Tineretul Liber, octombrie 1993 (Anul 5, nr. 1059-1084)

1993-10-01 / nr. 1059

A­cum dacă am intrat în Consiliul Europei sau suntem aproape intrați, putem să ne culcăm pe o ureche. Cum am mai avut prilejul s-o spunem, această intrare legitimează actuala putere de la București cu toate ponoasele ei. Și cum puterea noastră nu este atât aleasă cât emanată sau aleasă în­ două rânduri fiindcă a emanat numai într-un singur rând, atunci e limpede că această intrare în Consiliul Europei, încă nevalidată de miniștrii de externe ai țărilor deja membre, ajunge să absolve nu numai puterea politică aflată acum la conducere în țară, dar și frauda de ordin moral care a întemeiat această putere. Deoarece se pune o întrebare simplă și necesară, în ce măsură s-a delimitat actuala putere de toate abuzurile comise în acești trei ani? Răspuns, din păcate, nu prea există. Fiindcă actuala putere nu a știut să se delimiteze de umbrele cunoscute sau a făcut-o formal, cu atât mai culpabil. în schimb, s-au desprins de ea aceia care au încercat în ceasul al doisprezecelea să fie cinstiți sau nu-i mai interesau funcțiile de conducere, guvernamentale având deja un cheag economic-diplomatic asigurat (vezi echipa Roman). Problema teroriștilor, mineriadele, Tg. Mureș, relația SRI- vechea Securitate, crizele bine dirijate de naționalism și anti-semitism, toate aceste elemente construiesc un trecut și un prezent obscur pe care faidul de democrație întins cu dibăcie peste obrazul țării nu îl poate ascunde. De aceea, dl. Adrian Năstase și-a permis să spună cu maliție în momentul în care a fost chestionat la “Matinal” despre avantajele concrete pe care le vor avea românii prin admiterea țării în Consiliul Europei că acei cetățeni care au suspiciuni față de justiția națională și-și consideră drepturile violate se pot adresa unor instanțe europene, deși, a adăugat dl. președinte al Camerei Deputaților, procedura e destul de complicată și, cu alte cuvinte, până să ajungi să-ți dea dreptate străinii te mănâncă îngerii din țara ta. Așadar cu ce ne-am ales noi dacă am intrat în Consiliul Europei? Cu mare lucru nu ne-am prea ales fiindcă rămânem săraci și frustrați iar investitorii străini, când știu că e vorba de bani și nu de declarații, nu prea se vor lăsa impresionați de tricolorul nostru arborat la Strasbourg. Dar cei care s-au ales cu ceva e tot puterea care are acum o­­ pavăză glorioasă pentru a răspunde celor care o contestă In cartea de aur a țării va fi scrisă cu litere de o șchioapă această zi, în cealaltă carte mai puțin de aur șchiopătăm noi de la o zi la alta... DANSTANCA Șchiopătând în .. cartea de aur G B fl h­ădăreni­i romii întreprind propria anchetă O situație întocmită de reprezentanții Asociației Naționale a Romilor din România privind conflictul din localitatea Hădăreni-Mureș arată că poliția a audiat 54 de persoane și a stabilit că la incendierea sau distrugerea celor 13 case de țigani, precum și la acțiunile de reglare a unor conturi mai vechi au participat, fiind suspecți de infracțiune, 19 români și 7 unguri. Țiganul Lăcătuș Pardaian - linșat cu cătușe la mâini - se găsea într­­o perioadă de eliberare temporară din pușcărie. Acordată pentru 3 luni, în timp ce se derula executarea unei pedepse de 5 ani, învoirea expirase încă din 8 septembrie, dar țiganul încă nu se prezentase la penitenciar, deși trecuseră aproape două săptămâni. în buzunar i s-a găsit o cerere de prelungire a învoirii pe motive­ medicale, susținând că este bolnav de TBC. Autopsia n-a confirmat acest diagnostic. O “Nici săptămâna care a trecut nu a adus pe ordinea de zi a Parlamentului vreo lege importantă”. Constatarea aparține d-lui deputat Radu Vasile (PNȚCD), care și-a făcut un obicei de a informa,­­ mai ales în ultima perioadă, presa asupra (in)activității legislativului, considerând că acesta tinde să devină tot mai mult o simplă anexă a­­ guvernului Văcăroiu. • Tot PNȚCD constată că una din principalele slăbiciuni ale opoziției parlamentare este absenteismul la dez­bateri. Spre exemplu, dl. Ion Diaconescu menționat cazul “unei a anumite formațiuni” ai cărei reprezentanți “stau în medie cam un sfert de oră, apoi dispar unul câte unul” probabil la bufet... Se pare că ar cam fi timpul ca aceste chiuluri să fie aduse la cunoștință părinților sau tutorilor­ legali, care să-i tragă de urechi pe indisciplinați. O în ziua de 23 octombrie, la Topoloveni, jud. Argeș va avea loc dezvelirea bustului în bronz al marelui politician Ion Mihalache, la ceremonie fiind invitate o seamă de personalități din partea formațiunilor politice, guvernului, președinției, ș.a.m.d. • Deputata Radu Istrate (PD) FSN a inițiat în județul Vîlcea un fel de fan­­club Gheorghe Florică, o acțiune prin care se urmărește câștigarea unui număr cât mai mare de susținători ai fostului șef al Gărzii Financiare, chestie luată foarte serios... în bășcălie de partidul de guvernământ, prin gura purtătorului său de cuvânt, dl. Dumitru Pâslaru, care consideră că numărul celor ce se vor îngrămădi să-și ofere sprijinul va rivaliza cu cel al împătimiților Caritas-ului clujean. Numai că, vorba Cațavencului de la Napoca­­­lipsa la apocalipsă nu-i decât un pas, iar corupția aleargă cu cizme de 7 poște. • Dl. Dan Marțian în schimb se vaită că deputații n-au săracii, condiții de muncă decente, criticând întârzierea cu care se amenajează o anumită parte a Casei Poporului, destinată Camerei Deputaților și chiriașilor săi. Tot domnia­ sa este vizibil afectat de lipsa unei activități “normale” a depu­taților în circumscripțiile județene, propunând ca mijloc de înlăturare a acestui neajuns fie înființarea unor birouri în județe pentru aceștia, fie acordarea unor sporuri la salarii, domnilor parlamentari. Sindicatu’ ce zice ? • De la dl. Marțian am mai aflat însă și vești bune: șomajul staționează în jur de 9%, ceea ce e mult, dar nu cum exagerează unii, iar scăderea producției e în... scădere cu 2,5% față de anul trecut. Și dacă n-ați făcut încă infarct de fericire vă mai putem spune că pe primele 8 luni ale anului volumul total de investiții a depășit binișor 900 de miliarde de lei, ceea ce, trebuie să recunoaștem, nu-i de calea. Oare Văcăroiul știe ? ” Precizăm că în sumele amintite mai sus nu au fost incluși dolarii recuperați eroic de “ Verdeții” PLM- ului în recentul periplu în Irak, din trei motive: 1) Irak-ul se confruntă și el în această perioadă cu mari dificultăți economice; 2) embargoul ONU este, inuman, încă în vigoare; 3) dl. Verdeț nici nu i-a cerut. • în pofida asigurărilor oferite de grupul “Putna” că până sâmbăta trecută urma a se ști exact numărul de solicitări din partea filialelor județene ale PNL privind organizarea unui nou Congres național, ieri am aflat de la secretarul general­­ al partidului că “țara-i mare și­ mai durează vreo două săptămâni până le primim pe toate...” Noi știm că țara-i mare, dar dl.Câmpeanu ? • Dl. Horia Rusu, președintele PL­’93 e necăjit... în politichia românească toate merg alandala: PD(FSN) stă pe piciorul stâng și votează cu dreapta, PNȚCD sta pe piciorul drept și votează cu stânga și ce-i mai grav, sunt mulți care stau pe stângul și votează stânga... Vă înșelați d-le Rusu, ăștia din urmă stau toți... în centru. (BIT) Mulți chemați, puțini rămași în dezbaterea consacrată presei din emisiunea “Veniți cu noi pe programul doi”, domnul Alin Teodorescu, făcea o remarcă interesantă privitoare la viața românească. Circa 90 la sută din personalitățile apărute imediat după decembrie ‘89 au ieșit din prim-planul scenei. Nume sonore, figuri “populare”, intens mediatizate, protagoniști ai Puterii sau ai Opoziției, aduși de valul tulbure s-au retras într-o zonă secundă. Lucrurile evoluează în ritm rapid, a conchis domnia sa, timpul operând o selecție necruțătoare. O listă a personajelor propulsate în prim-planul actualității și intrate apoi într-un con de umbră sau reîntoarse la îndeletnicirile lor nici nu e prea dificil de alcătuit. Ele pot fi grupate în câteva categorii, în funcție de profilul propriei personalități, raporturile cu principalele centre de putere, evoluția opțiunilor personale și capacitatea de rezistență la solicitările dure ale competiției politice. Un prim grup îl constituie disidenții regimului ceaușist. Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Radu Filipescu, Andrei Pleșu, László Tőkes au părăsit destul de repede corabia noului regim. Diferențele de opinie, evoluțiile de fie scena politică, senzația că idealurile pentru care au luptat au fost abandonate, sentimentul de lehamite și dorința întoarcerii la propria matcă i-au determinat să se retragă, sau să treacă pe băncile mai din spate ale opoziției. Alții, ca Dumitru Mazilu, Gelu Voican Voiculescu, Mihai Lupoi, Claudiu Iordache, fiindcă știau prea multe, au devenit­­ incomozi și au fost marginalizați: Ioan Mânzatu, Radu Ceontea, Ștefan Cazimir, N.S. Dumitru, Nicu Leon, Serghei Mezaroș, Oliviu Tocaciu ș.a.m.d. nu mai contează astăzi ca lideri polițici. Nici Marian Munteanu. Au părăsit rândurile armatei generalii Victor Athanasie Stănculescu, Nicolae Militaru, Mihai Chițac, Cornel Diamandescu, deveniți un balast pentru regim. S-a retras și înțeleptul din Dămăroaia, dl. Silviu Brucan. Gheorghe Robu, fostul procuror general trăiește din avocatură. Dan Iosif a devenit consilier la Cotroceni și face mai rar pe oratorul. Alexandru Bârlădeanu a ieșit la pensie. Dan Predescu, Ștefan Ciurel și Nicolae Oproiu, foști primari generali ai­­ Capitalei au dispărut din viața­ublică și s-au întors la oile lor. Acian Cornescu a plecat spre alte zări; dânsul afirma că vrea să-și extindă­ afacerile; partenerii săi­­ bucureșteni sunt convinși că de fa frica fiscului. % Există desigur o tendință normală de înnoire, de schimbare a galeriei personalităților publice, valabilă la noi ca și aiurea. Competiția generează în mod natural o selecție a valorilor. Voci altădată sonore trec în surdină și altele le iau locul. La noi, totuși, rata schimbării este mult mai ridicată. Inconsistența clasei politice, instabilitatea, fragilitatea structurilor democratice, tensiunea socială au grăbit ritmurile “cernelii”. Fapt firesc, la urma urmelor, într-o societate care a ieșit din noaptea totalitară și se îndreaptă cu pași timizi către o viață democratică. MIRCEA FLORIN ȘANDRU LEGE PRIVIND RESTITUIREA BUNURILOR IMOBILIARE PERSOANELOR FIZICE DEPOSEDATE IN MOD ABUZIV DE REGIMUL COMUNIST Expunere de motive Impunerea în țara noastră de către trupele sovietice, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, a unui regim comunist, a însemnat, ca și în celelalte țări din răsăritul Europei, desființarea democrației, nerespectarea celor mai elementare drepturi ale omului, teroare, jaf și transformarea cetățeanului într-un sclav la dispoziția statului și guvernului Guvernele comuniste instalate cu aj­utorul trupelor sovietice la cârma țărilor din răsăritul Europei, au aplicat imediat după instalare o politică de înfrângere a rezistenței celor care nu au dorit un asemenea regim, prin teroare, crimă, minciună și dezinformare. Una dintre masurile criminale menite să distrugă și bruma de independența pe care o putea oferi existența unei proprietăți imobiliare, real­izată cu sacrificii și privațiuni de către mai multe generații ale unei familii, a fost naționalizarea, confiscarea, exproprierea acestor bunuri. Această măsură, ca de altfel toate actele antidemocratice de banditism, crimă și jaf jistificate prin sloganul “luptei de clasă”, slogan propriu scenariului ideologiei comuniste care avea drept scop transformarea cetățenului într-un sclav la dispoziția statului și a protipendadei comuniste, a îmbrăcat la noi aspectele cele mai staliniste. A­stfel, încă din 1945, bunuri imobiliare au fost luate cu forța fie prin rechiziționări, fie prin confiscări și evacuări ca urmare a unor arestări abuzive. In multe cazuri au fost rechiziționate sau pur și simplu confiscate și bunurile mobile aflate în case. Ulterior, începând cu anul 1950, s-au emis o serie de acte normative care, sfidând prevederile Constituției și Dreptului Civil­­ în vigoare, nesocotind prevederile stipulate în Tratatele internaționale privind drepturile omului, au încercat să legalizeze acest jaf având ca justificare lupta împotriva așa-zisei exploatări burghezo-moșierești. Un astfel de act nomativ este și Decretul 92/1952. Deși art 2 al acestui decret prevede exceptarea de la naționalizare a caselor proprietate a funcționarilor, pensionarilor și mirilor meseriași, marea majoritate a caselor prevăzute în anexele Decretului 92 pentru a fi naționalizate aparțineau acestor categorii de cetățeni: , , , „ , , . După 1989, când în țările din această parte a lumii regimurile și ideologia comunistă au fost înlăturate, Cehoslovacia, RDG, Bulgaria au restituit proprietarilor aceste bunuri. In unele dintre aceste țări se acordă chiar și despăgubiri foștilor proprietari pentru lipsa de folosința, cu toate că, nu peste tot în Est, naționalizările și confiscările de imobile au avut amploarea de la noi. • In România, dorința statului de a rămâne în continuare proprietar sau beneficiar al acestor bunuri, bunuri ce au constituit și constituie cel mai important atribut a ceea ce tratatele internaționale denumesc “drepturi ale omului”, drepturi indiscutabile într-un stat de drept democratic, a determinat o subtilă transformare a acestei probleme într-o propagandă populistă de încuraj­are a dorinței de dobândire a unor bunuri nemuncite obținute abuziv de către statul comunist și utilizate atât în trecut cât și in prezent de către vechea și noua nomenclatură, aruncând astfel în luptă cele două categorii de cetățeni: foștii proprietari și actualii chiriași. Din 1990 și până în prezent “statul de drept" reprezentat de guvernul român a încercat prin diferite proiecte de legi să definitiveze acest jaf, sub falsa motivație a “protecției sociale”, fără a ține seama că în acest mod încalcă, la fel ca și guvernul comunist, prevederile Constituției, Codului Civil și Tratatelor internaționale, încercând în ultimă instanță să limiteze la maximum dreptul de proprietate al foștilor proprietari de bunuri imobiliare așa cum sunt ele definite în acest proiect de lege. Proiectul de față propune retroced­area acestor bunuri imobiliare luând în considerare măsuri adecvate de protecție socială și încurajare a celor care locuiesc în prezent în aceste imobile săși construiască locuințe proprietate personală. Având în vedere experiența garelor nemulțumiri cauzate de modul în care au acționat așa numitele comisii care trebuiau să aplice prevederile Legii nr. 18/1991, prin prezentul Proiect recunoaștemi dreptului de proprietate și restituirea acestui drept au fost încredințate puterii judecătorești. Contractele de închiriere ale celor care locuiesc în prezent în aceste imobile se prelungesc automat, pe o perioadă de 5 ani cu plata chiriei legal stabilite. De asemenea, se prevede ca în această perioadă primăriile împreună cu serviciile de sistematizare să acorde în cerere loturi cu obligativitatea construirii de locuințe în termen de 2 ani. Se prevede acordarea de credite destinate acestor construcții cu o durtă de rambursare de minimum 20 ani. Considerăm că acest Proiect de lege va reuși să repare o parte din nedreptățile și abuzurile săvârșite de regimul comunist și în același timp să asigure protecție socială celor care locuiesc în aceste case, sprijinindu-i pe cei care vor să-și construiască o locuință proprietate personală și nu să dobândească din nou printr-un abuz un bun nemuncit intrat în posesia statului prin deposedări ilegale. Grupul Parlamentar Literal Grupul Parlamentar din Camera Deputaților Libe­ral din Senat Dinu Patriciu Alexandra Popovici Capitolul I: Dispoziții generale Art. 1. în sensul prezentei legi, prin bunuri imobiliare se înțeleg: a. construcțiile compuse din unul sau mai multe corpuri, precum și anexele gospodărești, dependințele și spațiile de orice utilizare aparținând acestor construcții din orașe, municipii, comune și sate. b. apartamentele situate în­ blocuri sau alte construcții cu mai multe unități locative cu una sau mai multe încăperi, precum și dependințele, anexele, și spațiile de orice utilizare aparținând acestor apartamente, indiferent dacă se află la același nivel sau în nivele diferite; c. terenul aflat sub clădire, sau cota parte corespunzătoare, în cazul in care clădirea în totalitatea ei aparține mai multor proprietari. d. curtea, grădina și orice suprafață de teren sau cota parte corespunzătoare din acestea, care fac parte integrală din același imobil, conform titlului de proprietate în vigoare la data trecerii în proprietatea statului. e. terenurile neconstruite sau râmase fără construcții, ca urmare a exproprierii și demolării construcției sau construcțiilor existente pe ele, precum și terenurile trecute in proprietatea statului pe care s­a construit de către stat sau terți. Art 2. Se declară abuzive și ilegale următoarele acte normative care au­­ avut drept scop deposedarea­­ proprietarilor de aceste bunuri imobiliare, încalcându-se astfel cel mai elementar drept a­­l * cetățeanului, “dreptul de proprietate”, drept ” recunoscut de Constituțiile în vigoare, de Dreptul Civil și Declarația Drepturilor Omului: a. Decretul 92/1950 modificat prin Decretul 524/1955 prin care se dispune naționalizarea imobilelor cu destinație de locuința. b. Decretul 511/1955 prin care bunurile rechiziționate până la apariția lui au fost considerate ca intrate în proprietatea statului. ‘ c. Decretul 218/1960 care prevede în art. 3 ca “dreptul la orice acțiune având ca obiect restituirea în­­ natură sau prin echivalent a unui bun intrat în posesia statului sau a unei organizații cooperatiste sau obștești, chiar fără nici un titlu se prescrie prin doi ani de la data când a avut loc intrarea în posesia statului”. d. Decretul 712/1966 care prevede ca bunurile ce se încadrează în prevederile art 3.din Decretul 218/1960 “sunt considerate proprietate de stat de la data intrării în posesiunea statului sau a oricărei organizații socialiste” e. Art. 56 (devenit art. 52) din Legea 4/1973 referitor la cea de a doua sau mai multe locuințe (case,­­ vile, terenuri din oraș sau mediu sătesc) dobândite în proprietate fie cu acte de vânzare-cumpărare, fie prin moștenire care nu au putut fi înstrăinate în termen de un an. 1. Decretul 223/1974, abrogat prin Legea 9/1989 ca fiind o măsură samavolnică, abrogare care nu acționează retroactiv. Art. 3. Proprietarii deposedați de aceste bunuri imobiliare prin actele normative menționate la art. 2, sau prin alte acte normative nepublicate sau decizii administrative ori după caz moștenitorii lor legali sau testamentari, vor fi repuși în drepturile lor în condițiile prezentei legi. ‘ Art. 4. Urmează, de asem­enea, a fi repuși în drepturile lor în condițiile prezentei legi, proprietarii sau după caz moștenitorii lor legali sau testamentari,care au fost deposedați de bunurile lor imobiliare, pe următoarele cai: a. prin confiscare, ca pedeapsă complementară la condamnările politice; b. în baza Decretului 111/1951 fiind considerați absenteiști, dar în fapt au fost întemnițați, deportați în Bărăgan, Delta Dunării, Delta Brăilei etc., fără a fi condamnați, deci care au fost evacuați fără nici o formă; c. prin donații făcute sub amenințare sau presiuni de orice fel; d. prin acte de vânzare către stat sau alte organizații obștești încheiate sub presiune, la valori mult sub valoarea de circulație. Art. 5. (1) Până la aplicarea prezentei legi, bunurile imobiliare preluate de stat după data de 6 martie 1945, rămân în proprietatea statului care își exercită dreptul de administrare prin întreprinderile abilitate în acest scop. (2) Este interzisă înstrăinarea de către stat a bunurilor imobiliare menționate în art. 2 și 4, indiferent de forma de înstrăinare și de persoana în favoarea căreia se face aceasta. (3) Orice înstrăinare de către stat a bunurilor imobiliare trecute în deținerea statului pe căile prevăzute la art. 2 și 4, îndreptățește pe proprietarii de drept sau pe moștenitorii lor legali sau testamentari, să ceară desființarea actelor de înstrăinare pe calea acțiunii civile, din momentul repunerii acestora în drepturile lor, reclamantul chemând în acest caz în judecată pe terțul dobânditor. Capitolul II: Dispoziții privind dreptul de proprietate asupra bunurilor imobiliare naționalizate Art. 6 Foștii proprietari ai bunurilor imobiliare preluate de stat prin actele normative și pe căile prevăzute în art 2 și 4, sau după caz moștenitorii lor legali sau testamentari vor redobândi în mod gratuit dreptul de proprietate asupra acestor bunuri imobiliare, astfel cum sunt definite în art. 1 al prezentei legi, indiferent de numărul și suprafața acestora și indiferent dacă după preluarea acestor bunuri de către stat au dobân­dit un drept de proprietate asupra unuia sau mai multor imobile, în orice mod prevăzut de lege. Art. 7 (1) Persoanele prevăzute la art. 6 care nu mai sunt cetățeni români, nu pot redobândi dreptul de proprietate decât asupra clădirilor. Terenurile aferente acestor clădiri vor rămâne în continuare în proprietatea statului care va acorda persoanelor în cauză un drept gratuit de concesiune pe durata existentei clădirii. (2) In cazul în care clădirea aflată pe un teren concesionat potrivit prevederilor al. l, se desființează, dreptul de concesiune asupra terenului se prelungește pe o durată de 3 ani, termen care începe să curgă din momentul desființării clădirii: în cazul în care proprietarul clădirii desființate începe construirea unei alte clădiri în interiorul acestui teren, dreptul de concesiune asupra terenului se prelungește în condițiile al.T. în cazul în care proprietarul clădirii desființate nu începe construirea unei noi construcții în interiorul termenului de trei ani, prevăzut de prezentul alineat, statul va retrage dreptul de concesiune asupra terenului fără plata vreunei despăgubiri. (3) In cazul pierderii în orice mod a cetățeniei române de către persoanele prevăzute de art­ă după redobândirea dreptului de proprietate asupra întregului imobil, clădirea rămâne în proprietatea persoanei care a redobândit-o iar terenul trece în proprietatea statului care va acorda proprietarului clădirii un drept gratuit de concesionare asupra terenului în condițiile al. 1. (4) Persoanele care au redobândit dreptul de proprietate asupra unei clădiri și un drept de concesiune asupra terenului aferent vor redobândi dreptul de proprietate asupra acestui teren în cazul în care redobândește cetățenia română. Transformarea dreptului de concesiune în drept de proprietate se face în mod gratuit­­ (5) în cazul în care persoana cetățean român care a redobândit dreptul său de proprietate asupra întregului imobil (inclusiv terenul), cl înstrăinează în orice mod, prin acte între vii sau prin moarte, unei persoane care nu are cetățenia română, aceasta din urmă nu va putea dobândi dreptul de proprietate decât asupra clădiri, dreptul de proprietate asupra terenului rămânând în mod automat statului. Statul va acorda în mod gratuit dreptul de concesiune asupra terenului, conf. al. 1, noului dobânditor. Capitolul III: Dispoziții privind dreptul de proprietate asupra terenurilor construibile . • Art. 8 Terenurile libere de construcții fie prin demolarea imobilelor expropriate, naționalizate sau confiscate, fie prin reconstruire, vor fi restituite proprietarilor de drept la cererea acestora. Art. 9 Proprietarii terenurilor trecute în­­ proprietatea statului și pe care acesta a construit vor fi despăgubiți la cerere, în mod următor 1. prin cedarea unui teren similar ca suprafață și valoare în aceeași localitate; 2. prin despăgubiri valorice la valoarea de circulație a terenului la data despăgubirii; 3. în modul stipulat de alineatele 2 și 3 vor fi despăgubiți și titulari de drept ai terenurilor vândute, închinate sau concesionate de stat unor terți care au construit pe ele din fonduri proprii Capitolul IV: Modul de dobândire­­ și reconstituire al titlului de proprietate și de retrocedare a bunurilor imobiliare sau după caz de acordare a despăgubirii Art. 10 (1) Persoanele îndreptățite. să redobândească dreptul de proprietate în temeiul prezentei legi vor adresa cereri de restituire a bunurilor imobiliare tribunalului în raza căruia se află bunul imobiliar chemând în judecată primăria din municipiul, orașul, sectorul sau comuna in care se afla bunul imobiliar, precum și întreprinderea care administrează imobilul în calitate de pârâți și care vor reprezenta statul. (2) Cererea prevăzută la alin. 1 va putea fi formulată în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. (3) Formularea cererii de restituire a imobilului, înăuntrul termenului prevăzut de a­n. 2, de către unul din moștenitorii legali sau testamentari al proprietarului are valoare de acceptare în termen a succesiunii asupra imobilului. Ea profită tuturor comoștenitorilor în cazul în care își însușesc cererea.. (4) Cererea prevăzută de aăt. 1 este scutită de plata taxei de tindru. Art. 11 (1) Proprietarii bunurilor imobiliare revendicate vor trebui să-și dovedească această calitate. (2) Moștenitorii, proprietari ai bunurilor imobiliare revendicate vor trebui să dovedească dreptul de proprietate al celui pe care îl moștenesc, precum și­­ calitatea lor de moștenitori (3) Dovada oricăror situații invocate în cursul judecată se va face în condițile Legi civile. (4) în cazurile prevăzute de alin. 2, instanța va stabili pe bază de interogatoriu luat din oficiu reclamantului, dacă exista și alți moștenitori ai proprietarului decedat. In caz afirmativ, ea îl va îndruma pe reclamant să-i introducă in cauză și pe aceștia. Art. 12 (1) Prin hotărârea pronunțată, instanța, admițând cererea, va dispune restituirea bunului imobiliar revendicat, în condițiile prezentei legi, în starea în care acesta se află și după caz vor face aplicarea art 7. alin. 2. (2) Instanța nu va putea obliga vreuna din părți la plata de despăgubiri sau de compensări pentru diminuarea sau creșterea valorii imobilului pe durata deposedării. (3) Instanța va dispune cu privire la cheltuielile de judecată, conform legii civile. (4) Hotărârea­ instanței prin care se dispune restituirea imobilului reduce acest efect pe data introducerii cererii în instanță. Art. 13 (1) Hotărârea de restituire a imobilului are valoare de titlu de proprietate. (2) Imediat după reținerea definitivă a hotărârii, se va opera, la cererea reclamantului, mențiunea reconstituirii dreptului de proprietate în evidențele legale. Aceste formalități sunt scutite de plata oricăror taxe. Art. 14 (1) Persoanele îndreptățite să redobândească dreptul de proprietate in temeiul prezentei legi vor putea opta pentru primirea unei despăgubiri egală cu valoarea imobilului din momentul pronunțării hotărârii. In acest caz statul rămâne proprietarul de drept al imobilului. (2) Valoarea despăgubirii va fi stabilită printr-o expertiză tehnică efectuată în cursul judecății, dacă părțile nu convin asupra cuantumului despăgubirii. (3) în cazul în care părțile convin asupra despăgubirii, aceasta va fi consemnată, reclamantul putând să o ridice pe baza hotărârii rămase definitivă. Art. 15 (1) Acordarea ulterioară a dreptului de concesiune a terenului, în cazurile prevăzute de art. 7, precum și retragerea dreptului de concesiune asupra terenului se fac prin decizii administrative emise de primăria pe raza căreia se găsește imobilul, după pronunțarea instanței asupra dreptului de proprietate ce se comunică titularului de concesiune. (2) . Instanțele vor menționa în aceste cazuri, în hotărâre, reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului care nu mai are cetățenie română numai asupra clădirii. (3) Deciziile prevăzute in alin.1 se pot ataca în contencios administrativ. Art.16. După rămânerea definitivă a deciziei de retragerea concesiunii asupra terenurilor rămase fără construcții, statul, prin primăria municipiului, orașului, sectorului sau comunei in care acestea se află, va putea înstrăina aceste terenuri prin vânzare, sau le va putea concesiona. Art.17. Statul, prin primăria municipiului, orașului sectorului sau comunei în care se află bunul imobiliar trecut în proprietatea statului în perioada 1945-1989, îl va putea înstrăina în următoarele cazuri: a. dacă bunul imobiliar nu a fost revendicat în ter­men de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi. b. dacă instanțele investite au respins cererea de restituire dar numai după rămânerea definitivă a acestei hotărâri. Capitolul V: Dispoziții privind dreptul de folosință asupra bunurilor imobiliare restituite proprietarilor de drept Art.18. (1) în cazul în care proprietarul unic al unui imobil restituit sau moștenitorul unic al acestuia ocupă în acest imobil o unitate locativă în calitate de chiriaș, contractul său de­ închiriere se reziliază pe data introducerii cererii de restituire, titularul ocupând în continuare unitatea locativă în calitate de proprietar. Chiria încasată de pe data introducerii cererii de restituire se restituie proprietarului de către întreprinderea care a administrat imobilul. (2) , în cazul în care un imobil a fost restituit mai multor moștenitori, iar acest imobil, de unitate locativă este ocupată de unul din moștenitori, în calitate de chiriaș, acesta este în drept a cere retumarea chiriei plătite, în condițiile legii. (3) Titularul contractului de închiriere prevăzut în alin.1, nu va putea fi evacuat de ceilalți moștenitori decât dacă i se pune la dispoziție o altă locuință corespunzătoare, în­­ conformitate cu prevederile legislației civile. Art.19. (1) Contractele de închiriere în vigoare ale chiriașilor care dețin imobile restituite proprietarilor lor de drept se prelungesc pe un termen de 5 ani. (2) Acest termen începe să curgă de la data la care dobânditorul a notificat chiriașului calitatea sa de proprietar și obligația chiriașului de a plăti de pe acea data chirie proprietarului. (3) De la data notificării, plata chiriei proprietarului anterior nu este impozabila dobânditorului. (4) In perioada în care contractul de închiriere este prelungit, chiriașul nu va putea pretinde proprietarului efectuarea de reparații la imobilul ce ocupa, neputând reține în acest scop chiria datorată. (5) Proprietarul va putea cere totuși chiriașului să părăsească locuința înaintea împlinirii termenului de 5 ani dacă îi pune la dispoziție o altă locuință corespunzătoare în conformitate cu prevederile legii civile. Art.20. (1) In perioada de prelungire a contractelor de închiriere (5 ani), primăriile municipiilor, orașelor, sectoarelor și comunelor, împreuna cu secțiile de sistematizare vor oferi chiriașilor parcele de teren din terenurile în proprietatea statului, sau din terenurile nerevendicate în termenul de 1 an prevăzut dc.art.10, alin.2, sau din terenurile care nu au fost restituite prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă în scopul și cu obligația ca aceștia să-și construiască o locuință in termen de 2 ani. (2) Pentru a veni în sprijinul chiriașilor care doresc să-și construiască locuință proprietate personală, statul va acorda credite rambursabile în minimum 20 ani, garantate prin ipotecarea terenului și a construcției. Art.21. (1) împlinirea termenului de 5 ani de prelungire a contractului de închiriere, va fi notificată chiriașului de către proprietar cu 6 luni înaintea împlinirii lui, cu mențiunea că proprietarul nu mai dorește prelungirea contractului de închiriere peste acest termen. (2) In cazul în care proprietarul nu a notificat chiriașului in termenul prevăzut la alin.1, împlinirea termenului de 5 ani de prelungire a contractului de închiriere, acesta se prelungește automat cu încă un an. • (3) Contractele de închiriere prelungite pe încă 1 an, în condițiile art.21, alin.2, nu se consideră rezi­liate decât dacă proprietarul a notificat chiriașului cu 6 luni înainte de expirarea acestui termen intenția sa de a nu mai prelungi contractul de închiriere. Art.22. Prevederile articolelor 19, 20, 21, nu se aplică contractelor de închiriere în care chiriașul bunului imobiliar dobândit este statul Art.23.(1) Pe toată durata prelungirii contractului de închiriere, chiria datorată de chiriași va fi chiria legală.­­(2) Regimul legal al chiriilor pentru toate categoriile de contracte de închiriere se va stabili prin lege ulterioară. Capitolul VI: Dispoziții finale Art 24 (1) Restituirea în natură, plata în echivalent natural, sau despăgubirile valorice, nu sunt supuse impozitelor, taxelor notariale și fiscale. (2) Persoanele care și-au redobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor imobiliare sunt scutite pe un termen de 5 ani de plata impozitului. Art. 25 Predarea bunului imobiliar intră în sarcina deținătorului actual de proprietate. Art 26 Orice alte dispoziții contrare prezentei legi se abrogă pe data publicării acesteia.

Next