Tineretul Liber, martie 1992 (Anul 4, nr. 606-626)

1992-03-03 / nr. 606

Poliția, între a prinde hoți și a plimba copii de mină In ziua de 26.02, un ofițer de poliție din secția 15 a găsit în Piața Sudului un copil handi­capat, cu probleme psihice vi­zibile, care acosta cetățenii ce­­rîndu-le bani. L-a adus la sec­ție unde, la acea oră, luau masa gratuit alți 21 de copii­­ ai străzii ce urmau să fie în­credințați părinților, rudelor sau Centrului de primire mi­nori. Polițiștii fac apel după apel telefonic pe la casele ră­tăciților, se adresează Centru­lui de minori pentru cazurile speciale. Copilul handicapat care nu știe decit că îl cheamă Mari­­nică-Judi­mănîncă cu dispera­re tot ce i se dă, se scarpină tot timpul din cauza păduchi­lor și pure îngrozitor. Nereu­șind să afle de la el adresa și numele părinților, copilul, al cărui diagnostic de oligofren i l-ar fi pus și un nespecialist, este dus de polițist la spitalul „Gh. Marinescu“. Era în noap­tea de 26.02­02, iar la camera de gardă a secției de neuro­psi­hiatrie polițistul este refuzat. Nu e de competența (!?) și de datoria (!?) lor să preia un ast­fel de caz. Cu asta se ocupă Autoritatea Tutelară. Așa că, dacă domnul polițist n-a avut de lucru și în loc să se facă că nu-l vede l-a dus la secție, să se descurce ! A doua zi, 27.02. un ofițer de Judiciar se prezintă cu Mari­­nică și cu o adresă oficială la Autoritatea­ Tutelară. Aici ce credeți că află ? Că soarta unui SIMONA IONESCU (Continuare în pag. a II-a) Primarul Galațiului în impas Ciștigătorul postului de primar al municipiului Galați, dl. Eugen Durbacă,­­ Pe punctul de a fi suspendat din funcție, relatează cercuri locale bine informate. Această suspendare ar fi deocamdată temporară, dl. Durbacă fiind implicat, po­trivit acelorași surse. intr-un proces penal. Fost director al I.U.G. Galați pină in 22 decembrie 1989 cind a fost alungat de muncitori, dl. Eugen Durbacă a can­didat la postul de primar al municipiului din partea Uniunii Sl­ingii Democratice (PSM), obținând in cel de-al doilea tur de scrutin un avans confortabil față de contracandidatul său din partea Convenției Democratice — aproape 23 de mii de voturi. (A.M. PRESS). ANUL IV - NR. 606 MARȚI, 3 MARTIE 1992 Un prim pas, dar drumul e lung... AUREL PERVA încep să mă îndoiesc de axioma, pînă mai ieri valabilă, că am fi țara cu cea mai mare cheltuială de energie poli­tică pe cap de locuitor. După doi ani de mizerie postrevo­luționară, de manipulări făcute cu un exemplar profesio­nalism de lovituri sub centură și radere nemiloasă a adver­sarului prin cultivarea celor mai aberante calomnii, nați­unea noastră atît de greu încercată pare a se îndrepta, în­­cet-încet, spre o stare de normalitate. O probează și modul in care s-au desfășurat recentele alegeri locale. Departe da a fi rămas acel „stupid people" atît de plastic evocat într-o vreme de dl. Brucan, românii au învățat, pe propria lor piele, extrem de multe lucruri folositoare în acești doi ani ce aproape au și trecut de la celebra Duminică a Orbului. Paralel cu o acceptare tot mai largă a schimbării, a necesi­tății de a scăpa de inerțiile și reflexele unui trecut împo­vărător, de lașități și de reziduurile îndoctrinării, electora­tul românesc a devenit, in egală măsură, mai tolera­nt și mai selectiv. Dacă dorința de schimbare a fost clar demonstrată de însuși rezultatul alegerilor, toleranța și gradul sporit de înțelegere a pluralismului de platforme și opinii și-au aflat și ele acoperirea in climatul nesperat de calm in care oa­menii au traversat campania electorală și în care s-au pre­zentat la urne. Cu minore excepții, violențele fizice au ab­sentat de la marea confruntare a „localelor" și, cel puțin in primul tur de scrutin, violențele de limbaj și loviturile sub centură ale forțelor politice angajate in competiție au fost și ele îmbucurător de palide. Apele s-au mai învolburat în cel de-al doilea tur, cind Frontul a avut brusc revelația în­­frîngerii și cind s-a încercat refacerea terenului­ pierdut de un libret deja verificat cu succes la precedentele alegeri, însă, nici maratonul prin țară al liderului național, nici pu­blicitatea mai mult sau mai puțin costisitoare făcută prin fe­luritele canale ale mass-mediei autohtone, nici revenirea „Azi-ului, peste limitele admise de Legea electorală, la sti­lul suburban de acum doi ani, nici fluturași­ împrăștiați în chiar ziua alegerilor și nici acea organizație fantomă trimisă ilegal să „observe" scrutinul nu au reușit să ajute cu ceva un partid pentru care cel mai puternic adversar devenise chiar „performanța" guvernării, un partid pe deasupra tot mai scindat și, prin aceasta, mai vulnerabil. Frontul a trebuit pină la turmă să se încline in fata evidentei și, s-o recuno­aș­­tem, a făcut-o cu destulă demnitate. Chiar dacă în mod sus­pect F.S.N.-ul s-a grăbit să-și numească fostul primar în funcția de prefect al Capitalei, strîngerea de­ mînă bărbă­tească și cuvintele de bun simț rostite de cei doi principali competitori, domnii Crin Halaicu și Cazimir Ionescu, pot fi (Continuare In pag. a Ill-a) Petre Roman îl apără pe Toader Stețca? Acuzat că l-a apărat și conti­nuă să-l apere pe Toader Steț­­ca, al cărui avocat a fost in primele procese, secretarul de stat liberal Mircea Vaida a re­plicat : Ei bine, aflați că eu l-am apărat pe Toader Stețca la insistenta șefului partidului meu, Radu Câmpeanu, care la rîndu-i a dat curs rugăminți­lor lui Petre Roman. Deci șeful partidului dumneavoastră — a adăugat enervat dl. Vaida — mi-a cernut să-l apăr pe Stețca. Aceste replici au fost rostite în cadrul fulminantei întîlniri din Dealul Mitropoliei (vineri, 28 februarie) intre o delegație fe­­senistă din Săpința, condusă de liderul F.S.N. local și o comi­sie parlamentară ce a cuprins reprezentanții în Parlament ai maramureșenilor, precum și pe cei doi secretari de stat Mircea Teodor Vaida și Doru Viorel Ursu. Cu acest prilej, feseniștii săpînțeni și un reprezentant F.S.N. al Maramureșului in Parlament au cerut eliminarea din funcția de primar a lui Toa­der Stețca și demisia liberalilor din Guvern. (A.M. PRESS). 6 PAGINI - 10 LEI Ieri, in jurul orei 15,00. In Piața Revoluției, citeva sute de oameni au comemorat ziua In care Liviu Cornel Babeș și-a pus foc pe putin da schi de la Brașov, in semn de protest față de atroci­­tățile regimului comunist. Cu această ocazie a fost evocat evenimentul iar cei prezenți au cerut anchetarea cazului de către Procuratură si comunicarea rezultatelor. In fața troi­ei, preotul Mehedințiu a efectuat un serviciu­ religios. (IRINA PROSAN, DUMITRU MANOLACHE). „Armata nu este o sperietoare" Interviu cu ministrul apărării naționale, dl. general-locotenent NICULAE SPIROIU — Intr-o recentă emisiune a postului de televiziune SOTI, domnul Mircea Druc a făcut referiri la apropiata semnare a unui Tratat economic între te­ritoriile aflate pe cele două maluri ale Prutului, cu sub­linieri în domeniul securității, de sprijinire reciprocă în cazul unor încălcări ale suveranități și integrității teritoriale. Cum puteți comenta aceste afirmații? — Nu am cunoștință despre un asemenea acord. Sigur, nu este de domeniul Ministerului Apărării Naționale, și întîmpla­­rea face că nici nu am luat cu­noștință de această declarație a domnului Druc. Acest aspect se circumscrie raporturilor dintre cele două state. In momentul­ de față, din cite știu, Republica Moldova, în urma întîlnirilor de la Minsk, de la Alma Ata, face parte din acele state inde­pendente care au format cînd­­va Uniunea Sovietică și acum își formează armate proprii. A fost numit și ministrul apărării naționale, în persoana domnu­lui general-locotenent Ion Cos­taș. Ei se preocupă, în mo­mentul de față, să formeze ar­mata, să formeze Ministerul A­­părării Naționale. Este aici un proces care ține de discuții cu Comandamentul de la Moscova, cu comandantul forțelor armate unite ,mareșalul Șapoșnikov, cu locțiitorii acestuia. In funcție de modul cum vor evolua aces­te așezări statale, ca să le nu­mesc așa, probabil că in trata­tele ce se vor încheia între cele două țări, este posibil să se prevadă și activități pe linia ce­lor două armate. — Acum, o întrebare în le­gătură cu Războiul din Golf. A­­cest conflict a dus la niște con­cluzii clare pe linie strategică, a artei operative și a tacticii. Pornind de la aceste concluzii, în ce sens se desfășoară moder­nizarea armatei române? — Desigur că nu putem pune un semn de egalitate între mo­dul cum a evoluat conflictul din Golf, avînd in vedere cantita­tea mare de tehnică sofisticată care a fost folosită acolo ca pe un poligon experimental dacă vreți (a fost reunită tehnică militară din țări care sunt po­sesoare a unor tehnologii de vîrf) și un oarecare conflict mi­litar care ar putea să zicem să aibă loc în zona noastră geo­grafică. Sperăm ca pe baza pro­cesului Conferinței pentru Securitate și Cooperare In Eu­ropa să fie prevenit un aseme­nea conflict. Deci nu se poate evalua procesul modernizării armatei române după modelul a ceea ce s-a întîmplat în Golf. Ar fi foarte costisitor. Deci pro­cesul modernizării armatei ro­mâne, mai ales cind este vorba de dotarea acesteia, trebuie să ARISTOTEL BUNESCU (Continuare In pag. a II-a) PROCESUL COMUNISMULUI „Această masă de tineri curați învinsese frica“ Există în istoria­­ neamului nostru pagini înnoroite de min­ciună. Ani în șir, generații de tineri și-au îndesat în creiere aceste neadevăruri înfășurate în hîrtia poleită a propagandei. A trebuit să treacă o jumătate de secol aproape ca să putem scor­­moni în aceleași pagini, dincolo de noroiul minciunii, pentru a găsi adevărul. Dar acest adevăr s-a dovedit a fi o mare durere, o mare suferință, căci el e plin de singe și morți. Mulți, foarte mulți morți, necunoscuți, uitați, neștiuți de nimeni. Ei sunt și vor rămîne mereu umbre unor icoane șterse de pe pereții a unor sanctuare. De aceea, măr­turisirea lor, acum este mai mult decit o datorie. Fiecare restituire reprezintă o făclie aprinsă ce luminează acele pa­gini impușcate din istoria nea­­mului nostru, căzute în forțată uitare și scrum. Fie ca ele să lumineze în veci­ începem, stimați cititori, din acest număr să întoarcem fi­lele unor dosare ce pot consti­tui tot atîtea capete de acuza­re într-un proces al comunis­mului. Astăzi vă prezentăm un moment însemnat al luptei de rezistență . TIMISOARA 1956 In drumurile mele de repor­­ter, l-am cunoscut pe Aurelian Păuna. I-am ascultat glasul, i-am privit ochii, dar n-am avut curajul să vorbesc despre el, cu cuvintele mele. Viața acestui om nu o pot povesti eu. Rolul ga­zetarului. In acest caz, se re­zumă doar la a o consemna, așa cum i-a fost ea împărtășită. Via­ța lui Aurelian Păuna luminea­ză acele pagini împușcate de is­torie și totodată acuză. Acuză un regim politic și instrumentele lui, acuză o ideologie. Astăzi când vorbim de un proces al comunismului, de toate acestea trebuie să se țină seama. ANUL 1951 „In Timișoara, sediul secu­rității se afla pe bulevardul Loga, vis-a-vis de liceul de bă­ieți. «Diaconovici Loga» unde urmam cursurile ultimei clase. A consemnat DUMITRU MANOLACHE (Continuare In pag. a Ill-a) SjâRSii CAMPIONATELE EUROPENE DE ATLETISM PE TEREN ACOPERIT DE LA GENOVA Atletismul pe locul II • Strălucite succese ale reprezentan­ților noștri • 3 medalii de aur, 4 de ar­gint și 1 de bronz pentru lotul româ­nesc • România pe locul 2, pe națiuni, dupa CSI • Liliana Nastase, Ella Ro­în fața triumfului românesc de la Campionatele Europene de atletism pe teren acoperit, desfășurate în orașul italian Genova, nu putem să excla­măm decit: „BraVa fetelor!“. Pentru Ella Kovács, Liliana Năstase și Margareta Keszeg, cea de-a 22-a ediție a C.E. de sală a fost echivalentă cu ur­carea pe cea mai înaltă treaptă a podiumului european. Iată cum atletismul românesc prin­de noi puteri, deși el se con­fruntă cu destule greutăți. Du­pă acest succes, nutrim îndrep­tățită speranță că și la J.O. da la Barcelona, lotul nostru re­prezentativ își va cîștiga o me­ritată glorie olimpică. Să spu­nem și un bravo antrenorilor, care au știut cum să-și conducă elevii și elevele către o super­bă victorie. România a obținut, deci, locul 2 pe națiuni, cu medalii de aur, 4 de argint și 1­3 de bronz, aflîndu-se actualmen­te în elita atletismului euro­pean. Porțile s-au deschis. Spe­răm că vor urma noi succese internaționale. 1­ Prima medalie pentru e­­chipa României, la C.E. de atle­tism de sală, a fost cîștigată de Marieta Iicu, clasată pe locul al doilea în proba de săritură în lungime, cu rezultatul de 6,74 m. Astfel, talentata noastră sportivă confirmă forma exce­lentă în care se află. 9 Spor­tivul român Bogdan Tudor, tot în proba de săritură in lungi­me a ocupat locul 5, cu o sări­tură de 7,92 m. Proba a fost cîștigată de Bogd­anov din CSI. 9 Ultima­­ zi a Campionatelor Europene a fost marcată de o suită de splendide victorii ale atletelor românce, care au ur­cat de mai multe ori pe po­diumul de premiere, obținând medalii de aur și argint. Pri­ma dintre ele a fost Ella Kovács, învingătoare în cursa de 800 m­, după ce a atacat în ultima turnantă și, cu un finiș extraordinar, a reușit s-o în­vingă pe principalul contracan­didată, Evieeva. » După cîte­­va minute a urmat proba de 3 000 m, în care reprezentanta noastră Margareta Keszeg, în­tr-o extraordinară cursă, a ta­­lonat-o pe una dintre favorite, Tatiana Dorovcik, iar în mul tur de pistă, în stilul unti­său caracteristic, s-a detașat în ciștigătoare, trecînd prima li­nia de sosire în aplauzele spec­tatorilor. S Veterana Doina Melinte a reușit să obțină o medalie de bronz în proba de 1 500 m, după o luptă foarte strînsă în care primele locuri s-au decis pe ultima linia dreaptă . In proba masculină de săritură în înălțime, atletul român Sorin Matei a ocupat lo­cul al doilea, adjudecîndu-și astfel ,medalia de argint, cu săritură de 2,36 m . Cum era­­ de așteptat, tot „de aur" a fost și Liliana Năstase, care la mare luptă a ciștigat proba de pen­tatlon. Pe locul al doilea, deci, medalia de argint, s-a clasat compatrioata­ noastră Petra Văidean . Tot medalie de ar­gint a reușit să obțină atleta româncă Iolanda Oanță, In pro­ba de 200 m plat. BOGDAN COMARONI romanesc, în Europa­ M­IBl­ vács, Margareta Keszeg, sau trei fete de aur • Medalii de argint : Marieta Iicu, Sorin Matei, Petra Vâidean, Iolanda Oanțâ • Medalie de bronz : Doina Me­linte. Dacă mărțișorul este un obicei strict româ­nesc, atunci cum se ex­plică­tatea faptul că majori­femeilor preferă să primească acest simbol sub formă de parfumuri franțuzești? înjunghiatul din Herăstrău Ieri dimineață, cîțiva copii ieșiți la plimbare cu um cîine in par­cul Herăstrău au descoperit cu groază un cadavru. Imediat au fost alertate Poliția și Procuratura, care au ajuns la fața locului în timp record. Alături de ei s-a aflat și echipa noastră de reporteri spe­ciali. Din primele cercetări la fața locului s-a constatat că victima este un bărbat in vîrstă de aproximativ 30—35 de ani, brunet, cu mustață, înalt cam de 1,70—1,75. Nu are nici un fel de act asupra lui, așa că identitatea victimei rămîne, deocamdată, necunoscută. Cauza morții : aproximativ 25 de înțepături de cuțit (sau alt obiect), majoritatea aplicate in zona toracelui. Cele mai multe dintre răni sunt profunde. După prima examinare sumară, medicul legist presupus că moartea a survenit in jurul orelor 6—6,30 dimineața.­­ Pe covorul de frunze moarte sînt urme evidente de tîrîre, care duc la concluzia că trupul neînsuflețit a fost dus de asasin (sau asa­sini) din alee (unde probabil individul a fost atacat) pînă în bos­­cheți. Atît deocamdată. Vom reveni cu amănunte pe parcursul des­fășurării cercetărilor. (I.C. Bălan). Foto M. Sandu. % m : GEPA Electro Center. ■"".v­.­.v.v.fv/rS Calea Dorobanților -111 . Bucureștii Dar cu cianură ați încercat:"? Problemele a­pei minerale sunt departe de a fi asemenea celor ale... apei de ploaie. Valorifi­carea acestei surse de sănătate, a unei bogății cu care natura a hărăzit din belșug România, nu este atît de simplă cum pare. Instalațiile de imbuteliere și condiționare sunt învechite și uzate, buteliile de sticlă depă­șite, greu de manipulat, fragile. Comercianții de azi, obsedați de regula de fier a profitului, au început să evite a se complica cu manevrarea unui produs la care ambalajul este de trei ori mai scump decit conținutul si care de­vine indecent de scump datorită prețului transportului. Este, deci, evident că, in această situație, orice inițiativă parti­culară este salutară, ea sporin­­du-ne șansa de a avea pe masă lichidul gazos și curat care ne readuce îm minte întîm­plărilor­ vacantei și peisaje de ilustrată de Crăciun, imaginea acelor fe­ricite locuri unde poluarea nu a reușit încă să pătrundă. Probabil că o să vă pară ciu­dat să aflați că acest dar al munților noștri, acest simbol al purității naturii poate fi dău­nător sănătății pe care, de fapt, dorim s-o întreținem ! Apare — din nou, pînă cind ? — ideea moralității (ori a lipsei acesteia) indispensabil a actului de producție, cu atît mai mult a alimentelor, realitatea periculoasă că respectul calității continuă să fie o opțiune fa­cultativă. Să derulăm, insă, evenimen­tele, întreprinzătorul.I. Flondor, politehnician, conferențiar doc­tor inginer, solicită, in numele I.M.F. „Șaru Dornei", in decem­brie 1990, acordarea avizului de principiu pentru exploatarea sursei hidrominerale „Izvor Flondor". Avizul este acordat de Regia Autonomă a Apelor Minerale din România CRAMIN­ București care este, conform hotăririi Guvernului nr. 1035, din 1990, gestionarul Întregului fond hidromineral al țării. Pînă aici toate bune și frumoase, in­clusiv numele noii societăți, un nume bine ales, ce generează din start simpatie. Izvorul pentru care RAMIN a acordat doar un simplu aviz de principiu este situat la 1,3 kilometri de limita zăcământului de apă minerală Șaru Dornei, în care activitatea a fost inter­zisă încă din 1985 de către fo­rul tutelar al fostei F.A.M. Va­tra Dornei, actuala „Apemin". CEZAR STRATON (Continuare In pag. a Il-a) 4M PILULĂ CONTRA ZIDURILOR Poate că ar fi bine ca, In aceste prime zile ale lui mar­tie, lucrările parlamentului să se desfășoare la cabana BABELE. In felul acesta, capriciile aleșilor noștri ar avea măcar o justificare... meteorologică. ■01 «rii ■ISC Wi

Next