Timpul, iunie 2003 (Anul 14, nr. 123-147)
2003-06-02 / nr. 123
Act final Nu mai departe decît poimîine, în ziua de 4 iunie, în Orientul Apropiat s-ar putea produce niște evenimente de o importanță capitală pentru istoria și mai ales pentru viitorul acestei greu încercate regiuni a lumii. La Amman, în capitala Iordaniei, premierul israelian, Ariel Sharon, și omologul său palestinian, Mahmud Abbas, vor aborda, în prezența și cu implicarea directă a președintelui George W Bush, problemă restabilirii unei păci durabile în zonă. Deja Richard Burns, asistentul șefului Administrației americane, se află în metropola iordaniană, spre a pune la punct, împreună cu regele Abdallah și cu principalii săi colaboratori, ultimele detalii ale acestei reuniuni fără precedent. Avînd în vedere, nu în ultimul rînd, și măsurile extraordinare de securitate impuse de prezența, chiar în „ochiul ciclonului", a celui mai puternic șef de stat de pe planetă. Față de care arabii nu manifestă sentimente tocmai amicale De ce, nu e locul să insistăm acum și aici, în tot cazul, inițiativa confirmă decizia SUA de a soluționa rapid și dacă va fi cu putință, definitiv, contenciosul israeliano-palestinian. Intenție la care nu se poate decît subscrie, deși antecedentele îndeamnă la prudență. Pentru că, după întîlnirea Sharon Abbas de la Ierusalim, desfășurată zilele trecute, au mai rămas încă destule chestiuni în suspensie. Cu toate că dialogul a marcat o relativă apropiere a punctelor de vedere ale celor două părți, angajate într-un conflict care amenință să se eternizeze. Premierul palestinian și-a asumat dificila misiune de a dizolva organizațiile teroriste, de tip Hamas sau Jihadul islamic, făcînd să înceteze atentatele împotriva evreilor. Aceștia s-au obligat să-și retragă forțele armate din Cisiordania și Gaza, să nu mai implanteze noi colonii în aceste teritorii și să accepte constituirea unui stat palestinian independent, în anul 2005. Sunt încă nerezolvate două aspecte extrem de nevralgice, cum ar fi aceea a Ierusalimului de Est sau a reîntoarcerii refugiaților palestinieni, care au părăsit țara in urma războaielor din 1948, 1956, 1964 ori 1973. Cu încă patru milioane de arabi, într-un spațiu și așa restrîns, raportul de forte s-ar dezechilibra grav.în defavoarea evreilor. Iată de ce e imposibil să anticipăm rezultatele summitului de la Amman. Cu toată influența și autoritatea președintelui Bush. Ar fi, totuși, de observat că, fără să recurgem la cuvinte mari, aceasta se prea poate să rămînă întîlnirea ultimei șanse. Un eventual eșec ar genera o escaladare, de ambele părți, a actelor de violență, după principiul fluxului și refluxului. Fără să mai luăm în calcul și marea necunoscută a reacțiilor lui Yasser Arafat. Al. BÂRSESCU depopulată • Au plecat nemții și minerii mici Parcul Industrial Caransebeș • Viitorul bate, cam tîrziu, la ușă, dar bate cu un parc industrial • Acționarul unic, consiliul Județean Caraș-Severin, a decis constituirea unei societăți pe acțiuni pentru administrarea primului parc industrial din județ . Caransebeșul poate să-și ia revanșa pentru 1968, cînd merita să devină reședință de județ și a fost refuzat pe motiv că este „oraș reacționar". După ce Consiliul județean a preluat tot ce a aparținut unității de elicoptere din Caransebeș, la ultima sa ședință, a făcut următorul pas spre organizarea primului parc industrial din județ. A constituit o societate pe acțiuni, SC Parcul Industrial Caransebeș SA, cu un singur acționar, Consiliul județean. E posibil, ca în timp, la afacere să se asocieze și Consiliul Local Caransebeș. Deocamdată, s-a mers pe formula acționarului unic, pentru a nu tergiversa lucrurile. Și așa nu am fost extraordinar de rapizi în constituirea parcurilor industriale, aceste forme de dezvoltare economică potrivite vremurilor. Pentru că trebuie să recunoaștem, epoca orașelor-uzină a apus, străbați Europa și nu vezi nicăieri, ca la noi, coșuri de fum, giganți industriali în mijlocul orașelor, sau poluare. Din acest punct de vedere, poziția fostei unități de elicoptere, în afara orașului, dar și lîn dfe aeroport, într-un oraș important nod de cale ferată, a fost decisivă. Evident, alături de faptul că acolo există o Dorina SCAVERDIA Continuare in pagina a 3-a CURSUL VALUTAR VREMEA !«Fabrica de Mi» biciclete cm de magazine proprii in țară ★ ★ SUPER OFERTA > peste 30 modele noi de Diaclete pentru toate vârstele 500 de repere, la piese de scrurirO și la accesorii REȘIȚA, Bd. Republicii, nr. 19 magazin “FIRST BIKE” / Reșița, la capitala termotehnicii în 30 și 31 mai a c., Universitatea Eftimie Murgu din Reșița a găzduit a XI-a ediție a Conferinței naționale de termotehnică. Manifestarea, cu participare internațională, a fost organizată de Academia de științe Tehnice din România, Societatea Română a Termotehnicienilor și UEMR. Au fost prezentate 94 de lucrări, în patru secțiuni, ale cadrelor didactice participante atît din țară, cît și din Germania și Republica Moldova. (Cosmir Uzum) negociat... viata » , Sătul pînă peste cap de nevoile de tot felul cu care se confruntă zi de zi familia sa, un angajat al SC Recons SA Reșița și-a pus în gînd să se sinucidă (vineri, 20 mai). Dar nu oricum, ci aruncîndu-se de pe o macara din incinta societății. Cu toate rugămințile colegilor săi, I. T., în vîrstă de 47 de ani, nu s-a lăsat convins să renunțe la gestul său. Bărbatul, tată a trei copii, susținea că nu are rost să mai trăiască atîta timp cît nu poate asigura mijloacele materiale necesare familiei sale. Speriați, oamenii au sunat la Poliția Municipiului Reșița, care a trimis un echipaj la fața locului. După 15 minute de negocieri, I. T. a ales viata. (Victor Nafiru) r Rîsu-plînsu Plimbarea ursului Reșița sub semnul lui Soso. Cine este soso? Un celebru fotbalist reșițean? Un artist de prestigiu, întors pentru scurt timp, pe meleagurile natale? Un glorios om de știintă care a dus faima acestor locuri? Salvatorul siderurgiei cărușene? Din cîte am aflat, numitul soso nu e nimic din toate astea. Atunci, de ce Reșița îi scandează numele și Consiliul local își muncește creierii să găsească o motivație pentru a-l declara cetățean de onoare al urbei? Nu pricep. Nu pricep și nu pricep ce se petrece cu un personaj, căruia nu i s-a descoperit absolut nici un merit. Dar, parcă ăsta e singurul lucru pe care nu-l pricep? Multe altele nu le pricep și recunosc acest lucru. De exemplu nu pricep, în ruptul capului, ce se întîmplă cu raportul euro-dolar. Nu vorbesc de raportul leu-euro-dolar, că asta nu are nici o importantă. Dar ce se întîmplă, frate, între euro și dolar? A devenit moneda unică, peste noapte, spaima fiarei denumite dolar? îl va transforma în mărunțiș? Europa a băgat în sperieți America? Chestia asta nu mi-ar displăcea, dar n-aș prea-ș crede. Americanii mai pun de-un război, cel cu Iranul, doar doar ar găsi vreo justificare a războiului din Irak. E o strategie? Sînt boicotate mărfurile europene, în euro, din America? Pe cine să întreb, cine să-mi răspundă? Reșițeanul celebru Soso? Cine poate ajunge la el? Nu mai pricep apoi cum e posibil să ceri unui tînăr patru mii de dolari ca să nu mai facă armata. Mai corect era să se vorbească în clar. Bogații nu fac armata, săracii o fac. Nu pricep nici de ce Renelul continuă să-ți ia obligatoriu taxa radio-tero. La coadă, la lumină, un domn a cerut un formular pentru a declara că n-are televizor. A fost trimis să plimbe ursul. Etc Mircea cavadia