Timpul, ianuarie 1995 (Anul 6, nr. 1-20)
1995-01-04 / nr. 1
jj POPOR ROMÁN, ’U GREȘEȘTE CINE CREDE ÎN TINE COTIDIAN SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221-1184 ANUL VI NR. 1 (1281) REȘIȚA MIERCURII IANUARIE 1995 8 pagini 150 lei Timp și durată S-au împlinit, în aceste zile, cinci ani de la apariția cotidianului „Timpul“ și a trecut deja un an de cînd ziarul se înfățișează destinatarilor săi, cititorii, în opt pagini. E puțin și e mult, deopotrivă, dacă raportăm evenimentul la necuprinsul timpului, dar și la eforturile neștiute, de zi și de noapte, pe seama cărora ziarul a izbutit să fie și să rămână o prezență cotidiană. Și, cutezăm să credem, neapărat necesară în peisajul socialpolitic și cultural al județului. E fascinantă această încercare de a surprinde palpitația clipei, de a întocmi, pentru cei de azi, dar și pentru viitorime, fișa de temperatură a unor vremuri care solicită intens toate puterile sufletești și capacitățile de creație unui întreg popor, aflat la ale răscruce a destinelor sale. Iar dacă ne putem asuma vreun merit, acesta vizează tentativa onestă de a fixa fizionomia, în necurmată și rapidă schimbare, a prezentului. Un prezent continuu, adesea contradictoriu în elementele sale, a căror interpretare pretinde echilibru, discernămînt și bună credință. Atribute pe care considerăm că ziarul, ca entitate autonomă față de creatorii săi, le etalează in imensa majoritate a cazurilor. Fiindcă odată ce șirurile modelate în plumb se imprimă în cîmpul imaculat al hîrtiei, ziarul încetează să mai aparțină celor care l-au scris, devenind al cititorilor săi, al tuturora. Este însăși condiția gazetarului, care există doar în măsura zilnicei și generoasei dăruiri de sine. Iar cine-și ia răgazul să răsfoiască cele peste 1280 ediții ale cotidianului, va regăsi o parte cel puțin din reverberația evenimentelor, din propriile-i întrebări neliniștite, din aspirațiile și dezamăgirile sale. Avînd revelația că, peste ani, nu se va putea scrie istoria acestor cuprinsuri fără cercetarea filelor ziarului. Și iată cealaltă față a medaliei, care convinge că timpul lesne trecător se preschimbă în durată. După puterile noastre, ne-am străduit să susținem tot ce am crezut că va fi spre mai binele oamenilor, spre mai grabnica ieșire din impasul tranziției, spre atenuarea unor privațiuni inutile sau excesive, denunțind corupția, incompetența și politicianismul. Ceea ce a adus ziarului credibilitate și prestigiu, dar și adversități care-l onorează. Nu vom afirma că am făcut totul și nici măcar atutcit s-ar fi cuvenit. Dar, ce scris, așa rămîne pentru totdeauna. Ca un merpento, dar și ca un reproș. Pe care înțelegem să ni-1 asumăm, trăgînd concluziile de rigoare. Deoarece credem că, în 1095, timpul va fi mai prielnic, iar „Timpul“ încă mai aproape de exigențele cititorilor săi. AL DÂRLESCU Cinci ani zc la nașterea ziarului „Timpul“ Intre a fi și a nu fi De cinci ani, ziarul „Timpul“ este nelipsit din peisajul presei cotidiene din Caraș-Severin. Și să sperăm că Dumnezeu ne va ajuta să răzbatem și în continuare. Chiar dacă nu vom fi întotdeauna pe placul celor aflați la putere. Fiindcă, de fapt, despre independența ziarului voiam să vă vorbesc în aceste cîteva rînduri. Nimeni și nicicînd nu ne va convinge să ne subordonăm unor interese politice, fie ele ale puterii sau opoziției, în cei cinci ani de la nașterea ziarului, am trecut prin experiențe diferite. De la subiectivitatea anului 1990 și chiar 1991, la obiectivitatea ultimului an, în lupta pentru existența noastră, între a fi și a nu fi, am reușit să ne demonstrăm forța, puterea de penetrație și unitatea colectivului. Pe care nu le poate contesta nimeni, nici chiar un popă vizionar. Ziarul „Timpul“ există pentru că a cîștigat încrederea cititorilor săi, care sînt cuprinși între vîrsta de 10 și peste 80 de ani. Ziarul „Timpul“ există pentru că a ales libertatea de a spune adevărul, pentru că se subordonează intereselor cititorilor săi, pentru că le cunoaște și le reflectă bucuriile și necazurile. Ne aflăm intr-un permanent dialog cu cititorii noștri Am primit și rînduri care ne apostrofează, și unele chiar pe bună dreptate. A greșie omenește sau numai cine nu muncește nu greșește. Dar am primit și cuvinte frumoase la adresa ziarului, a redactorilor săi. Nu mai departe decit la sfirșitul anului trecut ne-au fost adresate mulțumiri pentru modul cum am reflectat marea manifestație de la Reșița din prima jumătate a lui decembrie. Am demonstrat atunci, încă o data, dacă mai era nevoie, că vrem binele Reșiței și județului. La fel ca și sindicatele, nici noi n-am admis ca vreun partid politic să-și pună amprenta asupra manifestării cu ajutorul ziarului. Și am avut dreptate. Iar prin aceasta, probabil, Reșița va cîștiga. Și, iată, am ajuns în prezent și din prezent în viitor, pe care ni-l dorim, alături de toți cei care ne citesc, mai bun, mai prosper, cu sănătate și pace. Ia mulți ani, dragi cititori ai „Timpului“ ! P'etru BUZZI >.Daca vrem să trăim bine pe pămînt, trebuie să exploatăm Cosmosul“ • Interviu cu dl Harald Alexandru, astronom, directorul Observatorului Popular Român din București — Cunoaștem din presă că Observatorul Popular pe care îl conduceți a avut probleme serioase, care lezau nu numai buni lui funcționare, ci însăși existența sa. — Da. N-aș vrea să intru în detalii. Vreau doar să subliniez că după revoluție, Observatorul n-a putut supraviețui, în nici un caz, după puținii vizitatori veniți să vadă Luna... Să fim serioși. Pentru a desfășura o activitate științifică, cum este astronomia, avem nevoie de subvenții. Eu am fost autorul moral al inițiativei de preluare a Observatorului de către Institutul de Fizică Atomică. Pînă aici, toate bune. Dar de aici și pînă la a fi dat afară din propriul spațiu, propriile birouri, o cale lungă. Noi am cerut ajutor, să nu fim anulați, nu să ni se ia și patrimoniul. Și pe urmă, noi suntem singurul Observator Popular din țară, pe care n-ai dreptul să-l ții cu sălile sigilate, cu inventarul sub cheie, luni de ziU... — Știu că sunt mulți (din cei care dau banii și decid) care se întreabă — ce ne trebuia nouă Luna ? — cînd avem atîtea probleme terestre. Mă refer aici la fondurile alocate Agenției Spațiale Române, vizavi de cele alocate astronomiei în lume. — Ce să vă spun? Nu cunosc cifrele exacte la noi. Cit despre lume, în programul Apollo, de exemplu, s-au investit 23 miliarde dolari și viața a trei oameni... Cine-și poate imagina viața la nivelul actual al civilizației fără aportul imens la activitatea spațială ? Tehnica spațială ne-a intrat în singe! Există un număr mare de realizări pe care nu le putem înșira aici. Să amintim doar domeniile în care întrebuințarea sateliților este vitală : transmisiunile și meteorologia. Chiar și Interpolul folosește sateliții pentru localizarea culturilor sosite în fabricarea de mac (fodrogurilor). Sateliții sunt folosiți și pentru depistarea bancurilor de pești, a navelor avariate, a scurgerilor de radiații etc. Se folosesc pentru alfabetizarea în masă la distanțe mari și în regiuni greu accesibile. Două mii din noile invenții și inovații utilizate în programul Apollo au intrat în producția de serie, găsindu-li-se utilizarea terestră ! Scaunul cu care se deplasează cosmonauții, de exemplu, acum este folosit drept scaun pentru invalizi. Afirm, în cunoștință de cauză, că noi trebuie să exploatăm Cosmosul dacă vrem să trăim bine pe pămînt. — La ce vă referiți cînd spuneți Cosmos ? — Mă refer, bineînțeles, la universul observabil. Restul sunt 1.iubita RAICINCI HOTGROS (Continuare in pag. a 8-a) .Ziarul TIMPUL împlinește astăzi cinci ani încheiați de cînd se află pe baricade. La mulți ani, bătrîne, ție și cititorilor tăi! Trecînd peste cest emoționant moment relativ, să răspund, așadar, în cele ce urmează solicitărilor redacției. Cu toată miopia mea forte,, fiind eu considerat de largi mase de cititori un clarvăzător ce nu s-a văzut, mi s-a cerut imperativ să-mi scot la iveală talentele și să-mi dau cu presupusul despre ce ne așteaptă și ce nu ne așteaptă în rotundul an 1995. în consecință, cad pe gînduri și cu Clarviziuni ’95 (I) toate că respectivele gînduri se feresc, mă gîndesc și spun, înainte de toate, că vă acest an are 365 de zile, ceea ce reprezintă un noroc fenomenal pentru cei obligați să se supună unui regim de abstinență un an întreg. Dacă am fi avut de-a face cu un an bisect, vă puteți imagina ce tragedie ar fi, pentru că înțeleg să mă abțin 365 de zile, dar nu înțeleg să mă abțin 366 de zile. Liniștiți din acest punct de vedere, cred că in această iarnă se va întîmpla că nu se va întîmpla nimic. Județul Caraș-Severin nu are prefect, nu are nici subprefect, dar la lucrurile pot demonstrat că merge foarte bine și așa, conform proverbului, decit cu rău, mai bine fără rău. Rămînînd în același plan al structurilor locale, celor 22 de candidați pentru funcția de prefect și celor 36 pentru funcția de subprefect le prezic un eșec previzibil, deoarece nu din pălăriile astea ies iepurașii. Temător pentru efectele devasta- Mircea CAVADIA (Continuare in pag. a 8-a) EVENIMENT Adevăruri nevralgice Cu prilejul unei recente dezbateri radiodifuzate, președintele Ion Iliescu s-a declarat de acord cu aprecierea că întreprinderile cu capital de stat sunt adesea extorcate de către SRL-uri parazitare, aparținând, disimulat, chiar managerilor. Aceștia preiau prin interpuși mărfurile, pe care le exportă pe cont propriu, contra valută, croind în plus impresia falsă că sectorul parțilar contribuie cu aproape jumătate din producție la crearea produsului intern brut. Președintele a admis că „o serie de lucruri“, dintre cele care au provocat declinul abrupt al economiei românești, se puteau evita Rămîne un mister de ce n-au fost evitate Evaluări optimiste Dacă 1994 a fost anul internațional al României, precum a apreciat de curînd cl Teodor Maleșcanu, diplomația noastră speră că această tendință se va menține și chiar va dobîndi amploare în 1995. Se are în vedere, între altele, consolidarea procesului de conectare la structurile euroatlantice, presupunînd armonizarea legislației, a normelor și a reglementărilor noastre, care trebuie să devină compatibile cu cele comunitare. O prioritate semnificativă vor avea, de asemenea, eforturile de relansare a relațiilor de bună vecinătate și de cooperare cu țările din zonă, ca și cele vizînd consolidarea rolului României ca factor de stabilitate în această parte a lumii. Iar faptul că am obținut deja statutul de partener egal între statele central europene de natură să deschidă perspective de bun augur pentru relațiile externe ale țării din 1995. (Al. B.)