Tineretul Liber, octombrie 1991 (Anul 3, nr. 502-525)

1991-10-01 / nr. 502

Festivalul International „George Enescu" Totu­ i bine cind se termină cu bine! GRETE TARTLER Ultima săptămînă a festivalului a mers in­tr-un crescendo valoric vrednic de admirație, cu atît mai mult cu cit tumultul străzii ar fi putut aduce tulburări. N-am să uit cum in seara de 25 septembrie, ieșind de la încheie­rea etapei a III-a a concursului de vioară (care avusese loc in Sala Operetei, c­­eci, lingă Inter­continental), spectatorii întîrziau pe trepte cu înflăcărate comentarii asupra interpretărilor lui Ceaikovski (că Bogdan Zvorișteanu a fost cel mai ceaikovski­an, că Axel Strauss trebu­ia să rămînă la Beethoven, că Dan Claudiu Vornicelu e mai bun în părțile lirice) — in timp ce alături, în piață, vuietul mulțimii se ridica amenințător. De atunci concertele au mers în paralel cu demonstrațiile, și e de presupus că intr-adevăr paralelele nu se pot întîlni. Greu de înțeles cum împușcăturile și acordurile impecabile pot coexista, fără a se influența nicidecum. Ca și cum ar fi vorba de două specii umane total diferite. De un consens admirativ s-au mai bucurat, după concertele cvartetului Atheneum-Enes­­cu, orchestrele de cameră „Academia St. Martin in the Fields“, cu un program „pop“­(continuare in pag. a VI-a) FRISONUL FORȚEI DE SOC IO­AN LASCU I-am­ văzut pe mineri venind ca un tăvălug cenușiu. M-a înfiorat cumplita lor indirjire „emanind“ din ceea ce scan­dau, din marșurile compacte, din nepăsarea învederată fată de orice risc. Ciomege, furtunuri cu capete metalice, răngi, topoare. In capul coloanelor se agita cite un tricolor cu ga­ură — aceeași gaură de la revoluție pe care nu o mai putem astupa. E ca gura deschisă a cutiei Pandorei. Ce păcate au ieșit printr-insa in 25—27 septembrie am văzut cu toții. Minerii resimt nostalgia „vizitelor de lucru“. Incursiunile lor asupra Bucureștiului au avut ca ultim pretext refuzul conjugat Iliescu — Roman de a se intilni cu ei la fața locu­lui, în Valea Jiului. S-a afirmat că această pretenție este o tară a mentalității supușilor față de stăpin. Da, ea este o tară a celor 45 de ani de comunism. Dar, totodată, in ea este inclusă și nevoia de dialog ca și suficienta orgoliului infe­rior al supușilor conștienți de forța lor, prin care vor să-l țină pe stăpin la respect. Teama sau aprecierea greșită a situației i-au oprit pe conducători să se deplaseze in Valea Jiului. Vizita, proprie sau nu noii practici de guvernare, dar tinind de realismul momentului, ar fi putut face ca a patra mineriadă să nu mai aibă loc. Insă cind Mahomed nu vine la munte, vine muntele la Mahomed. Minerii, ca și alte categorii ale populației, nu știu să se descurce singuri. Așa cum a declarat un lider al lor, ei aș­teaptă ca altcineva, mult mai departe decit prefectura, să-l ajute. Privatizarea, liberalizarea prețurilor, inflația, econo­mia de piață i-au adus la exasperare, ei fiind șocați doar de părțile negative ale acestora. Economia de piață nu este un simplu joc mecanic, așa cum, vrînd-nevrînd, o reglase gu­vernul Roman. In toată această aventură cu numele de re­formă cel mai important rămine factorul populație, cu lip­surile, cu durerile, cu neștiința și cu speranțele ei Înșelate. Nivelul scăzut al educației populare, absența protecției soci­ale, prea multele vorbe și prea puținele fapte, criza de le­(Continuare in pag. a III-a) STUDENȚII CORNELIU OSTAHIE__________ începind de astăzi, Bucureștii cunosc o notă de animație în plus. Nu numai Bucureștii, și toate celelalte centre univer­si­sitare ale țării. Referirea pre­ferențială la Capitală se impu­ne insă de la sine, dacă avem în vedere că un­­ alt gen de „ani­mație“ a hîr­tuit cu furie zilele trecute, lăsind în urma ei du­rere și confuzie și — mai ales — acea grea așteptare in care ne-a aruncat pe toți imposibili­tatea de a prevedea consecin­țele evenimentelor celei de-a patra ..mineriade“. Așadar, azi, 1 octombrie, începe un nou an universitar. In ce condiții — este greu de spus. Lipsa unui cadru legislativ adecvat, proli­ferarea in continuare a invăță­­mîntului superior privat, cu tot ceea ce atrage acesta după el — lipsă de spațiu și de dotări necesare unei activități didac­tice de calitate, supraaglomera­rea căminelor și a cantinelor, nesiguranță in ceea ce privește finalitatea studiilor etc., supra­solicitarea cadrelor didactice, ca să nu mai vorbim de in unele cazuri, a acestora lipsa, — nu poate oferi o imagine prea roză despre atît de rîvnita și in­vidiata viață de student. In (Continuare in pag. a VI-a) ANUL III - Nr. 502­ 1 * v*. E .­x­­ it.-'­.v.v.v­­­­ - ,­­­­. . ... .. . , '■. Ci Somnul de după atac. Să prevestească el liniștea de care avem nevoie . Fotografie de O. PLECAN DE MARȚI­NIMĂ SÎMBATA OCTAVIAN PAIER: „Mă tem că avem nevoie acum de adevăruri brutale“ NICOLAE ȚONE îmi vine în minte, acum,­­ ne pregătim să începem a­­lung dialog, d-le Octavian jr, titlul uneia dintre căr­­țivs. : Un muzeu în labi­­. Dacă am­ fi, in prezent, să m, în amul 2000 sau 2010 și tebui să scrieți despre via anilor 1990—1991, ce Ro­­ați vine pe hirtie mai intîi și întîi ? • Din păcate, eu, ca orice romantic, visez viitorul, îmi e mai greu să-l prospectez. Așa că, pentru a rămine cu picioa­rele pe pămînt, mă văd nevoit să spun ce gîndesc, ce acum. Și, ca să fiu sincer, simt am impresia că înnobilați realita­tea prin care cam orbecăim, în caz că o asemănați cu un labi­rint. Vedeți, boala posttotalita­­ră, de care suferă și celelalte țări din estul european, s-a a­­gravat la noi pînă la insuporta­bil. Din pricina puterii, în pri­(Continuare în pag. a II-a) Dacă Eminescu ar mai fi printre noi.•• 1. CARE AR FI ATITUDINEA SA IN CEEA CE PRIVEȘTE PROBLEMA NAȚIONALA? MOTIVATE 2. PENTRU CE FORMĂ DE GUVERNĂMÎNT CONSIDERAȚI CA AR OPTA ? MOTIVATE 3. PENTRU CE FORMAȚIUNE POLITICĂ AR MILITA? MOTIVAȚI­­I LA CARE DIN PUBLICAȚIILE DEJA EXISTENTE (ZIARE, REVISTE NE­LITERARE) MAI IMPORTANTE AR ACTIVA (COLABORA)? MOTIVAT 1. 5 IN CALITATE DE CONȘTIINȚĂ A NOASTRĂ NAȚIONALA, CUM CREDEȚI CA V-AR JUDECA DOMNUL EMINESCU PENTRU ACTIVITATEA DVS? MOTIVATE Astăzi, răspUnde dl. ADRIAN PAUNESCU redactorului nostru Corneliu Talmaciu (In pag. a 2-a) 4 Е I N­u mă bate, frate! SABRIEL NASTASE !S-a rupt ceru-n două și mi-a secat sufletul citul l-am auzit cintind, duminică după-ma­să, pe Tudor Gheorghe. Orice discurs politic, ori­ce fanfaronadă patetică sau patriotardă, poli­­truc­leșioasă sau găunos-zornăitoare vor fi trebuit să se plece, rușinate, în fața acestei izbucniri de tristețe și amar, de neputință și disperare intru neînțeles : „NU MA BATE, FRATE, NU MAI DA ! UITE CUM SE ZBATE LUNA-N TIMPLA MEA ! / NU MA BATE, FRATE, MA OMORI! UITE CUM SE ZBATE SINGELE PE FLORI !“ Am socotit dintotdeauna că bătaia intre oa­meni, sub orice formă, chiar și ca sport, este ceva de neînțeles, reminiscență animalică din junglele preistoriei. Cel ce ridică palma sau pumnul sau ciomagul asupra semenului său este minat de fiorul dinții al instinctului și nu de rațiune ! Rațiunea­­ nu poate accepta vio­lența fizică intre oameni fără să se nege pe sine. Altfel spus, nu ne putem bate intre noi decit negindu-ne statutul de ființe superioare! Scîrbit de valul de violență și inumanitate declanșat in vremea din urmă, mă hotărisem să renunț la condei. Dar, iată, vine un om și cintă și roagă să nu fie bătut. Nu întoarce pumnul și nu întoarce ghioaga, nici măcar o­­brazul celălalt, asemenea lui Cristos, doar roagă să nu fie bătut. Și plinge. S-a auzit cineva ? I-a dus cineva gladul mai departe ? Nu mă bate, frate miner ! Nu mă bate, frate jandarm ! Nu mă bate-n vorbe grele, frate condeierale . Nu mă bate și nu mă minți, fra­tele meu ministru, parlamentar, general de armată, colonel de poliție sau președinte de țară ! Nu te da cu viermii haznalelor sau cu otrăvurile nopții, nu ceda amenințărilor lor, nu mă bate și nu mă minți ! NU MA BATE. FRATE, NU MAI DA ! UITE CUM SE ZBATE LUNA-N TIMPLA MEA ! NU MA BATE, FRATE, MA OMORI ! UITE CUM SE ZBATE SINGELE PE FLORI ! ÎN PARLAMENT PATRU RAPOARTE ȘI NICI O NOUTATE IULIAN COSTANDACHE întrevăzute ca o continuare a reuniunii excepționale de sîm­­băta, lucrările de ieri ale ce­lor două camere ale Parlamen­­tului au debutat cu un amănunt pitoresc. Imediat după apariția celor doi președinți, la masa lor s-a format o coadă respec­tabilă de deputați și senatori, care doreau să se înscrie la cu­­vint­e după aprecierile noas­tre peste 50. Cum anticipam că dezbaterile asupra recentelor e­­venimente se vor prelungi, ne concentrăm asupra rapoartelor miniștrilor de interne și ai a­­părării, ale directorului SRI și procurorului general al Româ­niei. Vorbind liber și cu unele ac­cente retorice, ministrul de in­terne dr. Doru Viorel Ursu, a amintit că duminică a fost pri­ma zi liniștită, când a putut să contureze un raport adecvat, dar timpul fiind redus, el va fi preliminar și incomplet. Dl. mi­nistru a ținut să avertizeze mij­­loacele m­ass-media că zvonuri­le privind incidente în care s-ar fi folosit bombe cu bile și alte arme sofisticate, sunt com­plet deplasate, singura victimă a acestor tulburări fiind un jan­darm. Totodată, domnia sa a precizat că nu se află la tribu­nă sub acuzația de trădare a de­mocrației, ci pentru a prezenta faptele și situațiile in­ care s-au aflat unitățile M.I. Dl. ministru a calificat pozițiile de interven­ție drept complexe, punînd în evidență anumite slăbiciuni. Fragilitatea structurilor, cadrul legislativ incomplet, agresiunile fără precedent, in valuri succe­sive de izbire, precum și efec­tivul slăbit de jandarmi­, prin trecerea în rezervă a unui con­tingent, au creat situații criti­ce. Dl. ministru a apreciat nu­mărul minerilor la peste 16 mii, plus alte mii de persoane, în timp ce efectivele jandarmilor erau reduse la jumătate. S-a e­­vitat deschiderea focului, deși legea permitea. S-a recunoscut existența unui plan de apărare a principalelor instituții, dar uneori minerii și civilii au ac­ționat imprevizibil și mai rapid. Cu­ privește intrarea minerilor în Parlament, ea s-ar fi dato­rat unui ofițer care, încolțit, a transmis că dacă scutierii nu se retrag, se va ajunge la violen­țe formidabile. De fapt, nici n-a fost o retragere, ci pune­­rea la adăpost a mașinilor. Dl. Doru Viorel Ursu a definit in­­treaga situație drept război, în care M.I. a avut chiar merite, pentru că a limitat numărul victimelor. Explicațiile domniei sale au stirnit proteste ale par­lamentarilor și s-au încheiat fără aplauze. Aranjându-și microfoanele, dl. general locotenent Nicolae Spi­­roiu, ministrul apărării națio­nale a recunoscut că se află pentru prima oară la tribună, primind imediat replica din sală că s-ar putea să fie și ultima oară. Raportul său, citit in vi­teză „de atac“, a evidențiat că armata a participat la eveni­mente pe baza unui plan de co­operare, aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a țării. Mi­litarii trebuiau să se afle in eșalonul, doi, In interiorul o­­biectivului, fără armament, a­­vînd misiunea de descurajare. După evenimentele de la Cra­iova, s-a dispus intrarea în dis­­pozitiv și s-au luat măsuri deo­­sebite de întărire a cercetării aeriene, a securității rutiere, paza unor obiective de artă și întărirea sistemului de infor­mații. Ministrul apărării națio­­nale a avut contacte cu 6 ata­­șați militari și doi ambasadori. Armata a participat cu 2­400 de militari la dispozitiv și 1100 în rezervă. Nu s-a folosit teh­­nica de luptă, s-a tras doar la Televiziune, în excavator. DL ministru a subliniat meritul mi­litarilor, care au rezistat insti­­­gărilor și n-au folosit armele. Deși în esență raportul a sec. di. general locotenent fost Ni­colae Spiroiu nu a evitat să se adreseze parlamentarilor cu în­­trebarea: „Cine este interesat in aceste acțiuni ?“, cerînd promulgarea cit mai grabnică a Constituției, a Legii apărării naționale și a Legii cadrelor mi­litare. „Retragerea“ sa a fost aplaudată. In­­ schimb, intervenția d-lui Virgil Măgureanu, SRI, a stirnit succesiv directorul riposte și aplauze. Domnia sa a decla­rat că încă de la jumătatea lu­nii august fusese avertizat de liderul sindical Miron Cosma. (Continuare in pag. a II-a) zece întrebări și tot aHtea enigme 7. De ce generalul Suceavă a fost împiedicat să oprească la Craiova garniturile de tren cu mineri? 2. E adevărat că președintele Ian Iliescu a fost avertizat inca de mărfi seara, 24 septembrie, că situația a scăpat de sub control in Valea Jiului? 3. Să existe o legătură intre cele intimplate și faptul că singurul ministru prezent la negocierile de la Cotroceni pentru formarea noului cabinet a fost generalul (r) Victor Atanasie Stănculescu ? 4. Cum explică domnul Alexandru Birlădeanu faptul că in momente atit de tensionate, cind exista posibilitatea unei lovituri de stat, senatorii au fost trimiși in week-end ? 5. Este adevărat că demiterea domnului Petre Roman a fost hotărită de Consiliul Suprem de Apărare a țării? 6. Ce a vrut să dezvăluie Procuratura in comunicatul cenzurat de Televiziune joi seară? 7. Unde a dispărut liderul minerilor, Miron Cosma, in noaptea de joi spre vineri ? Cine și de ce il căuta cu atita insistență prin Televiziune? 8. Cine a avut misiunea să-i agreseze pe reprezentanții Băncii Mondiale și să spargă geamurile Hotelului Intercontinental ? 9. Este adevărat că in noaptea de joi spre vineri forțe obscure puneau la cale uciderea citorva mineri, care dormeau pe platforma din fața Teatrului Național, pentru a declanșa un adevărat măcel in Piața Universității ? 10. Și dacă, totuși, scenariul prezentat de domnul senator Celu Voican Voiculescu este adevărat ? Iată doar cîteva întrebări la care reporterii noștri vor încerca să vă ofere un răspuns în numerele noastre următoare WAN RUXANDRUi „Doar credința nu mai poate adoa" miricea florin șandru — Cind ați pătruns minerii în Parlament ați încercat să-i cal­mați, făcind apel la credința lor și arătîndu-le crucea. Ges­tul dumneavoastră se înscrie, de altfel, în șirul de interven­ții pe care le-ați făcut sub cu­pola Adunării Deputaților, prin care cereau­ ca actele legislati­­ve fundamentale ce se adoptă în această perioadă să nu uite dimensiunea creștină a ființei poporului nostru, îmi amintesc, de pildă, că în momentul dez­baterii preambulului Consti­tuției aț­ propus introducerea unui amendament, a unei sin­tagme care să tuteleze întreaga statornicire a societății romă­­nești: „In numele Atotputerni­cului Dumnezeu“. Ce rezultat ați avut demersurile dumnea­­voastră? — Noi înainte de creștinism, știți bine, eram henoteiști, cum spune Pârvan. Fiecare fibră a vieții noastre era nuanțată și întrețesută cu prezența divinu­lui. Așa era și la greci. De 2000 de ani suntem­ un popor creștin. Am devenit națiune și am rodit prin asta. Ioan Lupaș și alți mari istorici spun că în etnoge­­neza poporului român sunt pre­zente trei elemente: dacii, ro­manii și creștinismul. Daco-ro­manitatea noastră a devenit ro­­mânime prin acest liant de foc, prin acest fluid nevăzut care este creștinismul. Sîntem sin­gurul popor în Europa, spune Hayer, marele istoric al Biseri­­cii de la Heidelberg, care n-a existat ca popor înainte de creștinism. Deci creștinismul nu este, în cazul nostru, un adaos, ca la ruși, de circa 1 000 de ani, sau ca la maghiari. Noi nu am fi existat ca români creștinism. Vedeți, eu n-aș fără fi luat cuvîntul cu atîta patimă în Parlament dacă nu aș fi sesizat o tendință de ignorare a ființei noastre creștine. Cineva a în­trebat, de pildă, ce caută o di­mensiune creștină în politicul românesc? M-am supărat. E ca și cum ai zice ce caută românii in lume, ce caută românii in Carpați? Creștinismul este axa noastră fundamentală, și, dacă băgați de seamă, in opera fie­cărui mare ginditor și scriitor român acest ax este așezat în mod firesc, și la Eminescu și la Voiculescu, și în Columna în­vierii lui Brâncuși, peste tot răbufnește această dimensiune fundamentală a sufletului ro­mânesc. — Vă îngrijorează faptul că amendamentul propus de dv. a fost respins ? — Desigur. Cu atît mai mult cu cit propunerea mea a căzut doar cu cîteva voturi. Mai exact, amendamentul a întrunit 179 de voturi și lipseau doar cî­teva pentru a fi adoptat. In plus, au fost doar 30 de voturi împotrivă și 30 de abțineri. Dar au lipsit în momentul acela peste 100 de deputați și pot spu­ne că ideea a căzut din cauza unei neglijențe care ne va cos­(Continuare In pag, a lll-a) I

Next