Tineretul Liber, iunie 1990 (Anul 2, nr. 134-159)

1990-06-01 / nr. 134

V C/\J EFORTURI DEOSEBITE PENTRU SALVAREA RĂNIȚILOR REVOLUȚIEI Domnul Nicolae Dide, președintele Co­misiei de Relații cu Publicul și Mijloace de Informare în Masă a C.P.U.N., ne-a infor­mat că ieri dimineață, la ora 8, în avionul de Roma a fost îmbarcat și maiorul Vasile Diniță, rănit în revoluție, cel pentru care ziarul nostru a lansat în numărul de ieri un „Apel către Ministerul Sănătății”. Fap­tul că plecarea a coincis cu publicarea res­pectivului apel se datorează operativității de care s-a dat dovadă pentru întocmi­rea formelor de plecare (pașaport, fonduri, bilet de avion) in numai 5 zile și nein­­formării ziarului nostru asupra plecării, pe care era datoare să o facă doamna Vio­rica Diniță. Domnul Nicolae Dide ne-a precizat cu această ocazie că pînă acum au mai ple­cat în Italia, pe baza unei relații perso­nale a domniei sale, peste două sute de răniți în revoluție, precum și 24 de bol­navi cronici. Din păcate, situația așezămin­telor medicale este delicată și în țările dezvoltate, astfel încît chiar la tarife de 500-500 de dolari pe zi, nici o altă țară nu vrea să-i primească pe acești răniți. Cazul maiorului Diniță nu este mai grav ca al altor peste 100 de răniți care și ei așteaptă o șansă. După cum ne-a mai spus domnul Dide, pe bună dreptate su­părat de atitudinea doamnei Diniță, orice rănit plecat este un succes al eforturilor sale, neexistînd înțelegeri oficiale în acest sens, practic nici unul dintre răniți nea­­vînd un loc al său în vreun lot dinainte pla­nificat. O altă problemă dificilă cu care se confruntă respectiva comisie și pre­ședintele acesteia este pretenția unor ce­tățeni bolnavi, mai mult sau mai puțin grav, de a fi trimiși la tratament în străi­nătate, în condițiile în care plecarea altor peste 100 de răniți ai revoluției este sub semnul incertitudinii. „Fără a avea vreun avantaj material sau moral, mă folosesc cu­ pot de această relație a mea pentru a readuce liniștea la cît mai multe familii care au avut răniți în revoluție“. Vă mul­țumim, în numele tuturor, domnule Dide ! IP SĂRUT SUFLETUL, DOMNULE COPIL! Dacă ar fi să se procedeze la o ierarhizare pe vîrste a su­ferinței in timpul dictaturii comuniste, cu privire specială asupra celei ceaușiste, e fără îndoială că, după epuizarea ar­gumentelor și contraargumentelor, s-ar conchide că marii năpăstuiți ai sistemului au fost prizonierii lui cei mai mici, copiii. Au pătimit toate vîrstele, dar asemenea copilăriei n-a fost nici una dintre ele ultragiată. Toate celelalte au avut un scut in propriul lor specific. De multipla agresivitate a re­gimului, tinerii s-au apărat prin fervoare, maturii — prin impetuozitate, bătrînii — prin înțelepciune. Copiii nu s-au putut apăra prin ei inșiși, protecția lor a depins de ceilalți. Ei, cei mai plăpinzi, au fost și cei mai expuși. S-ar putea spune că au avut de partea lor inocența , dar n-au avut-o. Pentru a te refugia în dosul propriului tău specific ori pen­tru a ți-i face armă de luptă trebuie să ai conștiința vii. Or, copilul nu are conștiința inocenței sale. Alte vîrste o pot fo­losi imitind-o și jucînd-o ; el nu poate decit s-o trăiască. Nicicind ca în zodia comunismului (și, mai cu seamă, ca in arcul ei ultim), copiii n-au îndurat o suferință mai atro­ce. Calvarul lor începea incă înainte de a se nașta pentru că, știind că nu vor avea cu ce să-i hrănească, ma­mele ezitau să-i aducă pe lume. Din această cauză au pierit, fără să fi văzut lumina zilei, zeci de mii de prunci, destul de adesea împreună cu mamele lor, și alte mii s-au născut ne­volnici. Norocoșii s-au ridicat pe picioare în condițiile unor abominabile privațiuni (fără lapte, fără căldură, fără medica­mente), numai prin zestrea genetică și prin mila lui Dum­nezeu. Abia născuți, erau, însă, puși la muncă. Obligate de pauperitatea magazinelor și de necesitatea de a se împărți intre slujbă și familie, mamele iși întrebuințau odraslele pen­tru a eluda coada, purtîndu-le cu sine ca pe un permis de acces preferențial. Cind se făceau mai mărișori, copiii deve­neau dubluri ale părinților sau bunicilor care îi lăsau in lo­cul lor la una dintre cozile intre care alergau febricitați de speranță. Mulți dintre acești nefericiți ai sorții se trezeau noaptea plingînd , se visaseră stînd la o coadă unde marfa se isprăvise înainte de-a le veni rîndul... Trăind și crescind în cea mai urîtă dintre lumile posibile, copiii României socialiste erau supuși, in același timp, unei monstruoase presiuni ideologice al cărei scop era de a-i face să creadă că trăiesc și cresc în cea mai frumoasă dintre lu­mile posibile. O realitate care nu putea fi comparată decât cu Infernul, ei erau îndemnați s-o ia ca pe o realitate para­disiacă și, firește, să-i evite și să-i omagieze pe „iubiții con­ducători“ cărora le-o datorau. Poate că niciodată în istorie inocenta n-a fost mai batjocorită ca sub sceptrul „părinte­lui drag" și poate că niciodată în istorie, cineva nu și-a ex­primat prin atitudinea față de copilărie o mizantropie mai atroce ca dictatorul de la Scornicești, care se specializase in comerțul cu nou-născuți și avusese ideea de a-și împrospăta singele fetid cu singele lor curat. Copiii nu i-au iubit pe „conducătorii iubiți". Le recitau și le cîntau numele, dar cu un dispreț greu de închipuit. Dacă au Învățat bine vreuna dintre lecțiile dictaturii comuniste­­ceaușiste, aceasta e lecția urii. Ei, sutele de mii de actori sîrguincioși și inofensivi care au jucat în scenariul paranoi­celor spectacole ale cultului personalității, i-au urît din tot sufletul lor candid pe cei care se credeau idolatrizați. Oricit s-ar fi ferit părinții de urechea copiilor, copiii lor tot ajun­geau să-i urască pe dictatori , ajungeau prin experiență per­sonală. Ceea ce s-a văzut la 22 Decembrie în București, cinci sute de copii au ieșit pe bulevarde strigînd „Jos Ceaușescu !", și s-au postat in fața camioanelor militare care se deplasau spre marile platforme industriale, cind si-au trimis părinții pe baricadele Revoluției și cînd, cei mai temerari dintre ei, „gavroșii“, au alergat printre gloanțe cu tricolorul purificat în mină. Ce poate fi mai tulburător decât gestul unei fetițe (Florina Chira, clasa a VII-a. E, Școala nr. 4 Slatina) care fiind comandantul unui detașament de pionieri, a alcătuit în ziua în care a căzut dictatura un „program de activități“ cu două teme principale : „Oie ! Ole ! Ceaușescu nu mai e și „Deșteaptă-te, române, din somnul cei de moarte ! Omagiu celor ce s-au jertfit pentru renașterea României“. Copiilor pe care i-a revelat decembrie 1989 nu po­t altfel să le spui decit : 1­ 1 sărut sufletul, domnule copil ! Pentru că, CONSTANTIN SORESCU­ (Continuări In pag. a II-a) Aplauze pentru un charter LAR Săptămina trecută, am călătorit pentru întîia oară cu un avion al Companiei LAR, cursa charter, care a dus și a adus echipa națională de fotbal a României la și de la Bruxelles. Și noi, toți pasagerii, am simțit că tre­buie să aplaudăm, procedînd in consecin­ță. De ce ? Pentru că totul, dar absolut totul a fost impecabil, la nivelul marilor com­panii aviatice, pornind de la măies­tria piloților, continuînd cu calitatea servicii­lor prestate la bord, pentru a ajunge la cu­rățenia din aeronavă, lucru scăpat de atîtea ori din vedere, pînă nu demult. Dacă nou constituita Companie LAR își va păstra aceeași linie de acum, sîntem convinși că va cîștiga repede faima. Oricum, pe noi ne-a convins și felicităm sincer întregul echipaj al charterului respectiv, cit și conducerea LAR. Nu in ultimul rînd, un detaliu interesant : avionul „BAC“ cu care am călătorit făcea parte pînă in decembrie din „bunurile“ dicta­torului, de la „flotila specială“, astfel nicit nu mică ne-a fost surpriza și satisfacția con­­statînd că la bord se afla un salon și că, în compartimentul din spate, unde acum au fost montate scaunele binecunoscute pentru pasa­geri, se aflau ceasuri indicatoare pentru vi­teza de zbor și altitudine. Acolo fusese... dor­mitorul tiranilor, care și în pat dacă stăteau. Ia dormitorul din avion, trebuiau să știe... totul. (Al. HORIA) ANUL II NR. 134 VINERI 1 IUNIE 1990 4 PAGINI 1 LEU m ). COTIDIAN INDEPENDENT PENTRU TOȚI TINERII DIN ROMÂNIA Partide in Parlament • „NU CRED CA VOM ACCEPTA PARTICIPAREA LA UN GUVERN DE COALIȚE“ — Domnule Domokos Géza, Uniunea Democrată a Maghia­rilor din România a obținut o reprezentare importantă în par­lament. La ce fel de participare în formarea guvernului vă aș­teptați însă ? — Pe 29 și 30 mai, la Sfîntu Gheorghe, va avea loc o întîl­­nire a conducerii U.D.M.R.-ului tocmai pentru a discuta strate­gia noastră de viitor. Cum să procedăm, eventual chiar parti­ciparea la un guvern de coali­ție. Problema este destul de complexă : nu cunosc care va fi decizia conducerii uniunii noas­tre, dar eu înclin să cred că nu vom accepta o asemenea ofertă. Vom rămîne în opoziție, bine­înțeles într-o­ opoziție­ construc­­tivă și activă. Dar dacă perso­nalități sau specialiști maghiari din diferite domenii vor fi so­licitați să facă parte din gu­vern, cu titlu individual, nooi nu avem nimic împotrivă. — Există județe în nordul ță­rii, de pildă Covasna și Harghi­ta, care vor fi reprezentate in Par­lament prin membri U.D.M.R. Credeți că ideile poli­as­tice pentru care acești reprezen­tanți aleși vor milita, interesele sociale și economice pe care le vor susține nu vor ridica la un moment dat nemulțumiri în si­nul populației românești din a­­ceste județe ? — Această stare de fapt este rezultatul unei alegeri demo­cratice, cu cel puțin așa sper. Situația economică în care trăim, greutățile economice care se vor ivi, conflictele care vor apare nu vor alege, pe bază de etnie, locul în care să se pro­ducă. Vor fi probleme generale, ale tuturor. Iar răspunsul ii privește pe toți. Legile care vor fi adoptate trebuie să reflecte interesele tuturor. — Care este — după opinia dv. — explicația faptului că U.D.M.R. — care are circa 606 000 de membri a reușit să obțină in parlament o poziție mult mai tranșantă decit o serie de partide politice, în jurul că­rora se focalizase atenția opiniei publice, iar sondajele de opinie se acordau procentaje de repre­zentare mult mai mari ? — Și noi, că și celelalte for­mațiuni politice, am lansat cu mare întârziere campania elec­torală. Luna ianuarie și o parte din luna februarie au trecut cu organizarea uniunii. După aceea a urmat acel nefericit di­ferend și tensiunile care au apă­rut în jurul școlilor, și care au fost punctul de pornire al eve­nimentelor de la Tg. Mureș. Ne-am ocupat ulterior de orga­nizarea congresului nostru, care a avut loc în ziua de 21 apri­lie, la Oradea. Abia după con­gres am trecut la pregătirea și participarea la campania­ electo­rală, in­ care noi am încercat să Interviu realizat de ALINA UNGUREANU (Continuare la pag. a TV-a) Interviu cu dl. DOMOKOS GÉZA președintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România ROOM — SERVICE într-o singura noapte, o prostituată poate cîștiga „lejer” salariul mediu al unei muncitoare. Dar cu ce preț! Vom vedea mai jos... întunericul gonește de pe străzi ultimele fire de mină. Este ora 9 seara. lu­Pe Calea Victoriei s-au rărit mult și trecătorii vitrinele magazinelor nu prea au pe cine atrage, încărcate cu draperii aproape opace ce filtrează mult lumina, gea­murile hotelului „București“ devin automat obiect de stu­diu pentru cine ajunge lingă ele. In spatele lor, decor de lux, se află o intr-un altă lume decit cea obișnuită, de fiecare zi. 110 E PREA PUȚIN... Trec pe lingă portarul în u­­niformă fără a-i stîrni curio­zitatea și, străbătînd tunelul de sticlă al ușilor, ajung în holul ce pare înnobilat cu o aură mis­terioasă. Privit din interior, lo­cul iși pierde mult din exotism. Pe marmura lucioasă se perin­dă, ca pe o scenă, tot felul de personaje : turiști „de pește" îmbrăcați „la patru ace“, ce dau ocoluri așteptind ceva sau pe cineva, afaceriști autohtoni cu­noscuți nouă și sub titulatura nu tocmai. flatan­tă de bișnițari, provinciali în costume maro și cămașă roz, cu câte o geantă di­plomat a cărei „față“ s-a des­prins pe la colțuri din cauza u­­zurii. Mă așez intr-un fotoliu moale a­ cărui­ piele maro a fost tăiată cu un cuțit la spătar. Prin gau­ra căscată iese un burete gal­­ben-sulf, ciupit și el din loc în loc. Lângă mine se află un străin ce o rupe binișor pe ro­mânește. I-a dat 50 de dolari unui băiat „de-al casei“ pentru a-i schimba în lei. Din cînd in cind, delegatul vine pentru a-l informa despre cursul locale. 110 e prea puțin, ofertei con­chide străinul și așa mesagerul ia calea Hotelului Athenée Pa­lace în căutarea unei tranzacții mai avantajoase. 9 și un sfert. In hol, este singură „fată“ mai de doamne- o ajută. Cîteva, altele, aflate la bar, zac pe fotolii și felul ne­pretențios în care sunt îmbră­cate și fardate mă fac să cred că in seara asta vor soma. Mai tirziu aveam să-mi dau seama că mă înșelam. Deocamdată însă, constat că subiectul repor­tajului imi va lua destul timp pentru documentare deoarece prostituatele de meserie nu au prea apărut. Pe la 10:30, o tură dată prin Athénée și „Inter“ mă lămu­rește că mai am de așteptat. Abia după o oră, întors la „București“ cu un prieten,­­gă­sim prima „ambasadoare“ a ospitalității românești aflată la... locul de muncă. Ne așezăm lângă ea și faptul că îi cunoștea pe cei cu care eram deschide calea unui dialog interesant. I-AM ZIS BYE, BYE După cum arată, Oana a a­­juns la 40 de ani. Fire mai re­trasă, stă de obicei un fotoliu și privește tăcută spre bărbații ce se perindă la lifturi. Vremurile bune au apus și Oana nu se poate abține să nu spună că lu­mea din hoteluri s-a amestecat mult, că nu mai e­ra înainte, cînd aici se intra doar dacă erai străin, sau un român barosan. E liniște totuși, fetele unde sînt, întreabă prietenul meu și Oana zice, sunt plecate, s-au dus in GAVRILA INOAN (Continuare in pag. a Ill-a) O ÎNTREBARE PE ZI ȘI, totuși, unde este curajoasa, valoroasa „literatură de sertar“ care nu s-a putut pu­blica datorită odioa­sei și sinistrei dic­taturi ? VERNISAJ Pentru ziua de 1 Iunie, orele 9, o invitație la Teatrul Foarte Mic , Clubul Copiilor din sectorul 4, București, vă așteaptă la vernisajul celei de a doua expoziții personale a talentatei Gabriela-Anca Sava, elevă în clasa a II-a, Școala nr. 79. (C.L). „ATLAS" IUBEȘTE COPIII PATINAJUL PE ROTILE PE... ROATE ! Făceam­­ cu puțin timp în urmă o pledoarie pentru practi­carea patinajului pe rotile, benefic pentru copii și tineret mai ales. Iată, sîntem în situația de a informa cititorii că’ factorii ce și-au asumat răspunderea organizării unor prime cursuri de inițiere în patinajul cu rotile au pornit la ac­țiuni concrete. Și prima dintre ele­ este aceasta : in stațiunea Predeal, pe platforma Hotelului „Orizont“, unde este ame­najată o pistă specială, va funcționa o „școală“ de inițiere in patinajul cu rotile destinată tuturor categoriilor de turiști: copii, tineri, adulți, începători și avansați. Programul prevede 2 ore pe zi, cu două grupe organizate, cu cite 8 cursanți, pe serie. Principalul organizator­ — I.T.H.R. București — comu­nică pentru cei interesați următoarele informații : seriile, de cite 6 zile, încep la datele de 3, 10, 17 și 24 iunie. Cazarea are loc la vila „Cristina“, în camere cu două locuri, masă la restaurant, contra bonuri valorice de 75 lei pe zi, de persoană. Cursurile sunt asistate de monitori (instructori) cu înaltă ca­lificare. „Școala“ dispune­­ și poate să le asigure,­­ contra cost­^ de patine cu rotile. La terminarea cursului se organi­zează carnavalul laureaților. Informații suplimentare la A­­genția de turism a I.T.H.R. București din Bd. Republicii nr. 68, telefon 14 08­00. (C. Vasile). „RADIO-FUN", CALM­IN ETER TAXI - BACȘIȘ - FAVOR... O practică, așa cum am putut constata recent (adică in ziua de 25 mai, in jurul orei 14,30), se mai... practică ! Nu este vorba de Taxi P„ cum ați putea, crede, ci chiar des­pre TAXI de stat ! Și nu este vorba despre cei cițiva lei pe care îi mai lăsăm, poate in­­ virtutea inerției, ci despre­­ un singur drum, două încasări ! Așa cum ne-a solicitat șoferul taxi­ului I­ B-47935, profitind­ de solicitările intense din ziua mai sus amintită. La urcare , un client , după cîteva minute prin acordul primului, se mai adaugă doi clienți. Traseul­ comun ! Numai­ că... plata n-a fost­­ și ea... comună, ci du­blă (1), spre stupoarea tuturor celor trei clienți cărora, așa cum li s-a precizat , li s-a­ făcut o... favoare (?!...) Așa­­ să fie ? (Olivia Șireanu). VANDALII DE PE STRADA ROMULUS Asociația de Turism și A­­grement Studențesc „AT­LAS“ din București organi­zează în zilele de 1 și 2 iu­nie două excursii cu autoca­rul la Plaiul Rece și Cheia, acțiuni turistice la care vor participa două grupuri de copii de la casele de copii școlari din Capitală. Acestor copii, asociația le asigură transportul și un prînz gra­tuite, precum și un program­ distractiv pe bogat tra­seu, , din care nu vor lipsi concursurile dotate cu pre­mii și cadourile pentru fie­care participant. (Doru Lio­­năchescu). Mulți adolescenți erau sin­guri acasă în timpul cutre­murului din 30 mai, ora 13,41. Panica lesne în singurătate, înflorește Numai că mulți dintre acești tineri ascultau „Radio-FM­“. Mu­zica s-a oprit pentru o clipă și un glas calm, prietenos, a spus : „Cred că este un cu­tremur­ de pământ... Stați li­niștiți... Să lăsăm muzica... O să vă povestesc cum fost pe­ aici...” Muzica a­ve­a început, in umbra ei pereții Am semnalat de mai multe ori în paginile nostru faptul că cotidianului persoane necunoscute continuă acțiu­nea de distrugere a unor imobile vechi din cartierul Labirint-Romulus -Parfumu­lui, certe valori de arhitec­tură care trebuie grabnic restaurate. Din păcate acești vandali (căci nu pot fi nu­miți altfel) — care fură, la adăpostul întunericului, tocurile de la uși­­ și ferestre, parchet și cahle de sobă — parcă nu­ se mai zdruncinau atît de amenințător... Și din nou glasul : „Ei, a trecut, dacă la noi e bine, înseamnă că­ e bine și la dumneavoas­tră ! Să lăsăm muzica și... o să mai vorbim“. Cît de mult bine a făcut acest glas (care nu știm ce nume poar­tă) au simțit mai ales ado­lescenții care se aflau sin­guri acasă. . Felicitări „gla­sului“ care s-a dovedit a a­­parține unui adevărat pro­fesionist al radiofoniei. (M. Zvirjinschi), au trecut și la devastarea ve­getației, care conferă atîta farmec cartierului. Pe strada Romulus, la nr. 59 a fost tăiat de curîn­d un uriaș ar­bore secular, adevărat mo­nument al naturii, pentru a deveni probabil,... lemn de f­oc. Lansăm acest­­ semnal către I.C.R.A.S.-ul care are în evidența sa aceste imobi­le părăsite, dar și primăriei sectorului trei, a cărei clădire se află­ la câțiva pași de zona amintită. (M.F.S.). Grupuj realizat de LAURENȚIU OLAN Să sperăm că discuția are ca temă viitorul co­piilor. Foto . ORESTE PLECAN PILULĂ CONTRA RIDURILOR E d­ar, după intensitatea și desimea cutremurelor ne îndreptăm spre modelul japonez. i l [UNK] i*

Next