl lTl KALINDKPENnFN 14 pagini - Io tei Teri s-au împlinit trei ani la apariția primului nu al ziarului „Timpul“. » Azi apare prima ediție a ului „Timpul“ din 1993. Com să ajungem cu mai sie la numărul 1 000. " Mîine, 6 ianuarie, este oteaza. Creștinii prăzau Botezul Domnului. In tărie este Sf. loan Boteză- 71. Cu aceasta se îl sărbătorilor de încheiem toată nădejdea că iarnă, de 11 ianuarie, se vor prea la muncă majoritatea ■ Mior din sectoarele ime. Mîine vom publica ampe privind persoana viitor prefect al județului Caseverin. I Președintele Republicii deva, primit dl Mircea Snegur, ieri dimineață lașinău pe dl Traian Chebetrimisul președintelui Romei, care i-a înmînat dlui Iea Snegur un mesaj din ea dlui Ion Iliescu. Părțile implicate în conul din Bosnia-Herțegovia i-au dat ieri, la Geneva, iul asupra unui nou de încetare totală a stăților. Președintele ales al Sta- Unite, Bill Clinton, și-a țunat dorința de a se înîn curînd cu președintelui ei, Boris Elțîn. In 30 decembrie 1992 s-a s din Franța, după un " de două săptămîni, cotra", a Inspectoratului I și a Casei Corpului Di, dirijată de prof. Cor Ponoran. Corala, fordin 28 de coriste, a sus o serie de concerte la iila primăriei din La Iași a Asociației de prieteamâno-franceză din Brest, a fost bine primit, ofeun repertoriu consistent atece populare românești, înscriere corală, colinde ,zece franțuzești de Cră„Mulțumesc României, imesc Reșiței pentru înalntă artistică și morală •alei “Lira”“, scrie dl Weingartner — viceprii orașului La Valette — o scrisoare de mulțumire ală primăriei reșițene, ce confirmă încă o dată abilitățile culturale pe le avem. Prin amabilitatea drei Ungureanu, meteorolog arviciu la Stația Meteocă Reșița, am aflat că untele Semenic stratul spadă a atins 24 cm, pe 136 cm, iar pe vîrful i acesta este doar de 11 dacă mai aveți concediu.hi ! VREMEA, AZI mea se menține frumoase va încălzi treptat. Cea fi variabil, cu înnorări loua parte a intervalului, slab la moderat cu intrări din sud și sud-est. Graturile minime vor osmre —12 și — 6 grade, de maxime între —3 și ■ade Celsius. A mai trecut un an Și a mai trecut un an. Iar „anii care trec ne răpesc mereu cîte ceva“. Cine-a spus vorba asta înțeleaptă? Ovidiu sau Vergiliu? Oare noi cu sîntem de înțelepți? Noi, generațiile de sacrificiu ale României de ieri și de azi. Noi, nici nu pierdem, nici nu cîștigăm nimic odată cu trecerea anilor. Ne-am obișnuit cu mocirla noastră lîncedă, să ne lamentăm că asta-i soarta noastră. De 2000 de ani aceasta-i soarta noastră, a românilor, să ne calce mereu alții în picioare. Să ne umilească și să ne înjosească străinătatea. Să ne vîndă și să ne cumpere pe nimic. Dară noi, noi, poporul ăsta frumos și deștept (vedeți, nu spun și harnic) ce știm să facem? Ce așteptăm? Ce dorim, de fapt? Să stăm cu brațele încrucișate? Să vină alții să ne scoată din noroi? Să ciupim de ici, de colo cste ceva și să zicem că nu merge bine? Cît de bine, cu cele cîteva sute de mărci puse de-o parte din bișniță? Nu, fraților, viitorul nostru este altul, mult mai bun și mult mai frumos! Iar viitorul nostru depinde de noi. Și de guvernanții noștri. Veți zice, poate, că nu i-am ales pe cei mai buni. Și eu am convingerea asta. Nu sînt buni. Dar noi? Noi sîntem buni? Ce am făcut noi vreme de trei ani? La început, ne-am bucurat de libertate. Apoi, ne-am bucurat de democrație. Acum, ne bucurăm de toate și nu avem nimic. Sîntem săraci. Și noi și țara. Cei cîțiva care s-au îmbogățit vor fi în curînd și mai bogați. Sînt bogați pentru că n-au stat cu mîinile în sin. Unii au furat, ca și mai înainte, alții s-au orientat, ca acum. Și cîțiva au muncit. Noi, cei mulți, n-am muncit. Iar acum, că voim să muncim, n-avem pe ce pune mîna. Se destramă totul. Inflația, fenomenul ăsta nebun de creștere a prețurilor și salariilor (care la noi se numește prin costuri), este o creație a noastră și a foștilor noștri guvernanți care și-au luat mîna de pe economia supercentralizată a țării, dîndu-i frîu liber. Și nici o sută de stolojeni, romani, verdeți, văcăroi, cîmpeni, copoși, vadimi, patriei, catarame și alte aripi n-or să-i mai vină de hac. Doar că, ici-colo, mîine-poimîine, va falimenta cîte-o fostă întreprindere socia- Petru BUZZI (Continuare in pag a 3_a) După trei ani La 4 ianuarie 1990 a apărut primul număr al ziarului „Timpul“. Deși au trecut trei ani, contextul de atunci ne este încă proaspăt în memorie. Entuziasmul popular din finalul lui decembrie '89 a regenerat pur și simplu presa, în România apăreau atunci cele mai multe publicații pe cap de locuitor, comparativ cu țările de recunoscută tradiție a tiparului. Cititorii care erau cu toții în acele zile smulgeam pur și simplu ziarele, fără alegere, sorbind toate informațiile, oricît de fanteziste sau poate tocmai pe acelea și poate tocmai de aceea. Cozile cele mai mari erau la ziare. Sute de mii și milioane de exemplare de ziare, sute de mii și milioane de tone de hîrtie, sute de mii și milioane de lei. 1990 a fost un an de gheșefturi pentru mulți. Orice revoluție a avut și are profitorii ei. Să le fie de bine tuturor îmbogățiților de pe urma presei și să-și mănînce banii pe post de torturi cu frișcă. Și presa își are profitorii ei. Dar publicațiile care n-au reușit să depășească diletantismul, șmechereala, interesul mercantil au început să dispară. Ce-i drept, unele mai rezistă, bazîndu-se pe gustul îndoielnic pentru sex, crimă, senzații neobișnuite. Altele scurmă sentimente fanatice din care speră noi agitații. Cititorii își au și ei presa pe care o merită. Ziarul „Timpul“ s-a dorit un ziar informativ și obiectiv. Era clar de atunci —și e mai ales clar acum — că o asemenea ambiție e greu de înfăptuit. ționare din Presiunile revoluprimele zile au fost urmate de presiunile exterioare ale următoarelor luni, în virtutea democrației proaspăt descoperite de unii. Colecția ziarului stă mărturie a mișcărilor epocii și a propriilor sale oscilații. Dar cel mai important este faptul că ziarul a rămas. Că există. Mai adevărat ca un discurs pe balcon sau o scormoneală în subsoluri. Cîți dintre noi, punind mîna pe condei, ar putea da un răspuns clar și luminos la între Gh. JURMA (Continuare in pag. a 3_a) Pirații te în ultimele două săptămîni, su(dacă nu mii) de televizoare din zona centrală a municipiului sunt cuprinse parcă de turbare, indiferent de marcă sau an de fabricație. Mai precis, emisiunile tere se recepționează cu mare dificultate, imaginile fiind perturbate continuu de inexplicabile linii și grilaje. Fenomenul se produce numai asupra emisiunilor postului român de televiziune și probabil mulți nu i-au dat importanță, acuzînd calitatea aparatelor sau, pur și simplu, urmărind doar programele teve prin satelit. Cu toate acestea, evident, întîmplarea pare ciudată. Perimetrul în care se produc astfel de lucruri este relativ mare. Din investigațiile noastre reiese că se întinde din zona Reșița-Sud pînă în împrejurimile Inspectoratului Județean de Poliție. In schimb, unde!or televizoarele din locuințe e aflate înspre pădure (în spatele Complexului Nera) și restul orașului nu sînt afectate și emisiunile se pot recepționa normal. Date fiind amploarea și, mai ales, întinderea în timp a fenomenului, pentru că, trebuie să menționăm, acesta, cu scurte perioade de acalmie, se produce atît ziua cît și noaptea, am încercat, prin intermediul domnului Gh. Șeitan, specialist în emisii tv, să înțelegem ce se petrece. Fără a-și asuma o prea mare precizie în afirmații, putea fi vorba dînsul crede că arde un ... radioamator, care își bate joc de abonații zeve sau al cărui aparat, datorită unor defecțiuni, generează permanent oscilații de mare putere. Rămînînd tot în sfera posibilităților, domnul Șeitan nu exclude nici existența în zonă a unui convertor special, instalat pentru programele satelit, care intră în oscilație, din cauza unor piese componente și emite puternice radiații perturbatoare. Aceste considerente, par a fi confirmate de încă un fapt. Duminică, 3 ianuarie a.c., luînd legătura cu domnul Drăgoescu, aflat de serviciu la translatorul de televiziune din Dealul Ciorii, am fost informați că, acolo, semnalul este bun. Mai mult, verificîndu-se recepția din jurul translatorului, cu o antenă improvizată, s-a constatat că fenomenul nu se produce. Acestea sunt faptele, la prima vedere, și dincolo de a le prezenta, nu știm ce am mai putea face. Desigur, există specialiști și aparatură pentru a depista sursa perturbațiilor și apoi pentru a-l lua de guler , pe cel vinovat, în altă ordine de idei, să sperăm că lucrurile nu sînt mai complicate decît par. (Mircea Cavadia). • Bătaie cu efect (mortal) întîrziat . Un lucrător forestier din Bocșa și-a bătut concubina pentru că-i cheltuise 2000 de lei pe băutură . La două zile, adică în chiar dimineața zilei de Crăciun, femeia a decedat . Individul a fost arestat în ultimul timp, mai precis în ultimele două luni, Lucreția Mocanu, în vîrstă de 40 de ani, din Bocșa, Strada nr. 48, și concubinul Iosif Renciuei, Victor Ioan Lung, in vîrstă tot de 40 de ani, originar din județul Sălaj, lucrător forestier în Bocșa, duceau o viață în doi tot mai tensionată. Neînțelegerile dintre ei au culminat în seara zilei de 23 decembrie an, atunci cînd, în jurul orei 19, Lucreția Mocanu a revenit acasă sub influența alcoolului și fără cei 2 000 de lei, destinați pentru aprovizionarea cu produse alimentare, dar cheltuiți pe băutură. Motiv pentru care, supărat foc. V.I. Lung i-a administrat o bătaie zdravănă, cum de mult nu mai avusese parte femeia. A lovit-o cu pumnii și picioarele pe unde a apucat. A doua zi, toate bune și frumoase. E adevărat, Lucreția Mocanu nu prea era în apele ei. Se simțea chiar rău. Dar V.I. Lung in loc să o ducă la spital a pus această stare pe seama beției din ziua precedentă. Așa că au petrecut Ajunul de Crăciun într-o atmosferă mai liniștită. Seara s-au culcat, în aceeași cameră, dar în paturi diferite. A servit-o și cu apă la pat, în dimineața zilei de 25 decembrie însă, cînd s-a trezit, V.I. Lung a rămas consternat, constatând că Lucreția Mocanu nu mai era demult în viață. Murise în cursul nopții. In prima fază, avîndu-se în vedere faptul că femeia fusese de mai multe ori internată la Sanatoriul TBC și că în ultima perioadă o luase cam rău cu băutura, se credea că este vorba de o moarte patologică. Investigațiile de specialitate efectuate de lucrătorii Serviciului Judiciar al Inspectoratului Județean de Poliție Caraș-Severin, în colaborare cu polițiștii din Bocșa, care s-au adăugat rezultatele nelapropsiei, au stabilit că Lucreția Mocanu a fost victima unui omor. Cauza morții : multiple fracturi costale și hemoragie internă masivă, ca urmare a loviturilor nemiloase ale „dragului“ ei concubin. Din informațiile primite de la dl lt.-col. Mihail Dobrescu, șeful Serviciului Judiciar, am reținut că Victor Ioan Lungu și a recunoscut fapta și că în prezent este cercetat în stare de arest preventiv. Urmează să fie trimis în judecată pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte. Marius MORARU Spionaj— contraspionaj . Spionii ruși au avut acces la cele mai importante secrete ale sistemului nuclear militar din Franța (Le Monde, nr. 14857/1992) Rusia se jură că vremea vestiților spioni sovietici și a orchestrelor roșii a trecut. Inițialele noului serviciu de informații externe — SVR — au înlocuit cele trei litere sinistre — KGB. Dacă ar fi să dăm crezare noilor conducători de la Kremlin, spionii veniți din țara zăpezilor s-au întors la ei acasă. SERIAL Aceste declarații au fost insă infirmate de recenta descoperire în Franța a rețelei Ocenko. Potrivit Direcției de Supraveghere a Teritoriului (DST), este vorba „de cea mai mare afacere de spionaj militar, a cărei victimă a fost Franța“. Parisul a cerut Moscovei să „recheme de urgență“ patru din ofițerii serviciilor sale de informații, printre care și Boris Volkov, șeful serviciului specializat pentru Franța. Recentul scandal demonstrat cu de adine reușiseră să pătrundă spionii ruși în interiorul acestui bastion al programelor nucleare civile și militare, care este Comisariatul pentru Eneregia Atomică (CEA). Marea epurare din aprilie 1983 nu a fost deci suficientă. La acea dată, 47 de diplomați și rezidenți sovietici fuseseră expulzați din Franța pen (Sontinoare in pag a 2-a) f