Timpul, iunie 1994 (Anul 5, nr. 106-127)
1994-06-01 / nr. 106
POPOR ROMÁN, NN GREȘEȘTE CINE CREDE IN TINE ANUL V NR.106 (1130) * REȘIȚA MIERCURI 1 IUNIE 1991 COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184 8 pagini 100 li Complexul frustrării Admitem că uneori — și din nefericire — pasiunile politice pot întuneca dreapta judecată, pot influența dezastruos percepția realităților, pînă la completa lor denaturare. Dar ceea ce e oarecum scuzabil pentru niște persoane de condiție intelectuală modestă, care și-au găsit în politica partizană un sens, poate singurul, măruntele lor existențe, pentru vine inadmisibil în cazul deunor cărturari autentici, dintre cei care imprimă pulsul spiritual al vremii lor. E tocmai motivul care ne determină să nu rostim nume, considerînd că dezbaterea, mediată de TV, despre întîlnirea de la Sinaia a oamenilor de știință români din țară și din diaspora rămîne un regretabil accident, o impardonabilă gafă. Pentru că respectiva reuniune, găzduită de stațiunea de pe Valea Prahovei, a fost inițiată de niște „detestabili’1 factori ai puterii, participanții Înșiși au devenit, în viziunea intratabililor opozanți, oameni „fără caracter". Chiar dacă acești oameni sunt prof. dr. George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel, prof. dr. Anghel Rugină și încă mulți alții. Care nu ar fi trebuit să dea curs invitației, manifestîndu.și astfel inaderența față de regimul de la București. N-am fi bănuit niciodată cită încrîncenare se poate ascunde dincolo de frazele cu tăietură elegantă ale unui cunoscut eseist orin spatele demnității, ostentativ afișată, a unui lider politic. Sau, ca să spunem lucrurilor pe nume, ne-a cutremurat intoleranța, refuzul de a opera necesara distincție între țara ca entitate și sistemul său politic, între interesele românești în ansamblu și cele ale unor grupări care, zice,se, trăiesc și acum Seismograf într-un straniu „exil interior". Iar ca model pentru ceea ce s-ar fi cuvenit să fie un asemenea colocviu al românilor din diaspora nu sa oferă imagini și declarații de la o întîlnire desfășurată la Paris. In contextul căreia se afirmă, năucitor, că vreme de aproape o jumătate de secol România a traversat un deșert „acultural". Să credem cumva că și cărțile publicate de onorabilii contestatari fac parte din același peisaj deșertic ? Să nu fi existat, în acest răstimp, Nichita Stanescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Fănuș Neagu, Augustin Buzura, Eugen Simion, Nicolae Manolescu ? Să nu se fi editat creațiile de referință ale marilor scriitori din perioada interbelică, inclusiv ale celor care au continuat să scrie și după „colapsul comunist"? Să răspundă fiecare după cunoștințele și din conștiința sa. Al. BARSESCU (Continuarea pag. a 8-a) JH cei ale copilaria Să mă iertați dacă de ziua voastră nu vă pot privi în ochi, cu soarele din cerul copilăriei mele și cu o mie și una de stele. Să mă iertați, vă rog frumos, că nu mai pot fi nici trist și nici bucuros. Că am uitat să mai plîng și să mai fidi învelit în surîsul vostru sfînt, izvorît dintr-un rai cu păsări și coborît pe pămînt. Că nu vă mai pot lua de mină și spăla de moarte și fericiri cu dumnezeiasca rouă din răsăritul de zi. Că nu mai putem dimpreună gînguri, cum făceam odată prin casa copilăriei, fugită acum într-un sat. Și, totuși, suntem atit de neastîmpărați, în plaiul acesta luminos, cînd în sufletul nostru învață să citească povești Făt-Frumos. .. Dar iată că astăzi, scriind despre voi, cu vorbe perechi, m-am trezit dintr-o dată copil, cu cercei nevinovați de cireșe la urechi. Nicolae IRIMIA Marga—locul din inimă . Aerul a tremurat, timp de două zile, de cîntec tînăr FESTIVALUL INTERNAȚIONAL AL CORURILOR DE COPII ȘI TINERET „TIMOTEI POPOVICI „La Marga un cireș a nechezat. .." Așa începe un poem simbolic al poetului Ioan Toma, dedicat acestei comune. Marga e un loc special, un spațiu în care te cureți minunat de zgura cotidiană, o dreaptă coloană vertebrală între dealurile tulburătoare ale Banatului de munte. Dar această splendidă localitate nu înseamnă doar peisaj, aer, gospodării mari și îngrijite, oameni primitori, făîoși în efortul de a se ridica prin propria lor muncă, de a avea de toate. Marga înseamnă și anualul Festival Internațional al Corurilor pentru Copii și Tineret „Timotei Popovici", susținut azi, de la ediție la ediție, în cea mai mare măsură de profesorul și dirijorul Dumitru Jompan — alcătuit parcă numai din suflet —, dar și cu efortul colaboratorilor săi, oameni inimoși din localitate. Sîmbătă și duminică, 28-29 mai a.c., a avut loc cea de-a XII-a ediție a Festivalului „Timotei Popovici". Manifestarea a decurs după un inedit tipic tradițional, oaspeții fiind întîmpinați la intrarea în localitate de tineri călăreți, în costume populare, cu cai frumos împodobiți. Și a fost prima zi. A sosit juriul, compus din personalități marcante ale muzicii : compozitorii Cornel Arion (București), Constantin Arvinte (București), Constantin Catrina (Brașov), Crăciun (profesor, președinte Petru al Asociației Corurilor din România — București),Viorel Crețu (București), Irina Odăgescu Țuțuianu (secretar al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România — București), Dan Voiculescu (Cluj-Napoca), Damian Vulpe (decan al Academiei de Arte Timișoara), Nicolae Jompan (președintele Asociației Culturale„Mărgana"), Gheorghe Țunea (consilier la Inspectoratul pentru Cultură al județului), Ion Trión (profesor, inspector la Inspectoratul Școlar Caraș-Severin), Adrian Cocoș (directorul Oficiului pentru Tineret și Sport Caraș- Severin). Prima zi a debutat cu vernisajul colecției de documente „Timotei Popovici", aflată într-o sală a Casei Culturale „Dumbrăvița". A urmat apoi vizitarea expoziției de documente ce atestă îndelunga activitate a Asociației Culturale „Mărgana". Masa rotundă de anul acesta a avut în centru tema „Folclorul muzical al copiilor în atenția compo- Daniel BOTGROS (Continuare în pag. a 8-a) O cauză de aproape 200.000.000 . Un scandal financiar la Tribunalul Caraș-Severin Scriam, cu aproape un an în urmă, în TIMPUL, articolul „Se profilează un mare scandal financiar". Aproape că uitasem de el, cînd ieri am aflat că este încă pe rol, la Tribunalul Caraș-Severin. Deci, intuiția noastră cum că scandalul va fi mare s-a adeverit. Prea erau mulți bani în joc. Și prea puternice cele două tabere în confruntare : Garda Financiară și Sucursala Băncii Naționale, pe de o parte, dl patron Ivan Burta, om cu bani și mare prieten și colaborator cu domnul prefect, pe de altă parte. Cum se prezintă lucrurile acum ? Așa cum le-am lăsat noi, în urmă cu un an de zile. Dl Birta nu a plătit nici amenda (800 000 lei), nu i s-a confiscat nici suma în cauză: aproape 60 de milioane lei, însemnate sume în valută (dolari SUA, mărci aproape 200 000 000 germane), de lei. Mai mult, în primă instanță, la Judecătoria Reșița, printr-o soluție suficient de confuză a primei instanțe, prin motivări în neconcordanță cu probele de la dosar, se anulează procesul verbal al Gărzii Financiare, întocmit în urma unui control comun cu Sucursala Băncii Naționale. Deci, instanța județeană (judecătorii Ion Barbu, președinte, Doinița Munteanu și Ștefan Florescu) trebuie s.o ia de la început în descîlcirea firelor încurcate intenționat ale afacerii. In fapt, lucrurile stau cam așa. Casa de Schimb Valutar Birta SRL (autorizație 1838/2 decembrie 1991) încetează să existe și este radiată din Registrul Comerțului, în martie 1993. In momentul acela, autorizația trebuia depusă, nu a fost. De atunci, în Regisstrul Comerțului figurează Casa de Schimb Valutar Birta SA. Alți asociați, alt capital, altă adresă, alte activități, alt statut, alt cod fiscal, altă societate. Autorizația pentru noua societate se obține abia în 11 august 1993. Controlul din 28 iunie 1993 constată că, în perioada martie — Iunie Nicolae SIRBU (Continuare in pag. a 8-a) Din cuprins: • De Ziua Copilului (pag. a 3-a); • Inițiativa în permanentă ofensivă (pag. a 3-a); • Se fură ca-n codru (pag. a 3-a); • Bozovici — fotografii mișcate (pag. a 4-a); • Mondopanorama — Ungaria, echilibru între antiteze (pag. a 5-a).