Tineretul Liber, ianuarie 1992 (Anul 4, nr. 565-584)
1992-01-04 / nr. 565
u t Senatul și Camera Deputaților in sesiune extraordinară în temeiul articolului 63, alineatul 2, din Constituția Romăniei. Camera Deputaților și Senatul sunt convocata în sesiune extraordinară, în ziua de miercuri, 8 ianuarie 1992, ora 14.00. .Ședințele în plen se vor desfășura, separat, la sediul fiecărei camere — anunță Compartimentele pentru presă și informații ale Parlamentului României. (Rompres). t De ce nu vin investitorii occidentali? După o călătorie în Ocident de aproape două luni, dl. Nicu Leon, liderul Partidului Liber Democrat, și-a putut forma o părere în legătură cu poziția acestuia față de România. Iată ce a declarat tînărul lider politic român agenției independente A.M. PRESS : „Atîta timp cu actualul regim se va menține la putere și atita timp cut poporul român va vota cu comuniștii nu vom fi ajutați niciodată decit cu minimul necesar, pentru a supraviețui doar. Ocidentalii întreabă cind va exista în România un partid care să reprezinte interesele poporului român. Trebuie să știm că probleme de recunoaștere în Occident nu are numai regimul, ci și opoziția. în România trebuie să existe un guvern care să fie recunoscut ca un guvern serios de Occident, pentru că numai așa investitorii care vor veni la noi vor putea fi garantați chiar de propriile lor guverne. Atuni vom avea cu adevărat investiții străine“. (A.M. PRESS) ru vi se pare că ne-am odihnit cam mult în ultima vreme? ANUL IV- NR. 565 , SIMBATĂ 4, DUMINICĂ 5 IANUARIE 1992 ! 4 PAGINI - 10 LEI BINE (?) AI VENIT, 1992! CORNELIU OSTAHIE Cu toate că am merita din plin, precizăm încă de la început că nu vom face în rîndurile de față un bilanț al anului de care abia ne-am despărțit. Ar fi mult prea trist, iar tradiția ne cere ca un astfel de împrejurări, cum sînt cele ale începutului de an nou, să lăsăm speranțele să triumfe și să uităm cu desăvîrșire că urările ce ne-au fost adresate și pe care ni le-am adresat reciproc unul altuia s-ar putea să nu fie altceva decit vorbe goale?. Cum, slavă Domnului, au fost atilea și autea in ultima vreme. Așadar, suntem deja în primele zile ale lui 1992. Despre debutul lui nu putem avea, desigur, decit impresii personale. Ne lipsesc de această dată (ce bine !) teancurile de telegrame, de mesaje și de știri cu care eram sufocați altădată încă de pe 1 ianuarie și care, mințind cu nemiluita, ne asigurau că totul era O.K., că noi și noi succese ne „luminează“ orizonturile spre care orbecăiam in mod eroic de decenii întregi. Acum suntem lăsați în pace să profităm cum știm, cum ne dorim și cu ce avem (sau nu avem) pe masă de, se zice, bine meritatul repaus de la cumpănă a doi ani. Cit de bine meritat este, o știm cu toții.Nu pentru că am fi muncit peste măsură, ci pentru că realmente suntem epuizați de statul la cozi, de așteptarea autobuzelor, de frigul din case, de grija acută a zilei de mîine și, nu in ultimul rind, de mitinguri, demonstrații și mineriade. Firește, nu putem fi decit mulțumiți de faptul că nimeni nu ne mai impune capul cu baliverne festiviste lipsite de temei și de conținut. Dar, pe de altă parte, parcă ne deranjează că suntem lăsați să ne descurcăm singuri in temerara încercare de a desluși hățișurile viitorului ce ne stă in față. Nu trebuie să fim însă prea supărați. Autorul articolului pe care tocmai ii citiți crede cu sinceritate că dacă guvernanții, parlamentarii, în sfîrșit, onai marii noștri ar ști ceva în plus față de noi în această privință nu ne-ar lăsa nici o clipă în starea de confuzie și ignoranță in care ne aflăm. Fie și numai pentru faptul că una din cuceririle revoluției noastre o constituie transparența. Care transparență nu poate fi negată, chiar dacă prin ea sau dincolo de ea nu se vede nimic. Cu toate acestea există cîteva repere certe care ne îndeamnă să ne gîndim cu o oarecare nădejde și chiar duioșie la proaspătul născut 1992. Printre acestea se numără alegerile locale și cele generale. Grație lor, soarta ni se pune din nou in propriile mîini. Vom ști noi, măcar de această dată, ce să facem cu ea ? Greu de spus. Deoarece. în această chestiune un filosof era de părere că principalul motiv de nefericire a omului este faptul că are posibilitatea să aleagă. (Continuare in pag. a IV-a) Dă Doamne ca-n ’92 să nu mai ajungem la pepeni Sfîrșit și început de an mA București In pagina 2 puteți citi reportajele noastre din noaptea de la cumpăna dintre ’91 și ’92 . • Revelion în inima tirgului * Despre durere • Liniște și consens în cartierul Ferentari • Cetățeni, la pompe ! • Revelion via satelit. Un Revelion cu dezacordeon. Fotografie de IRINA PROSAN Sfintul Vasile cel trist SIMONA IONESCU Cu doi ani in urmă, in prima zi a noului an, străzile Capitalei erau pline de tineri. Atunci nu ieșiseră la distracție, deși in ochii — chiar plînși — ai multora, strălucea scinteia speranței și a bucuriei de Libertate. Atunci, ei mai păzeau încă gurile de metrou, aprindeau luminări și aplecau floare în locurile sfinte din Piața Revoluției, Universității și Romană. Pe 1 ianuarie 1992, tinerii nu erau pe străzi, înserarea cobora peste un oraș cenușiu și aproape pustiu și singura strălucire o confereau șiragurile de becuri multicolore agățate intre lampioane și firmele luminoase ale diferitelor societăți. Pe 1 ianuarie tinerii îl serbează pe Sfintul Vasile, sau îi pling. Ai mai norocoși, cu serviciu și cu rude la țară, iși permit să umple paharul Și în această primă zi a anului, și să petreacă cu cîțiva prieteni. în centru, pe bulevardul cinematografelor o oarecare animație. în lipsă de altceva, tinerii își oferă un film de doi pali . ..Pantera mortală“, „Ticălosul Chan“ sau „Lovitură de Crăciun“. La discoteca „Vox Maris“ încă e liniște. Nu se știe dacă va fi deschisă în această primă zi de după Revelion. Și, oricum, costă ! Piața Universității e la fel de pustie ca după venirea minerilor, singurele amintiri din „vremurile bune“ sunt înscrisurile de pe ziduri, care se preling parcă-ntr-o lacrimă in umbra înserării. Spre Piața Romană monotonia străzii iți dă un sentiment ciudat. Unde ești tu, „tineret-mîndria țării“ ? Ce faci tu. tinere șomer ? Cum și unde îți petreci sărbătorile ? cum te bucuri tu. tinere,erou rănit in Revoluție, în acest început de an nou ? Pe tine, tinere, nu te-a întrebat nimeni. Și nici n-ai spus-o. Tu ești Marele Anonim al anonimelor speranțe de acum doi ani. NOI DATE DESPRE GROAPA COMUNĂ DE LA CĂCIULAȚI Din cauza înrăutățirii vremii, săpăturile făcute la groapa comună de la Căciulați-Moara Vlăsiei au fost întrerupte. S-au mai descoperit rămășițele pămintești a 4 oameni, doi dintre ei fiind îngropați cu fața în jos. Unul dintre schelete are o gaură în craniu, iar altul dovedește că nefericitul a avut mîinile legate la spate. Este așteptată întrunirea unei comisii de specialiști, coordonată de procuratură. Această comisie va încerca să explice proveniența celor înmormântați în groapa comună de la Căciulați și să dateze momentul înhumării. Aflat în spatele fostului sediu al Securității din raionul Snagov, osuarul de la Căciulați a cuprins 36 de schelete, din care 7 de copii. Ce se mai întîmplă cu deconturile partidelor EMILIA VASILIU Se spune că „nici o veste“ este interpretată de amatorii de prognoze drept semn bun. Semne bune deci, dacă e să luăm în considerare tăcerea persistentă care s-a așternut de doi ani in problema deconturilor partidelor. Poate că absența veștilor nu înseamnă nimic altceva decit că dosarele întocmite cu conștiinciozitate de corpul de control economicofinanciar , al primului ministru nu zac prăfuite pe undeva, ci sunt studiate cu zel și în curînd vor face obiectul unor procese penale sau civile, după caz. Pînă atunci să mai răsfoim cîteva pagini... Iată deci — arată raportul de control — că o considerabilă eflorescență de politicieni apăruți peste noapte a proliferat pernicios, nutrindu-se din sume pentru însușirea cărora înființarea de partide fantomatice nu a constituit decit o acoperire. Lăsăm la o parte procentele modice obținute în alegeri de asemenea formațiuni. Dacă le-am lua în considerare ele ar putea susține ipoteza că un partid politic veritabil, cu o platformă serioasă și cu personalități politice credibile convinge electoratul și fără a-i secătui buzunarul. Ca și viceversa — că un buzunar doldora de banii statului nu aduce neapărat și gloria in alegeri. Să ne oprim mai intîi la un caz despre care am mai scris în ’91 și care se prezintă și astăzi la fel, acoperit de o păguboasă uitare la nivelul celor obligați să-l soluționeze conform normelor unui stat de drept. Petria Eugen Dragoș, medic de navă, se asociază cu tatăl și unchiul său și înființează un partid despre care nu a mai auzit nimeni, cu excepția, desigur, a funcționarilor de la bancă , partidul Viitorul Democratic al Patriei (? !) In contul acestui măreț viitor, cei trei iși declară locuințele personale drept sedii și obțin suma de 380 000 de lei care și astăzi, cu toată inflația, tot mai reprezintă ceva. Din acești bani, oamenii și-au mobilat generos reședințele : două mese de televizor, alte două pentru aparate de radio, două fotolii, 6 scaune, o cananea dublă cu saltea, mochetă, baterii de baie, robineți, cearșafuri, prelungitoare electrice și tot ceea ce putea reprezenta în prezentul imediat confortul oferit de „viitorul democratic al patriei“. Ei au rămas deci cu folosul, statul cu poposul. Cu atît mai profitabilă a fost „lovitura“ cu cit unul dintre „sediile“ partidului era vila personală de la Bușteni a unuia dintre cei trei întreprinzători. Dar vizitatorii trebuiau onorați (Continuare in pag. a IV-a) PRIMARI CU CAZIER ? Cămine-frigider, iluminate de becuri, chiar de frigider CĂTĂLIN BADULESCU-PANL Vacanța studenților e pe sfîrșite, în curînd va începe sesiunea de iarnă, numai că, în căminele bucureștene este frig, tare frig și, implicit, întuneric. De ce implicit ? Pentru că, datorită suprasolicitării rețelelor electrice cu reșouri, aeroterme ș.a.m.d. siguranțele fuzibile cedează, uneori chiar cablul subteran, iar studenții sunt obligați să stea fără lumină și o noapte Întreagă. Vă propunem o anchetă realizată cu puțin timp înainte de plecarea în vacanță, in complexul Grozăvești, căminul B, despre cum percep studenții „noile condiții“ (pentru care și plătesc) și despre părerea celor în drept să acționeze în vreun fel, electricianul și administratorul. Subliniem că am ales absolut ințimplător căminul respectiv și că probleme asemănătoare se întîlnesc și in corpurile A (mai puțin), C si D, ca și în Regie . • Pavel Ioana, Facultatea de limbi străine, anul I, camera 206 : „Cerem să ni se dea o justificare a sumei pe care am plătit-o drept chirie, să ni se justifice foarte exact, din punct de vedere tehnic, defecțiunile de la rețeaua electrică, cum vor fi rezolvate și compensate? Cum noi despăgubiți pentru lunile în care am sîntem plătit niște servicii atît de deplorabile ? Dacă nu ni se va răspunde sîntem îndreptățiți să ne îndoim de competența și rostul organelor de administrație !“ ® Dragomir Livia, Facultatea de limbi străine, anul II, camera 238 : „Eu aș întreba, dacă tot se știa din vară că taxa aceasta de 700 de lei presupune condiții superioare de cazare, de ce nu s-a operat și la remedierea defecțiunilor tehnice, înlocuirea cablului subteran etc. ? De ce a trebuit să se aștepte iarna pentru a ne izbi de aceste probleme ? De ce este nevoie de o campania de presă pentru ca administrația să-și facă datoria ? La cine trebuie să apelăm ? Ca ultimă alternativă să ne rămînă ieșirea in stradă ca cei din Regie ? Dacă este așa strigăm „Jos, Iliescu !“ în fiecare seară, dar să fie aceasta soluția pentru a ne pregăti civilizat pentru sesiune ? Să ni se indice locul unde trebuie să strigăm și... Apoi mai este un amănunt ciudat : dimineața, de regulă, este curent, după ora 16 însă, cind sa adună studenții în cămin, încep întreruperile“. © Negoiță Elena, Limbi străine, anul II, camera 238 . ,,Nu știu dacă sunt cu adevărat defecțiuni, (Continuare in pag. a IV-a) Apelul Consiliului Național al Unirii către Națiunea Română Frați români din țară și de pretutindeni ! Anul 1992 poate fi anul reîntregirii țării și reunirii neamului românesc. Aceasta este speranța Consiliului Național al Unirii, din componența căruia fac parte 46 de parlamentari de la Chișinău și 61 de parlamentari de la București — ca membri fondatori — la care au aderat Biserica Ortodoxă Română în frunte cu Preafericitul Părinte Teoctist, patriarhul B.O.R.. Cartelul sindical național „Alfa“. Liga studenților din România. Asociația mondială Pro-Basarabia și Bucovina. Societatea culturală București-Chișinău. Frontul Popular din Moldova. Liga democrat-Creștină a Femeilor din Moldova Organizația Tineretului Democrat-Creștin din Moldova. Partidul Național-Creștin din Moldova. Uniunea Democrat-Creștină din Moldova și alte formațiuni. Dezagregarea Imperiului Sovietic a creat posibilități reale în vederea lichidării consecințelor Pactului Molotov-Ribbentrop. Intr-un moment unic de renaștere a Europei, in care națiunile își regăsesc identitatea, poporul român nu concepe consolidarea unui alt stat pa teritoriile românești ocupate decit ca o formulă de oportunitate politică menită să deschidă calea spre reîntregirea neamului românesc. Acum, sfîrșitul anului 1991, atît de promițător pentru asta pirațiile românilor, ne adresăm întregii națiuni, vrîndu-i să se regăsească în deplina Sa integritate teritorială și spirituală, într-un stat român care înaintașii noștri nu l-au lăsat moștenire pe la 1 decembrie 1918. Fie ca cea de-a treia generație unionistă a românilor, după cele de la 1359 și 1918, să-și ducă povara sacrei datorii nationale pînă la capăt. Iași, decembrie 1991 La mulți ani CONSILIUL NATIONAL AL UNIRII ANUL PĂCĂLELILOR ELENAȘTEFOI Anul 1991 pare să fi fost pentru oamenii noștri politici — dar și pentru cei care tiniesc spre acest nou statut după ce au ajuns vedete in alte domenii (de preferință artistice) — un an al dezmetieciilor succesive. Numai și numai pentru că comuniști mergeau ca activiștii apucați de streche intr-o singură direcție, postcomuniștii s-au gîndit că succesul politic nu poate veni decit din deziceri, din rupturi din divizări, din migrări strategice de la o formațiune la alta. Convins întotdeauna că el și numai el are dreptate, politicianul de tip nou nu stă nici o clipă Pe loc, să se gîndească de ce-a ajuns unde-a ajuns : cind i se-ntîmplă să se dezmeticească (și se dezmeticește mai a Ies în legătură cu alții, niciodată în legătură cu sine însuși) acesta o ia de obicei repede-repede în altă direcție (programatică) decit iu cea pentru care se chinuise să ne atragă. Aici, „intra Dunara și Carpați“, anul abia încheiat se caracterizează printr-o surprinzătoare evoluție a societății civile (care s-a descurcat singură, deși mulți i-au tot făcut promisiuni educative pentru a-și exersa cit mai mult posibil cunoștințele îm diverse limbi europene) și printr-o inspăimintătoare lipsă de profesionalism a celor ce s-au bulucit spre arena politică. Bîjbîiala și disprețul pentru principii Sa văd deopotrivă in comportamentul liderilor și }n „mișcările“ importante ale formațiunilor menite doar să-i scoată ne unii în față. Românul de rînd a învățat, din păcate, să discearnă și să opteze prin respingere, nu prin acceptare. Dar faptul că la acest nou încenut, de an electoratul e cu mult mai matur din punct de vedere politic decit parlamentarii țării — nu poate fi nici într-un caz trecut cu vederea. Gustul circului la drumul mare, al mitingurilor cu și fără obiect, al protestelor defulatorii autointreținute, a contestației cu explicații feudiene le-a trecut pînă și celor mai inadaptabili dintre cetățenii capitalei noastre. Dar hărmălaia de operetă, tragi-comedia patriotardă, văicăreala de frica drobului de sare ce va cădea de la frontiere, sforăitoarele amenințări la adresa „dușmanilor“ și „trădătorilor de neam“ (prin „neam“ ințelegîndu-se și acum, ca și pînă acum doi ani — capii țării, iar prin trădători — toți cei care îndrăznesc să crîcnească la adresa lor) s-au rafinat de la alegeri încoace doar sub cupola Parlamentului. Cetățeanul român și-a modificat poate comportamentul nu din sofisticată înțelegere a mersului lumii, ci din bun-simț și dintr-un sănătos instinct de conservare. In schimb. ...aleșii“ au rămas la stadiul moștenirii ceaușiste ; pentru ei, să faci politică înseamnă să fii primul la bucate și ultimul la îndatoriri, să dai din gură, să tragi sfori, să sapi și să ecuzi pe cine nu e de acord un tine, să disprețuiești pe cina nu acceptă tirguri murdare. Peste tot in lume, însă, politica e profesiune. Dacă n-avem profesioniști — și n-avem, și n-avem de unde avea ! — e cazul să ne întrebăm, acum, cind tocmai am intrat intr-o nouă campanie electorală : ciți dintre cei se tot perindă Prin „fața care națiunii“ sunt capabili să învețe din mers, rapid și eficient, meseria de om politic ? Citi dintre candidații la privilegii și la vedetism Îndoielnic pot înțelege că politica nu înseamnă numai discurs, ci și acțiune ? Citi știu că pentru a fi un om politic știința comunicării și coerența discursivă trebuie neapărat dublate de consecvență și de randament la nivelul faptelor ? Cui înțeleg noțiunile de fermitate și de compromis (atît de mult trîmbițate de unii pentru a-și justifica greșelile inadecvării la realitate și de alții pentru a-și ascunde lipsa de caracter) fără să se rupă de absolut necesarul simț al măsurii ? In politică se poate pierde mai ales după ce ai cîștigat. Dar nu-i totuna dacă pierzi cîștigind enorm (precum doamna Thatcher ori Gorbaciov) sau dacă pierzi după ce te-ai înșelat, îndelung pe tine insuti precum, pentru a ne situa la extreme, Radu Câmpeanu ori Petre Roman).Iar dacă ne uităm aici, în ograda noastră, leopardul e vopsit cu vopsele de proastă calitate . Frontul i-a păcălit deopotrivă pe vechii comuniști ri Pe naivii adversari ai comunismului iar aceasă dublă păcăleală se întoarce acum împotriva formațiunii de guvernămînt , liberalii i-au păcălit pe unguri (ce mîndru era domnul Câmpeanu că a obținut voturile acestora pentru președinție, și ce ușor le-a întors spatele de dragul agapelor de la Cotroceni !) . Marian Munteanu l-a păcălit o vreme pe Stelian Tărnase sau viceversa (și ci de mult îi convine acum acestuia din urmă să declare că fostul său aliat din Piața Universității a înființat „Un partid de dreapta“) : opoziția unită n-a putut păcăli decit pe țărăniști, drept pentru care Nicolae Manolescu a încercat să forțeze lucrurile, anunțîndu-și candidatura la ședintie doar in calitate de pre- ra prezentant al Alianței Civice ! Carta pentru reformă și democrație s-a jucat, și ea de-a păcălelile iar Dinu Patriciu a căzut pînă la urmă pe post de păcăliri tocmai pentru că liderul bătrânilor liberali a trișat de pe margine recurgînd la... autoritatea prezidențială ; iar dacă vetriștii și penieriștii s-au încăpățînat să păcălească cetățeanul susțirîndu-i la ureche otrava naționalistă, udemeriștii știu că cel mai nimerit lucru e să păcălești.... opinia publică dială, de vreme ce nu te maipoți încrede în cei de-acasă. Poate credeți că din toate aceste păcăleli a cîștigat domnul Iliescu și acea aripă a Securității care a luptat ani de zile pentru a-l pregăti ca succesor al lui Ceaușescu și care deci l-a ales cu mina electoratului majoritar. Ei, bine, lucrurile nu sunt așa de sumple : spirala păcălelilor românești nu poate oferi surprize : intr-o bună zi, mari cind conjunctura astrelor de pe linia Washington-Moscova nu va mai fi favorabilă, domnul poate fi lăsat undeva, pe Iliescu marginea șoselei, ca și „ilustrul“ său înaintaș. Iar de acest tratament poate beneficia, mai devreme sau mai tîrziu, oricare dintre oamenii noștri politici tocmai pentru că ei înșiși mizează... pe păcăleală. Recensamîntul oamenilor DAN STANCA Nu mi-ar fi închipuit că 1992 va debuta cu un recensămint. Și aceasta chiar pe 7 ianuarie, de soborul sfintului loan tezătorul. Intr-un an care Rose anunță extrem de agitat si de controversat, cind, mai mult ca sigur, nu vom scăpa de viesparul suspiciunilor și de febra presimțirilor tenebroase, un recensămint poate avea rostul să ne liniștească din start, arătindu-ne pe ce bază demografică stăm: înainte, tot in ianuarie se făcea recensămintul animalelor, fapt ce nu-i dispunea deloc pe români care știau foarte bine ce se urmărește printr-o asemenea numărare la scară națională. Acum se face însă recensămintul oamenilor ! Să ne lăsăm, deci ,numărați ! Să vedem cui sîntem, ce naționalități avem, căror religii aparținem ! Mai știi! Poate ies mai mulți catolici decit ortodocși sau chiar și mai mulți musulmani ! Poate vom găsi colonii de secui la Caracal și gospodării de sași la Urziceni ! Nu se știe niciodată, nu poți fi niciodată sigur pe calitatea numărătorii ! Surprizele se țin doar lanț in societatea românească de doi ani încoace și tocmai de aceea trebuie să fim mereu in gardă ! Dar, lăsind gluma la o parte, organizarea unui recensămînt de asemenea care presupune eforturi, proporții cheltuială, multă bătaie de cap, doar cu o lună de zile înaintea alegerilor locale, eveniment politic ce prin premiera sa ca și prin consecințele pe care le va avea, va fi chiar mai important decit viitoarele alegeri generale, reprezintă un fond o suprasolicitare a țării. La urma urmei, să nu uităm un lucru : dacă punem la socoteală (Continuare în pag. a IV-a) PILULĂ CONTRA ZIDURILOR Dacă tot am intrat in ritm, sugerăm Guvernului să declare și zilele de Bobotează și Sfintu’ Ion zile nelucrătoare. I