Timpul, ianuarie 2005 (Anul 16, nr. 1-25)
2005-01-15 / nr. 12
sâmbătă, 15 ianuarie 2005 PI SCORT JjJJ J j j j j JrJ jj'ii j / j Jr j j j j jj j j j j- J’ j'j^J'j j" Jcjrjrj’tJt JJ JJ j El Anul primelor manifestări literare ale lui Mihai Eminescu este 1866. în ianuarie 1866 moare profesorul de limba română Aron Pumnul și elevii scot broșura «Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști» în care apare poezia «La mormântul lui Aron Pumnul». (N.C.) El «Vreme trece, vreme vine» este titlul manifestării, dedicate aniversării a 155 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, organizată de Școala cu clasele I-VIII Nr. 2 din municipiu. Elevii au organizat un concurs pe tema «Biografia poetului și opera sa». (N.C.) El Elevii Școlii cu clasele I-VIII din Dalboșeț au organizat o activitate omagială deosebită, sub îndrumarea profesoarei de română, Rafila Pădureanu. Cu această ocazie a avut loc și lansarea volumului de versuri «De la copii adunate», ai cărui autori sunt elevi. (N.C.) Jurnalistica politică 348 ■ M. EMINESCU, Opera politică (Editura Cugetarea - Georgescu Delafras, București, 1941). Activitatea ziaristică a lui Mihai Eminescu a început să intereseze încă de la începutul secolului XX, prima ediție a lui I. Scurtu, din 1905, introducînd în principal texte jurnalistice. A.C. Popovici, A.C. Cuza și multi alții vor insista pe opera social-politică, economică și culturală, aducînd în prim-plan figura gînditorului, a profetului. La capătul perioadei interbelice a apărut această ediție a profesorului I. Crețu dedicată operei politice, în două volume. Multă vreme (adică pînă la apriția volumelor IX-XV din ediția națională întemeiată de Perpessicius) aceasta a fost singura ediție consultată pentru cunoașterea activității ziaristice a poetului, pentru cunoașterea și comentarea ideilor sale politice sau social-economice. Propunîndu-și retipărirea integrală a operei politice, I. Crețu crede că-și face datoria nu numai «față de memoria celui mai strălucit scriitor al neamului nostru», ci și față de generația contemporană de români, care, crede editorul, «este înclinată a pătrunde mai mult nuanțele și expresiunea cugetării lui politice, decit a gusta farmecul și armonia sensibilității sale poetice». Să nu uităm că era anul 1941. Gheorghe JURMA Monumentul dedicat lui Mihai Eminescu din centrul stațiunii Băile Herculane. Lucrarea aparține sculptorului Oscar Han, autor al busturilor lui Eminescu din Timișoara și Moldova Nouă. v............ ___________________ _ ACTUALITATE / 5 Modelul Eminescu pentru tineret O idee de continuitate, privind funcția pedagogică esențială a vieții și operei eminesciene Gheorghe Jurma_________________ Reșița - Modelul tînărului Eminescu pentru generațiile tinere a fost o preocupare a multor gînditori români. Filosoful Constantin Noica și-a făcut un titlu de mîndrie din a susține că în cele 44 de caiete rămase de la Eminescu există o o comoară extraordinară. Firește, comoară de cultură, de gîndire, de învățătură, «în clipa de față - susține undeva autorul, încă de prin 1968 - Eminescu nu e decit cel mai mare poet al României. Avem temeiuri să credem că el poate fi transformat în Pedagog al ei dacă se pun la dispoziția oricui, și mai ales a tineretului, caietele cuprinse în cele 44 de manuscrise de la Biblioteca Academiei Române», îmbolnăvit de «eminescianită», și încă acută, cum el însuși spune, Constantin Noica a pledat constant pentru facsimilarea manuscriselor, pentru tipărirea integrală a caietelor. Acolo găsim toată opera, antumă și postumă a lui Eminescu, «plus toată ucenicia lui», adică resursele muncii, lecturilor, orizontului cultural... «Tot românul să aibă sub ochi miracolul eminescian». în fond, Nicolae Iorga spusese mai demult: «Nici un rînd din Eminescu nu trebuie să rămînă nepublicat.» Aflăm că tocmai astăzi (sau abia acum după zeci de ani) se lansează la București primul volum al mult visatei ediții facsimilate de manuscrise eminesciene. Tot, tot! Academia Română începe un proiect grandios. E, fără îndoială, un moment istoric, similar cîtorva din etapele care au dus la tipărirea integrală a operei eminesciene. Totuși, de ce facsimilarea, de ce reproducerea manuscriselor? N-o să insistăm acum și aici asupra argumentelor. Dar, revenind la obsesia lui Noica, vom invoca doar unul esențial, după părerea celui care s-a luptat pentru această idee. Este vorba de rolul pedagogic asupra tineretului. Se știe că Noica l-a considerat pe Eminescu omul deplin al culturii române, l-a așezat alături de cîteva mari genii ale omenirii, precum Leonardo sau Goethe. El a gîndit întotdeauna că tinerii cărturari de azi, avînd în față paginile uceniciei eminesciene, vor asimila orizontul de cultură al acestuia și uriașa lui muncă, așadar modelul lui de vrednicie. Ar fi bine - spunea gînditorul de la Păltiniș - să apară un tînăr contestatar, care să-l înfrunte poetic cu mai mult geniu decit Macedonski sau, mai ales, «unul care să-l pună în cumpănă ca om de cultură, cu tot atîta cuprindere și belșug de idei pe cit apar în manuscrisele lui». Astfel Eminescu, adică laboratorul lui genial din manuscrise, devine o Universitate. Miza pe tineret a lui Noica s-a vrut fructificată poate în primul rînd prin Eminescu, de aceea tinerețea marelui tînăr al culturii române o vede exemplar necesară tineretului nostru de azi și de mîine. E, de altminteri, un model pe care el l-a vrut împlinit prin «Școala de la Păltiniș», creînd un grup de tineri pe care-i iniția în cultură și pe care-i obliga să devină vîrfuri creatoare, atît de necesare țării. Monumentul Mihai Eminescu de la casa părintească din Ipotești. Un Eminescu al nostru și al fiecăruia dintre noi Cel mai autentic omagiu, în fiecare casă și în fiecare suflet o carte de Eminescu Gheorghe Jurma Reșița în liceele municipiului au avut loc ieri manifestări dedicate lui Mihai Eminescu, dovedind receptivitate față de poezie, față de cultură. La Liceul «Diaconovici-Tietz», în sala bibliotecii, înțesată de cărți, s-au adunat elevi și dascăli pasionați de opera lui Eminescu. Au fost expuse multe ediții, între care cea realizată de Scurtu, în 1905, «Operele complete" scoase de A.C. Cuza, în 1914, monumentala ediție întemeiată de Perpessicius în 1939 și devenită ediția națională, apoi multe alte lucrări importante, de interpretare, de așezare a lui Eminescu în cultura română și universală. Elevii, coordonați de prof. Camelia Mladin, au venit cu propriile lor interpretări, au adus un fel de «Eminescu văzut de mine», promițînd chiar (prin girul directoarei liceului, prof. Ana Kremm) un volum cu puncte de vedere personale. Iar Gheorghe Jurma a prezentat cîteva din lucrările fundamentale și modalitățile prin care Eminescu devine contemporanul fiecărei generații. A fost pus în valoare și calculatorul, fiindcă el e concurentul serios al tiparului tradițional, dar și ajutorul nostru neprețuit în munca didactică și culturală. La Liceul «Traian Vuia», coordonat de prof. Silvia Nicolaescu, am asistat după-amiază la un amplu moment liric, un spectacol binevenit prin atmosfera lui afectivă. Realizatori, elevii și dascălii școlii gazdă, dar mai cu seamă actorii Teatrului «G.A. Petculescu», intr-un parteneriat al școlii cu teatrul și cu Biblioteca Județeană. Au fost multi actori, au fost multe momente expresive de recitare (adică interpretare a poeziei lirice eminesciene), au fost frumoase dialoguri cu corul copiilor, cu lecturi ale unor texte traduse în diferite limbi și cu o intervenție despre însemnătatea lui Eminescu în cultura română (susținută de Gh. Jurma, care s-a plimbat ieri, cu multă plăcere, între școlile care l-au invitat). Moderator: poetul Nicolae Sârbu. Am putut constata că tinerii de azi dovedesc multă sensibilitate, reacționează pozitiv la poezie și umanism, în ciuda unor impresii superficiale despre ei. La liceul «de la pod» au venit și colegi de la liceul «Mircea Eliade» care ne-au povestit că au fost de dimineață la o altă reușită manifestare la Liceul de Artă. Modelul eminescian atrage și convinge. Manifestările de ieri au mai sugerat, în discuțiile dintre profesori, ideea scrutării multidisciplinare a operei eminesciene, cu metode moderne și, bineînțeles, însușirea cit mai profundă plecînd în primul rînd de la textele poetului, de la lectura cărților. Participanții au recitat poezii din opera lui Eminescu. (Foto: Nina Curița) Singura șansă a dezvoltării: munca, numai munca Gazetăria eminesciană surprinde prin profunzime și actualitate Gheorghe Jurma Reșița - Una din temele esențiale ale gazetăriei eminesciene, cu foarte importante consecințe practice, este apărarea muncii productive, într-un articol din ziarul «Timpul», din 9 decembrie 1878, Mihai Eminescu se pronunță ferm și răspicat: «Organizația de astăzi a favorizat fuga de muncă; ea a ridicat elemente cari n-au nimic în fruntea statului, ca să trăiască sau să se îmbogățească din averea lui și tot organizația aceasta a făcut și pe alte clase să crează că numai prin politică poți ajunge ceva. Astfel profesorii de universitate în loc să-și caute de treabă, fac politică, profesorii de licee și de școale primare, asemenea, ingineri, medici, scriitori, muzicanți, actori chiar toți fac politică, pentru a parveni. Și acesta e răul cu desăvîrșire mai mare, căci relele actuale ar putea fi trecătoare, dar conrupîndu-se însuși nervul vieții oricărei societăți, iubirea de muncă (s.n.), nu mai e nici măcar speranța de îndreptare. Armata noastră poate cîștiga bătălii, Alecsandri poate scrie versuri nemuritoare, un ministru de externe poate conduce politica în afară cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea Împreună vor forma luxul istoric al esistenții noastre, dar acest lux nu va opri discompunerea sîngelui nostru social, pieirea noastră prin pieirea muncii (s.n.).» E de-a dreptul o obsesie promovarea acestei idei, iar citarea ei astăzi pare de o extremă actualitate. «Aceasta e adevărata corupție: tendenta de-a cîștiga lesne și fără muncă, tendenta de-a segera în om mare fără merit, aceasta e corupția adevărată, ale cării urmări sunt ura și invidia contra oricărui merit adevărat și cocoțarea nulităților în acele locuri la cari numai o înaltă inteligență sau un caracter extraordinar dau un drept». Sau cum spune în poezie: «Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire». Oricum, în alt articol, o afirmă Eminescu foarte categoric: «O societate ca a noastră, care nu se întemeiază pe muncă, e o societate coruptă». Gazetăria lui Eminescu nu e a unui mînuitor de fraze «ce din coadă au să sune», ci manifestarea unui gînditor profund, care a înțeles bine istoria și a studiat atent mecanismele socialecononomice și politice ale vremii sale, a scris limpede și cu sistem. De aceea este și într totul actuală, deși nu deplin acceptată, mai ales din partea celor care se recunosc în oglinda publicisticii eminesciene. Dincolo de... poezie Reșița (N.C.) Am asistat și anul acesta la o serie de manifestări omagiale dedicate nașterii și activității «stelei polare a poeziei românești», Mihai Eminescu. Dar undeva, în sufletul meu există convingerea că cele mai frumoase manifestări dedicate lui Eminescu se desfășoară unde am făcut liceul, adică la Bozovici. Acolo unde profesorul de limba română, Iosif Băcilă, ne spunea că o poezie citită trebuie să fie și transmisă. Știam despre Eminescu și îl iubeam foarte mulți. Dar atunci când dl. Gh. Jurma era prezent la manifestare (și rar s-a întâmplat să lipsească) și ne vorbea despre Eminescu, fiecare ajungeam la concluzia că nu știm nimic despre marele poet.