Timpul, august 1996 (Anul 7, nr. 171-197)

1996-08-01 / nr. 171

ANUL VII NR. 171 (1712) REȘITA JOI 1 AUGUST 1996 I­CQUIDI4N, ftQC|Aț-PQUTIC-CULTURAL INDEPENDENT ISSN 1221^1184 8 pagini - 300 iei Seismograf Restul siderurgiei... Pe marginea perspectivelor siderurgice ale Reșiței s-au făcut și se fac în continuare tot felul de supoziții. Care mai de care mai sumbre. Cu toate acestea, nu se poate spune că noi, reșițenii, ne-ar fi pierdut pe de-a-ntregul op­timismul. Speranța. Parla­mentarii de Caraș-Severin, sindicaliști, mass-media, au tras nenumărate semnale de­­ alarmă, ale căror efecte s-au văzut, cum­ necum. Un credit ici, o promisiune colo, cît să ne menținem vie flacăra spe­ranței. De larabandele side­rurgice ale liderilor politici de la București ce să mai vor­bim? „La noblesse oblige“ spune o vorbă de duh, mai adevărată. Ca oricînd . . . în perioadele preelectorale. Știu asta foarte bine și-i înțelegem pe răspîndacii în ale promi­siunilor. Pentru că, oricît de deșarte ar fi ele, cui nu-i pla­ce să creadă că cineva, acolo, sus, găsește timp pentru a-și arunca înspre noi privirile protectoare.­­ Din păcate însă, ne con­vingem pe zi ce trece că, în viziunea actualului guvern, siderurgia reșițeană nu este decît un apendice al indus­triei siderurgice Un apendice care, românești, încet-în­­cet, trebuie eliminat din or­ganismul numit economie na­țională. într-unul din ultimele nu­mere ale publicației, „Buletin bursier“, nr. 133. 11-18 iulie 1996, editată l­a București deci departe de­zbaterile noastre, este înfățișată o sugestivă fo­togramă a „Strategiei de res­tructurare a industriei side­rurgice din România“, tă pe un studiu finanțat baza­de Comisia Europeană. tă deci­de Guvernul Aproba­Româ­niei, „strategia“ cu pricina prevede că, în anul 2002, struc­tura industriei siderurgice ro­mânești se va baza pe trei societăți principiale : „Sidex“ Galați, „Siderca“ Călărași, „Siderurgica“ Hunedoara. Po­trivit acestui document, cei trei mari agenți economici ur­mează să acopere, în primii ani ai mileniului trei, nu mai puțin decît 85 la sută din to­talul capacităților siderur­gice din țară. Optzeci și cinci de procente, mari și late. Unde ar urma să se plaseze combinatul reșițean și uzina din Oțelu Roșu pe această hartă a siderurgiei românești. Fără îndoială, în acel rest de 15 procente, pe care va fi ne­voit să și le dispute alături de „alte cîteva întreprinderi specializate mai mici“. In al­te cuvinte, un fost lider al siderurgiei românești riscă să se transforme într-un „rest“, într-un mărunțiș bun la toate, dar în care nimeni nu va mai putea pune bază. Vom ajunge oare. la vorbele celor ce ne confundau, nu demult, cu un morman de fiare vechi? Dacă da, trebuie să recunoaștem că avem și noi partea noastră de vină. Pe care o datorăm întîi si-ntîi prezentului. Eugen COTAUCEA Pod peste timp, între vechi și nou. în Centrul civic al Reșiței­­ Foto : Gh. Jurmal *<D iTetflSlä pentru toată lumea. Ea poate fi găsită la pune* lele de vînzare ale ziarului Timpul­ui la cele ale RO* DIPET din Reșița. Caran­sebeș, Bocșa, Oravița, Mol­dova Nouă, Oțelu Roșu, Băile Herculane și Bozovici, Nu pierdem HARABA­BURA! Este un medicament eficace împotriva stresului. Părintele Harababurii, Mir­­cea Cavadia, vă dorește o lectură plăcută! DIN CUPRINS: ■ Divizia Națională (pag. a 4-a): ■ Noile tarife la călătoriile pe calea ferată (pag. a 6-a) ■ Un recidivist, prins în fla­grant delict (pag. a 8-a). „Guvernul dlui Văcăroiu nu ne-a dat nici o șansă ca să existăm" ■ Dialog cu dl ing. Dănilă Purdela, director al SC Comcereal SA Caraș-Severin — Domnule director, după în­delungate presiuni interne, dar mai ales internaționale, la sfîrși­­tul anului trecut, sucursala ju­dețeană a fostei Regii de achizi­ționare a produselor agricole „Rom­cereal“ s-a transformat în societate comercială. fn paralel, guvernul și-a înființat propria-i agenție de achiziție, despre al cărui statut am scris nu demult. Cu ce patrimoniu ați pornit la drum și care vă este, în noua postură, obiectul de activitate? — Așa după cum ați scris și dumneavoastră, la timpul potri­vit, noi am devenit, în urma unei hotărîri de guvern, societate co­mercială. Ne-a rămas, într-ade­văr, toată baza materială a fostei sucursale, deci depozitele cu capacitate de circa 5000 tone de­­ cereale, utilajele și cei 109 sala­riați. Mai exact spus, în primă­vara acestui an, atunci cînd am fost incluși în grabă pe listele so­cietăților care se privatizează prin subscriere de cupoane, capitalul nostru social era de 5 miliarde lei, la care se mai adaugă alt mi­liard de lei, valoarea terenurilor. Din păcate, cele circa 600 de cu­poane depuse nu acoperă nici mă­car jumătate din valoarea procen­tului de 60 la sută, aferent sub­scrierii. Pentru că, așa după cum vă spuneam, noi am avut la dispoziție doar 15 zile pentru a-i atrage pe producătorii agricoli ca să își depună cupoanele aici. Astfel stînd lucrurile, mai mult Convorbire realizată de Nicolae IR­IM­­A (continuare în pag a 5-ai ’ r Tîlhărie la Soceni . Victimele se aflau la iarbă verde intr-una din zilele toride ale acestei veri, mai precis In data de 13 iulie a.e., soților E.T. și T.T. din Caransebeș, li s-a făcut dor de o... iarbă verde. Și, deși era ora prînzului, nu au mai stat pe gînduri. S-au urcat în propria mașină, pornind pe ruta Caran­sebeș — Reșița, în dorința de a găsi un loc cît mai plăcut în mij­locul naturii. Ajunși în apropie­rea localității Soceni, au cotit pe un drum forestier și s-au oprit la marginea unei pădurici. Dar nici n-au apucat să se in­staleze bine, că buna dispoziție le-a fost stricată de apariția a doi indivizi necunoscuți, care nu se arătau a fi prea prietenoși. Dim­potrivă, înarmați cu cuțite și to­poare, se apropiau de ei cu pași repezi. De frică, soții­­ s-au ba­ricadat în autoturism, încercînd să fugă. Nu au reușit decît blocheze ușile. Dar musafirii ne­să­postiți au forțat geamul portie­rei șoferului, acolo unde se afla femeia, și l-au deschis. Unul din­tre atacatori i-a și pus acesteia cuțitul la gît, amenințînd-o că o omoară dacă nu deschide por­tiera. Nereușind să o scoată din mașină nici sub amențări, nici cu forța, cei doi i-au cerut lui T.T., pe un ton mai blind și fă­ră nici o reținere, să le dea par­tenera pentru a întreține relații sexuale cu aceasta. O dată unul, o dată altul. Nu mai mult, jurînd Adrian ȘTEFAN (Continuare în pag. a 6-a) „Reși conf", pe urmele „Con­fecții"-lor? Fondul Proprietății de Stat a făcut cunoscută zilele aces­te­a o nouă listă de societăți comerciale care se scot la vînzare prin licitație publi­că fără preselecție. Potrivit FPS, acestei Filiala Caraș-Severin a instituții va găzdui în data de 19 august, începînd­ de la cra 11, ședințele de li­citație pentru vînzarea a 40 la sută din acțiunile societă­ților reșitene Metalica SA și Reșiconf SA. Pentru cea dinții, firmă al cărui capi­tal social nu depășește 50 milioane lei, se pun în vîn­zare 1.989 de acțiuni, iar pentru „Reșincani“ socie­tate de 30 de ori mai mare, 61.650 actiunni. In ambele ca­zuri, prețul de pornire a lici­tațiilor­­ este­­ de 25.000 lei/ac­­țiune. Reamintim că în județul nostru, pînă în prezent doar pentru două societăți au fost organizate licitații : Comat SA Caraș-Severin și Confecții SA Reșița. Dintre acestea, li­citația a fost adjudecată doar in cazul „Confecții“-lor, la ca­­­patul unei ședințe ce nu va fi uitată prea curînd de cei prezenți. Foarte probabil la fel vor sta lucrurile acum, odată cu vînzarea ac­și­țiunilor celei de-a doua so­­cietăți de confecții din Reșița. Pentru că interesul pentru „Reșiconf“ este mare. Ne­­fiind exclusă participarea la licitație pînă și a versatei echipe ce deține 40 la sută, din acțiunile SC „Confecții“ SA, echipă reprezentată de italianul Silvio Mazzoccone și timișoreanul Petrișor Mo­rar. (E. Cotarcea) Pisica moartă Ceea ce nu price­p eu, ce­tățeanul român elector, este de ce dracu în țara asta pre­țurile cele din se iau la întrecere cu cele Unite, Germania sau Sta, iar salariile, pu­terea de cumpărare, de fapt, este de vreo 20-25 de ori mai mică. Un american cu lea­fa medie de 2500 de dolari și un neamț cu leafa medie de 2500 de mărci nu pot fi ni­­ciodată egali cu un român cu leafa medie de 250.000 de lei. Și cu ce-l încălzește pe bietul român că de cîțiva ani Guvernul aliniază pre­țurile cu cele de pe piața eu­ropeană, dacă el cîștigă 100 de mărci, iar nemții 2000? Am făcut această divaga­ție, pentru că așa gîndesc majoritatea românilor, vrînd să ajungă la bîma pe care partidul la putere și guvernul său nu o văd în proprii ochi, dar văd în schimb pasul din ochiul presei, acuzată de eșe­ Nota de plată a cui în alegeri al PDSR. Chiar așa să fie oare? Mem­bri marcanți ai PDSR au spus că, în orașele mari, par­tidul a pierdut alegerile da­torită mass-media. Nimic mai fals și mai păgubos pen­tru un partid în perspectiva alegerilor o asemenea din toamnă, decît apreciere­a si­­ n. PETRUȚ (Continuare în pag a 3.a)J

Next