Tineretul Liber, iulie 1990 (Anul 2, nr. 160-185)
1990-07-01 / nr. 160
I > TINERETUL LIBER" pag. 1 II DE 5 Trin AIRI Un inspector șef tare strîngător . Intre timp AHO-ul „impeial" era intens folosit de prinzi Argeșului și de Zamfir. Bineînțeles, pe „primul“ carburanții statului. Prinzînd cheag la Argeș, rectorii prin subordonîndu-și bimetodele clasice ale „cooperativei“ : șantaj, a* «renințări rostite cu voce mieroasă, evocarea unor „lipsuri grave“ din activitatea unităților pe care însă le „va păstra pentru vi“ etc., Pintoiu își adjudecă un alt ARO, nou-nouț, pentru datarea unității. Destinația reală : curse cu plocoane agrare la Bucureștii și cu bunuri industriale, dar cu bunuri (încălțăminte ș'văi, parfumuri franțuzești, mătăciuri etc.), din capitală la Pitești. Șoferul său, adjutantul din securitate C-tin Enoreanu, se dovedi un fin investigator.Tescoperi noi valențe ale celor mai bogate C.A.P.uri din județ. Printre protagoniste se numărau cele din Ungheni, Căldărarud, Miroși. Ultima, condusă de loan Neamțu se dovedi de o generozitate ce o depășea pe aceeia a celor mai bogate personaje din 1001 de nopți (doar nu dădea de la el !). La unul din numeroasele zaiafeturi, Pințoiu, bine „parfumat“, rosti sentențios : „Să dea dom le că doar eu l-am făcut membru al CC-ului. Și Cine altcineva dacă nu tot nrunca (duse fimîna la inimă) l-a ajutat să intre în posesia celor trei stele de aur pentru oeapeul lui (Gospodăria primise de trei ori titlul de erou al muncii socialiste). Pintoiu devenise un fel de mini Postelnicu pe plan calcul arătă că local. Un singur faimosul ARO consumase în curtele lui „conspirate“ numai intr-un an 130 000 litri de motorină in valoare de 910 000 lei. Bașca chieiurile care nu le mai punem la socoteală. Asta In timp ce numeroase tractoare din județ trăseseră pe dreapta din lipsă de carburanți. Ciadisusinn a atins venerabila „virajă“ de 100 000 km rulați, chirurgi de la fabrica din C. Lung o îmbrăcară în alb 13, o înzestrară cu „pantofi“ fără camere și-i montară un motor tip Brașov. Autovehiculul se născu a doua oară cu forțe net mai puternice decit la început. Metamorfoza fu pusă la cale de șoferul inspectorului șef care cumpăra ARO-ul cu modica sumă de 50 000 lei. „Ce consignație, ce licitație dom le. Așa ce vînd mașinile numai în viața civilă“, ripostă, iritat colonelul cînd auzi de procedura legală a vinderii mașinilor. Un grup de muncitori de la Cîmpulung făcură o scrisoare în care arătau abuzurile conducerii uzinei,spectorului „cadourile“ făcute injudețean. Pințoiu primi comisia de anchetă, o ascultă cu respect și pacientă. In încheierea „dezbaterilor“ îi făcuvînt: „Mă iertați dar dv. naveta competentă să faceți verificări la securitate. Mașina a fost cumpărată legal de un om care a înfruntat gloanțele bandelor legionare în munții Făgărași. Are cred și amărîtul de el dreptul la o mașină. Nu ?“ Pimtțoiu transformă averea inspectoratului intr-un fel de societate pe acțiuni. Văzînd că-i merge, „completă“ zestrea unității cu un nou ARO. Tot de la uzina din Cîmpulung. Șoferul „excelenței sale“ se adresă cu un aer degajat mecanicilor de la atelierul auto .Aveți grijă de autoturism ca de ochii din cap. Tovarășul colonel mi-a promis că-mi aprobă să-l cumpăr pentru fiul meu“. A venit revoluția și planul n-a mai putut fi pus în aplicare. Pințoiu a lucrat la Argeș ca un manager de înaltă ținută, încă de pe atunci știa perfect ce înseamnă „libera inițiativă“. Jumulind cu perseverență și tenacitate tot ce era de jumulit pe raza de competență și cu ajutorul colegilor, extinzîndu-și aria de „activitate“ și în județele vecine, Dîmbovița, Vîlcea (la Olt era mai dificil, fiind în concurență prea multi jumulitori) și-a rezolvat toate problemele prin întreprinderile de profil. Veșnic la ordine, cu zeci de ședințe unde se batea apa in piuă, permanent în bătaia puștii tovarășului“... Pst, făcea speriat colonelul. Era obiceiul să se „bage tehnică“ și în casele din provincie ocupate de inspectorii șefi. „Aici ești tu ministru, dragă Gigi“. Viața pașnică și îmbelșugată a familiei Pințoiu a fost tulburată într-o anumită împrejurare. Ripeanu, chiar el, culmea, politrucul județului, s-a prezentat la Pințoiu. S-a hotărît greu să facă „nesăbuitul“ gest. Prea multe erau presiunile ofițerilor nemulțumiți de Pințoiu care devenise veritabilul stăpîn al inspectoratului. Unii ofițeri mai îndrăzneți cereau chiar ca șeful lor să fie „dat“ la legea 18. „Mi-e penibil să vă raportez, tovarășe colonel, dar spre binele dv. și al nostru, al tuturor, mai temperați-vă șoferul (o dădu diplomatic pe Proteanu). Nu e zi, nu e noapte să nu bîntuie prin județ. Profită de bunătatea dv., jumulește peste tot în numele dv. Auziți insolență !“ „Bine, Rîpeanule, îți mulțumesc, voi lua măsuri“. Află și Puși de audiența acordată locțiitorului politic „Deci tovarășul Ripeanu nu mai are loc de noi. Bine se știe exact cum a decurs Nu se procesul „convertirii“ lui Postelnicu care brusc a devenit receptiv la semnalele lui Puși—Dumitra via Elias—Neagoe. Nu trecu mult și Ripeanu fu promovat inspector șef la Bacău. „Dacă cineva vrea să fie avansat gen Ripeanu să mi se adreseze mie“ lansătuși un avertisment la o masă cu șefii din inspectorat. Jumătatea lui Pințoiu se ocupa și de alte probleme delicate. Primirea celor de la CC și minister după o listă anume întocmită de colonel, tot ea fixa și meniurile. Bucătărie franțuzească, combinată cu tehnici gastronomice orientale și neaoș românești. Fazani, potimichi, mistreți, căprioare, cerbi, erau la discreție. Dumitra se spurcase la vînat. Cei ce își puneau mai frecvent și în special sonor întrebări cu privire la viața și activitatea inspectorului șef și a Dumitrei se alegeau cu birourile și locuințele blindate cu tehnică operativă. Pintoiu avea dosar pentru fiecare subaltern mai îndrăzneț. „Dacă ridică vreunul capul — se destăinuia el lui Puși, — îi deschid mapa și-i citesc isprăvile“. După rezolvarea cazului Ripeanu, pofta de „a se lua de Pințoiu“ le pieri însă la toți. In cadrul inspectoratului exista un sistem de rezolvare a pilelor pus la punct tot de neobosita Puși—Dumitra. Evantaiul cererilor era foarte larg. De la apartamente, mașini, la intervenții pentru internarea In spitale, medicamente, mutarea unor copii de la o școală la alta, trecerea într-un post mai bun etc. în funcție de importanța cererii era fixat și onorariul. Cu cît era însă mai bine „blindat“ cu șarsanale și „Bâlcești" solicitantul, cu atît șoferul „excelenței“ sale era mai receptiv. O parte din doleanțele cele mai bine „susținute" material ajungeau la Puși, restul le rezolva (sau nu) mina dreaptă a șefului inspectoratului. Pentru problemele „majore“, procedura prevedea ca cei în cauză să se adreseze direct dnei Puși. Interveneau la ea nu numai ofițeri și subofițeri din inspectorat, ci și diverse persoane din afara unității. „Audiența“ se ținea în curtea unității, pe stradă, la cantină unde solicitanții reușeau s-o găsească pe bruneta grizonată si cu tendință ușoară de obezitate. De, traiul bun nu iartă siluetele. Opiniile Dumitrei se schimbaseră la 180 ° față de ziua cînd pătrunsese pe teritoriul județului atît de pitoresc și armonios dezvoltat. „Ce naivă am fost. Abia aci am realizat ce înseamnă prosperitatea, belșugul și puterea. Pofta de a acumula creștea la soții Pințoiu. Colonelul se asemuia cu un domn fanariot care în perioada domniei dorea să fugă la maximum din bogata seră a Argeșului. Ceru odată celui ce răspundea de gospodăria unității 150 de păsări. „Unde să vi le duc ?“. „Le dai lui Proteanu. Știe el ce să facă cu ele“. Ministerul constată îndată după „transferul" găinilor că planul la producția de carne nu fusese realizat. Ofițerului i se opri din salariu 5 000 și ceva de lei. Altă dată, bucuros, același ofițer semnă pentru o primă de cîteva mii de lei. Se pomeni însă doar cu cîteva sute. Ceru explicații, la care casierul răspunse simplu : „Nevoi de protocol“. Cu cîteva luni înainte de revoluție, Pintoiu devenise tot mai ingenios în găsirea unor noi filoane. Destăinuirile lui cu privire la soarta corpurilor delicte confiscate, la cheltuirea fondului CIS (din care se plăteau agenții), ar fi extrem de interesante. „Argeșul liber“ a investigat, a scris prin talentații săi redactori despre isprăvile de la inspectorat. Credem că mai au materiale pentru încă cîteva luni bune. Ce folos însă că cei ce trebuie să ia măsuri se fac că plouă. Zicala cu adevărul și apa și untdelemnul e verificată de secole. Avem încredere in înțelepciunea ei și în șefii care trebuie să-l ia de guler pe domnul ex-inspector sef Pințoiu. VICTOR PREDESCU Universalitatea creștinismului (Urmare din pag. I) lui insistă, văzînd tăcerea lui Iisus, uimirea apostolilor și mulțimii din jur: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul casei mele, grăiește un cuvînt și supusul meu se vindecă, fiindcă și în lumea noastră convențională există ordine... și eu, dacă zic slujitorului: du-te, se duce, și vino, vine! Aici se arată iubirea pentru semen și nădejdea în Stăpinul tuturor. Iisus, ca om, a tăcut, dar ca Dumnezeu, așa cum nu ne-a părăsit, niciodată — deși blestemase cetatea Capernaum unde se săvirșește minunea — face credința sutașului pentru dragostea lui lucrătoare „Adevărul vă spun, la nimeni din Israel n-am găsit atita credință... de acum vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și vor p trece cu Avraam, cu Isaac și cu Iacov in împărăția cerurilor... iar moștenitorii vor pierde dreptul... Și lisus a zis sutașului : „Du-te, fie ție după cum ai crezut. Și s-a făcut sănătoasă sluga sa in ceasul acela“. De fapt, ostașii romani l-au Intilnit in dese situații cu Mintuitorul și înainte cu loan Botezătorul (Luca III, 14). Ei au crezut în lisus că este Mesia, cazul de mai sus, ei au mărturisit că „a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu" (Matei XXVII, 54), ei au văzut și au vestit învierea lui (XXXVIII, 12—13), ei au Hristos primit botezul creștin (cazul sutașului Corneliu, Fapte X), ei au ajutat la răspindirea creștinismului in întreg imperiul roman și tot ei — spre cinstea lor — au întărit comunitățile creștine sau au întemeiat altele noi la strămoșii noștri in perioada de formare ca popor (106—275) și de generalizare pe pămîntul Daciei a credinței curate in Evanghelie. Creștinismul este universal prin adevăr, prin cinste, înfrățire și dragoste. * MARILE MANEVRE ro La revista clujeană „Tribuna“ nr. 19 din 10 mai a.c. a apărut (pe lingă alte prezențe incitante) interviul d-lui Pál Szilts, ambasadorul Republicii Ungare in România, interviul reprezentînd, după cum sugerează și nota redacției, „punctul de vedere oficial al guvernului ungar in aceste chestiuni“ (subl. noastră). Pentru a înțelege mai bine problemele dezbătute, voi încerca să le delimitez prin numerotare 1. PROPUNERILE GUVERNULUI UNGAR „Este cunoscut pentru toată lumea că guvernul ungar a fost primul care a recunoscut guvernul provizoriu român victoria revoluției, primul după om de stat ungur care a făcut o vizită la București a fost ministrul de externe al Ungariei aducind cu el multe propuneri“. Dar... „relațiile noastre nu s-au dezvoltat în direcția sperată". Care au fost oare „propunerile“ avansate guvernului nostru cu atîta grabă (după o săptăsfiă de la Revoluție, pe 29 decembrie) ? Și care „direcția sperată" ? Guvernul provizoriu român să fi avut oare „obligații“ față de Ungaria, iar nerespectarea acestora o fi cumva evenimentele din provocat 15—21 martie de la Tîrgu Mureș, evenimente ale căror scenarii și armament alb, (bile, bile metalice, pietre etc.) se aseamănă izbitor cu ale celor din 13—15 iunie din București, Miercurea Ciuc și Satu .Mare ? ! „Unele relații s-au stabilit pe tărîmul culturii“, recunoaște ambasadorul Republicii Ungare, dar „Țin să menționez că (...) ne aflăm la un nivel inferior în ceea ce privește relațiile noastre“. Cauza ? 2) „...O ANUMITA REȚINERE ȘI O AVERSIUNE FAȚA DE UNGARIA, PE CARE NU LE VAD MOTIVATE" (s.n.) „Este absolut de neînțeles pentru mine că se presupun unele lucruri despre intențiile guvernului Ungariei, despre autoritățile oficiale maghiare, lucruri care sînt lipsite de orice bază reală".Oare să fi uitat excelența sa atît de repede declarația hotărîtă a președintelui interimar al Ungariei: „Transilvania e pămint strămoșesc maghiar și parte componentă a Ungariei !“(?!), în acest sens cea mai importantă și esențială (!) problemă, absolut de neînțeles pentru mine, și n-o pot concepe doar ca o sechelă din perioada ceaușismului, este faptul că și azi la 70 de ani de la tratatul de la Trianon, cînd situația este cu totul alta, decit acum șapte decenii, se presupune că guvernul Ungariei și reprezentanții săi oficiali ar dori schimbarea frontierelor. Și această închipuire trăiește atît de vie în conștiința românească...“ Ce să spunem de acea „istorie“ a Transilvaniei apărută cu cîțiva ani în urmă la Budapesta (sub patronajul Ministrului Culturii din Ungaria) și care deformează fără scrupule adevărul istoric ! ? Ce să spunem apoi despre cele peste 70 de titluri de volume apărute în Ungaria după Revoluția noastră, toate de „istorie“, toate despre „Ungaria milenară“ (incorporînd Ardealul nostru), despre contestarea „dictatului“ de pace de la Trianon...?, despre harta „Ungariei mari“ pe Poporul român are dreptul fundamental de a cunoaște adevărul care o găsești nu numai în orice cazarmă, dar și la orice chioșc de ziare. Iar acestea au pătruns și la noi, mai ales sub forma „ajutoarelor“ sosite cu adresă expresă pentru etnicii maghiari. Și ce să mai putem spune, mai încoace, despre miile de manifeste împrăștiate prin localitățile transilvane, prin care se îndemna la o adunare „de doliu" (un nou sîngeros Tîrgu Mureș?) la Timișoara, la care să participe... numai vreo „50 000—100 000 maghiari" (și alte naționalități, de formă), cu trasul clopotelor în dungă în toată Transilvania, cerîndu-se, cu prilejul aniversării celor 70 de ani de la semnarea tratatului de pace de la Trianon, „Dreptate Ungariei !" Să mai amintim și marșul de doliu care a avut totuși loc, dar nu la noi, ci la Budapesta, pe 4 iunie, cînd s-au strigat lozinci „revelatoare" : „Ungaria fără Transilvania nu este stat", „Trianon este Anschluss-ul Ungariei“, „Aici zace Ungaria, lichidată la Trianon“, „Refaceți Ungaria mare !“ Și chiar Marea Națională a Ungariei Adua păstrat luni, 4 iunie, un moment de reculegere în memoria tratatului de pace de la Trianon, considerîndu-l „o tragedie istorică" pentru maghiari. Să revenim la interviul în cauză. „Să terminăm cu suspiciunile... !“ (Vai, parcă ar vorbi știm noi cine !) „Și în primul rînd trebuie (iar imperative ! — s.n.) să se renunțe la închipuirea că Ungaria dorește să schimbe hotarele“ (Cită inocență!). Dar iată, de pildă, ce scrie eleva Tzávaly I., cl. a VI-a, de la o școală generală din Miercurea Ciuc, despre Transilvania ! „Eu propun că Ardealul și acum ar trebui să fie al maghiarilor. In televiziune și în radio minte că Ardealul este al românilor ci nu a maghiarilor“. (am reprodus întocmai, s.n.). „Nu doresc să mă refer la amănunte, dar ministrul apărării naționale al României (bine că măcar România e scrisă cu majusculă ! s.n.), referindu-se la evenimentele de la Tîrgu Mureș a zis că a trimis trupe la Tîrgu Mureș ca să apere integritatea României. Unde? La Tîrgu Mureș, în centrul țării, împotriva cui ?“ La amănunte pot să mă refer eu: cum de unii maghiari înfierbîntați jucau fotbal cu caschetele ofițerilor din armata noastră (care încerca să potolească spiritele la Tîrgu Mureș), doar doar S-ar provoca să tragă?! Și acel ofițer Înjunghiat tot de extremiștii maghiari... Armata, instituție de stat, pe care trebuie să o respecte orice cetățean, a fost batjocorită, lovită, provocată, și totuși a avut puterea de a se abține să nu tragă în ce privește trupele armatei noastre din centrul și intrările orașului Tîrgu Mureș, domnule ministru al Ministerului Apărării ționale, Victor Stănculescu. Nasă ne raportați cum de ați îndrăznit să luați măsuri fără a cere Indicații prețioase ungar, cînd miile de guvernului maghiari sosiți din Ungaria sărbătoreau împreună cu extremiștii unguri din nici Transilvania atît de „pașa sărbătoare ungurească (dar antiromânească), aici, la noi acasă, sub nasul nostru ? ! Și cum ați îndrăznit să vă gîndiți că evenimentele cu singe din zilele următoare ar semăna cu o ingerință în treburile interne, cu o posibilă lovitură de stat (deocamdată „teritorială“) . I Se poate ? I CAROLINA ILICA (Va urma) Calendarul obiceiurilor populare românești Cadru ceremonial de desfășurare a unei munci colective. ..Claca“ este un obicei popular de întrajutorare și sprijin benevol între membrii unei colectivități umane, ce iși află izvorul în arhaicele forme de administrare devalmasă a bunurilor comunitare, forme specifica și așezărilor rurale românești, pînă tîrziu, în primele decenii ale secolului XX. Practicate si astăzi in multe dintre zonele etnografice ale tării, pentru îndeplinirea la termen și în bune condiții unor activități ce presupuneau a un volum mare de muncă. „Clăcile“ sunt de mai multe tipuri, diferențiindu-se în funcție de specificul economic al muncii prestate, de categoria socială care participă la realizarea activității, cit și de beneficiarii acesteia. Asociați în grupuri distincte, formate de regulă în raport de vîrstă și sex, tinerii, fetele, feciorii, bărbații însurați, nevestele și uneori întreaga colectivitate își uneau forțele pentru a-l ajuta pe unul dintre săteni la efectuarea muncilor al căror volum depășea puterile unei singure familii (prășitul, secerișul, cositul) sau atunci cînd trebuiau rezolvate unele lucrări de interes obștesc. întreținerea și amenajarea drumurilor și podurilor, a pășunilor și fînețelor. săparea fîntînilor sau ridicarea unor edificii comunitare erau activități ce se înlănțuiau prin ..claca întregului sat“ (de regulă bărbații), fiecare membru al colectivității avînd obligația morală („îndătinată“) de a participa nemijlocit la îndeplinirea acțiunii. Procurarea materialelor de construcție si pregătirea lor in vederea realizării (piatra, nisipul, lemnul, clădirilor vălătucii), ridicatul și acoperitul caselor reprezentau activități ce se înfăptuiau prin „clacă“. De regulă la aceste „clăci“ participa tineretul. Iar pentru unele dintre operații ca amestecatul lutului cu pleavă, pentru făcutul vălătucilor sau baterea pămîntului în camerele locuinței pentru „podină“ (planșee), „gazda clăcii“ avea obligația de a aduce și 1—2 muzicanți. Pe timpul lucrului, aceștia interpretau diverse melodii de joc, iar tinerii „veniți in clacă" „călcau“ pămîntul sau îl „bătătoreau“ in ritmul muzicii. Munca devenea în acest fel mult mai eficientă, iar cei ce o prestau nu resimțeau, practic, oboseala. Un alt tip de „Clacă“ care reunea formații de peste 20—30 „CLACA“ de persoane, tineret cit și maturi, sunt „dările de la cosit și prășit“, în multe dintre zonele etnografice ale țării — Hunedoara, Bistrița și Apuseni. Năsăud — era obiceiul ca „gazda clăcii“ să tocmească pentru respectiva zi și cite un fluieraș sau cimpoier, iar uneori chiar și un mic taraf. Pe tot timpul desfășurării cositului sau profitului, muzicanții trebuiau să meargă înaintea lucrătorilor, interpretînd melodii ritmate, din repertoriul zonei. Adesea, la terminarea lucrului „clăcașii“ încheiau activitățile cu o horă sau alta jocuri specifice. Moment de apogeu pentru culturile cerealiere, secerișul este una dintre cele mai importante activități agricole care a generat în mediul rural, cu precădere în satele transilvănene, un bogat repertoriu de obiceiuri. Dintre acestea, un loc prioritar revină „Clăcilor de seceriș“, întrucît ele s-au cristalizat de-a lungul timpului în ceremonialuri originale, de tipul „Cununii de spice“ sau „Buzduganului“ care sa caracterizează printr-o valoroasă creație literar-artistică și muzicală ce punctează diversele momente ale secerișului, pe tot parcursul „clăcii“. O dată cu venirea toamnei și strângerea recoltelor, satul românesc este martorul unui alt tip de „clacă“. Organizată in funcție de starea vremii, afară, la răsplatii, sau de îndată ce se lasă seara in casă, „clăcile de tors“ („furcăriile“) reprezentau unul dintre cele mai îndrăgite prilejuri de muncă, dar și de destindere pentru fete si neveste, în cadrul „clăcilor de tors, scărmănat, luna sau de cusut“ fiecare dintre ele povestea, cînta sau spunea ghicitori, iar la terminarea lucrului feciorii aduceau muzicanți și se făcea joc. Asemenea „clăci“ se făceau și pe timpul iernii, iar în unele zone „claca de tors și cusut“ se organiza la casa viitoarelor mirese, pentru a le ajuta, astfel, la pregătirea zestrei. Ivită în procesul muncii, din omenia și solidaritatea ce au caracterizat dintotdeauna poporul român. „Clăcile" erau prilejul unui schimb neîncetat de servicii reciproce, menite a susține și alimenta unitatea și coeziunea socială a colectivităților sătești tradiționale. Rostul practicării lor era nu numai de ordin economic — sporea productivitatea muncii — ci ele asigurau și un cadru adecvat de transmitere și deprindere a cunoștințelor tehnologice specifice unei ocupații sau meșteșuguri țărănești. Alături de funcții „Claca“ era însă și aceste un mijloc de circulație și creație folclorică. DOINA DĂSCĂLIT IIFANONI Șef de secție la Muzeul satului Un Premiu Nobel pe strada Pictor Romano (Urmare din pag. I) domeniul ocrotirii sănătății și cercetării științifice medicale, între care cele de vicepreședinte al Consiliului Executiv al Organizației Mondiale a Sănătății, președinte al secției române a Uniunii Medicale Balcanice, membru al Academiei Internaționale de Medicină Legală, membru în consiliul de conducere al Uniunii Internaționale a Societăților de Imunologie, membru de onoare al Societății Franceze de Imunologie. Domeniul in care profesorul Moraru s-a afirmat cu cea mai mare strălucire este cel al cercetării biomedicale. A avut contribuții determinante la dezvoltarea pe baze moderne a anatomiei patologice, la reintroducerea geneticii în cercetarea și practica medicală, in anii de tristă amintire cînd genetica era înăbușită de dogmele miciurinismului, precum și la renașterea imunologiei în țara noastră. Activitatea sa științifică, recunoscută pe plan internațional, s-a concretizat în peste 350 de lucrări publicate în țară și in străinătate, in numeroase tratate și monografii care aduc contribuții originale în domeniile amintite. Ca fondator și membru permanent al consiliului de conducere al organizației lumii pentru prevenirea „Medicii războiului nuclear“ și-a adus contribuția la inițierea și derularea unor cercetări menite să evalueze consecințele unei asemenea confruntări nucleare, studiile organizației au fost prin elaborate scenarii privind evoluția condițiilor biologice în care ar urma să trăiască supraviețuitorii unei catastrofe atomice și a fost imaginată starea mediului în cazul „iernii nucleare“ (scăderea accentuată a temperaturii planetei ca urmare a ridicării unei mari cantități de pulberi în stratosferă). A fost menționată probabilitatea apariției, în număr enorm, a cancerelor, a malformațiilor și a riscurilor imunitare, cu consecințe dramatice pentru populația supraviețuitoare. Intr-una din după amiezele acestei săptămîni am avut privilegiul să fiu oaspetele casei din strada Pictor Giulio Romano nr. 6 și să port un dialog cu soția savantului, fostă, pînă in momentul pensionării, cadru didactic la Universitatea bucureșteană. Camera de lucru a profesorului a rămas așa cum s-o știu numeroșii săi colaboratori și discipoli : biroul, biblioteca uriașă, pianul, cutiile cu fișe și însemnări, tablourile in adincimea cărora îi plăcea să-și odihnească privirea, fotografiile și invitațiile care marchează participarea sa la prestigioasa congrese și conferințe internaționale. Cu acest prilej am aflat un amănunt interesant : viza pentru participarea la festivitatea de înmînare a Premiului Nobel i-a fost acordată, de către autoritățile române, abia in ziua plecării ; durata șederii nu a acoperit întreaga perioadă a festivităților de la Oslo ; după anul 1985 nici o participare manifestări de nivel internațioanal nu i-a mai fost înlesnită ; încercările repetate de a constitui o filială națională a organizației premiate au fost obstrucționate continuu de regimul dictatorial. Nenorocirea a făcut ca ilustrul medic să moară exact în zilele care au premers căderea dictaturii. Dar a' iKutff’țfit convingerea că ziua libertății va veni' și ea a strălucit'peste noi, ca un miracol nepămintesc. Opera științifică a profesorului Moraru rămîne în posteritate, ca o dovadă vie a slujirii vieții, a valorilor ei supreme. CASA DE CULTURA „MIHAI EMINESCU“ CU SEDIUL IN BUCUREȘTI STR. MIHAI EMINESCU NR. 89, SECTOR 2, TELEFON 10 2404 ORGANIZEAZĂ URMĂTOARELE CURSURI : — CONTABILITATE — STENOGRAFIE — DACTILOGRAFIESECRETARIAT RELAȚII SUPLIMENTARE SE POT OBȚINE ZILNIC INTRE ORELE 10—18. DECESE LA 5 ani de la prematura dispariție, profund omagiu și statornică neuitare, pentru cercetător GHERGHIȚA FLEANCU, dr. indagogie. Cu recunoștința deși prețuirea sufletelor noastre îndurerate, soțul și fiul invită prietenii la clipe de reculegere pentru veșnicirea bunătății și generozității ei. Tel. 46 97 06. Precizări importante pentru cei ce călătoresc (Urmare din pag. 1) intră într-o țară mai mult decât o dată pe lună și celor care nu au împlinit 17 ani. Acestor categorii de persoane li se aplică exclusiv legislațiile interne ale țării respective. — Revenind la Hotărirea nr. 685, ce bunuri personale aduce cu sine turiștii fără pot a plăti taxe vamale ? — Aceste bunuri sunt reglementate și în această hotărire conform convenției de la New York, convenție despre care am vorbit la început și care reglementează și statutul turistic. în afara bunurilor trecute în anexa 1, punctul 1, literele a-t, pot fi introduse în țară orice alte bunuri fără plata taxelor vamale. Pentru obiectele pentru care se percep taxe vamale (literele a—t), menționăm că la vamă se admit cu plata taxelor numai câte o bucată sau o garnitură din fiecare. Aceste bunuri (de același fel), care intră în țară cu plata taxelor vamale nu trebuie să depășească în valoare suma totală de 50 000 lei. Peste aceste limite, pentru introducerea lor în țară este absolut necesară autorizația de comerț exterior. De aceste norme pot beneficia numai turiștii. Cei care fac mai mult de o călătorie pe lună se încadrează în micul trafic de frontieră, aplicîndu-li-se prevederile legale in acest sens. — Care este situația în privința metalelor prețioase ? — Actuala hotărire, paragraful 23 din anexa 1, menționează neobligativitatea declarării în scris a bijuteriilor personale precum și scutirea de taxe vamale pentru toți cei care intră în țară. In cazul in care cantitatea de metal prețios depășește prevederile convenției internaționale privind bijuteriile personale, ceea ca este in plus se poate introduce în țară numai pe baza declarației vamale scrise. Declarația se face într-un singur exemplar, care rămîne la purtător, devenind astfel, un act care atestă proprietatea asupra acestor bunuri. De menționat, toți cei care vor încerca să scoată din țară metale prețioase folosind alte căi decit cele legale, sunt pasibili de amendă (1 000—5 000 lei) și li se confiscă întreaga cantitate. De altfel, și pentru încercarea de a scoate ilegal din țară diverse alte bunuri sunt percepute amenzi care se ridică de la 500 la 2500 lei și se aplică confiscarea bunurilor. — Ați înregistrat asemenea cazuri legea și cînd turiștii eludează doresc să scoată din țară mai mult decit prevede aceasta ? — Oamenii ar trebui să înțeleagă că e păcat să-ți pierzi banii (și ce bani) cu atîta ușurință. Printre ultimii recordmeni se numără domnul Petre Badea din Reșița care a încercat să scoată, la punctul de frontieră Stamoraia, „modesta“ sumă de Moravi- 1,586 milioane lei, Ioan Ghețu din București, care dorea să treacă la Nădlag cu suma de 47 mii lei, iar la vama din Curtici, Tereza Dumitru din Ploiești (50 mii lei) și Elisabeta Sas din județul Covasna (42 500 lei). De asemenea, facem prin intermediul dumneavoastră un nou apel C.F.R.-ului să bileze in limita numărului vîndă de locuri, iar dacă această limită se depășește, mai ales la sfîrșit de săptămînă, să se facă rezonabil pentru a lucrătorilor vamali să-și permi facă datoria. — Ce alte noutăți au venit in cadrul serviciilor InterDirecției Generale a Vămilor ? — Ca de curînd, toate punctele de frontieră vor beneficia de computerizare care va ușura foarte mult activitatea lucrătorilor vamali simplifica majoritatea operațiunilor vamale, în prezent este montat un terminal de calculator în Vama din Aeroportul Internațional Otopeni. De asemenea, a apărut primul număr al revistei lunare „Vama“. Prin această revistă intenționăm să menținem legătura privind informațiile la zi cu toți cei care sunt interesați în practicarea turismului internațional. Spunem așa, pentru că revista noastră se va găsi in întreaga rețea de difuzare a presei și cei care doresc își pot face abonamente. * DUMINICĂ 1 IULIE 1990 TINERETUL LIBER Institutul de Învățămînt Superior Tg. Mureș organizează concurs de admitere, in sesiunea iulie 1990, la următoarele specializări : ingineri, cursuri de zi, cu durata de 5 ani : — Tehnologia construcțiilor de mașini ; — Utilaj tehnologic textil și pielărie; — Automatizări ; — Energetică industrială . Concursul de admitere începe pe data de 15 iulie 1990 și constă in trei probe scrise : 1. Algebră și Elemente de analiză matematică ; 2. Geometrie plană, în spațiu și Trigonometrie ; 3. Fizică (mecanică, fizică moleculară și căldură, electricitate). Relații suplimentare se pot obține la secretariatul Institutului,de" învățamint din municipiul Tg. Mureș ,str." Nicolae Iorga nr., 1, telefon 172 75. COMPANIA AUTONOMĂ DE TURISM PENTRU TINERET Str. Onești nr. 4-6 , Telefon 167810 „Compania Autonomă de Turism pentru Tineret, str. Onești nr. 4—6, sectorul 1 București, angajează prin concurs în condițiile Legii nr. 12/1971, revizori contabili și revizori contabili principali pentru activitate de control financiar la unitățile subordonate. Relații suplimentare la telefon : 16 78 10 interior 121, orele 9,00—15,00“. AGENCOM AGENȚIE DE TRANSPORTURI AUTO, UNITATE DE STAT, cu sediul central în București. — CAUTĂ pentru colaborare în condiții avaritajoase deținători particulari de autovehicule, indiferent tipul și amenajarea, din toate județele țării, pentru toate județele țării. — CONDIȚII . — autorizație, conform Decretului-Lege nr. 54/1990, pentru activitatea de transport auto. — permis de conducere categoria B și C minim, sau categoria D pentru transport persoane. — OFERTELE se fac la AGENCOM BUCUREȘTI căsuța poștală 12—232 și vor cuprinde : numele și prenumele, adresa, nr. telefon, tip autovehicul deținut și capacitatea, numărul autorizației și emitentul. INSTITUTUL DE CERCETĂRI PENTRU PROTECȚIA PLANTELOR BUCUREȘTI organizează concurs pentru ocuparea posturilor de cercetător științific principal gradul I — specialitatea protecția plantelor. Termenul de înscriere la concurs este de 30 zile de la data publicării anunțului. Relații suplimentare la telefon : 33.58.50. — Biroul Personal.