Timpul, ianuarie 2005 (Anul 16, nr. 1-25)

2005-01-15 / nr. 12

sâmbătă, 15 ianuarie 2005 PI SCORT JjJJ J j j j j JrJ jj'ii j / j Jr j j j j jj j j j j- J’ j'j^J'j j" Jcjrjrj’tJt JJ JJ j El Anul primelor manifestări literare ale lui Mihai Eminescu este 1866. în ianuarie 1866 moare profesorul de limba română Aron Pumnul și elevii scot broșura «Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști» în care apare poezia «La mormântul lui Aron Pumnul». (N.C.) El «Vreme trece, vreme vine» este titlul manifestării, dedicate aniversării a 155 de ani de la nașterea poetului Mihai Emi­nescu, organizată de Școala cu clasele I-VIII Nr. 2 din municipiu. Elevii au orga­nizat un concurs pe tema «Biografia po­etului și opera sa». (N.C.) El Elevii Școlii cu clasele I-VIII din Dal­­boșeț au organizat o activitate omagială deosebită, sub îndrumarea profesoarei de română, Rafila Pădureanu. Cu această ocazie a avut loc și lansarea volumului de versuri «De la copii adunate», ai cărui autori sunt elevi. (N.C.) Jurnalistica politică 348 ■ M. EMINESCU, Opera politică (Editura Cugetarea - Georgescu Dela­­fras, București, 1941). Activitatea ziaris­tică a lui Mihai Eminescu a început să intereseze încă de la începutul seco­lului XX, prima ediție a lui I. Scurtu, din 1905, intro­­ducînd în principal texte jurnalistice. A.C. Popovici, A.C. Cuza și multi alții vor insista pe opera social-po­­litică, economică și cultu­rală, aducînd în prim-plan figura gînditorului, a profetului. La capă­tul perioadei interbelice a apărut această ediție a profesorului I. Crețu dedicată o­­perei politice, în două volume. Multă vreme (adică pînă la apriția volumelor IX-XV din ediția națională întemeiată de Per­­pessicius) aceasta a fost singura ediție consultată pentru cunoașterea activității ziaristice a poetului, pentru cunoașterea și comentarea ideilor sale politice sau so­­cial-economice. Propunîndu-și retipărirea integrală a operei politice, I. Crețu crede că-și face datoria nu numai «față de­­ memoria celui mai strălucit scriitor al neamului nostru», ci și față de generația contemporană de români, care, crede ed­itorul, «este înclinată a pătrunde mai mult nuanțele și expresiunea cugetării lui politice, decit a gusta farmecul și armo­nia sensibilității sale poetice». Să nu uităm că era anul 1941. Gheorghe JURMA Monumentul dedicat lui Mihai Eminescu din centrul stațiunii Băile Her­­culane. Lucrarea aparține sculptorului Oscar Han, autor al busturilor lui Emi­nescu din Timișoara și Moldova Nouă. v............ ___________________ _ ACTUALITATE / 5 Modelul Eminescu pentru tineret O idee de continuitate, privind funcția pedagogică esențială a vieții și operei eminesciene Gheorghe Jurma_________________ Reșița - Modelul tînărului Eminescu pentru generațiile tinere a fost o preocupare a multor gînditori români. Filosoful Constantin Noica și-a făcut un titlu de mîndrie din a susține că în cele 44 de caiete rămase de la Eminescu există o o comoară extraordinară. Firește, comoară de cultură, de gîndire, de învățătură, «în clipa de față - susține undeva au­torul, încă de prin 1968 - Emi­nescu nu e decit cel mai mare poet al României. Avem teme­iuri să credem că el poate fi transformat în Pedagog al ei dacă se pun la dispoziția oricui, și mai ales a tineretului, caietele cuprinse în cele 44 de manus­crise de la Biblioteca Academiei Române», îmbolnăvit de «emi­­nescianită», și încă acută, cum el însuși spune, Constantin Noi­ca a pledat constant pentru fac­­similarea manuscriselor, pentru tipărirea integrală a caietelor. Acolo găsim toată opera, antumă și postumă a lui Eminescu, «plus toată ucenicia lui», adică resur­sele muncii, lecturilor, orizon­tului cultural... «Tot românul să aibă sub ochi miracolul emines­cian». în fond, Nicolae Iorga spusese mai demult: «Nici un rînd din Eminescu nu trebuie să rămînă nepublicat.» Aflăm că tocmai astăzi (sau abia acum după zeci de ani) se lansează la București primul vo­lum al mult visatei ediții facsi­­milate de manuscrise eminesci­ene. Tot, tot! Academia Română începe un proiect grandios. E, fără îndoială, un moment istoric, similar cîtorva din etapele care au dus la tipărirea integrală a operei eminesciene. Totuși, de ce facsimilarea, de ce reproducerea manuscriselor? N-o să insistăm acum și aici asupra argumentelor. Dar, reve­nind la obsesia lui Noica, vom invoca doar unul esențial, după părerea celui care s-a luptat pen­tru această idee. Este vorba de rolul pedagogic asupra tineretu­lui. Se știe că Noica l-a conside­rat pe Eminescu omul deplin al culturii române, l-a așezat ală­turi de cîteva mari genii ale o­­menirii, precum Leonardo sau Goethe. El a gîndit întotdeauna că tinerii cărturari de azi, avînd în față paginile uceniciei emi­nesciene, vor asimila orizontul de cultură al acestuia și uriașa lui muncă, așadar modelul lui de vrednicie. Ar fi bine - spunea gînditorul de la Păltiniș - să a­­pară un tînăr contestatar, care să-l înfrunte poetic cu mai mult geniu decit Macedonski sau, mai ales, «unul care să-l pună în cum­pănă ca om de cultură, cu tot atîta cuprindere și belșug de idei pe cit apar în manuscrisele lui». Astfel Eminescu, adică labo­ratorul lui genial din manuscri­se, devine o Universitate. Miza pe tineret a lui Noica s-a vrut fructificată poate în primul rînd prin Eminescu, de aceea tinere­țea marelui tînăr al culturii ro­mâne o vede exemplar necesară tineretului nostru de azi și de mîine. E, de altminteri, un model pe care el l-a vrut împlinit prin «Școala de la Păltiniș», creînd un grup de tineri pe care-i ini­ția în cultură și pe care-i obliga să devină vîrfuri creatoare, atît de necesare țării. Monumentul Mihai Eminescu de la casa părintească din Ipotești. Un Eminescu al nostru și al fiecăruia dintre noi Cel mai autentic omagiu, în fiecare casă și în fiecare suflet o carte de Eminescu Gheorghe Jurma Reșița­­ în liceele municipiu­lui au avut loc ieri manifestări dedicate lui Mihai Eminescu, dovedind receptivitate față de poezie, față de cultură. La Liceul «Diaconovici-Tietz», în sala bibliotecii, înțesată de cărți, s-au adunat elevi și das­căli pasionați de opera lui Emi­nescu. Au fost expuse multe e­­diții, între care cea realizată de Scurtu, în 1905, «Operele com­plete" scoase de A.C. Cuza, în 1914, monumentala ediție înte­meiată de Perpessicius în 1939 și devenită ediția națională, apoi multe alte lucrări importante, de interpretare, de așezare a lui Eminescu în cultura română și universală. Elevii, coordonați de prof. Camelia Mladin, au venit cu propriile lor interpretări, au adus un fel de «Eminescu văzut de mine», promițînd chiar (prin girul directoarei liceului, prof. Ana Kremm) un volum cu punc­te de vedere personale. Iar Gheor­ghe Jurma a prezentat cîteva din lucrările fundamentale și mo­dalitățile prin care Eminescu devine contemporanul fiecărei generații. A fost pus în valoare și calculatorul, fiindcă el e con­curentul serios al tiparului tradi­țional, dar și ajutorul nostru ne­prețuit în munca didactică și culturală. La Liceul «Traian Vuia», co­ordonat de prof. Silvia Nicola­escu, am asistat după-amiază la un amplu moment liric, un spec­tacol binevenit prin atmosfera lui afectivă. Realizatori, elevii și dascălii școlii gazdă, dar mai cu seamă actorii Teatrului «G.A. Petculescu», intr-un parteneri­­at al școlii cu teatrul și cu Bi­blioteca Județeană. Au fost multi actori, au fost multe mo­mente expresive de recitare (adică interpretare a poeziei lirice eminesciene), au fost fru­moase dialoguri cu corul copi­ilor, cu lecturi ale unor texte traduse în diferite limbi și cu o intervenție despre însemnătatea lui Eminescu în cultura română (susținută de Gh. Jurma, care s-a plimbat ieri, cu multă plăcere, între școlile care l-au invitat). Moderator: poetul Nicolae Sârbu. Am putut constata că tinerii de azi dovedesc multă sensibili­tate, reacționează pozitiv la poe­zie și umanism, în ciuda unor impresii superficiale despre ei. La liceul «de la pod» au venit și colegi de la liceul «Mircea Eli­­ade» care ne-au povestit că au fost de dimineață la o altă reu­șită manifestare la Liceul de Artă. Modelul eminescian atrage și convinge. Manifestările de ieri au mai sugerat, în discuțiile dintre pro­fesori, ideea scrutării multidis­­ciplinare a operei eminesciene, cu metode moderne și, bineînțe­les, însușirea cit mai profundă plecînd în primul rînd de la tex­tele poetului, de la lectura cărților. Participanții au recitat poezii din opera lui Eminescu. (Foto: Nina Curița) Singura șansă a dezvoltării: munca, numai munca Gazetăria eminesciană surprinde prin profunzime și actualitate Gheorghe Jurma Reșița - Una din temele esen­țiale ale gazetăriei eminesciene, cu foarte importante consecințe practice, este apărarea muncii productive, într-un articol din ziarul «Tim­pul», din 9 decembrie 1878, Mi­hai Eminescu se pronunță ferm și răspicat: «Organizația de as­tăzi a favorizat fuga de muncă; ea a ridicat elemente cari n-au nimic în fruntea statului, ca să trăiască sau să se îmbogățească din averea lui și tot organizația aceasta a făcut și pe alte clase să crează că numai prin politică poți ajunge ceva. Astfel profe­sorii de universitate în loc să-și caute de treabă, fac politică, pro­fesorii de licee și de școale pri­mare, asemenea, ingineri, me­dici, scriitori, muzicanți, actori chiar­­ toți fac politică, pentru a parveni. Și acesta e răul cu desăvîrșire mai mare, căci relele actuale ar putea fi trecătoare, dar conrupîndu-se însuși nervul vieții oricărei societăți, iubirea de mu­ncă (s.n.), nu mai e nici măcar speranța de îndreptare. Armata noastră poate cîștiga bătălii, Alecsandri poate scrie versuri nemuritoare, un minis­tru de externe poate conduce po­litica în afară cu nemaipomenită dibăcie; toate acestea Împreună vor forma luxul istoric al esis­­tenții noastre, dar acest lux nu va opri discompunerea sîngelui nostru social, pieirea noastră prin pieirea muncii (s.n.).» E de-a dreptul o obsesie pro­movarea acestei idei, iar citarea ei astăzi pare de o extremă actua­litate. «Aceasta e adevărata corup­ție: tendenta de-a cîștiga lesne și fără muncă, tendenta de-a se­gera în om mare fără merit, a­­ceasta e corupția adevărată, ale cării urmări sunt ura și invidia contra oricărui merit adevărat și cocoțarea nulităților în acele locuri la cari numai o înaltă in­teligență sau un caracter extra­­ordinar dau un drept». Sau cum spune în poezie: «Da, cîștigul fă­ră muncă, iată singura pornire». Ori­cum, în alt articol, o afirmă Eminescu foarte categoric: «O societate ca a noastră, care nu se întemeiază pe muncă, e o so­cietate coruptă». Gazetăria lui Eminescu nu e a unui mînuitor de fraze «ce din coadă au să sune», ci manifes­tarea unui gînditor profund, ca­re a înțeles bine istoria și a stu­diat atent mecanismele social­­econonomice și politice ale vre­mii sale, a scris limpede și cu sistem. De aceea este și într to­tul actuală, deși nu deplin ac­ceptată, mai ales din partea ce­lor care se recunosc în oglinda publicisticii eminesciene. Dincolo de... poezie Reșița (N.C.)­­ Am asi­stat și anul acesta la o se­rie de manifestări omagiale dedicate nașterii și activi­tății «stelei polare a poeziei românești», Mihai Emines­cu. Dar undeva, în sufletul meu există convingerea că cele mai frumoase mani­festări dedicate lui Eminescu se desfășoară unde am fă­cut liceul, adică la Bozovici. Acolo unde profesorul de limba română, Iosif Băcilă, ne spunea că o poezie citită trebuie să fie și transmisă. Știam despre Eminescu și îl iubeam foarte mulți. Dar atunci când dl. Gh. Jurma era prezent la manifestare (și rar s-a întâmplat să lipsească) și ne vorbea des­pre Eminescu, fiecare ajun­geam la concluzia că nu știm nimic despre marele poet.

Next