Timpul, octombrie 2003 (Anul 14, nr. 227-253)

2003-10-01 / nr. 227

ijmuitorii Astăzi începe un nou an universitar în loc să ne gîndim la momentele ce de studenție, un fax sosit pe usa redacției ne aduce la trista rea­­­ te. Au proliferat așa-zisele medii . uiversitare și în județul nostru, ca­­m altfel în întreaga țară, și nu știu dacă am cîștigat mai mult decît am pierdut. Învățămîntul superior avea nevoie de o liberalizare, de o deschidere, dar nu de folosirea acestor valori pentru a-l transforma într-o cumplită muși­­nărie de scos diplome pe bandă rü­­antă. Sau - și mai grav - pentru a aluneca în fraudă. Sînt arhicunoscute glumele celor care spun că au studiat dreptul la Herculane, unde „te duci jurist și vii jurist". Am văzut absolvenți de drept la Lugoj, care nu-și știu titlul lucrării de licență. Dacă nici subiectul cu care și-au luat diploma nu-l știu, cu ce au rămas din trecerea lor prin facultate?... Faxul, despre care vă vorbeam, și care vine dintr-un oraș al județului, acolo unde funcționează filiale, dez­leagă misterul așa-ziselor medii uni­versitare. Unele, cele mai multe, func­ționează ilegal și produc ilegalități. Prima ar fi că-i atrag pe tineri, pre­­tinzîndu-le taxe și suprataxe, cele mai multe la negru, inventate de minți diabolice, cînd știm foarte bine că aceste filiale ale facultăților sau uni­versităților sînt neacreditate. Că diplo­mele pe care le eliberează sînt hîrtii­burătoare. Și de aici tot eșafodajul de viciuni și ilegalități pe care-l constru­­g ca să prospere autorii acelor clia­­tre practici „universitare". Perso- 2 care cîștigă la negru milioane și­­oane. Miliarde. își cumpără cele luxoase vile din orașele unde do­­ilează. Cum reușesc toate acestea? rănind tinerii care-și doresc o di­nă. Pentru examene-și așa impro­­te - se vînd subiecte rezolvate cu milion bucata. Studenții nu știu odată dacă de acești bani bone­­ază doar intermediarii sau și pro­­irii. Oricum le e teamă să deschidă a, ca să nu piardă totul. Pentru le există tarife: 50 de euro dar la un­­i, dacă studentul vrea 8 sau zece, szează pe măsură. La examenul de oină se încasează de la fiecare adent, pe lîngă taxa de diplomă, S0 de dolari/euro pentru protocol, i să nu i se spună mită, și tot atît întru pregătire suplimentară. Faceți a calcul: 300 de dolari/euro la cîți adenți sînt într-un an, cîte miliarde negru fac?... Și asta nu e tot, îi formează pe ești tineri în acest spirit, pentru că scălul, chiar și nonvaloare fiind, de­ne model. Dorina SCAVERDIA O­CT- tec. • Afirmă Radoslav Jovanovici, consilier județean și reprezentant al Consiliului Județean Caraș-Severin în AGA a SC Fabrica de Lapte SA Oravița, după ce ani în șir s-a făcut aproape imposibilul ca aceasta să existe Inițiativa Consiliului Județean Caraș-Se­­vererin și a consiliilor locale din zona Orăviței de a înființa o fabrică de lapte la Oravița are toate șansele să rămînă doar un vis. După ce în luna iulie 2003, printr-o hotărîre a Consi­liului județean, a fost aprobat Actul Consti­tutiv al SC Fabrica de Produse Lactate SA Oravița, consilierii nu mai sunt siguri dacă acest proiect se va materializa sau nu. De ce am ajuns la această concluzie? Unul din punc­tele luate în discuție la Ședința Consiliului Ju­dețean Caraș-Severin, ce a avut loc luni, 29 septembrie, și care a stîrnit discuții aprinse între consilieri, a fost cel referitor la demisia lui Ion Văran, consilier județean ce a fost desemnat să reprezinte Consiliul Județean Caraș-Severin în Adunarea Generală a Acțio­narilor la SC Fabrica de Produse Lactate SA Oravița. Dl Văran își motiva demisia prin „lipsa de interes a celora care ar trebui să se implice pentru pornirea acestui obiectiv de impor­tanță majoră pentru zona Orăviței". Elementul hotăritor ce a stat la baza de­marării acestui proiect a fost donarea, din partea unei societăți comerciale din Suedia, a unor utilaje cu care, se credea la momentul aprobării Actului constitutiv. Fabrica de lapte va putea funcționa. Dar, cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg, după asamblarea propriu-zisă a agregatelor, s-a constatat că linia tehnologică nu este com­pletă. Drept pentru care, Vasile Văcărescu, directorul general al fabricii, a întocmit mai multe proiecte, ce cuprind costurile utilajelor necesare pentru pornirea producției. Prima și cea mai costisitoare variantă, impusă de faptul că donația primită include utilaje vechi, care nu corespund standardelor Uniunii Eu­ropene, presupune achiziționarea unei linii tehnologice noi, la costul a opt miliarde de lei. Cu bani puțini - doar 3,5 miliarde de lei, ar putea fi achiziționată o linie tehnologică completă, dar la second-hand. Pînă la urmă, cea mai avantajoasă soluție s-a dovedit a fi cea de mijloc: investirea a 5,5 miliarde de lei, Diana SIMION Continuare în pagina a 3-a S­CURSUL^PI VALUTAR DI] VREMEA CSR, mai sărac­ ­u caracter de urgență, ieri, în cadrul ședinței Consiliului al Reșița a fost luată în discuție preluarea în domeniul ilic și în administrarea Consiliului local trei active ale abinatului Siderurgic din Reșița. Este vorba despre Sistemul­­otehnic Reșița - Văliug - Timiș - Trei Ape, uzina cocso­­­mică și aglomeratorul. Acestea au fost declarate active cu ■racter socialar preluarea a fost gratuită și fără sarcini, fiind cată cu acordul Adunării Generale a APAPS, a anunțat în ervenția sa Nicolae Ștefănescu, vicepreședintele Consiliului lețean Caraș-Severin, prezent la ședința Consiliului local ttru a face cunoscută decizia APAPS. issabela CIUBOTARII) 4000 lei Miercuri 1 octombrie 2003 8 pagini în Caraș-Severin, Pămîntul sub valoarea sa­ ­ îl cumpără italienii și austriecii în perspectiva integrării în UE și a crizei alimentare mondiale Pămîntul românesc se vinde ca pîinea caldă. în Caraș-Severin acest adevăr e, de asemenea, valabil. Mănoasele terenuri de la Vrani, Berliște și de pe raza altor localități ale pustei bănă­țene e preferat de italieni, aus­trieci și alți europeni, care-l cum­pără aproape pe nimic de la ță­rani. Neavînd cu ce să-l lucreze, aceștia cedează ofertelor insis­tente și vînd pe sume derizorii. Străinii, cu mici excepții, nu se prea înghesuie să lucreze acest pămînt, preferind să-l lase cum­va în conservare. în acest ritm, dacă pămîntul continuă să se vîndă pe asemenea prețuri, în­treaga Românie ar putea fi cum­părată cu cinci miliarde de dolari, crede deputatul PRM de Caraș- Severin, Marius Iriza. El spune că acei care cumpără aceste pămînturi știu că în următorii ani se profilează o mare criză alimentară mondială, motiv pen­tru care prețul pămîntului va crește vertiginos odată cu in­tegrarea României în Uniunea Europeană. (Daniel Botgros) i­ Rîsu-plînsu Plouă pe aceste plaiuri. Să crească fructele și legumele pe care le vom recolta la toam­nă (ailaltă). Pînă la griul de anul viitor, sîntem amenințați că pîinea va ajunge la trei șape, paișpe mii. Anul ăsta, Ministe­rul Agriculturii nu a reușit să facă griu nici măcar pentru necesarul de consum al popu­lației, adică vreo trei milioane de tone. A încercat să impor­te un milion de tone, se zice că a adus doar vreo trei sute de mii. Pîinea multă însă pros­tește. Astfel, se justifică poli­tica Ministerului Agriculturii și noi nu mai putem cîr­e în­tr-un sat de prin Moldova, parcă Prăjeni, PSD-ul și-a început campania electorală în forță. Cumetrele au fost adunate, coa­fate și vopsite, să dea bine la vaci. Evident, „înfrumusețarea" a fost gratuită. O babă mai cu­rajoasă s-a lăsat vopsită în șu­vițe albastre, dar după aia a apucat­ o durere de inimă, să vezi ce tocană îmi trage băr­­batu-miu, după ce i-oi spune că sunt eu! Unele doamne s-au lăsat numai sprîncenate sau înroșite la unghii. Probabil, spre casă, s-au făcut la loc, de frică. Reacția bărbaților prăjenești a fost însă surprinzătoare. Au analizat chestiunea la birt și au protestat apoi împotriva discriminării. Pe ei de ce nu i-au văc­uit? PSD-ul să promi­tă că, înainte de alegeri, vine cu caravana să-i aranjeze și pe­­ mnea lor. Altfel, ies cu pră­jinile. PSD-ul are imaginație, ce s-o mai sucim. Dar are și pîrghiile puterii, își permite să mobilizeze stiliști pentru prăjeniști. Simțul umorului s-a născut la sat. Simțul ofti­rii s-a născut la oraș. Polițiștii nu au căutat-o pe ju­decătoa­­rea condamnată la pușcărie pentru luare de mită, că le-a fost rușine. Așa a declarat un comisar-șef. Pudici polițiști! Nea Nelu s-a dovedit încă o dată cel mai tare. Impozitul unic, din 2005. Mircea CAVADIA Polițiști pudici

Next