Tineretul Liber, aprilie 1991 (Anul 3, nr. 373-392)

1991-04-02 / nr. 373

^Î declarații făcute ziarului nostru Dl. Alexandru Bîrlădeanu: „Am încă multe de spus întrebat de redactorul nostru, Mircea Florin Șandru, dacă în urma declarației de vineri, domnia sa are în intenție un gest definitiv, dl. Alexandru Bîrlădeanu a formulat următo­rul răspuns : „In momentul de față nu intenționez nici un fel de pas concret și nici nu mă gîndesc la el. Bineînțeles, in funcție de reacția pe care a stîrnit-o sau o va stîrni declarația mea, sigur că îmi rezerv dreptul ulterior de a spune­ și eu ce pă­rere am. Trebuie să recunosc că intervenția mea de vineri nu a epuizat nici pe departe ceea ce aș fi vrut să spun. Am încă multe de spus, dar deocamdată nu mă grăbesc să abor­dez toate problemele“. u ANUL III NR. 373 MARTI 2 APRILIE 1991­­ _____________ 4 PAGINI 3 LEI MMM țSTE WEHL UI țI ISPĂȘITOR ? S-a spus cu o anume viclenie disimulată că orice guvern care va lua puterea în această țară după prăbușirea dicta­turii comuniste, indiferent de culoarea sa politică, va fi un guvern de sacrificiu. Intr-o economie ruinată, intr-o socie­tate explozivă, orice încercare de-a aduce adevărul in prim plan, de-a renunța la mistificări și coerciție — cel puțin în mod evident — înseamnă a asuma niște riscuri uriașe. Inte­resant că cei care au subliniat ideea aceasta a guvernului de sacrificiu au fost tocmai guvernanții, în orice caz cei care dacă nu ciștigaseră încă alegerile știau că le vor ciștiga. Era în fond un mijloc de­ a se apăra de viitoarele acuzații, de iu­reșul criticilor care ar fi urmat. Cu alte cuvinte, dacă ni­meni altcineva nu s-ar fi descurcat mai bine de ce noi să fim considerați mai răi decât alții . Raționamentul este co­rect. Un program guvernamental nu există pe turile, ci nn felul în care este aplicat. Promisiunile există ca fapte și nu ca vorbe. Tocmai d­e aceea, guvernul Roman a încercat chiar prin parada membrilor săi să se îndepărteze de tensiunea politică ce a caracterizat viața țării în primă parte a anului trecut, conform principiului enunțat mi se pare de d-l Vă­­tășescu intr-un interviu oferit chiar ziarului nostru potrivit căruia problema propriu-zisă a României nu este de natură politică, ci economică. In felul acesta, guvernul a fost alcă­tuit în primul rind din experți, profesori, tehnicieni, per­soane ca să zic așa apolitice, situate parcă deasupra con­ținutului politic al actualei guvernări. Aceasta a fost o ma­nevră inteligentă, abilă vrînd să estompeze succesul zdro­bitor și contestat al F.S.N.-ului in alegerile din mai. Ideea era că și un guvern de majoritate liberală sau țărănistă ar fi apelat la ACEIAȘI oameni pentru a-și pune in aplicare programele. Bineînțeles că lucrurile nu stau chiar așa fiind­că, totuși, problema României este­ politică și economică in măsura in care politicul și economicul formează acel aliaj inseparabil in matricea căruia stă de fapt înscris tot desti­nul Europei de răsărit. La urma urmei, ajutoarele Occiden­tului nu au vizat țările in care au triumfat formațiunile po­litice depărtate de stingă numai pentru a realiza o discri­minare gratuită între aceste țări și țările marcate de neoco­­munism. Chiar dacă spre reformă mergem toți, una e să mergi cu o societate asanată și alta să mergi cu oamenii vechi care se prefac că merg cînd ei și-ar vinde și părinții numai ca lucrurile să fie cum au fost. Eșecul politicii lui Gorbaciov se datorează aceleiași tendințe de-a separa eco­nomicul de politic, ceea ce intr-un fel face și guvernul Ro­man. Cu diferența că el se află abia la început și are o orientare mai liberală decit a avut Kremlinul in urmă cu cinci ani. Dar rezultatele pot fi aceleași. E îngrozitor să ob­servi cum legiunile de foști activiști s-au așezat cu același tupeu in cofrajele noii societăți și încearcă să ciștige cu­ mai multă putere. Cum să funcționeze reforma, cum să rea­lizezi privatizarea dacă asemenea oameni la nivel de între­prinderi și instituții fac tot ce pot ca s-o frîneze și s-o com­promită . Premierul Roman a spus de mai multe ori acest lucru, dar a rămas cu spusul. Obsesia consensului, faptul că trebuie să iertăm și să ne îmbrățișăm unii cu alții, deși generos și creștinesc în principiu, a permis ignorarea unui pericol foarte mare pentru soarta democrației in România. S-a văzut foarte clar că acest guvern de doctori docenți — total inedit într-o țară condusă până mai ieri de analfabeți — nu are suficient sprijin din partea propriului partid pe care-l reprezintă și care nu este exclus să-l și sacrifice con­­tind pe nepopularitatea majorării prețurilor pentru ca el, partidul, să nu-și piardă credibilitatea la viitoarele alegeri. Mai pe românește, guvernul Roman a murit, trăiască Fron­tul Salvării Naționale ! Problema României este politică, e­­conomică și, implicit, psihologică. Rentabilizarea economiei nu se poate realiza prin simpla injectare a unui combustibil superior in motorul mașinii. F.S.N.-ul a avut o bază popu­lară formidabilă. Zimbete, bezele, mituiri. „Orbii" au stat cu mina întinsă și au primit pomana. Cînd beția a trecut și s-au luat lucrurile la bani mărunți nu mai exista dubiu că „orbii“ își vor rupe gâtul din cauza durității reformelor ce trebuiau să vină. Atunci a fost împinsă în față echipa de experți, de apolitici, ca niște viitori țapi ispășitori, care însă DAN STANCA (Continuare în pag. a 11-a) DL Adrian Severin: ,O formă de diversiune „Am declarat și în Senat și tuturor celor care m-au între­bat că problema ridicată de domnul Alexandru Bîrlădeanu ține, in primul rînd, ba aș zice mai mult decit atît, in ex­clusivitate, de organizarea și activitatea Frontului Salvării Naționale. Din acest motiv am afirmat și susțin că ridicarea problemei în Senat este o formă de diversiune care, indife­rent dacă este făcută cu voie sau fără voie, deturnează a­­tenția și încearcă să dea gir unei grupe de persoane care s-a dovedit sau se găsește în minoritate în prezent în ca­drul Frontului Salvării Naționale“. (Aceste opinii ale d-lui Severin fac parte dintr-o declarație mai amplă pe care dân­­sul a făcut-o colegului nostru Emil Stanciu. Citiți continua­rea spuselor domniei sale în numărul nostru de inline). tf' a „CINE CITEȘTE TINERETUL LIBER CÎȘTIGA !“ Ne aflăm la debutul ce­lei de-a treia ediții (1—7 aprilie a.c.) a concursului nostru și vă putem da vești despre prima ediție. Mîine, miercuri 3 aprilie, la orele 17.00, va avea loc tragerea la sorți a pre­miului de 3 mii de lei o­­ferit de firma­ „ASS“, la sediul firmei din strada Jean Louis­ Calderon nr. 7­3 (fostă Alexandru Sa­­hia). Pentru­ această săp­­tămînă și întreaga lună aprilie a apărut un spon­sor și­ mai serios care o­­feră premii de 20 de mii de lei . NADA, Compter­­ul Comercial Unirea,­­parter. (M.B.) COTIDIAN INDEPENDENT PENTRU TOȚI TINERII DIN ROMANIA Intr-adevăr, Babilon ! Fotografie de LEONARD CIUOVEANU Dragele telegrame de adeziune In ziarul România liberă din 19.02.1991, a apărut articolul Un mare om și medic denigrat și vă mărturisim cu toată fran­chețea, nu ne vine să credem Dacă n-am vedea publicate, ne­gru pe alb, sintagme precum : „citind cu profundă indignare“ ori „protestează cu hotărire" ș.a.m.d., am crede că, pur simplu, ochii ne-au obosit pes­și­te măsură și că roata timpului a­ fost dată de un zeu rău mincinos cu multă vreme în a­și poi. Din păcate, însă, sintagmele de mai sus nu sunt halucinații. Iată, de altfel, cum începe a­­cest articol care se vrea apolo­getic la adresa doctorului Zo­­rel Filipescu: „Cadrele didacti­ce, în frunte cu profesorii șefi de clinici, medicii tuturor sec­țiilor și cadrele medii din Spi­talul Clinic Municipal, CITIND CU INDIGNARE PROFUNDA, in două numere consecutive — 340 din 14 februarie a.c. și 341 din 15 februarie a.c. ale ziaru­lui Tineretul liber — articole calomnioase pline de injurii și neadevăruri greu de imaginat într-o lume civilizată, la adre­sa persoanei și activității doc­torului docent Zorel Filipescu, medicul șef al capitalei, PRO­TESTEAZĂ CU HOTĂRIRE împotriva unor asemenea prac­tici înjositoare pentru un ziar de larg tiraj...“ Ați recunoscut, stimați citi­tori, cu siguranță, stilul „ne­muritoarelor“ telegrame de pină mai ieri. Numai că acum, cel ridicat în slăvi, în locul știți dvs. cui,­­este dr. Zorel Filipes­cu. De altminteri, dacă ați avut Replică la replică răgazul să citiți articolele noas­tre pe care le-am dedicat ilega­lităților săvîrșite de domnul I.F. în funcția de director al Direcției Sanitare — București, de la Revoluție și pină In pre­zent, sînt convins că nu vă va surprinde deloc dacă vă mărturisi, cu probe certe, voi că respectivul articol a fost pus la cale chiar de... pretinsa noas­tră victimă. Dar să nu antici­păm. Deci, cu ziarul România libe­ră sub braț, am intrat pe poar­ta Spitalului Clinic Municipal, vrînd să mă conving că, intr-a­devăr, „cadrele didactice în frun­te cu profesorii șefi de clinici, medicii tuturor secțiilor și ca­drele medii“ din respectivul spi­tal1 au citit articolele așezate sub titlul: Zorel Filipescu — belferul medicinei bucureștene și că toată lumea de aici — așa cum se înțelege din fraze­le de mai sus — „protestează cu indignare“ împotriva mea. Redăm, în continuare, tufi din dialogurile purtate frîn­­la Spitalul Municipal cu mai mulți interlocutori: Dr. Predoiu Victor, șeful Clinicii Chirurgie II: „Eu ha­bar nu am de un asemenea ma­terial. Este prima dată cind il văd...“. „Bine, dar aici, în pre­ambul, se spune : «Cadrele di­dactice, in frunte cu profesorii șefi de clinici...»“; „Nu, nu am văzut niciodată acest text. Deși sunt șef de clinică, nu știu ni­mic. Așa că...“. Profesorul Dan Gavriliu : „Nu, nu știu nimic de acest protest. In nici un caz, noi, la Chirurgie II, n-am fost între­bați dacă suntem­ sau nu de a­ NICOLAE ȚONE (Continuare in pag. a lll -a) SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • SPORT • Interviuri în exclusivitate pentru „Tineretul liber" Gică Haiji — Deci, cite luni s-au împlinit, Gică Hagi, de cînd ești la Madrid ? — Șapte. Au trecut lunile. Ușor, ușor, trece timpul... — Oricum, în timpul ăsta ai fost de mai multe ori acasă... — Nu. O singură dată, la meciul cu Bulgaria... — O singură dată ? •*- Da, da. N-am avut altă ocazie, în iarnă neavînd liber. Nu se întrerupe campionatul de­cit trei zile pentru revelion. Nimic mai mult. — înseamnă că trebuie să-ți fie tare dor de acasă. — Cum să nu-mi fie dor ? Norocul meu că acum au venit părinții, îmi mai trece dorul, dar era normal să vin mai des in țară, dar nu s-a putut. — Faptul că au venit părinții aici este o do­vadă că ești un om sentimental... ȘTEFAN MITROI (Continuare în pag. a lll-a) Săptămîna Sfintelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos 10 Nisan Domnul și Mîntuitorul nostru . Iisus . Hristos s-a jertfit pentru noi și pentru a noastră mintui­­re. Elementele de căpetenie ale vieții Fiului lui Dumnezeu în­trupat au fost anticipate în Scripturile Vechiului Testament cu o precizie uimitoare : (Ps. 2, 7, 6) Ps.. 88, 45; Zaharia 11, 12 ; și 11, 13 ; Psalmul 34,11—16; Isaia 53, 3—12 ; Isaia 50, 6 ; Psalmii 21, 13 ; 21,20 ; 33,20. In­ Noul Testament Iisus dez­văluie progresiv detalii ale pa­timilor sale pentru care avea conștiința că va fi prigonit­ și dat morții. Pătimirea va fi în­coronată cu jertfa, moartea îl va stăpîni trei zile, dar a treia zi va învia (Mtî 17, 22—23). . Căutărrea ce a dus la pati­mă și moarte a fost­­ falsa concepție iudaică despre Mesia. Poporul ales aștepta un Mesia care să-i elibereze și să răzbu­ne umilirea de care avusese parte în grelele robii sub egip­teni, asiro-babilonieni, sirieni și romani. Apoi creșterea popularității Mântuitorului a fost o altă­­ cauză care­­ a adus ură stăppini­torilor care țineau în mîini fri­nele opiniei publice ebraice. Pentru aceea, Iisus este unit și invidiat de ei care dau o mină neagră de ajutor la nimicirea lui fizică. Pretextul imediat a fost în­vierea lui Lazăr din Betania de către Iisus Hristos care a să­­v­îrșit o dublă minune : veche-Preot VASILE GHINDROANU Boboiești-Pipirig — Neamț (Continuare în pag. a IV-a) Prima zi dupa liberalizare CE ZICE CUMPĂRĂTORUL Conform­ Hotărîrii Guvernu­lui, începind de ieri, 1 aprilie, piața are alte prețuri. La pri­ma oră a dimineții, ne-am de­plasat, prin cîteva piețe și ma­gazine alimentare ale Capitalei in dorința de a afla doar două lucruri, care este fondul de marfă oferit și în ce măsură pu­terea de cumpărare a cetățea­nului este in interesul său. Iată și ce am aflat: Primul popas — Piața Dorobanți. La alimentara, rafturile sînt goale și nu am gă­sit de cumpărat decit țigări străine. N-am avut pe cine să întrebăm, întrucît, repetăm, nu era nimic de cumpărat! La par­ter, la raionul de legume-fruc­­te-carne... închis. Chiar dacă ar fi fost deschis, însă, tot n-am fi avut ce să cumpărăm, deoa­rece era un­­ vuiet de sărăcie ! Intre timp sosiseră totuși două mașini cu marfă: apă minerală (al cărei preț încă nu era cu­noscut) și lapte, la care lumea, evident, făcea coadă. Am mers mai departe. Piața Amzei, altă­dată binecunoscută pentru fon­dul de marfă existent, ade­vărat punct de atracție pentru mulți locuitori ai Capitalei, in­diferent de zonă, are acum doar rafturi goale, ceva ceapă des­hidratată, ceva stufat, lipsind cu desăvîrșire legumele de se­zon. La carne, aceeași situație. De unde se deduce că... cea mai bună carne de porc tot le­guma este! In magazinul gene­ral alimentar „Zamfir“, doar carne de vită grasă... cu 70 de lei kg. Explicația? Este grasă, este veche și nici prețul nu este accesibil. Iată și cîteva opinii: Ionescu Cecilia, pensionară: „Am o pensie de 2 000 lei. Sim­­bătă am­­ luat carne, de la mă­celăria de alături cu 35­ de lei kilogramul, iar acum e 70. De fapt, asta­ e slănină de vacă. Mă descurc foarte greu. Am 65 de ani. Trăim în aceeași casă 7 persoane dintr-un singur sa­lariu, al tatălui. Mam­a e bol­navă, tata e bolnav, copilul­­ e bolnav... gîndiți-vă­­ și dumnea­voastră“. O doamnă: „Sunt soție de ziarist, de redactor-șef la un ziar, întrebați oricum pe altci­neva, oamenii de pe stradă. Eu ce să vă spun? Am sărăcit toa­tă lumea dintr-o dată. Guver­nul a băgat mina până la cot un buget, iar­ acum vrea să re­cupereze pentru echilibru. Asta nu-i liberalizare, e doar o scum­pire extraordinară. Poate că ne vom reveni în ’93, dar anul ăsta va fi sinistru. Mi-e frică de muncitori care, săracii, au sa­larii extrem de mici“. Vizavi de Teatrul „Ion Crean­gă“, în­ aceeași Piață a Amzei,­ există un magazin de mezeluri și carne. La ora aceea a dimi­neții e închis, e gol, iar înă­untru nu se văd decit vânză­toarele. Așadar... „OK“ și aici, însă pu­că-i bine, ci... o mar­că de țigări arăbești, adică... deșert! întrebată o vînzătoare de ce intrarea este închisă, răs­punsul care ni se dă e în for­ma unei pantomime, o ridica­ VIRGIL MIHAILOVICI CORNELIU TALMACIU (Continuare în pag. a IlI-d) Cu prețul a două ouă liberalizate, adică 6 lei, puteți cumpăra, începînd de azi, supli­mentul nostru „Ouă roșii pentru toate culorile politice“, un supliment care, deși ne aflăm in săptămina patimilor, exclude patimile, mizind în totalitate pe bună dispoziție și umor. Nu vă cerem, cu toate că e plin de ouă, să vă purtați grijuliu cu el. Asigurăm pentru toți clienții un lung termen de garanție. Mircea Lucescu Popasul în Italia mi-a oferit posibilitatea să realizez un interviu în cîteva episoade cu re­putatul antrenor român Mircea Lucescu, aflat cu contract la Pisa S.C. Cititorii noștri vor avea prilejul să afle de la sursă directă o serie de amănunte privind destinul unui antrenor în vii­toarea străinătății, ultimele evenimente legate de activitatea tehnicianului român, situația și condiția fotbalului italian, a antrenorilor de la „banca suspinelor“, geneza stărilor conflictuale, întîmplările din culisele celui mai puternic campionat din lume. Nu ne îndoim că episoa­dele acestui interviu vor fi urmărite cu interes de cititorii noștri. — Mircea Lucescu, un interviu pentru Ti­neretul Liber aici, în Italia, cum s-ar spune, la fața locului. . Pisa, 31 martie 1960 VASILE CABULEA (Continuare in pag. a Ill-a) CIMILITURI DE TIP NOU După liberalizare Hai să tragem o... cîntare Fotografie de 1 RINA B/iRL.l Nevoia de alternative ! Salutăm nașterea­­ „Grupului pentru Reușita Reformei“! Traversăm, din punct de ve­dere economic, o perioadă din­tre cele mai dificile. Un adevăr care este din ce in ce mai răs­­pândit în întreaga societate este acela că : „așa nu se mai poate continua“. Pornind de la aceas­tă extrem­ă de îngrijorătoare realitate,­ subsemnații, membri ai Grupului pentru Reușita Re­formei („G.R.R.“), constituire, asociație in curs de profesio­nală independentă, pluridisci­plinară, nelucrativă, neguverna­mentală, înțelegem să contri­buim­, cu toate mijloacele spe­cifice și legale care ne stau la dispoziție la cit mai grabnica ieșire a României din criză, în­sănătoșirea economiei și reușita deplină a­­ reformei. Sîntem convinși că numai o­ reformă fundamentală poate scoate România din dezastrul econo­mic, social, ecologic și cultural în care a fost împinsă, ca urmare a celor peste patru decenii, de guvernare comunistă. Demersul nostru este deter­minat și ghidat de convingerea la care am ajuns, în temeiul analizelor, evaluărilor și inves­tigațiilor pe care le-am în­treprins sau la care am partici­pat in ultimele 14 luni la dife­rite niveluri, că prețul pe care trebuie să il plătim pentru tranziția la economia de piață, pentru edificarea unei autentice societăți democratice și a unui stat de drept, a fost substanțial și inutil majorat <de erorile comise până in prezent în ela­borarea­­ și aplicarea unor mă­­­­suri definitorii pentru normali­zarea economiei, pentru conți­nutul și derularea reformei. Este în afara oricărei în­doieli faptul că, dacă s-ar fi recurs la consultări reala cu cercurile de specialiști (și nu doar în mod formal, cum s-a intîmplat de multe ori), d­acă s-ar fi acceptat să se examine­ze și mai ales să se discute și alte puncte de vedere, nu numai că s-ar fi reușit mult mai mult in sesizarea distorsiunilor ce apar, în adoptarea măsurilor necesare și in prevenirea agra­vării crizei di­n economie, dar semnează , printre alții, dr. ec. Constantin Ciutacu, dr. ec. Vasile I’ilat, dr. ec. Ioan Popa, dr. ec. Ilie Șerbănescu, dr., ec. Ulrich Wiener. (Continuare in pag. a II-a) „â Sfoară de legat vîntul Probabil puțini sînt cei care știu cum s-au născut păcălelile de 1 aprilie. De ce tocmai a­­ceastă zi a fost „desemnată“ ziua păcălelilor? Totul, a început în anul 1564 cînd regele Carol al IX-lea a dat ordin ca anul să înceapă pe 1 ianuarie și nu pe 1 aprilie ca pină atunci. Re­zultat imediat: mai multe ca­douri oferite in acea zi...de fapt mai mult simulacre de cadouri care au degenerat curînd în mistificări de toate soiurile pen­tru a-i tachina in mod deosebit pe cei care nu au agreat aceas­tă schimbare. Farsele, au botezate „pești de aprilie“, fost a­­ceastă lună fiind în același timp cea în care soarele părăsește semnul zodiacal al Peștilor, și luna deschiderii sezonului de pescuit. Glumele cele mai ex­travagante au început să circu­le. In acea zi copiii, în mod deosebit, sau băieții de prăvă­lie primeau sarcini și cereri pa­rit de ciudate, pe at­it de impo­sibil de obținut: sfoară de le­gat vântul, burghiu pentru gă­uri pătrate, știucă fără dinți sau suflet la sticlă. Ziarele au pro­fitat pentru a lansa păcăleli ce­lebre ca, de pildă, lansarea unei colecte de sîmburi de piersici pentru a fi plantați in deșertul Sahara. Cărțile poștale de 1 a­­prilie se editau in fiecare an, dar epoca lor de glorie a apus odată cu cel de-al doilea război mondial. (Rodica Dîrza).

Next