Timpul, ianuarie 2005 (Anul 16, nr. 1-25)
2005-01-18 / nr. 14
marti, 18 ianuarie 2005 PESCUIT . Primele acțiuni culturale cu recitări din poezia lui Eminescu sînt semnalate la Oravița încă din 1873. în prefața multor concerte, baluri, spectacole de teatru s-a recitat expresiv din Eminescu. 0 Bustul lui Mihai Eminescu, din parcul central al orașului, a fost realizat de Romul Ladea, în 1932, tripticul statuar conceput de sculptorul bănățean fiind inaugurat în vara lui 1933. 3 CARTE PE ZI.......................... Luceafărul poeziei 350 ■ Dr. ELIE MIRON CRISTEA, Luceafărul poeziei românești, (Editura Ginta Latină, București, 1997). Sub acest titlu este publicată teza de doctorat susținută de Cristea Illés (numele maghiarizat) în 1895 (și tipărită în același an la Gherla) despre viața și opera lui Eminescu. Este una din primele monografii despre poetul (dar și prozatorul și gazetarul) Eminescu, încercînd să lămurească profilul biografic, notele caracteristice ale operei, fondul pesimist, ca și alte coordonate. Elena Stan - o cercetătoare a receptării poeziei eminesciene în Transilvania - o consideră «prima monografie în adevăratul sens al cuvîntului asupra lui Eminescu». E cazul să precizăm că autorul nu este altul decit viitorul prelat Elie Miron Cristea (1868/1939), viitor episcop de Caransebeș, din 1910, apoi mitropolit al Ungro-Vlahiei și Primat al României, iar din 1925 Patriarh al României, primul în această nouă și înaltă demnitate. Cea dințâi restituire a acestei lucrări a făcut-o mitropolitul Antonie Plămădeală. Firește, sub aspect critic lucrurile au evoluat, dar istoric teza își are meritele ei. Ea subliniază, între altele, influența foarte mare a poeziei eminesciene asupra tineretului român din epocă. Interesante sunt și referirile la alți scriitori europeni. Gheorghe JURMA Gh. Jurma Premiile «M. Eminescu» Oravița (G. J.) La concursul de creație literară «M. Eminescu» de la Oravița, juriul (președinte: Gh. Secheșan) a decis următoarele premii: Daniela Pușcașu - Reșița, premiul I, Adina Ioana Răducanu - Pitești, premiul II, la poezie; Adrian Șerbănescu - Cluj, premiul de proză, iar premiul special al librăriei Caren s-a dat tinerei Alexandra Emilia Bălăceanu din Pitești. Inițiatorul concursului a fost Ionel Bota, coordonator al mai multor cenacluri literare orăvițene. Prima ediție a manifestărilor a avut loc în 14-15 ianuarie 1989. Istoricul Ionel Bota este autorul mai multor lucrări despre istoria Oraviței, a Teatrului Vechi «M. Eminescu» și a unor instituții sau personalități culturale. V...................._________________________________________________________ Permanențe eminesciene «Zilele Eminescu la Oravița» - la ediția a XV-a - au rememorat importanța Poetului Gheorghe Jurma___________________ Oravița - în zilele de 15-16 ianuarie a.c. au avut loc la Oravița tradiționalele manifestări dedicate poetului național. Ca și altădată, programul a început cu un Te Deum la statuia poetului Mihai Eminescu din parcul central. Am reținut din cuvîntul părintelui protopop dr. loan Văran simbolul cuvîntului ziditor, simbolul întemeietor, constructiv al vieții și operei eminesciene. De altminteri asupra acestui simbol s-au oprit, într-un fel sau altul, participanții la colocviul dedicat lui Eminescu, la Casa de Cultură. Puțin dezlînat, mereu îndepărtîndu-se de subiectul central și de public, acest colocviu a avut totuși darul să sublinieze cîteva idei majore și actuale. Din cele susținute de conf. dr. Gheorghe Secheșan, am remarcat întîi că Eminescu este o problemă existențială națională, că el este sinteza «duhului național». Există un institut Cervantes, un institut Goethe, noi însă nu avem un institut Eminescu sau o secție a Academiei Române, care să se ocupe de promovarea operei marelui nostru poet. Ba, în ultimii ani a început o campanie de demolare, de aneantizare a lui Eminescu, însă valorile autentice vor ieși întotdeauna fortificate. Apărarea poeziei a fost și sensul intervenției poetului Iacob Roman, cum și a altora (Iosif Caraiman, Costel Stancu, Daniel Ilie, Doruliana). Totuși, sînt prea mulți poeți care nu au învățat lecția culturală eminesciană - a observat prof. loan Nicolae Centa. Gheorghe Jurma a vorbit despre înțelegerea operei lui Eminescu în funcție de vîrsta și cultura fiecărui cititor. Poeta Liubita Raichici a spus că Eminescu s-a sacrificat pentru poporul român și pentru limba română, iar modelul lui trebuie să ne însuflețească pe toți. După discuțiile dintre scriitori a urmat un scurt program muzical susținut de elevi ai școlii de muzică. A doua zi a inclus o întîlnire a cenaclului literar «Mihai Novac», la care au fost prezenți scriitorii locali și musafirii lor. S-a putut vedea încă o dată progresul vieții literare orăvițene. Iar participanții au ținut să evoce, în acest context, momentele taberei literare care, de peste un deceniu, adună la Oravița apele vii ale poeziei și creează o emulație benefică. «Zilele Eminescu la Oravița» - ajunse acum la ediția a XV-a - au depășit de mult caracterul local, fiind incluse în programul national de acțiuni dedicate aniversării poetului national. După cum ne-a mărturisit scriitorul Mihai Moldovan, directorul Casei de Cultură, cel care se îngrijește, an de an, de aceste manifestări, începutul a fost făcut în anul 1989. Doar anul 1990, datorită evenimentelor, aduce o sincopă, dar «Zilele Eminescu» se reiau în 1991 și se continuă fără întrerupere. Iar viitorul programului este asigurat datorită bunei colaborări cu celelalte instituții din oraș și sprijinului constant din partea Primăriei orașului, dar și al Direcției de Cultură a județului sau a Consiliului Județean Caraș-Severin ori al unor sponsori care înțeleg semnificația lor profundă. Ediția a XV-a, totuși, nu a fost cea mai reușită. Nici participanții n-au fost prea mulți. Mai puțini concurenți ca altădată au fost și la concursul de creație, după cum s-a dedus scăzutul interes al tinerilor din județul Caraș-Severin. Monumentul lui Mihai Eminescu din parcul central al Oraviței. Eminescu în memoria culturală a Oraviței De la popasul lui M. Eminescu în vara lui 1868, s-a creat un veritabil cult al poetului Gheorghe Jurma Oravița - Oravița păstrează în memoria sa, cu sfințenie, numele poetului Mihai Eminescu. în cele mai diferite moduri, se încearcă perpetuarea unor legături care au început chiar în vara lui 1868. Eminescu a poposit aici, în orașul celui mai vechi teatru din România, cu trupa lui Pascaly, în ultima zi de august, după alte spectacole la Arad și în alte localități din Transilvania. 12 care se așteptau în gara veche a Oraviței. A fost, cum susțin comentatorii, «un entuziasm nebun». Corespondența din revista «Familia» este relevantă: «Românii din Oravița așteptau, la 18/30 august 1868, nebuni de entuziasm, pe actori la gară cu 12 trăsuri, cuim și știau că sînt. O ploaie de flori căzu peste actori, cînd a doua zi, luni 19/31 august se ridică cortina spre a se representa «Ștrengarul din Paris». De pe bună răsuna o limbă dulce ca farmecul încîntătoare, ca cîntul de sirenă. Am auzit adese că limba noastră e sonoră, suavă și armonioasă; am crezut..., credeam însă cu modestie, acum însă ni-a trecut, trecut toată dubietatea, căci am simțit puterea magică, am auzit și văzut ceea ce pînă acum numai cugeta și asta am putut, am cunoscut sublimitatea limbii noastre.» Tînărul Eminescu era sufleor. Multă vreme vizitatorilor Teatrului din Oravița li se evoca acea cușcă în care stătuse poetul, ba chiar s-a susținut că pe una din scînduri se păstrase semnătura poetului. Multe legende au înflorit în lungul vremii. Avînd sau nu un sîmbure de adevăr, ele nu fac, totuși, decit să adeverească legăturile afective create și fortificate în timp. Despre această semnificativă relație a scris o carte Ionel Bota, directorul Teatrului Vechi care azi poartă numele poetului: Eminescu și Oravița (două ediții, în 2001 și 2002, la Editura Timpul din Reșița). După cum arată documentat autorul, Oravița a păstrat viu cultul Poetului. O bogată bibliografie a receptării pînă la 1918 e întru totul elocventă. Dar Carașul întreg e important fiindcă, susține același Ionel Bota, oferă folclorul pe care se întemeiază Luceafărul eminescian, este vorba de colecția fraților Schott, din care preia Kunisch basmul ce stă apoi la originea poemului. Mulți alți cărășeni, multe instituții sau formații artistice se regăsesc în lunga listă de argumente cu care se poate susține prezența poetului în amintirea orașului. De aceea bibliografia începută de I. Bota merită continuată. Actorul Ion Caramitru - pe atunci ministru - vizitează Teatrul în 1998. Adevăratele fețe ale medaliei Colecționari pasionați de tema Eminescu Oravița (G.J.) La Oravița am văzut, la una din edițiile «Zilelor Eminescu», o frumoasă expoziție de medalii, aparținind colecționarului Ioan Aiacoboaei, din localitate. L-am reîntîlnit zilele trecute și am rememorat drumul său către Eminescu. A început cu filatelia și a ajuns apoi la medalii și insigne legate de Eminescu. S-a petrecut această răsucire tocmai în anul 2000, an jubiliar, la Împlinirea a 150 de ani de la nașterea poetului. Pasiunea lui nu e singulară, ea atrage mulți colecționari. Există o Asociație a colecționarilor cu tematică Eminescu (înființată la Botoșani, în 2003), care are și o revistă de profil, după cum la București s-a impus cu frumoase rezultate Asociația colecționarilor de medalii Eminescu, condusă de Ioan Dogaru. Iar parte din colecția lui I.A. - de vreo 70 de medalii și insigne - e asigurată tocmai prin legăturile cu colecționarii din toată țara, în primul rînd din Botoșani și din București. în 2003, cu ocazia sărbătoririi a 135 de ani de la popasul lui Eminescu (cu trupa Pascaly) la Oravița, a realizat o insignă specială. Iar anul acesta, la ediția a XV-a a «Zilelor Eminescu», a propus altă insignă a manifestărilor. Ioan Aiacoboaei e născut la Oravița și are de mic o deosebită dragoste față de teatru și față de Eminescu. Devenind colecționar, el și-a lărgit orizontul cultural prin sutele de piese de filatelie, numismatică etc. Asemenea lui, mai sunt în județ și alți colecționari. Unul din ei este reșițeanul Corneliu Mărăscu, iubitor de pictură, dar și de Eminescu, mereu descoperind cu entuziasm cite ceva nou. ACTUALITATE / 5 «Confluențe» la numărul 75 Oravița (G.B.) Cu numărul pe decembrie 2004, revista literară «Confluențe» de la Oravița și-a rotunjit vîrsta și succesele. Este vorba de numărul 75. E, așadar, un număr jubiliar, important pentru viața culturală a orașului și a județului. Revista a fost fondată în 1992. De peste un deceniu, ea a încercat să susțină literatura locului, prin tipărirea unor creații, studii, evocări etc. Evenimentul a fost sărbătorit nu de mult, iar cu această ocazie s-a acordat și premiul revistei pe anul 2004 profesorului și poetului orăvițean Doruliana. De altfel, numărul 75 este dominat de poezie. Revista nu se limitează însă a publica autori locali ci are deja un număr mare de colaboratori, din Banat mai ales, care susțin diferite rubrici sau apar sporadic. Iată cîteva nume: Iosif Caraiman, Constantin Zărnescu, Traian Mihailovici (cu studii de mitologie), Călin Chincea (cronica literară), Igor Isac, Miu Străin, Doru Popovici. Nu putem să omitem numele scriitorului Mihai Moldovan, redactorul șef al revistei, fiindcă tenacitatea lui a dus la rezultatele care se văd. Din ultimele două numere am reținut și interviurile cu poeții Iosif Caraiman și Costel Stancu sau multe prezentări de cărți. Publicația orăvițeană a supraviețuit nu numai datorită entuziasmului colectivului redacțional, ci și prin sprijinul material al unor sponsori, iar în ultima vreme prin sprijinul direct al Consiliului Local. Este un exemplu posibil de urmat și de către alte consilii din orașele județului.