Timpul, martie 1994 (Anul 5, nr. 41-63)

1994-03-01 / nr. 41

POPOR ROMÂN, NU GREȘEȘTE CINE CREDE ÎN TINE COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184­8 pAgInI 80 LEI ______________________________________________________________________________________________—— -----------------------------------————---------------------------------------------------------------------------la Calm relativ Exceptând cîteva tiruri spo­radice, la Sarajevo s-a resta­bilit­­ liniștea. Dar e o liniște fragilă, parcă ireală, încărcată de tensiuni. Dl Alia Izetbego­vic­i susține că sîrbii nu și-au retras in întregime armamen­tul greu din zona de securi­tate, deci la 20 km distanță de oraș. Contrazicîndu-l, de­loc surprinzător, pe generalul­­ francez Jean Cot, șeful s­tatu­­lui major al FORPSIONU, ca­re declară că întregul acest armament fie că a fost dislocat în afara spațiului pro­hibit, fie că se află sub con­trolul forțelor O.N.U. E același general care, în urmă cu cîteva zile, ceruse a­­­­vioanelor de luptă ale NATO­­ să execute lovituri împotriva beligeranților de la Tuzla. Din­­ fericire, sau poate în mod­­ deliberat, n-a putut fi identi­­­ficată sursa tirului de mortier ■ , care a rănit 5 soldați din con­­­tingeratul canadian. Și avioa­­­nele s-au întors la bazele lor.­­­­ Fiindcă Tuzla se găsește la numai 4­0 km de granița Ser­biei. Aeroportul orașului ar tre­bui să fie redeschis traficului la 7 martie, dar evenimentul­­ rămîne incert. La Belgrad se­­ afirmă deschis că, forțînd no­­­ta în privința acestui obiectiv considerat strategic, NATO își depășește periculos atribu­­țiile. Ceea ce-i oferă dlui Izetbegovici prilejul să îndem­ne la intransigență. In caz contrar, apreciază domnia sa, credibilitatea NATO ar avea de suferit. Se pare că-i avan­tajos să lupți cu mijloacele [ și cu trupele altora. t La Washington, dl Warren­­ Christopher nu se sfiește să declare că întrevede posibili­tatea retragerii contingentului rusesc de la Sarajevo, dacă soldații dlui Elțîn vor fi păr­tinitori față de sîrbi. Dacă nu­­ vor dovedi profesionalism. Ar fi ultima acuză care li s-ar putea aduce, l-am bănui mai curînd de exces de. .. profe­sionalism. în replică, președintele El­țîn e mai optimist. Domnia sa propune o conferință inter­națională, la care să participe S.U­A., Rusia,­­Germania, Franța și Anglia. La Moscova sau la Geneva, în numai o zi, întregul contencios iugoslav ar fi definitiv soluționat, crede liderul rus. Dar occidentalii rămîn sceptici în privința oportunității unei întîlniri la vîrf. In ciuda unei prine re­acții favorabile din partea cancelarului Kohl, Seismograf Oricum, subliniază apăsat dl Andrei Kozîrev, e inadmi­sibil să se adopte dec­iz­ii în legătură cu criza bosniacă fă­ră consultarea prealabilă a Rusiei. Inclusiv în cazul pre­luării în administrația ONU a orașului Sarajevo. Și cu a­ Jt mai mult dacă s-ar proceda la extinderea efectelor ulti­matumului asupra întregii Bosnii. Se vede treaba că „ostilită­țile“ pe frontul diplomatic nu sunt mai puțin confuze decit cele de pe fronturile propriu­­zise. Intre timp, locuitorii din Sarajevo se plimbă fără țintă pe străzi. Nevenindu-le să creadă că nu-i mai pîndește moartea după primul colț. Dar mai e mult pînă departe. Aparatele de luptă ale NATO, mai precis sofisticatele F Ii­ americane au lovit tare. Și 4 avioane din cele 6,­ care s-au aventurat în zona de Interdic­ție aeriană, au fost doborîte. Paradoxal e că nimeni nu re­cunoaște că i-ar fi aparținut. Să nu fie cumva liniștea dina­intea furtunii... Al. B­ASESCU Grevă japoneză Greva generală anunțată de C.N.S.S.R. Frăția pentru ziua de ieri a găsit sindicatele din Caraș-Severin, afiliate la a­­ceastă confederație, în grevă , de tip japonez, în urma ho­­tărîrii luate în ședința de con­siliu a Uniunii Teritoriale a Sindicatelor di­n Caraș-Severin afiliate la C.N.S.S.R.-Frăția, din data de 14 februarie a.c. Mișcarea grevistă de ieri a cuprins 29 de sindicate și pes­te 20.000 de oameni de pe în­treg teritoriul județului, a­­ceasta însemnînd, pe ramuri, sindicate din construcții de mașini, prelucrarea și exploa­tarea lemnului, comerț, indus­trie alimentară, Uniunea Ju­dețeană a Cadrelor Medii Sa­nitare — SANITAS (care din motive umanitare a recurs la acest tip de grevă). ROMTE­­LECOM. Sindicatul din Re­țeaua Sanitar-Veterinară. Sin­dicatul COMAT. Filiala Jude­țeană a Șoferilor — ne-a de­clarat dl Cornel Nițoiu, pre­ședintele uniunii. Adrian CRÂNG­A­NU (Continuare in pag. a 8-a) Din cuprins: # Dialog cu un infractor de 13 ani (pag. a 3-a); • O pagină dedicată ti­nerilor cititori (pag. a 5-a) FOTODOCUMENT , l’așta din Caransebeș, la începutul secolului XX _!>■<»»»«­Imatacț­ia în-n față cu reacțiunea în numele legii De la înălțimea fotoliului în care a fost cocoțat, inducînd în eroare un partid, dl Zamfir Tra­­ian, încă prefect al județului Ca­raș-Severin, seamănă teroare îm­­prejur. Organismele cu care ar trebui să colaboreze, în folosul și spre binele județului, sunt puse la zid, în numele unui principiu pe care-1 promovează, dar care pen­tru el nu este valabil: legalitatea, în numele legii, deasupra căreia s-a așezat, domnul în cauză cre­ează impresia unui Robespien» modern, incoruptibil și egal cu noi toți. Și nu ne-am îndoi de a­­cest lucru dacă multe din faptele sale nu i-ar trăda cu totul și cu totul alte veleități, între care cea de patron demonstrează cel mai argumentat diferența dintre noi și d­ânsul. Domnul Zamfir Traian susține însă că „Argus“ S.R.L. a dat fali­ment. Nu știm să existe la aceas­­tă oră o lege a falimentului. Dar probabil că „Argus“ e o firmă moartă, deși avem informații că mai respiră. Că domnul Zami­r nu vrea să se știe acest lucru, e altceva. Și noi nu ne propunem să aflăm ce face acum firma al cărei patron este domnul prefect. Ci ce făcea, de pildă, în urmă cu un an, cînd dl Zamfir era tot prefect și firma nu era chiar atît de falimentară. Chiar dacă era secătuită după o campanie electo­rala. Ba, am putea spune, chiar două. Ei, și ce făcea „Argus“ in urmă cu un an ? Păi, lucra. Și, veți vedea, cu oareca spor. Așa­dar... In 9 decembrie 1992, între S.C „Crosi“ S.A. Reșița și S.C. „Argus" S.R.L. Reșița, „reprezentată de domnul Zamfir Traian, patron a fost încheiat un contract în ca­re S.C. „Crosi“ S.A. se angaja să producă și să livreze un număr de containere metalice pentru So­­cietatea „Rhin Materiei“ SARI. din Franța. De ce și firma „Ar­gus“ in această afacere ? Simplu : dl Zamfir preia și el un procent, acolo, pentru intermediere. In a­­­ceste condiții a fost stabilit și prețul de 270.000 lei/unitate (adi­că container) pentru lunile ianu­arie, februarie și martie 1993, stipulîndu-se „după fiecare peri­oadă de 3 (trei) luni, dacă este ca­zul, se va renegocia acest preț“ Veți vedea mai tîrziu că a fost cazul... Dar să aflăm ce mai spune con­tractul­­ de plată „În privința modalității S.C. « Argus­­» S.R.L. va vira la începutul lunii ianuarie furnizorului un aconto egal cu Petru Bl 771 (Continuare in pag a 3-a) O încurcătură Din partea doamnei Elena Berzescu din Cornereva, pri­mim o scrisoare mai aparte, cu pardonul de rigoare, dacă lucrurile se dovedesc altfel. Iată ce ne spune petiționara : „Pe 21.01.1994 am primit ul­tima citație cu mandat de a­­restare de trei luni (? — n.n.) pentru faptul că am vîndut băuturi alcoolice (țuică) în ju­rul (? — n.n.) datei de 6.04. 1993“. Ei bine, de-acum intervine partea... oarecum amuzantă, dacă te poți amuza de așa ce­va. Pentru că, în continuarea scrisorii, doamna Berzescu susține că nu are nici o legă­tură cu acea vînzare ilicită. Dovadă, faptul că persoana care s-a dat drept B.B. nu a nimerit-o decit cu numele, a­­tunci cînd a fost luată la în­trebări, în rest, toate au fost la nimereală. Adică, deși pă­rinții doamnei Berzescu se numesc Nistor și Maria, indi­cați au fost Petru și Veta! A­­nul­­ nașterii a fost arătat 1950, și nu 1951, cînd este născută petiționara în realitate. A­ceeași poveste și cu celelalte date, serie și număr buletin, domiciliu etc. Avem, deci, de-a face cu o confuzie de persoa­ne, reieșită din reaua credin­ță a adevăratului infractor, dar și din neglijența celui ca­re a făcut cercetarea. Ne-am opri aici cu întîmplarea, sem­­nalînd-o numai, dar necazul doamnei Berzescu a avut și o finalitate nedorită. De frică, aceasta plătește „suma de 30 mii lei în instanță pentru nu fi arestată“; în încheiere, a suntem­ rugați să lămurim a­­ceastă încurcătură. Nefiind de competența noastră, rugăm, mai departe, pe cei în drept, să o facă. Mircea CA­VA­DI­A Prefectul ziarist După cum ați putut consta­ta în ultima vreme, războiul dintre prefectul județului Ca­­raș-Severin și ziarul nostru capătă accente tot mai drama­tice. Domnul Zamfir Traian dorește cu orice preț dispari­ția ziarului „Timpul“, editat de Societatea comercială „Tim­pul“ SRL Reșița. Pentru a­­ceasta încearcă tot felul de subterfugii, se coalizează cu diferite personaje, care mai de care mai dubioase, între care și un spion străin. La timpul potrivit îl vom demasca, fiind­că o asemenea relație nu poate decît să aducă prejudicii jude­țului și țării. Dar­, vorba ceea, te faci, frate, și cu dracul să scapi de un dușman. Iar „Tim­pul“ este dușmanul de moarte al dlui Zamfir Traian. Pen­tru că poate dezvălui, așa cum o face și în ediția de azi, lu­cruri mai puțin onorabile din viața și activitatea primului bărbat al Caraș-Severinului. Deci, probabil că începînd de astăzi sau de mîine, dl Zamfir și ciracii săi vor în­cerca să scoată pe piața pre­sei din Caraș-Severin un ziar care are toate semnalmentele ziarului nostru, mai puțin semnăturile și, să nu mai vor­bim, calitatea scrisului, li anunțăm pe cei care încearcă acest lucru, cu toată presu­pusa înregistrare la OSIM, ce ii vom acționa în instanță și vom face toate demersurile pentru punerea la punct a prefectului (și) ziarist. Fiindcă „Timpul“ și-a cîștigat în timp prestigiu, și-a cîștigat cititori, și nu-și poate permite orice neavenit în ziaristică să-i fo­losească numele pentru a-și înălța statuie. Și dacă tot s-au apucat acești domni de o me­serie pentru care n-au vocație, ar fi­ mai bine să pună mina pe carte, să învețe cum se fa­ce un ziar și să ne demon­streze acest lucru făcînd din foaia pe care se screm să o scoată ceva care să semene a jurnal.

Next