Tineretul Liber, octombrie 1990 (Anul 2, nr. 239-264)

1990-10-02 / nr. 239

75 DE ANI DE OLIMPISM ROMÂNESC Emoționantă și înălțătoare festivitatea care a avut loc aseară la Ateneul Român, festivitate prilejuită de aniversa­rea a 75 de ani de activitate olimpică în România. Onorată de prezența dlui Juan Antonio Samaranch, președintele Comitetului Olimpic Internațional și a dlui prim-ministru Petre Roman, a altor componenți ai guvernului român, fes­tivitatea a reunit sub cupola Ateneului aproape toate gloriile sportului românesc, campioni de renume internațional, care au purtat prestigiul țării pe cele mai înalte culmi. Cu acest prilej, dl. Juan Antonio Samaranch a Samînat, din partea C.I.O. prețiosul trofeu care este Ordinul Olimpic și Colanul de Platină, cinstea de a primi aceste înalte recunoașteri in­ternaționale sportive revenind antrenorului emerit Ioan Kunst-Ghermănescu și multiplului campion olimpic și mon­dial Ivan Patzaichin. De asemenea, președintei Comitetului Olimpic Român, dna Lia Manoliu, i s-a inmînat trofeul „Fe­meia și sportul“. Alte amănunte în ziarul nostru de mîine. AL. HORIA ANUL II NR. 239 MARȚI 2 OCTOMBRIE 1990 4 PAGINI 2 LEI V COTIDIAN INDEPENDENT PENTRU TOȚI TINERII DIN ROMÂNIA BUCUREȘTIUL CREDE ÎN LACRIMI! Poate vă amintiți de celebrul „Moscova nu crede în la­crimii“ care a rulat acum vreo zece ani pe ecranele noastre, în antiteză și in spiritul unui umor trist ar trebui să avem și noi acum un film sau spectacol sau carte care să se intituleze „Bucureștiul crede in lacrimi“. La sfirșitul aces­tui an atît de tumultuos și odată cu apropierea de înche­iere­a „marilor procese“, întreaga țară pare cuprinsă de o maree de amărăciune. Condamnarea recentă a lui Nicu Ceaușescu la 29 de ani de închisoare a trezit multe suspine și a îndoliat multe suflete impresionabile. Play-boy-ul ul­timului deceniu carpato-danubiano-pontic, craiul de curte nouă, apare acum cu o aură superbă de victimă și nedrep­tățit. A fost meritul istoric al unor publicații independente de-a fi țesut această aură de martir în jurul frunții limpezi a celui care era sortit edificării comunismului cu fața umană pe pămîntul strămoșesc al patriei. Operația a mers la fix de vreme ce procesul de la Sibiu se poticnea, avocata „delfinului" devenea tot mai ofensivă, iar opinia publică începuse să-și stoarcă batista pentru marele neînțeles adus printr-o lovitură mișelească a destinului în degradanta boxă a acuzaților. în fine, odată cu formularea sentinței lucrurile par să se clarifice chiar dacă gurile justițiare ale țării spun că totul e un aranjament elegant, că domnul președinte va da un decret de amnistiere și scapă toți cei aduși pe nedrept în spatele gratiilor. De fapt, lăsind ironia la o par­te, nu e atit vorba aici de cazul lui Nicu Ceaușescu, cit de felul în care grosul populației noastre s-a purtat pe durata proceselor și probabil se va purta pină cînd toate vor fi gata. In ianuarie, ca să nu mai zic de ce s-a întîmplat de Crăciun, cînd a început procesul celor patru fioroși, sfinta indignare bintuia prin toate casele. Se formase atunci im­presia că nu o instanță oarecare fie ea și militară ii judecă pe foștii granguri, ci întregul popor român. Dar pe măsură ce timpul s-a scurs, ca un făcut pe care numai dracul știe să-l scornească atit de bine, lumea a început să treacă de partea celor inculpați. Exact ca la fotbal cînd echipa fa­vorită ajunge să fie echipa mai slabă. Totul a­ început de la ținuta marțială, demnă a lui Dincă, a trecut prin căința lăcrămoasă a lui Postelnicu­, s-a împlinit în persoana suve­rană a marelui român și contraspion, Filip Teodorescu și, se putea­­, a culminat odată cu beizadeaua adorabilă care a dat un veritabil show pe micul ecran, în modul cel mai lamentabil Nicușor declara că juca table și bea șprițuri iar țara îl aplauda din inimă în semn de aleasă prețuire pen­tru firescul depoziției. Imediat s-au făcut auziți „tovarășii de drum“ care au adus pe tapet vechea teză cum că era băiat bun și iubitor de neam și că de aia a fost dus la Si­biu pentru a fi marginalizat și a nu strica politica bătrîni­­lor. Păi încă două-trei pledoarii de astea și ridicăm stin­dardul lui August ’68 : că și Ceaușescu a fost in tinerețe băiat bun și patriot, dar i-au intrat gărgăuni in cap și... De fapt, problema, cum spuneam, atacă direct miezul situației noastre naționale. Dacă suntem­ înclinați să iertăm asta e bine, dar daca ne simțim mișcați de spectacolul ipocriziei și al vinovățiilor parțiale și deci scuzabile aceasta nu înseamnă de­cit că facem jocul comunismului care, prin feluritele sale unelte, încearcă să stăpinească structura de adîncime a țării după ce a pierdut-o pe cea de suprafață. Deoarece n-am nici o îndoială că cei care îi căinează azi pe Nicu sau pe Luzănica sunt de fapt cei care nu vor nici o schim­bare in România și speră mai departe in dictatura corup­ției, a minciunii și a fricii. Sunt aceia care se bucură cind văd cozi interminabile la magazine fiindcă ei oricum își iau pachetele prin spate, se bucură cînd sare in aer vreo fabrică fiindcă atunci lumea intră în panică și incepe să urască democrația, se bucură cind studenții sunt bătuți și, dacă pot, mai dau și ei cite un pumn sau un picior. Cei care-i pling pe ceie exișli sunt de fapt cei care rid atunci DAN STANCA (Continuare In pag. a II-a) PREȘEDINȚI ȘI COPII SUB CUPOLA NAȚIUNILOR UNITE Trimisul nostru special trans­mite : Duminică, la ora 9,30, au început in sala Adunării Ge­nerale a Organizației Națiu­nilor Unite lucrările sesiunii speciale a UNICEF, la care participă nu mai puțin de de șefi de state și de guver­na­re. Acesta este și motivul pentru care in zona sediului O.N.U. s-au luat măsuri de securitate excepționale. In acest sens, străzile din preaj­ma pieței Națiunilor Unit­e au fost împînzite cu polițiști, nepermițîndu-se accesul altor mașini decit ai celor oficiale. A trebuit, prin urmare, să facem drumul pină aici pe jos, și asta din zorii zilei. Mai precis, în jurul orei 6:00 cind, trecînd prin filtrul mai mul­tor cordoane ale poliției, am pătruns în clădirea Adunării Generale unde la capătul fie­cărui coridor sînt postați ne­numărați polițiști. O oră și ceva mai tîrziu au început să sosească delegați­ile, printre primele numă­­r­î­ndu-se și cea a țârii noas­tre, condusă, cum se știe, de domnul Ion Iliescu. La ora 9,00 a sosit și pre­ședintele George Bush, îm­preună cu soția sa, înainte de deschiderea acestei foarte im­portante conferințe mondiale consacrate problemei copiilor, am urmărit pe monitoare cum șefii de state și prim­­miniștrii prezenți sint așezați de organizatori pe o strapon­tină pentru a fi fotografiați, înșirați pe citeva rînduri. marii oameni ai lumii păreau niște elevi cuminți care s-au adunat in vederea realizării unui portret colectiv cu oca­zia terminării școlii. Fiecare conducător de de­legație a intrat in sală însoțit de câte un copil din țara sa. După un tulburător mo­ment muzical, datorat unui uriaș cor de copii, a luat cu­vântul, în deschiderea confe­rinței, secretarul general al O.N.U. Au rostit apoi primul ministru al alocuțiuni Canadei, președintele Mexicului, doam­na Mubarak, soția președin­telui Egiptului și șeful exe­cutivului american, George Bush. Am avut bucuria ca, in baza unui tichet special, să urmărim această primă parte a conferinței direct din sală. In partea a doua a zilei a vorbit domnul Ion Iliescu, prezentînd poziția țârii noas­tre cu privire la ceea ce tre­buie făcut pentru îmbunătă­țirea soartei copiilor. Nădăj­duim că intervenția președin­telui României, care a fost primită cu real interes, va fi dată în scurt timp publicității prin intermediul Agenției ROMPRES. La ora cînd scriu aceste rînduri mă aflu într-una din cochetele săli de la subsolul clădirii, ce sînt puse cu în­treaga aparatură necesară la dispoziția presei. O surpriză , nu departe de grupul nostru, fac față unor tiruri încrucișate de întrebări celebra actriță Audrey Hep­burn și actorul, tot atît de ce­lebru și el, Peter Ustinov. N-am ezitat să-i abordăm, obținînd chiar și cite un autograf de la domniile lor. Ne-a fost dat să constatăm cu acest prilej că Peter Usti­nov știe și citeva cuvinte românești, fapt pe cit de îmbucurător, pe atit de emo­ționant pentru noi. Dar iată că peste New York s-a lăsat noaptea. Cum acasă e deja luni, punem aici punct acestei relatări. ȘTEFAN MITROI Relatări în paginile 2—3 ani s-a mais ami mimim? Bine ați venit dragi studenți I C heia de la boschefi Am auzit că mulți dintre ei dorm in gară. Hotelurile pline, dar, oricum, nu toți sunt au bani să locuiască la hotel. Pe unii i-am văzut în curțile, că­minelor, întinși pe iarbă, ca la picnic. Pe alții, dimineața la­ trei, așteptînd la coadă la ca­zare, sau chinuindu-se să-și în­șele oboseala pe scaunele din sălile de curs. Au bagaje. Nu foarte multe. Numai atîtea cite sînt necesare unui tînăr acum, pășind dincolo de pragul supe­rior al adolescenței. Sunt bine dispuși, nid. glumesc și dorm pe scaunele din sălile de curs. De cînd ? Pină cînd ? Ne-am început raidul prin că­minele studențești din Comple­xul „Leu“. Nu cred că aș fi in stare să justific această alegere. Poate pentru că despre­­ acest complex s-a scris foarte mult în ultima perioadă, poate că este prea des­­ invocat pentru un fel de fel de discuții mai mult sau mai puțin particulare, sau chiar de curiozitate sâ-i văd. In cele două cămine sunt repartizate ca­mere celor de la Facultatea de Electronică și studenților din Universitate. Despre cei din E­­lectronică, ce au reușit după ci­teva zile și nopți, in sfîrșit, să se cazeze,, nu prea am ce să spun. Doar citeva date unele mai puțin, altele mai intere­sante : căminul B are 11 etaje. După unele informații, primite de la surse pentru care nu bă­găm mina in foc, etajul 11 ar fi gol. Camerele sunt amenajate pentru trei paturi, însă lo­cuiesc­­ in ele cite doi studenți. Și-au păstrat „obiceiul“ căpă­tat in urmă cu numai luni,­­cind intrind­­ in­­ acest citeva că­min, nu­ mai este nevoie să a­­mintesc cui au aparținut in o­­dioasa dictatură clădirile de DANIELA GEORGESCU MIHAIL SANDU (Continuare In pag. a ll-a) //NE STRĂDUIM SĂ DEVENIM UN FACTOR DE STABILITATE ȘI ECHILIBRU" — De vorbă cu domnul DORU VIOREL URSU, ministru de interne — — Domnule ministru, la înce­put vă mulțumim că ați dat curs rugăminții noastre de a acorda un interviu „Tineretului liber“. Ați fost menționat în de-acum faimosul bilet trimis in boxa acuzaților din dosarul „13 iu­nie“... — Menționarea numelui meu este plasată intr-un context me­nit să creeze suspiciuni. Nu știu ce se întîmplă sau... ascund ce se întîmplă ? ! Un prim răs­puns este trimiterea imediată de către mine, pentru a fi dat pu­blicității, conținutul acestui bilet, inclusiv sub forma facsimilului. In al doilea rând­ ar fi o anoma­lia și o gravă eroare să stau cu spatele spre aparatul Ministeru­lui de Interne, în fruntea căruia am fost numit. Realitatea este că privesc cu încredere și res­ponsabilitate spre oamenii îm­preună cu care m-am angajat ferm pentru a parcurge cât mai rapid etapa stabilizării activității noastre pe o bază legislativă de natură să asigure democratizarea aparatului M.I., structurarea sa potrivit cerințelor etapei pe care o parcurgem. O dovadă peremp­torie este apelul adresat Parla­mentului țării pentru constitui­rea Comisiei de analiză a acti­vității și responsabilităților­­ so­ciale ale ministerului nostru, co­misie ce și-a început munca din prima zi a săptămânii trecute. — Și atunci, considerați că este vorba de o insinuare ? — Din păcate, este o nouă do­vadă a încercărilor de culpabili­­zare continuă a aparatului nos­tru, componenta unei propagan­de de natură a crea suspiciuni și derută. — Aveți și alte argumente pentru a vă susține afirmația ? — Este tot mai evidentă tenta­tiva de a crea o imagine defor­mată asupra poliției noastre, a cadrelor Ministerului de Interne, începînd chiar cu ministrul ! Nu fac acum o pledoarie pro domo în ceea ce privește persoana mea și aparatul pe care-l conduc. De aceea, chiar vă rog ca toate pro­blemele pe care dv. ca ziariști, opinia publică in general, simțiți nevoia să le clarificați să-mi fie adresate frontal, așa cum de alt­fel se procedează și in Parla­ment, in cazul unor interpelări, pentru ca atît ?u, cit și colabora­torii mei să dăm răspunsurile cuvenite. Atunci cînd îți pro­pui să spui lucrurilor pe nume, să prezinți adevărul așa cum este el, chiar neplăcut sau dure­ros, trebuie să-ți asumi întreaga responsabilitate a actelor proprii. — Și, totuși, se pot întîmplă lucruri pe care nu le cunoașteți ? — Parcurgem un proces com­plex, uneori contradictoriu, pe un teren adesea necunoscut, care nu exclude stîngăcii și erori, generate de mentalități și obiceiuri înrădăcinate in atîția ani de opresiune dictatorială asupra conștiințelor, gândirii și acțiunii. Dar este cert că nu mă simt singur, izolat în cadrul structurilor ministerului, cum ar lăsa să se înțeleagă conținutul biletului. Din, contră, sunt din ce în ce mai legat de toți cei cu care colaborez, simt în orice mo­ment revirimentul sufletesc și de conștiință, de încredere menirea civică, socială, a poli­țn țiștilor români, împreună cu care împart toate dificultățile acestei zbuciumate perioade de demo­cratizare, aflată încă la început. De clte ori sunt confruntat cu greutăți și neîmpliniri, imi a­­mintesc de cuvintele ambasado­rului Spaniei, care îmi confta că după abolirea dictaturii lui Franco, formării noii poliții spa­niole i-a fost necesară o pe­rioadă dură, de 2—3 ani, până la realizarea unui­ corp modern și fiabil — Deci, să credem in polițiști ! — Aveți toate motivele sa o faceți ! Nu încercăm, să dezbi­năm pe nimeni. Din contră, ne străduim să devenim încă un factor de stabilitate și echilibru, de protecție socială, un garant al tuturor drepturilor și­ libertă­ților cetățeanului. Dar, pentru Interviu consemnat de HORI­A ALEXANDRESCU (Continuare in pag. a­ll-a) » O ÎNTREBARE PE ZI E adevărat că după o proaspătă rețetă austria­că, unele restaurante pri­vate sunt gata să ne ser­vească celebra friptură de lebădă la proțap, stro­pită cu nu mai puțin, celebrul rom Jamaica ? legile săptăminii Este cît se poate de limpede că reforma vizînd trecerea la economia de piață nu se poa­te face cu jumătăți de măsu­ră. Situația delicată în care se află la ora actuală premie­rul sovietic poate­ constitui în acest sens un argument trem de elocvent. Victimă er­a uriașului aparat birocratic existent în țara sa, Nikolai Rîjkov se află sub o presiune atît de mare nicit analiștii sunt sceptici în privința re­zistenței guvernului pentru prea mult timp. Evoluțiile din ultimei vreme de la noi ne su­gerează tulburătoare similitu­dini cu cele ce se întîmplă mai la nord-est. Guvernul, al că­rui program își propune o implementare accelerată a noilor­­ structuri și­­ mecanisme economico-sociale, se izbește tot m­ai frecvent de barierele sistemului birocratic moștenit de la regimul de tristă amin­tire. Dacă vrem să mergem mai departe și să atingem pa­rametrii europeni pe care ni-i propune guvernul avem ne­voie de legi noi, de legi care să promoveze competența, să apere cetățeanul de abuzuri. Asemenea proiecte de lege se află deja pe masa de lucru a Adunării Deputaților, fiind a­­vizate favorabil de comisiile de resort Numai că, ale Parlamentului, avem știre, de exemplu, „Legea privind sta­bilirea condițiilor de înca­drare în muncă numai pe cri­terii de competență“ și „Le­gea contenciosului administra­tiv“ riscă să intre intr-un ex­trem de păgubitor joc al tem­porizării, al amînării la ca­lendele grecești și chiar al di­minuării impactului lor nova­tor și am spune chiar „revo­luționar“. Nu îndrăznim să ne erijăm în sfătuitori, dar, în­­trucît aceste legi vizează și in­terese importante ale tinere­tului, nu putem rămîne indi­ferenți la soarta ce le va rezervată între „furcile caudi­fi­ne“ ale dezbaterilor parla­mentare. Prin corespondenții noștri acreditați la Parlament, promitem tinerilor noștri citi­tori că vom reveni cu noi a­­mânunte în numerele viitoare. A. PERVA SĂ MAI SIl miDEM * PILULA CONTRA RIDURILOR In loc de formula „anacronică" am un leu și vreau să-l beu, propunem o formulă adusă la zi , am un leu... valeleu I I SK­F@3[[și] n­oastre] PRIMĂRIILE ÎNCEP SĂ-ȘI INTRE IN ATRIBUȚII Munții de pămint și moloz rezultați în urma construcții­­lor executate in Calea Rahovei, 13 Septembrie, Sebastian, Petre Ispirescu și Ferentari au început să se micșoreze. Pri­măria sectorului 5 a încheiat și încheie în continuare con­tracte ferme privind activitatea de transport a acestor „a­­mintiri“ lăsate de constructori, cu întreprinderi de stat sau private, cit și cu persoane fizice posesoare de mijloace de transport. Sâmbătă, 29 septembrie, lucrau circa 100 de bascu­lante, iar duminică, au fost circa 70. Primarul sectorului 5 precizează că ar fi nevoie de circa 100 de basculante zilnic pentru ca în trei luni să se evacueze acești munți de pă­­mânt și moloz. Cei interesați pot lua informații de la domnul Codrescu, vicep­rimaru­l sectorului 5, la telefon 14 61 89. (Ni­­colae Iliescu). FUNDAȚIA UNIVERSITARĂ „HYPERION" „BUCUREȘTI" Ne-a sosit la redacție primu­l număr al unei reviste care invită, din start, la „un dialog constructiv prin­ cultură“. Editată de un grup de entuziaști, fără „mume“, dar cu dra­goste de frumos, publicația reunește subiecte diverse, dintre care am reținut „Mănăstirea Văcărești a fost...“, „Maurois, Chagall și... Modern Talking“, „Conceptul Lacroix“, precum și note de călătorie din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, totul machetat atrăgător, în excelente condiții grafice. (D.L.). NU CARIMAȚI DOFTANA ! INSTANT In curînd vom bea ceai instant. Ne va ajuta întreprinderea „Plafar“, Brașov. La filiala acesteia de la Sighișoara a intrat in probe tehnologice linia de producere a ceaiurilor instant. Ambalate în pliculețe sau in borcănașe speciale, ceaiurile vor fi produse dint­r-o mare varietate de plante, capacitatea fiind prevăzută pentru o producție de 50 kilograme substanță uscată pe oră. (C.R.). STUDENȚII IN SERVICIUL MILITAR In componența Fundației Universitare Hyperion intră : Societatea Română pentru promovarea schimburilor ști­­ințifice, Programul mass-me­dia pentru Fundația Hype­rion, Institutul Universitar Hyperion (fosta Universitate Liberă București), Institutul „Mihai Eminescu“ și alte de­partamente și secții speciali­zate pentru realizarea scopu­rilor fundației. Institutul Universitar Hy­perion are in componența s­a Universitatea Hyperion si A­­cademia Română de Mana­Sindicatul­ Invățămintului Preuniversitar din România (S.I.P.R.) in colaborare cu American Federation of Tea­chers (A.F.T.), organizează simpozionul cu tema „Educa­ție pentru democrație“. Sunt invitați să participe regre­gement, ale căror cursuri vor începe la 15 octombrie a.c. la următoarele facultăți : Mate­­mati­că-fizică, Fiilologie-Zia­­ristică, Drept, Psihologie-so­­ciologie, Ingineria Resurselor și Management industrial. în­scrierile au loc zilnic între orele 10—15 în str. Nikos Beiloianis, nr. 11, București, tel. 59.30 80/int. 138. Informa­ții suplimentare la telefoane­le 33 70 25, 43 13 47 și 14 81 03. Sediul central al Fundației Universitare Hyperion este in București, st­r. Culmea Veche 14, sector 3. (C.B.), tentanți ai partidelor politi­ce și organizațiilor democra­tice, indiferent de orientarea politică. Lucrările simpozio­nului se vor desfășura în sala de festivități a Colegiului Național „Sri Sava“, simbălă, începînd cu orele 10. (C.B.). „EDUCAȚIE PENTRU DEMOCRAȚIE" Revoluția română a născut extremisme de tot felul. Unul dintre acestea privește deza­vuarea in bloc a mișcării muncitorești. Oamenii iden­tifică istoria și tradițiile vechi de peste un secol ale proletariatului român cu pe­rioada postbelică. De aici re­sentimentele și încercarea de a face „tabula rasa“. Cea mai recentă victimă a furiei popu­lare anti-comuniste e muzeul Doftaina. Printr-o venită de sus, acest procură așeză­­mint muzeal a fost desfiin­țat deși el adăpostea măr­turii ale mișcării muncito­rești, nu comuniste. Aici, de exemplu, nu există decât trei documente datând din „epoca de aur“. Administrat inițial de Ministerul Culturii, mu­zeul a fost „pasat“ la Inter­ne, apoi la Ministerul Apă­rării, pentru ca în prezent să se afle în custodia prefec­turii județene Prahova, insti­tuție care, prin natura atri­buțiilor legale, nu adminis­trează unități de cultură. Ne­glijat și blamat pe nedrept, muzeul Doftana moare sub ochii noștri, închizind între zidurile sale mărturii unicat ale unei mișcări sociale care nu poate fi scoasă din istorie printr-o decizie venită de aricii de sus. (Doru Lionă­­chiescu). Studenții instituțiilor civile de învățâmînt superior înde­plinesc serviciul militar cu termen redus (durata 6 luni), după terminarea studiilor. Absolvenții instituțiilor și se­­minariilor teologice nu vor îndeplini serviciul militar cu termen redus. Studenții de la învățământul de zi și seral care, din diferite motive, au întrerupt studiile urmează ca la prima încorporare să fie repartizați pentru îndeplini­rea serviciului militar in termen. Studenții de la învățămîn­­tul fără frecvență vor pre­zenta, anual, după începerea cursurilor, pină la data de 30 octombrie, la comandamentul militar județean (municipal) pe raza căruia își au domi­ciliul, o adeverință de la fa­cultate din care să rezulte anul de studii pe care îl ur­mează. Recruții studenți care, până la data respectivă, nu prezintă adeverința de la fa­­cultate, vor fi trimiși pentru îndeplinirea serviciului mili­tar în termen la prima în­corporare. Absolvenții instituțiilor ci­vile de învățămint superior — băieți — apți pentru ser­viciul militar combatant și necombatant vor fi incorpo­rați pentru instruire in șco­lile militare de rezervă, une­le instituții militare de in­­vățămînt sau in­unități, în cadrul unor subunități sepa­rate. (D. Văduva). Rubrică realizată de CRISTINA BALINT ,ceci 1 A început școala. Cărți se mai găsesc. Caiete și creioane insă... După cum aflăm de la punctele de trecere a frontie­rei, ele cam iau călea Stambulului. Nu uitați insă că și copiii noștri trebuie să învețe carte Foto-text VALERIU TANASOFF

Next