Tineretul Liber, noiembrie 1992 (Anul 4, nr. 782-807)

1992-11-01 / nr. 782

TINERETUL UBER SIM3ÄTÄ, 31 OCTOMBRIE La zi gMJBaăBuăiL&ră mm După primul obstacol dificil, coaliția Bulgaria a eșuat din Demisia primului guvern ne­­comunist al Bulgariei din pe­rioada postbelică a dovedit fra­gilitatea unor coaliț­i de partide ale căror interese se pot dovedi un timp divergente, mai cu sea­mă în perioada de tranziție spre economia de piață, care este i­­nevitabil însoțită de un cortegiu de nea­junsuri. Formațiunile din Uniunea Forțelor Democratice (16 la număr) care au avut­­ pînă acum sprijinul Mișcării pentru Drepturi și Libertăți (MDL — a minorităț­i turce din această țară) au fost părăsite de acest partid în momentul în care, în Parlament, a fost introdusă o moțiune de neîncredere în cabinetul condus de Filip Dimitrov. Cei care au re­curs la această proce­dură parlamentară au fost Par­tidul Socialist (fost comunist) a­­vîndu-i de această dată ca aliați tocmai pe deputații din MDL, pe care au avut grijă să-i adu­că în propria tabără în urma u­­nor negocieri intense. Mobilul invocat de foștii comuniști a fost că unul dintre consilierii premierului ar fi negociat o tranzacție de vînzare de arme către fosta republică iugoslavă, Macedonia, dar de fapt, ne­mulțumirile Partidului Socialist față de guvern se referă la chestiuni de fond. Este vorba, in primul rînd, de obiecțiile pe care ei le-au adus cu consecven­­ță guvernului pentru ritmul im­pus programului de precum și cu privire la reformă, unele dintre legile adoptate. La rîndul lor, deputații de etnie turcă din MDL s-au arătat nemulțumiți în legătură cu unele prevederi ale legii funciare, care afectează pe susținătorii lor, în marea ma­joritate cultivatori de tutun și de legume. Ei au arătat că din­­ cauza dezamăgirii provocate de actualele condiții pe care le cauționează guvernul, sprijinit de ei, multe zeci de mii de sus­ținători de-ai lor au emigrat în Turcia. Socialiștii au speculat,­­ așadar, această nemulțumire și, folosindu-se de MDL ca arbitru al situației, au obținut demisia guvernului. Ce se va întimpla însă în continuare și care va fi soluția ieș­rii din criză ? Observatorii politici de la Sofia susțin că este foarte probabil ca președintele Jelio Jelev să încredințeze tot fostului premier sarcina formă­rii unui nou cabinet. Pentru a­­ceasta, Filip Dimitrov va trebui­­ să găsească argumentele pentru a da asigurările necesare de­­­­putaților din MDL, care în prin­cipiu nu au exclus ipoteza re­înnoirii sprijinului lor pentru guvern. Dar chiar și după al­cătuirea guvernului, premierul se­ va afla tot pe muchie de cuțit, întrucît termenii relațiilor sale cu președintele, cu sindicatele și chiar­ cu biserica nu sunt dintre cei mai buni. Declanșarea crizei de guvern în prag de iarnă neliniștit clasa politică bulgară, a datorită dificultăților previzibi­le pe plan economic (și mai ales energetic) din următoarele luni, dar și din cauză că dorește să evite, acum, organizarea de noi alegeri. Pe de altă parte, fra­gilitatea coalițiilor din actualul spectru politic bulgar face puțin probabile încheierea la timp a mandatului actualului Parlament și deci șansele unei stabilități politice pe termen lung, cîștigării pariului reformei Data ar putea fi astfel amînată. ȘTEFAN NICOLAE Iugoslavia poate deveni un nou Liban LONDRA. Reprezentantul Comunității Europene în criza in criza iugoslavă, lordul­­ O­­wen, apreciază că Bosnia și Herțegovina ar putea deveni un nou Liban, în cazul în care părțile", aflate din­­ conflict nu reușesc să ajungă la un acord­asupra proiectului noii consti­tuții — transmite agenția Reu­ter. într-un interviu acordat pos­tului BBC, Owen a declarat că în cazul în care planul" ONU privind noul stat bosniac nu va fi acceptat și de sîrbi,și­ de croați, consecințele acestui fapt ar putea dura secole. Consecvență politică la Sofia . Membrii Uniunii Forțelor Democratice din Bulgaria l-au „pictat" pe Jeliv Jelev în așteptarea căderii primului mi­nistru Dimitrov, uitînd că tot ei l-au propulsat spre funcția supremă. Să fi aflat abia acum că în președintele Jelev stătea la pîndă un profesor de socialism, un pirat, un barat, un ? !... Încep ind de duminică imigranții români vor fi returnați BERLIN.­­ In virtutea acor­dului încheiat cu România la sfîrșitul lunii septembrie, Ger­­mania va începe duminică re­patrierea imigranților români clandestini, în majoritate ți­gani, în­ ciuda protestelor co­munității mondiale a țiganilor. Acțiunea va cuprinde intre 50 000 și 140 00­0 d­e persoane, dintre care unele fără acte de identitate, intrate ilegal în a­fară sau a­­ căror cerere de azil fost respinsă, relatează France Presse, potrivit unor surse informate. Cei repatriați vor fi îmbarcați în avioane, renunțîndu-se la varianta rutieră sau feroviară d­e­ unde unii ar fi putut să fugă, a precizat purtătorul de cuvînt al poliției de frontieră, Peter Fuch. El a menționat că ulterior vor fi închiriate și alte avioane (sindicatul piloților germani s-a opus însă, catego­ric la îmbarcarea pasagerilor cu forța). Germania va finanța retur­­narea, promițînd, de asemenea, să aloce statului român 30 de milioane de mărci (20 mi­lioane de dolari), în vederea „reintegrării“ celor fugiți. din Germania După cum transmite AP, a­­sociația de apărare a drepturi­­lor omului ca „Amnesty Inter­national“ sau „Helsinki Watch“ au criticat violent această practică menită, în opinia lor, să debaraseze Germania de toți țiganii (Bonnul pregătește un acord similar cu Ceho-Slova­­cia). Rusia. Reducere MOSCOVA. Primul ministru rus Egor Gaidar, a informat că preconizează o reducere, în 1993, a forțelor armatei ale Rusiei cu cel puțin 100 000 de persoane, în contextul restric­țiilor bugetare. Gaidar a făcut această declarație în cadrul­­­ a forțelor armate noi reuniuni guvernamentale consacrate examinării proiec­tului bugetului pe anul viitor. La rîndul său, ministrul fi­nanțelor, Vasili Bartciuk, a in­format că deficitul bugetar pe 1993 trebuie să reprezinte 6 la sută din produsul național brut. (Urmare din., pag. 1) joacă tonto rolul prin capitale care se credeau definitiv­­­ sal­vate de­­ trecut............ ............ La Moscova,, Elțin își­ joacă ultimele cărți. Schizofrenia­ poli­­­tică a atins. .O asemenea,­­ culme vicit -președintele este hăituit­ă de armata personală a șefului­­ parlamentului, iar pe­­ căile­­ fe­rate comuniștii organizează mi­tinguri itinerante exact ca pe vremea războiului civil, în fosta Iugoslavie, sub perdeaua de fum a conflictului din Bos­­nia-Herțegovina, dușmăniile se destabilizează, vechii aliați se hăituie reciproc, croații „șterg de pe hartă“ localități musul­mane, iar Miloșevici își întă­rește garniturile puterii mon­­tînd referendumuri-robot. în Bulgaria partidul etnicilor turci face scandal iar strigă machia­tă îl uzează meticulos și profe­sional pe Jelev, în Polonia și Ceho-Slovacia, Walesa și Havel trăiesc, unul încă la putere, celălalt ca simplu cetățean, dezamăgirea amară a unei tran­ziții în care idealurile, libertății din 1989 sînt administrate socialiștii,... recuperați din de o­­perele vechii puteri. Utilizînd o masă suculentă de intrigi și apercuturi sofisticate comuniștii incurabili de odi­nioară se infiltrează în centrele de comandă fie violent, fie prin menuet parlamentar, în Tadji­kistan încearcă în stil sard, în Lituania prin vot ghem­­­de­mocratic, în Slovacia prin ru­perea geografiei, în Rusia, cum am văzut, prin șantaj spectacu­los orchestrat. In România lucrurile nu sînt mai simple și nici mai promiță­­toare. Dimpotrivă, Lăsînd la o parte indolența euforică a gu­vernanților care se auto­droghează considerînd că re­pară economia, situația­ a deve­nit cit se poate de limpede pentru­­­ omul de pe­­­­ stradă, catastrofală. Cu o Industrie mă­reață dar profund­­ bolnavă,­cu o agricultură dinamitată politic de aplicarea vicleană­ a­ legii­ fondului funciar, cu o societate obosită și tasată sub trei ani de cutremure psihologice de toate felurile, România se sufocă văzînd cu ochii. Năvăli­rea stîngii la putere sub somnolenți ai observatorilor ochii și în circumstanțele unei opera­țiuni electorale haotice și mlăș­tinoase s-a produs după toate regulile artei. Opoziția s-a tre­zit,­ după un entuziasm infantil impardonabil, reținută la margi­nea vieții politice. Ea a progre­sat desigur, față de 1990, dar nu în măsura categorică pe care a sperat-o. Inutil să mai calculăm efectele acestui eșec de fond și nu de formă, în orice caz învingătorul nu poate fi învinuit pentru victoriile sale. El cîștigă, cu orice preț, prin orice mijloace, pe un ter­men cit se poate de lung. Vic­toria stîngii în România a fost sprijinită de o gloată de fac­tori obiectivi și subiectivi, pîrghia cea mai importantă iar a succesului a constituit-o opozi­ția însăși. Ea s-a lăsat mane­vrată, adormită, dezbinată, flatată mărunt cînd a fost cazul și pocnită în bărbie cînd restul mijloacelor lipseau. Radicaliza­rea abruptă a UDMR consti­tuie ultima lovitură (în ordine cronologică) administrată de profesioniștii aflată în plin puterii opoziției tangaj. Delirul autonomist cimentat în decla­­rațiile oficiale ale UDMR nu re­prezintă altceva decât un factor de dramatică bruiere a­­ CDR. Fisurată de nuanțările PAC- ului indispus să tragă la o căruță de bolovani și, acum, plasată între corzi de aplombul excesiv al etnicilor maghiari, opoziția a mai înregistrat și performanța ca la negocierile pentru conducerea parlamen­tului să ... plaseze o unanimi­tate fedesenistă. Cu un preșe­dinte din care a derivat FDSN ,cu un președinte de Cameră rezultat din conducerea FDSN, cu un președinte de Senat lider al FDSN și cu un guvern mo­­nocolor FDSN ne aflăm la capă­tul unui drum care seamănă izbitor cu începutul său , Ro­mânia s-a monocolorizat politic tot tăifășuind despre pluripar­­titismul debordant... Pentru că lupta între persoa­ne și grupulețe a devenit mono­tonă, dincolo de faptul că este grav păgubitoare ne rămîne să mai sperăm că doctrinele, care au stat la coadă în această pe­rioadă de vedetism al caceal­malelor vor reintra în scenă. Una dintre cele mai promiță­toare și în concordanță cu mersul real al lumii este, in­dubitabil, doctrina liberală. Ca un făcut exact în acest punct s-au declanșat și mini-războa­­iele politice. Fracționarea galo­pantă a PNL și carnavalul cen­­trifugal al unor ramuri, și sub­­ramuri comasate sub drapele adesea exotice a fost u­n sem­nal, pe care puțini l-au înțeles la timp, că strigă, se vede pe­riclitată tocmai de platforma liberală. In perimetrul PNL s-au depus bombe și bombițe, scaune și saci cu nisip care au alterat mecanismul partidului pînă a­­proape de epuizarea sa. Dom­nul Radu Câmpeanu a devenit, cu un fast propagandistic ne­disimulat, un bau-bau investit cu toate relele pămîntului. Pri­vind retrospectiv, ieșirea din CDR din cauza potențialului disconfort prezentat de o osmo­ză imprudentă cu UDMR se do­vedește o repliere care azi ar vota plutoane pentru im­pozante ale CDR-ului. Azi s-a deschis „delegația permanentă“ a PNL. Fără în­doială că dezbaterile vor fi crîncene, reproșprile punctele de vedere strict teribile, con­tradictorii. Furtuna de afară se află în relație de determinare cu cea din interiorul partidu­lui. Dar dincolo de încărcătura nervoasă a momentului și de balcanica înverșunare a duelu­lui dintre orgolii, ceea ce ră­mîne stabil și valoros este doc­trina liberală. O doctrină pe care o pot promova, fără riscuri toxice, liberali răsfirați către toate azimuturile. Dincolo de mini-partidele liberale din in­teriorul său de pe CDR, există liberali în parapetul FSN, liberali în PAC, liberali în PDAR, liberali în Partidul Re­­publican și așa mai departe, în contextul marasmului intern care se relevă de­ la o săptă­­mînă la alta fie și în al ceas. O Convenție Liberală 12-lea ar putea reprezenta o contrapon­dere nu de ordin tactic, ci stra­tegic față de actualul curent de stingă pătruns pe ușa din dos dar cu o glorioasă impetuozi­tate spre toate piscurile puterii românești. Cînd domnul Radu Câmpea­nu a propus drept candidat la președinție pe Regele Mihai stiigă nu a reacționat vivace, în schimb opoziția a fost cutre­murată de un frison semnifi­cativ după care au urmat sem­­nele negative deschise sau o reticență de-a dreptul moho­­rîtă. Pariul era prea mare pen­tru calibrul jucătorilor. Ce a urmat și cum a urmat știm. Oricît de atacat și indiferent de somptuozitatea dizolvată a ar­gumentelor, domnul Radu Câm­peanu s-a dovedit eliminabil din realitatea disputei politice. El a devenit un personaj „ma­lefic“ dar plauzibil antipatic și performant în prefigurarea unor procese politice de o rară elasticitate. Aidoma răsăritului înconjură­tor, România, care se crede enclavă a soluțiilor originale la o probleme insolubile, riscă să se afunde într-o dramatică degrin­goladă dacă mințile limpezi vor fi obturate de diletantismul bă­­­tăios pus în slujba unor inte­­rese de grup. într-o geografie politică a haosului bine organi­zat singura variantă reparato­rie este forța unei doctrine. Siberiada... dezamăgirilor S­e BASARABIA: intre unioniști si lit­ele Experiența amară a românilor de dincolo de Prut capătă­­ proporții îngrijorătoare. După încleștarea absurdă de Nistru după aranjamentul de la Moscova dintre Elțin pe­­ Snegur, prin care se ignora pacificarea Transnistriei într-un­­ cadru cvadripartit, se pregătește­­ acum intrarea „cu drep­­­­turi depline“ în Comunitatea Statelor Independente, cu se­­­­diul la Moscova. Pentru a reuși această jalnică strategie, , este necesară înlăturarea tuturor unioni­știlor din parlament,­­ singurul bastion în care controlul rusofonilor nu este total.­­ Cu toate că nici Leonid Kravciuk nu intenționează să intre în CSI, Mircea Snegur o face, considerînd că­ unirea cu­­ România îi pune în primejdie funcția de păstor. Chiar dacă­­, omul ar avea și alte intenții,­ cei din anturaj și din guvern­­ nu-i tolerează apropierea de România. Recenta vizită inopi­­­­nată a liderului ucrainean la Chișinău s-ar explica numai­­ prin încercarea Ucrainei de a face din Moldova un aliat. * Simțindu-se curtat, Snegur­ va cocheta între Kiev și Bucu­­­­rești păstrîndu-și loc de „săru’-mîna“ «pentru uncheșul de­­ la Kremlin. De aceea, el agreează din nou întîlnirile celor­­ patru miniștri de externe pentru Transnistria, că așa vrea­­ Leonea Kravciuk.­­ Nivelul de trai al populației din Basarabia este în scade­­re, încercînd s-o ia înaintea istoriei, parlamentarii oportu­­n­­­niști caută țapul ispășitor. El a lansat un­­ apel „către ale­­r­gători“, publicat de „Sfatul țării“ de la Chișinău, susținînd­­ că vinovați pentru situația actuală sînt „moștenirea lăsată­­ de sistemul totalitar comunist și guvernele­ Druc și Murav­­i­schi“. Să le analizăm Pe rînd. • Mai întîi, chiar deputații­­ fac parte din aceeași moștenire nefericită. PARLAMENTUL­­ DE LA CHIȘINĂU CONȚINE 61 DE PREȘEDINȚI DE­­ COLHOZURI SAU SOVHOZURI, 25 FOȘTI PRIM-SECRE­­TARI AI PARTIDULUI COMUNIST SOVIETIC, IAR 22 AU­­ HALADUIT CA PRIMARI. Cum să se desprindă ei de pa­­­­tria sovietică ? Dacă Mircea Druc a fost nonconformist, nu­­ același lucru se poate afirma despre Valeriu Muravschi.­­ Andrei Sangheli și Mircea Snegur nu mai au nevoie de procură pentru moștenire : în 1989, ei erau încă secretari­­ ai Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldo­­­­va. Cine i-a împiedicat să se manifeste în timpul guvernu­­­­lui Druc și Muravschi, cînd aveau funcții mari ? (vice-­­ prim-ministru, respectiv președinte). ? Nici un om rațional nu respinge ideea colaborării econo­­mice directe cu statele nou formate pe teritoriul imperiu­­­­l­­ui roșu, dar fără­­ organisme centrale parazitare, care pot degenera într-o nouă dictatură, datorită atamanilor nostal­­­­o­gici. Dacă există relații bilaterale, pe criterii de piață li­­­­beră, cui îi mai trebuie CSI ? * Unirea cu România este un pericol real pentru fotoliile­­ acestor deputați, dar primejdia trebuie servită oamenilor­­ de rînd. „Cînd omul va muri de foame — se spune în ace­­­­lași apel — vă rămîne singur în fața tuturor intemperiilor­­ provocate de „pințișori" unioniștii își vor atinge scopul — * Unirea. Să ne lămurim : dacă omul a murit de foame din cauza unirii, «um poate să mai rămînă singur „în fața in­­­ ^ temperiilor“? Ei sînt îngrijorați,, pentru soarta de mai de­­parte a țării“. Este adevărat că, avînd o gri­lire redundan­­­­­­ță, acești „reprezentanți“ ai poporului de dincolo de Prut își redactează comunicatele în rusă și apoi le traduc în ro­­­­mânește pentru oameni. Săraca „limba noastră cea romă­­i­nă" ! Venerabilul Alexandru Moșanu, președintele parla­­­­mentului de la Chișinău, și un bun român, este un alt «ui­­ pentru oportuniști, înlăturarea sa însă ar putea a­vea­ con­­­­secințe grave printre frații noștri.­­ S-ar putea ca dificultățile curente din Basarabia să de­­­­termine o relansare a curentului unionist; într-un aseme­­­­nea context, parlamentul de la Chișinău se va dovedi depă­­­­șit de istorie. Unioniștii, care s-au disipat sub influența­­ partidomaniei din România, trebuie să refacă rîndurile. ’ Altfel, la București este liniște pentru că „soarta de mai­­ departe“ este pe mîini sigure... , VIOREL PATRICHI si \ s Retragerea trupelor ruse din țările baltice a fost sistată MOSCOVA. Președintele Bo­ris Elțin a semnat ordinul de sistare a retragerii trupelor ru­se din statele baltice. »în docu­ment se arată că procesul de retragere va fi reluat doar du­pă semnarea acordurilor Rusiei cu aceste state care vor tre­bui să reglementeze graficul retragerii și să prevadă măsuri de protecție socială a militari­lor și membrilor familiilor lor. Potrivit agenției Star-Tass, a­­ceastă hotârire a președintelui a fost determinată de"„îngrijo­rarea în legătură cu încălca­rea drepturilor populației ru­­sofone din statele menționate“. Președintele Elțin a însărci­nat, totodată, guvernul să în­cheie cu statele baltice, intr-un termen de trei zile, acorduri provizorii care să prevadă ga­ranții sociale pentru militarii ruși aflați pe teritoriul lor și a condiționat realizarea acor­durilor economice cu aceste state în funcție de soluționa­rea problemei de mai sus. Tot­odată, ministerul rus de exter­ne a fost însărcinat să elabo­reze un proiect de mesaj al președintelui la ONU în care acesta cere comunității Inter­naționale să analizeze proble­ma respectării drepturilor co­műlül în țările baltice. Supa săracului lui Moscova încă se mai poate oferi, dar cazanul trebuie să crească... Sporește-o, Doamne ! AIn exclusivitate — Domnule primar general aș vrea să vă previn că este vorba de un interviu pe teme politice. Pornesc de la premisa că ne a­­flăm într-o democrație care pre­tinde separația puterilor în stat. Deci, care este puterea dv. potențială, dar ,mai ales, cea reală ? — Da este, intr-adevăr, o în­trebare. Puterea primarului ge­neral provine din Legea 69/1991 și alte legi care fac referire la Primăria Municipiului Bu­cu­­rești. Eu am competente admi­nistrative destul de largi și, îm­preună cu Consiliul Municipal, reglementez o serie de activi­tăți: în principiu, eu propun, iar consiliul dispune, dar e­­xistă situații cînd am compe­tența să dispun direct. în situații consiliul , hotărăște alte și eu execut. Deci, vedeți, un echilibru al puterilor, există că pot da multe exemple din dome­niul administrativ. Dar ceea ce mă străduiesc eu este să nu se producă abuzuri. Tentația este iminentă. Nu mă refer lor la fraude grosolane ci la ped­area strictă a legii, la neres­­tervenții și la decizii care nu­le eludează. Or, aici, eu vreau să stabilesc o cutumă — obligația de a ne încadra strict în limi­tele legii. Aceasta este cea mai mare putere a mea. — în activitatea dv. de pînă acum, cu ce instituții colaborați și cu care au colaborați și de ce ? — Colaborăm cu absolut toate instituțiile statului. puncte de Intersectare nn Avem care competențele se împart. De pildă cu Guvernul, care ne acordă bugetul. Sunt o serie de Interese. Logic, fiecare minister , dorește un buget cît mai mare și Primăria la fel. Normal că a­­par discuții, dar pînă acum au fost principiale, fiecare a venit cu argumentele lui. Totuși, noi am r­eușit să convingem, obți­­nînd o majorare substanțială de la 14 la 38 miliarde lei fonduri acordate. Să vă dau un exemplu — primul ministru trăiește și el în București, credeți că nu vede ce se întîmplă aici ? Desigur, el privește la nivel global, dar rămîne Capitalei, sensibil la problemele Chiar și ministerele bugetare ne înțeleg. Am apelat și la Președinție și am găsit în­țelegere. De asemenea, colabo­ram cu Justiția pentru regle­mentarea acțiunilor unor socie­tăți comerciale, protejind inte­resul public cu Poliția fiind interesați în menținerea or­dinii, ne preocupă valul infracțional și capacitatea poliției de a-i frîna. Ne înțele­gem cu Prefectura, fără a fi subordonați și­ dar ea partici­­pînd la acțiuni complementare. Este o colaborare subtilă și utilă. Nu prea am avut legături cu Parlamentul, deoarece eu nu am inițiativă parlamentară. Cred că este o greșeală pentru că instituția pe care o reprezint este o­ componentă a statului român. • — Știu că un deputat a pro­­pus ca primarul general să aibă rang de ministru, deci să intre automat în Guvern. Ce părere aveți despre această inițiativă ? — Mi se pare necesar ca șeful administrației locale a unei metropole de importanță națională să poată bloca sau promova acțiuni ale Guvernu­lui. E o metodă utilizată în multe țări, acolo unde­ capita­lele sunt foarte importante. De exemplu, guvernatorul general al orașului Tokyo are rang de ministru fără portofoliu, nu are drept de vot dar participă ședințele consiliului de miniș­ta­tri. La fel se întîmplă la Seul. Nu se întîmplă însă la Can­berra, chiar Washington, capi­tale, doar­ de importanță admi­nistrativă. La noi, intrarea pri­marului general în Guvern l-ar scuti pe acesta de anumite ini­țiative care ulterior ar fi amen­date sau chiar infirmate. — D-Ie Crin Halaicu sînteți un liberal lansat de Convenție. După desprinderea PNL și eșecul din alegerile generale, credeți că veți fi sprijini de opoziție ? Sau veți fi ajutat de majoritatea de stingă ? Sau veți cădea într-o izolare periculoasă? — Părerea mea este că inte­resul de a fi sprijinit este mult mare decât interesul de a fi boicotat. Dacă eu aș constata un boicot general, mi-aș da de­misia și aș explica de ce. Nu mă cramponez de funcție. A­­ceasta este arma mea . Am demonstrat că, cel puțin în București, există un echili­bru între stângă și dreapta. Or, dacă eu îmi dau demisia cine urmează ? Orice calcul e riscant? Eu cred că pluralismul înseam­nă acțiunea directă a diverse­lor partide în guvernarea a­­cestei țări. Ei bine, eu sunt li­beral, dar pot colabora cu ori­cine atîta timp cît constat că dorește binele acestei ță­ri, a­­cestui oraș, chiar dacă nu gîn­­dește ca mine. Se poate găsi oricînd o cale de mijloc, înainte de alegeri am fost convins de cîteva adevăruri : că nu-mi va fi ușor, că voi fi o­­ persoană controversată — unii spun că nu fac nimic, alții spun că n-am cum să­ fac — iar rezultatele nu se pot vedea imediat. Și mai există un aspect : faptul­ că în consiliul local nu există o forță omogenă, ci­­ mai multe colora­turi cu ideile lor, dar­­ care trebuie să ajungă la un consens, pentru rezolvarea unei probleme. Am remarcat însă, cu plăcere că există o dorință generală — evident cu mici excepții — de a urni treaba din rent de convingerile loc­ indice­politice. Este mai mult decit mă așteptam. — Nu știu în ce măsură mai participați la viața de partid. Nu ați luat niciodată poziție față de activitatea lider­­­ui său și a frămîntărilor din PNL. Răspunsul dv. ar putea explica și eșecul acestui partid la ale­gerile generale. — Poziție am luat­ în interio­­rul partidului dar nu am fost întrebat de presă. Sînteți pri­­mul care o faceți. în principiu, părerea mea este următoarea : conducerea PNL a adoptat de­cizii strategice bune, dar tac­tica de aplicare a lor a fost mo­destă. S-a mers pe ideea că este suficient să spui o dată ca oamenii să înțeleagă. Nu este suficient o dată și nu e sufi­cient să spună o singură voce. Astfel, decizii verificate au eșuat pentru că nu au fost în­țelese și prost receptate. Am insistat asupra acestor aspecte. Desigur, în PNL se află perso­nalități și orgolii. Dar ca un partid să funcționeze trebuie: disciplină și autoritate. E nece­sar ca o voce să acopere alte zece voci, evident cu argumen­te. S-a recunoscut că este ne­voie de lideri tineri și reputați. Conducerea actuală își va re­zerva rolul de consilieri. Sunt convins că vor apărea oameni noi, al căror prestigiu va fi o argumentație a schimbării. — O altă problemă, după părerea mea tot politică. Deși nu aveți inițiativă legislativă, nu ați fi totuși cel mai de a iniția un proiect al avizat Legii caselor naționalizate pentru a stinge conflictul dintre foștii proprietari și chiriași ? —­ Să particip la această acțiu­ne da, dar să inițiez un proiect, nu­ în concepția mea sînt două variante posibile, ambele apli­cabile. O variantă ar fi, chiriaș­i rămîn în c­ele naționalizate, iar proprietarii sînt despăgubiți cu teren și bani pentru a-și con­strui alte case. Cumpărînd case­le, chiriașii vor forma acel fond care va fi repartizat foștilor proprietari, o altă soluție ar fi­ chiariști să primească credi­te pentru a-și construi case să le elibereze pe cele naționa­­i lizate într-un termen de 3—5 ani. Chiriile din această perioa­dă ar putea constitui fondurile de credit. Dar ambele variante, prezintă și vicii: în prima, chi­­rașii vor intra in conflict pentru părțile comune și, în a două, se cunoaște situația deplorabilă fondului de locuințe și investi­­­țiile pe care vor trebui să le facă, foștii proprietari. Uneori demo­larea e mai avantajoasă. De aceea eu nu pot iniția un aseme­nea proiect pentru că este ne­voie de fonduri, de garanții, de intervenția Ministerului Finan­­țelor. Apoi, va fi nevoie de te­renuri, de extinderea spațiului intravilan, de exproprieri. A­­cestea se pot face la nivel cen­tral printr-un proiect bine gîn­­dit al Guvernului lansat Parla­­­mentului. — Care dintre promisiunile dv. făcute alegătorilor credeți că­ e imposibil de îndeplinit ? —. Să ne înțelegem, eu nu am făcut promisiuni ci am semna­­lat priorități. Nu există nici un­ capitol care nu poate fi înde­­plinit, dar sunt, desigur, proble­me mai greu de rezolvat care se finalizează in timp. De pildă, infrastructura. E nevoie de­ ani buni pentru terminarea străzilor, axelor de ieșire auto­din oraș, centurilor etc. Prioritatea numărul unu sînt banii. Este ceea ce­ ne preocupă in primul rînd, pentru ca realizările să fie palpabile. Și, cred, cîteva au în­­ceput să ee vadă. — Ați vizitat mai multe capi­tale și v-ați putut forma o ima­­gine a organizării lor. Care cre­deți că sunt deosebirile esențiale de sistem ? Mai precis, ce ne lipsește nouă ? — Ne lipsește Un sistem orga­nizatoric în care aleșii politici să poată impune strategia lor unui corp administrativ compe­tent. Deci, funcționari bine pre­gătiți, pereni, care să respecte opțiunile­ de strategie ale rorității, cetățenilor. • Firește da­că și noi vom­ începe o asem­enea reorganizare, care a funcționat înainte de război. Deocamdată, noi sîntem considerați funcțio­nari și nici nu avem rutina pen­tru aplicarea unor hotăriri. Dar, repet, situația se va schimba și la noi. Va fi altceva. — V-ați întors de curînd din Grecia, cu ce rezultate ? — Am fost invitat de primarul Atenei,­ care a avut inițiativa unei scrisori către C.E.E. pentru ca Bucureștiul­ să devină oraș comunitar. Sîntem siguri,că vom avea și sprijinul primarului Pa­­­risului. Aceasta ne va permite­­ accesul la o,s­erie, de­­ programe ale G.E.E.^ și linii de finanțare. Mai­ sunt și­ alte avantaje, Româ­nia — la început prin capitala sa — se va infiltra astfel în struc­turile: C.E.E., ceea­ ce dorim să se Întâmple cît mai devreme. — Să sperăm și vă mulțumesc. IULIAN COSTANDACHE Crin Halaicu: „Interesul de a fi sprijinit este mult mai mare decit interesul de a fi boicotat. Aceasta este arma mea" Au fost găsite originalele protocolului Molotov - Ribbentrop La Moscova o nouă taină dominației sovietice a fost dez­a­văluită: în arhivele PCUS fost găsită versiunea originală a a protocolului secret la Actul Molotov — Ribbentrop. La tele­viziunea , Ostankinov, Dimitri Volkogonov, consilier în pro­­blemele apărării al președinte­lui Elțin a anunțat că între cele două documente păstrate in așa-zisa „mapă specială“ CC al PCUS cu mențiunea „strict a secret“ semnate de Molotov și Schulenburg (ambasadorul Ger­maniei în URSS) se află încă cinci documente care au fost semnate împreună cu Tratatul de prietenie dintre Uniunea Sovietică și Germania fas­cistă, în anii puterii sovietice. Pentru, prima dată s-a vorbit despre protocolul secret la Pactul Molotov — Ribbentrop, care a constituit baza juridică a trecerii sub jurisdicția URSS a Estoniei, Lituaniei și Letoniei, in mai 1989 la primul Congres al deputaților poporului. La vremea aceea, Mihail Gorba­­ciov a­ ordonat alcătuirea unei comisii a congresului pentru e­­valuarea politică și juridică pactului. Aceasta a fost condusă­­ de Aleksandr Iakovlev. Apoi, la al doilea congres a deputați­lor poporului din decembrie a­­celași an, în baza lucrărilor co­­misiei, s-a adoptat hotărîrea po­trivit căreia protocolul secret din 23 august 1939, și alte pro­tocoale secrete­­, „constituie o a­­batere de la principiile politicii externe sovietice: împărțirea sferelor de interese intre URSS și Germania este din punct de vedere juridic în cu independența și contradicție suveranita­tea unor terțe țări“. Ceea ce este interesant, a spus Volko­gonov, la adoptarea acestei ho­­tărîri unii deputați au chemat la prudență. Cu toate acestea la vremea aceea Aleksandr Blev a adus dovezi certe Iako­care atestau că documentele secrete au existat și, după cum se vede a avut dreptate, precizează ITAR-TASS. Frontul Salvarii va funcționa în continuare MOSCOVA.­­ Frontul Sal­vării Naționale își va continua activitatea în pofida interdic­ției ordonate de președintele Elțin, a declarat deputatul Ilia Konstantinov, președintele Co­mitetului de organizare al fron­tului. El a adăugat că, întrucît majoritatea membrilor FSN sînt deputați care se bucură de imunitate parlamentară, Fron­­tul va trăi atîta timp cît va trăi corpul legislativ, și există putere legislativă“. Miercuri, președintele Boris Elțin a semnat un decret de desființare a frontului acuzîn­­du-l de „activitate anticonstitu­­țională . Frecvența - o problemă [și] pentru parlamentul Moldovei Prezidiul Parlamentului Mol­dovei, la cererea unor deputați, a discutat problema frecvenței la sesiune, dat fiind că de la fiecare ședință lipsesc nemoti­vat circa 110—140 deputați. Din cei 15 deputați invitați să dea lămuriri pentru absența s-a prezentat doar unul — Gh. Bogdanov, Prezidiul a hotärit sa elabo­reze proiectul unei hotăriri da natură,Să contribuie la îmbună­tățirea frecvenței deputaților, iar președintele Parlamentului urmează să adreseze un apel către alegătorii din circum­scripțiile ai căror deputați absentează d­a la ședințe. Prințul Charles și arhitectura Moștenitorul tronului brita­nic, prințul Charles, și.a des­­chis la .Londra, propriul­­ său institut de arhitectură. în discursul inaugural, prin­țul Charles, și-a exprimat spe­­ranța că studenții săi vor in­­văța cum să „umanizeze" clă­­dirile din orașele britanice. „Unul din motivele care am pus în acțiune pentru acest­­ institut a fost faptul că am în­țeles din ce în ce mai mult că în arhitectură noastră este ne­voie d­e schimbări semnificati­­ve“ — a declarat atît prințul Charles, militant înverșunat al luptei împotriva stilului mo­dern în arhitectură.

Next