Tineretul Liber, noiembrie 1992 (Anul 4, nr. 782-807)
1992-11-01 / nr. 782
TINERETUL UBER SIM3ÄTÄ, 31 OCTOMBRIE La zi gMJBaăBuăiL&ră mm După primul obstacol dificil, coaliția Bulgaria a eșuat din Demisia primului guvern necomunist al Bulgariei din perioada postbelică a dovedit fragilitatea unor coaliți de partide ale căror interese se pot dovedi un timp divergente, mai cu seamă în perioada de tranziție spre economia de piață, care este inevitabil însoțită de un cortegiu de neajunsuri. Formațiunile din Uniunea Forțelor Democratice (16 la număr) care au avut pînă acum sprijinul Mișcării pentru Drepturi și Libertăți (MDL — a minorități turce din această țară) au fost părăsite de acest partid în momentul în care, în Parlament, a fost introdusă o moțiune de neîncredere în cabinetul condus de Filip Dimitrov. Cei care au recurs la această procedură parlamentară au fost Partidul Socialist (fost comunist) avîndu-i de această dată ca aliați tocmai pe deputații din MDL, pe care au avut grijă să-i aducă în propria tabără în urma unor negocieri intense. Mobilul invocat de foștii comuniști a fost că unul dintre consilierii premierului ar fi negociat o tranzacție de vînzare de arme către fosta republică iugoslavă, Macedonia, dar de fapt, nemulțumirile Partidului Socialist față de guvern se referă la chestiuni de fond. Este vorba, in primul rînd, de obiecțiile pe care ei le-au adus cu consecvență guvernului pentru ritmul impus programului de precum și cu privire la reformă, unele dintre legile adoptate. La rîndul lor, deputații de etnie turcă din MDL s-au arătat nemulțumiți în legătură cu unele prevederi ale legii funciare, care afectează pe susținătorii lor, în marea majoritate cultivatori de tutun și de legume. Ei au arătat că din cauza dezamăgirii provocate de actualele condiții pe care le cauționează guvernul, sprijinit de ei, multe zeci de mii de susținători de-ai lor au emigrat în Turcia. Socialiștii au speculat, așadar, această nemulțumire și, folosindu-se de MDL ca arbitru al situației, au obținut demisia guvernului. Ce se va întimpla însă în continuare și care va fi soluția ieșrii din criză ? Observatorii politici de la Sofia susțin că este foarte probabil ca președintele Jelio Jelev să încredințeze tot fostului premier sarcina formării unui nou cabinet. Pentru aceasta, Filip Dimitrov va trebui să găsească argumentele pentru a da asigurările necesare deputaților din MDL, care în principiu nu au exclus ipoteza reînnoirii sprijinului lor pentru guvern. Dar chiar și după alcătuirea guvernului, premierul se va afla tot pe muchie de cuțit, întrucît termenii relațiilor sale cu președintele, cu sindicatele și chiar cu biserica nu sunt dintre cei mai buni. Declanșarea crizei de guvern în prag de iarnă neliniștit clasa politică bulgară, a datorită dificultăților previzibile pe plan economic (și mai ales energetic) din următoarele luni, dar și din cauză că dorește să evite, acum, organizarea de noi alegeri. Pe de altă parte, fragilitatea coalițiilor din actualul spectru politic bulgar face puțin probabile încheierea la timp a mandatului actualului Parlament și deci șansele unei stabilități politice pe termen lung, cîștigării pariului reformei Data ar putea fi astfel amînată. ȘTEFAN NICOLAE Iugoslavia poate deveni un nou Liban LONDRA. Reprezentantul Comunității Europene în criza in criza iugoslavă, lordul Owen, apreciază că Bosnia și Herțegovina ar putea deveni un nou Liban, în cazul în care părțile", aflate din conflict nu reușesc să ajungă la un acordasupra proiectului noii constituții — transmite agenția Reuter. într-un interviu acordat postului BBC, Owen a declarat că în cazul în care planul" ONU privind noul stat bosniac nu va fi acceptat și de sîrbi,și de croați, consecințele acestui fapt ar putea dura secole. Consecvență politică la Sofia . Membrii Uniunii Forțelor Democratice din Bulgaria l-au „pictat" pe Jeliv Jelev în așteptarea căderii primului ministru Dimitrov, uitînd că tot ei l-au propulsat spre funcția supremă. Să fi aflat abia acum că în președintele Jelev stătea la pîndă un profesor de socialism, un pirat, un barat, un ? !... Încep ind de duminică imigranții români vor fi returnați BERLIN. In virtutea acordului încheiat cu România la sfîrșitul lunii septembrie, Germania va începe duminică repatrierea imigranților români clandestini, în majoritate țigani, în ciuda protestelor comunității mondiale a țiganilor. Acțiunea va cuprinde intre 50 000 și 140 000 de persoane, dintre care unele fără acte de identitate, intrate ilegal în afară sau a căror cerere de azil fost respinsă, relatează France Presse, potrivit unor surse informate. Cei repatriați vor fi îmbarcați în avioane, renunțîndu-se la varianta rutieră sau feroviară de unde unii ar fi putut să fugă, a precizat purtătorul de cuvînt al poliției de frontieră, Peter Fuch. El a menționat că ulterior vor fi închiriate și alte avioane (sindicatul piloților germani s-a opus însă, categoric la îmbarcarea pasagerilor cu forța). Germania va finanța returnarea, promițînd, de asemenea, să aloce statului român 30 de milioane de mărci (20 milioane de dolari), în vederea „reintegrării“ celor fugiți. din Germania După cum transmite AP, asociația de apărare a drepturilor omului ca „Amnesty International“ sau „Helsinki Watch“ au criticat violent această practică menită, în opinia lor, să debaraseze Germania de toți țiganii (Bonnul pregătește un acord similar cu Ceho-Slovacia). Rusia. Reducere MOSCOVA. Primul ministru rus Egor Gaidar, a informat că preconizează o reducere, în 1993, a forțelor armatei ale Rusiei cu cel puțin 100 000 de persoane, în contextul restricțiilor bugetare. Gaidar a făcut această declarație în cadrul a forțelor armate noi reuniuni guvernamentale consacrate examinării proiectului bugetului pe anul viitor. La rîndul său, ministrul finanțelor, Vasili Bartciuk, a informat că deficitul bugetar pe 1993 trebuie să reprezinte 6 la sută din produsul național brut. (Urmare din., pag. 1) joacă tonto rolul prin capitale care se credeau definitiv salvate de trecut............ ............ La Moscova,, Elțin își joacă ultimele cărți. Schizofrenia politică a atins. .O asemenea, culme vicit -președintele este hăituită de armata personală a șefului parlamentului, iar pe căile ferate comuniștii organizează mitinguri itinerante exact ca pe vremea războiului civil, în fosta Iugoslavie, sub perdeaua de fum a conflictului din Bosnia-Herțegovina, dușmăniile se destabilizează, vechii aliați se hăituie reciproc, croații „șterg de pe hartă“ localități musulmane, iar Miloșevici își întărește garniturile puterii montînd referendumuri-robot. în Bulgaria partidul etnicilor turci face scandal iar strigă machiată îl uzează meticulos și profesional pe Jelev, în Polonia și Ceho-Slovacia, Walesa și Havel trăiesc, unul încă la putere, celălalt ca simplu cetățean, dezamăgirea amară a unei tranziții în care idealurile, libertății din 1989 sînt administrate socialiștii,... recuperați din de operele vechii puteri. Utilizînd o masă suculentă de intrigi și apercuturi sofisticate comuniștii incurabili de odinioară se infiltrează în centrele de comandă fie violent, fie prin menuet parlamentar, în Tadjikistan încearcă în stil sard, în Lituania prin vot ghemdemocratic, în Slovacia prin ruperea geografiei, în Rusia, cum am văzut, prin șantaj spectaculos orchestrat. In România lucrurile nu sînt mai simple și nici mai promițătoare. Dimpotrivă, Lăsînd la o parte indolența euforică a guvernanților care se autodroghează considerînd că repară economia, situația a devenit cit se poate de limpede pentru omul de pe stradă, catastrofală. Cu o Industrie măreață dar profund bolnavă,cu o agricultură dinamitată politic de aplicarea vicleană a legii fondului funciar, cu o societate obosită și tasată sub trei ani de cutremure psihologice de toate felurile, România se sufocă văzînd cu ochii. Năvălirea stîngii la putere sub somnolenți ai observatorilor ochii și în circumstanțele unei operațiuni electorale haotice și mlăștinoase s-a produs după toate regulile artei. Opoziția s-a trezit, după un entuziasm infantil impardonabil, reținută la marginea vieții politice. Ea a progresat desigur, față de 1990, dar nu în măsura categorică pe care a sperat-o. Inutil să mai calculăm efectele acestui eșec de fond și nu de formă, în orice caz învingătorul nu poate fi învinuit pentru victoriile sale. El cîștigă, cu orice preț, prin orice mijloace, pe un termen cit se poate de lung. Victoria stîngii în România a fost sprijinită de o gloată de factori obiectivi și subiectivi, pîrghia cea mai importantă iar a succesului a constituit-o opoziția însăși. Ea s-a lăsat manevrată, adormită, dezbinată, flatată mărunt cînd a fost cazul și pocnită în bărbie cînd restul mijloacelor lipseau. Radicalizarea abruptă a UDMR constituie ultima lovitură (în ordine cronologică) administrată de profesioniștii aflată în plin puterii opoziției tangaj. Delirul autonomist cimentat în declarațiile oficiale ale UDMR nu reprezintă altceva decât un factor de dramatică bruiere a CDR. Fisurată de nuanțările PAC- ului indispus să tragă la o căruță de bolovani și, acum, plasată între corzi de aplombul excesiv al etnicilor maghiari, opoziția a mai înregistrat și performanța ca la negocierile pentru conducerea parlamentului să ... plaseze o unanimitate fedesenistă. Cu un președinte din care a derivat FDSN ,cu un președinte de Cameră rezultat din conducerea FDSN, cu un președinte de Senat lider al FDSN și cu un guvern monocolor FDSN ne aflăm la capătul unui drum care seamănă izbitor cu începutul său , România s-a monocolorizat politic tot tăifășuind despre pluripartitismul debordant... Pentru că lupta între persoane și grupulețe a devenit monotonă, dincolo de faptul că este grav păgubitoare ne rămîne să mai sperăm că doctrinele, care au stat la coadă în această perioadă de vedetism al cacealmalelor vor reintra în scenă. Una dintre cele mai promițătoare și în concordanță cu mersul real al lumii este, indubitabil, doctrina liberală. Ca un făcut exact în acest punct s-au declanșat și mini-războaiele politice. Fracționarea galopantă a PNL și carnavalul centrifugal al unor ramuri, și subramuri comasate sub drapele adesea exotice a fost un semnal, pe care puțini l-au înțeles la timp, că strigă, se vede periclitată tocmai de platforma liberală. In perimetrul PNL s-au depus bombe și bombițe, scaune și saci cu nisip care au alterat mecanismul partidului pînă aproape de epuizarea sa. Domnul Radu Câmpeanu a devenit, cu un fast propagandistic nedisimulat, un bau-bau investit cu toate relele pămîntului. Privind retrospectiv, ieșirea din CDR din cauza potențialului disconfort prezentat de o osmoză imprudentă cu UDMR se dovedește o repliere care azi ar vota plutoane pentru impozante ale CDR-ului. Azi s-a deschis „delegația permanentă“ a PNL. Fără îndoială că dezbaterile vor fi crîncene, reproșprile punctele de vedere strict teribile, contradictorii. Furtuna de afară se află în relație de determinare cu cea din interiorul partidului. Dar dincolo de încărcătura nervoasă a momentului și de balcanica înverșunare a duelului dintre orgolii, ceea ce rămîne stabil și valoros este doctrina liberală. O doctrină pe care o pot promova, fără riscuri toxice, liberali răsfirați către toate azimuturile. Dincolo de mini-partidele liberale din interiorul său de pe CDR, există liberali în parapetul FSN, liberali în PAC, liberali în PDAR, liberali în Partidul Republican și așa mai departe, în contextul marasmului intern care se relevă de la o săptămînă la alta fie și în al ceas. O Convenție Liberală 12-lea ar putea reprezenta o contrapondere nu de ordin tactic, ci strategic față de actualul curent de stingă pătruns pe ușa din dos dar cu o glorioasă impetuozitate spre toate piscurile puterii românești. Cînd domnul Radu Câmpeanu a propus drept candidat la președinție pe Regele Mihai stiigă nu a reacționat vivace, în schimb opoziția a fost cutremurată de un frison semnificativ după care au urmat semnele negative deschise sau o reticență de-a dreptul mohorîtă. Pariul era prea mare pentru calibrul jucătorilor. Ce a urmat și cum a urmat știm. Oricît de atacat și indiferent de somptuozitatea dizolvată a argumentelor, domnul Radu Câmpeanu s-a dovedit eliminabil din realitatea disputei politice. El a devenit un personaj „malefic“ dar plauzibil antipatic și performant în prefigurarea unor procese politice de o rară elasticitate. Aidoma răsăritului înconjurător, România, care se crede enclavă a soluțiilor originale la o probleme insolubile, riscă să se afunde într-o dramatică degringoladă dacă mințile limpezi vor fi obturate de diletantismul bătăios pus în slujba unor interese de grup. într-o geografie politică a haosului bine organizat singura variantă reparatorie este forța unei doctrine. Siberiada... dezamăgirilor Se BASARABIA: intre unioniști si litele Experiența amară a românilor de dincolo de Prut capătă proporții îngrijorătoare. După încleștarea absurdă de Nistru după aranjamentul de la Moscova dintre Elțin pe Snegur, prin care se ignora pacificarea Transnistriei într-un cadru cvadripartit, se pregătește acum intrarea „cu drepturi depline“ în Comunitatea Statelor Independente, cu sediul la Moscova. Pentru a reuși această jalnică strategie, , este necesară înlăturarea tuturor unioniștilor din parlament, singurul bastion în care controlul rusofonilor nu este total. Cu toate că nici Leonid Kravciuk nu intenționează să intre în CSI, Mircea Snegur o face, considerînd că unirea cu România îi pune în primejdie funcția de păstor. Chiar dacă, omul ar avea și alte intenții, cei din anturaj și din guvern nu-i tolerează apropierea de România. Recenta vizită inopinată a liderului ucrainean la Chișinău s-ar explica numai prin încercarea Ucrainei de a face din Moldova un aliat. * Simțindu-se curtat, Snegur va cocheta între Kiev și București păstrîndu-și loc de „săru’-mîna“ «pentru uncheșul de la Kremlin. De aceea, el agreează din nou întîlnirile celor patru miniștri de externe pentru Transnistria, că așa vrea Leonea Kravciuk. Nivelul de trai al populației din Basarabia este în scadere, încercînd s-o ia înaintea istoriei, parlamentarii oportunniști caută țapul ispășitor. El a lansat un apel „către alergători“, publicat de „Sfatul țării“ de la Chișinău, susținînd că vinovați pentru situația actuală sînt „moștenirea lăsată de sistemul totalitar comunist și guvernele Druc și Muravischi“. Să le analizăm Pe rînd. • Mai întîi, chiar deputații fac parte din aceeași moștenire nefericită. PARLAMENTUL DE LA CHIȘINĂU CONȚINE 61 DE PREȘEDINȚI DE COLHOZURI SAU SOVHOZURI, 25 FOȘTI PRIM-SECRETARI AI PARTIDULUI COMUNIST SOVIETIC, IAR 22 AU HALADUIT CA PRIMARI. Cum să se desprindă ei de patria sovietică ? Dacă Mircea Druc a fost nonconformist, nu același lucru se poate afirma despre Valeriu Muravschi. Andrei Sangheli și Mircea Snegur nu mai au nevoie de procură pentru moștenire : în 1989, ei erau încă secretari ai Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova. Cine i-a împiedicat să se manifeste în timpul guvernului Druc și Muravschi, cînd aveau funcții mari ? (vice- prim-ministru, respectiv președinte). ? Nici un om rațional nu respinge ideea colaborării economice directe cu statele nou formate pe teritoriul imperiului roșu, dar fără organisme centrale parazitare, care pot degenera într-o nouă dictatură, datorită atamanilor nostalogici. Dacă există relații bilaterale, pe criterii de piață liberă, cui îi mai trebuie CSI ? * Unirea cu România este un pericol real pentru fotoliile acestor deputați, dar primejdia trebuie servită oamenilor de rînd. „Cînd omul va muri de foame — se spune în același apel — vă rămîne singur în fața tuturor intemperiilor provocate de „pințișori" unioniștii își vor atinge scopul — * Unirea. Să ne lămurim : dacă omul a murit de foame din cauza unirii, «um poate să mai rămînă singur „în fața in ^ temperiilor“? Ei sînt îngrijorați,, pentru soarta de mai departe a țării“. Este adevărat că, avînd o grilire redundanță, acești „reprezentanți“ ai poporului de dincolo de Prut își redactează comunicatele în rusă și apoi le traduc în românește pentru oameni. Săraca „limba noastră cea romăină" ! Venerabilul Alexandru Moșanu, președintele parlamentului de la Chișinău, și un bun român, este un alt «ui pentru oportuniști, înlăturarea sa însă ar putea avea consecințe grave printre frații noștri. S-ar putea ca dificultățile curente din Basarabia să determine o relansare a curentului unionist; într-un asemenea context, parlamentul de la Chișinău se va dovedi depășit de istorie. Unioniștii, care s-au disipat sub influența partidomaniei din România, trebuie să refacă rîndurile. ’ Altfel, la București este liniște pentru că „soarta de mai departe“ este pe mîini sigure... , VIOREL PATRICHI si \ s Retragerea trupelor ruse din țările baltice a fost sistată MOSCOVA. Președintele Boris Elțin a semnat ordinul de sistare a retragerii trupelor ruse din statele baltice. »în document se arată că procesul de retragere va fi reluat doar după semnarea acordurilor Rusiei cu aceste state care vor trebui să reglementeze graficul retragerii și să prevadă măsuri de protecție socială a militarilor și membrilor familiilor lor. Potrivit agenției Star-Tass, această hotârire a președintelui a fost determinată de"„îngrijorarea în legătură cu încălcarea drepturilor populației rusofone din statele menționate“. Președintele Elțin a însărcinat, totodată, guvernul să încheie cu statele baltice, intr-un termen de trei zile, acorduri provizorii care să prevadă garanții sociale pentru militarii ruși aflați pe teritoriul lor și a condiționat realizarea acordurilor economice cu aceste state în funcție de soluționarea problemei de mai sus. Totodată, ministerul rus de externe a fost însărcinat să elaboreze un proiect de mesaj al președintelui la ONU în care acesta cere comunității Internaționale să analizeze problema respectării drepturilor coműlül în țările baltice. Supa săracului lui Moscova încă se mai poate oferi, dar cazanul trebuie să crească... Sporește-o, Doamne ! AIn exclusivitate — Domnule primar general aș vrea să vă previn că este vorba de un interviu pe teme politice. Pornesc de la premisa că ne aflăm într-o democrație care pretinde separația puterilor în stat. Deci, care este puterea dv. potențială, dar ,mai ales, cea reală ? — Da este, intr-adevăr, o întrebare. Puterea primarului general provine din Legea 69/1991 și alte legi care fac referire la Primăria Municipiului București. Eu am competente administrative destul de largi și, împreună cu Consiliul Municipal, reglementez o serie de activități: în principiu, eu propun, iar consiliul dispune, dar există situații cînd am competența să dispun direct. în situații consiliul , hotărăște alte și eu execut. Deci, vedeți, un echilibru al puterilor, există că pot da multe exemple din domeniul administrativ. Dar ceea ce mă străduiesc eu este să nu se producă abuzuri. Tentația este iminentă. Nu mă refer lor la fraude grosolane ci la pedarea strictă a legii, la nerestervenții și la decizii care nule eludează. Or, aici, eu vreau să stabilesc o cutumă — obligația de a ne încadra strict în limitele legii. Aceasta este cea mai mare putere a mea. — în activitatea dv. de pînă acum, cu ce instituții colaborați și cu care au colaborați și de ce ? — Colaborăm cu absolut toate instituțiile statului. puncte de Intersectare nn Avem care competențele se împart. De pildă cu Guvernul, care ne acordă bugetul. Sunt o serie de Interese. Logic, fiecare minister , dorește un buget cît mai mare și Primăria la fel. Normal că apar discuții, dar pînă acum au fost principiale, fiecare a venit cu argumentele lui. Totuși, noi am reușit să convingem, obținînd o majorare substanțială de la 14 la 38 miliarde lei fonduri acordate. Să vă dau un exemplu — primul ministru trăiește și el în București, credeți că nu vede ce se întîmplă aici ? Desigur, el privește la nivel global, dar rămîne Capitalei, sensibil la problemele Chiar și ministerele bugetare ne înțeleg. Am apelat și la Președinție și am găsit înțelegere. De asemenea, colaboram cu Justiția pentru reglementarea acțiunilor unor societăți comerciale, protejind interesul public cu Poliția fiind interesați în menținerea ordinii, ne preocupă valul infracțional și capacitatea poliției de a-i frîna. Ne înțelegem cu Prefectura, fără a fi subordonați și dar ea participînd la acțiuni complementare. Este o colaborare subtilă și utilă. Nu prea am avut legături cu Parlamentul, deoarece eu nu am inițiativă parlamentară. Cred că este o greșeală pentru că instituția pe care o reprezint este o componentă a statului român. • — Știu că un deputat a propus ca primarul general să aibă rang de ministru, deci să intre automat în Guvern. Ce părere aveți despre această inițiativă ? — Mi se pare necesar ca șeful administrației locale a unei metropole de importanță națională să poată bloca sau promova acțiuni ale Guvernului. E o metodă utilizată în multe țări, acolo unde capitalele sunt foarte importante. De exemplu, guvernatorul general al orașului Tokyo are rang de ministru fără portofoliu, nu are drept de vot dar participă ședințele consiliului de miniștatri. La fel se întîmplă la Seul. Nu se întîmplă însă la Canberra, chiar Washington, capitale, doar de importanță administrativă. La noi, intrarea primarului general în Guvern l-ar scuti pe acesta de anumite inițiative care ulterior ar fi amendate sau chiar infirmate. — D-Ie Crin Halaicu sînteți un liberal lansat de Convenție. După desprinderea PNL și eșecul din alegerile generale, credeți că veți fi sprijini de opoziție ? Sau veți fi ajutat de majoritatea de stingă ? Sau veți cădea într-o izolare periculoasă? — Părerea mea este că interesul de a fi sprijinit este mult mare decât interesul de a fi boicotat. Dacă eu aș constata un boicot general, mi-aș da demisia și aș explica de ce. Nu mă cramponez de funcție. Aceasta este arma mea . Am demonstrat că, cel puțin în București, există un echilibru între stângă și dreapta. Or, dacă eu îmi dau demisia cine urmează ? Orice calcul e riscant? Eu cred că pluralismul înseamnă acțiunea directă a diverselor partide în guvernarea acestei țări. Ei bine, eu sunt liberal, dar pot colabora cu oricine atîta timp cît constat că dorește binele acestei țări, acestui oraș, chiar dacă nu gîndește ca mine. Se poate găsi oricînd o cale de mijloc, înainte de alegeri am fost convins de cîteva adevăruri : că nu-mi va fi ușor, că voi fi o persoană controversată — unii spun că nu fac nimic, alții spun că n-am cum să fac — iar rezultatele nu se pot vedea imediat. Și mai există un aspect : faptul că în consiliul local nu există o forță omogenă, ci mai multe coloraturi cu ideile lor, dar care trebuie să ajungă la un consens, pentru rezolvarea unei probleme. Am remarcat însă, cu plăcere că există o dorință generală — evident cu mici excepții — de a urni treaba din rent de convingerile loc indicepolitice. Este mai mult decit mă așteptam. — Nu știu în ce măsură mai participați la viața de partid. Nu ați luat niciodată poziție față de activitatea liderui său și a frămîntărilor din PNL. Răspunsul dv. ar putea explica și eșecul acestui partid la alegerile generale. — Poziție am luat în interiorul partidului dar nu am fost întrebat de presă. Sînteți primul care o faceți. în principiu, părerea mea este următoarea : conducerea PNL a adoptat decizii strategice bune, dar tactica de aplicare a lor a fost modestă. S-a mers pe ideea că este suficient să spui o dată ca oamenii să înțeleagă. Nu este suficient o dată și nu e suficient să spună o singură voce. Astfel, decizii verificate au eșuat pentru că nu au fost înțelese și prost receptate. Am insistat asupra acestor aspecte. Desigur, în PNL se află personalități și orgolii. Dar ca un partid să funcționeze trebuie: disciplină și autoritate. E necesar ca o voce să acopere alte zece voci, evident cu argumente. S-a recunoscut că este nevoie de lideri tineri și reputați. Conducerea actuală își va rezerva rolul de consilieri. Sunt convins că vor apărea oameni noi, al căror prestigiu va fi o argumentație a schimbării. — O altă problemă, după părerea mea tot politică. Deși nu aveți inițiativă legislativă, nu ați fi totuși cel mai de a iniția un proiect al avizat Legii caselor naționalizate pentru a stinge conflictul dintre foștii proprietari și chiriași ? — Să particip la această acțiune da, dar să inițiez un proiect, nu în concepția mea sînt două variante posibile, ambele aplicabile. O variantă ar fi, chiriași rămîn în cele naționalizate, iar proprietarii sînt despăgubiți cu teren și bani pentru a-și construi alte case. Cumpărînd casele, chiriașii vor forma acel fond care va fi repartizat foștilor proprietari, o altă soluție ar fi chiariști să primească credite pentru a-și construi case să le elibereze pe cele naționai lizate într-un termen de 3—5 ani. Chiriile din această perioadă ar putea constitui fondurile de credit. Dar ambele variante, prezintă și vicii: în prima, chirașii vor intra in conflict pentru părțile comune și, în a două, se cunoaște situația deplorabilă fondului de locuințe și investițiile pe care vor trebui să le facă, foștii proprietari. Uneori demolarea e mai avantajoasă. De aceea eu nu pot iniția un asemenea proiect pentru că este nevoie de fonduri, de garanții, de intervenția Ministerului Finanțelor. Apoi, va fi nevoie de terenuri, de extinderea spațiului intravilan, de exproprieri. Acestea se pot face la nivel central printr-un proiect bine gîndit al Guvernului lansat Parlamentului. — Care dintre promisiunile dv. făcute alegătorilor credeți că e imposibil de îndeplinit ? —. Să ne înțelegem, eu nu am făcut promisiuni ci am semnalat priorități. Nu există nici un capitol care nu poate fi îndeplinit, dar sunt, desigur, probleme mai greu de rezolvat care se finalizează in timp. De pildă, infrastructura. E nevoie de ani buni pentru terminarea străzilor, axelor de ieșire autodin oraș, centurilor etc. Prioritatea numărul unu sînt banii. Este ceea ce ne preocupă in primul rînd, pentru ca realizările să fie palpabile. Și, cred, cîteva au început să ee vadă. — Ați vizitat mai multe capitale și v-ați putut forma o imagine a organizării lor. Care credeți că sunt deosebirile esențiale de sistem ? Mai precis, ce ne lipsește nouă ? — Ne lipsește Un sistem organizatoric în care aleșii politici să poată impune strategia lor unui corp administrativ competent. Deci, funcționari bine pregătiți, pereni, care să respecte opțiunile de strategie ale rorității, cetățenilor. • Firește dacă și noi vom începe o asemenea reorganizare, care a funcționat înainte de război. Deocamdată, noi sîntem considerați funcționari și nici nu avem rutina pentru aplicarea unor hotăriri. Dar, repet, situația se va schimba și la noi. Va fi altceva. — V-ați întors de curînd din Grecia, cu ce rezultate ? — Am fost invitat de primarul Atenei, care a avut inițiativa unei scrisori către C.E.E. pentru ca Bucureștiul să devină oraș comunitar. Sîntem siguri,că vom avea și sprijinul primarului Parisului. Aceasta ne va permite accesul la o,serie, de programe ale G.E.E.^ și linii de finanțare. Mai sunt și alte avantaje, România — la început prin capitala sa — se va infiltra astfel în structurile: C.E.E., ceea ce dorim să se Întâmple cît mai devreme. — Să sperăm și vă mulțumesc. IULIAN COSTANDACHE Crin Halaicu: „Interesul de a fi sprijinit este mult mai mare decit interesul de a fi boicotat. Aceasta este arma mea" Au fost găsite originalele protocolului Molotov - Ribbentrop La Moscova o nouă taină dominației sovietice a fost dezavăluită: în arhivele PCUS fost găsită versiunea originală a a protocolului secret la Actul Molotov — Ribbentrop. La televiziunea , Ostankinov, Dimitri Volkogonov, consilier în problemele apărării al președintelui Elțin a anunțat că între cele două documente păstrate in așa-zisa „mapă specială“ CC al PCUS cu mențiunea „strict a secret“ semnate de Molotov și Schulenburg (ambasadorul Germaniei în URSS) se află încă cinci documente care au fost semnate împreună cu Tratatul de prietenie dintre Uniunea Sovietică și Germania fascistă, în anii puterii sovietice. Pentru, prima dată s-a vorbit despre protocolul secret la Pactul Molotov — Ribbentrop, care a constituit baza juridică a trecerii sub jurisdicția URSS a Estoniei, Lituaniei și Letoniei, in mai 1989 la primul Congres al deputaților poporului. La vremea aceea, Mihail Gorbaciov a ordonat alcătuirea unei comisii a congresului pentru evaluarea politică și juridică pactului. Aceasta a fost condusă de Aleksandr Iakovlev. Apoi, la al doilea congres a deputaților poporului din decembrie același an, în baza lucrărilor comisiei, s-a adoptat hotărîrea potrivit căreia protocolul secret din 23 august 1939, și alte protocoale secrete, „constituie o abatere de la principiile politicii externe sovietice: împărțirea sferelor de interese intre URSS și Germania este din punct de vedere juridic în cu independența și contradicție suveranitatea unor terțe țări“. Ceea ce este interesant, a spus Volkogonov, la adoptarea acestei hotărîri unii deputați au chemat la prudență. Cu toate acestea la vremea aceea Aleksandr Blev a adus dovezi certe Iakocare atestau că documentele secrete au existat și, după cum se vede a avut dreptate, precizează ITAR-TASS. Frontul Salvarii va funcționa în continuare MOSCOVA. Frontul Salvării Naționale își va continua activitatea în pofida interdicției ordonate de președintele Elțin, a declarat deputatul Ilia Konstantinov, președintele Comitetului de organizare al frontului. El a adăugat că, întrucît majoritatea membrilor FSN sînt deputați care se bucură de imunitate parlamentară, Frontul va trăi atîta timp cît va trăi corpul legislativ, și există putere legislativă“. Miercuri, președintele Boris Elțin a semnat un decret de desființare a frontului acuzîndu-l de „activitate anticonstituțională . Frecvența - o problemă [și] pentru parlamentul Moldovei Prezidiul Parlamentului Moldovei, la cererea unor deputați, a discutat problema frecvenței la sesiune, dat fiind că de la fiecare ședință lipsesc nemotivat circa 110—140 deputați. Din cei 15 deputați invitați să dea lămuriri pentru absența s-a prezentat doar unul — Gh. Bogdanov, Prezidiul a hotärit sa elaboreze proiectul unei hotăriri da natură,Să contribuie la îmbunătățirea frecvenței deputaților, iar președintele Parlamentului urmează să adreseze un apel către alegătorii din circumscripțiile ai căror deputați absentează da la ședințe. Prințul Charles și arhitectura Moștenitorul tronului britanic, prințul Charles, și.a deschis la .Londra, propriul său institut de arhitectură. în discursul inaugural, prințul Charles, și-a exprimat speranța că studenții săi vor invăța cum să „umanizeze" clădirile din orașele britanice. „Unul din motivele care am pus în acțiune pentru acest institut a fost faptul că am înțeles din ce în ce mai mult că în arhitectură noastră este nevoie de schimbări semnificative“ — a declarat atît prințul Charles, militant înverșunat al luptei împotriva stilului modern în arhitectură.