Tineretul Liber, noiembrie 1993 (Anul 5, nr. 1085-1110)

1993-11-01 / nr. 1085

Timmminit i&gt Pagina 2 Lebed scrie cărți La Palatul de Cultură al Corpo­rației financiare „Eoris", din Ti­raspol, a avut loc premiera cărții „Spectacolul s-a numit puci", sem­nată de general-locotenentul Alex­­andr Le­bed. Intr-un scurt cuvânt in­troductiv, comandantul Armatei a 14-a a relevat că această carte, a­­părută la Editura „Lada" a Fondu­lui Culturii din Rusia, este doar un început dintr-un „roman fluviu" pe care îl scrie în prezent. Prima parte, pisă la dispariția cititorilor, conține mărturiile sale despre evenimentele din august 1991 și care după cum a menționat ge­neralul, și-au avut continuarea tra­gică în octombrie 1993. întrebat de ce s-a referit­ în carte și la evenimentele din Transnistria, Alexandr Lebed a răspuns că nu in­tenționează deocamdată să scrie despre ele, iar cele descrise în „spectacol" au fost așternute pe hârtie înainte de iunie 1992, când a sosit el la Tiraspol, în China, cenzura e la ea acasă Autoritățile de la Beijing au reți­nut peste 30 de ore pe autorul unei cărți despre Europa răsăriteană sub motiv că „răspândește confuzii în rândurile maselor", transmite agen­ția Reuter. Este vorba de Mg Shao­­hua, care a fost reținut cu numai câteva ore înainte de începerea unui seminar cu privire la situația din răsăritul Europei, notează Reu­ter. După eliberare, autorul a afirmat că oficialitățile au luat o astfel de decizie deoarece „ele se tem de u­­nele teme pe care le-am abordat în carte". Cartea, scrie Reuter, se intitulează „Europa răsăriteană • 1989-1993" și a fost interzisă imediat după apari­ția ei în librării în luna septembrie, autorul afirmând că lucrarea repre­zintă o analiză obiectivă a situației din această zonă a continentului eu­ropean. Criza presei din Ungarii în Ungaria continuă „criza pre­­sei­", scandal declanșat în urma u­­nor acuzații la adresa guvernului în sensul că ar desfășura o politică de presiuni împotriva mijloacelor de informare în masă, informează a­­gențiile AP și AFP. La Budapesta, a avut loc un marș la care au luat par­te peste 10 000 de persoane, orga­nizat în semn de protest față de de­miterea unor reporteri cunoscuți de la Televiziune și de la postul natio­nal de radio și față de suspendarea unor emisiuni considerate „jenante" de către guvernul conservator con­dus de József Antall. Manifestanții s-au adunat în fața clădirii televiziunii ungare unde au protestat împotriva atitudinii con­ducerii acestei instituții precum și a radioului, calificată drept ,,un atac frontal la adresa libertății presei" de către o parte a mass-media și de partidele de opoziție. Și Guatemala a fost Bosnia­.* Osemintele a peste 200 de femei și copii, masacrați în martie 1982, au fost descoperite într-o groapa comună în apropiere de satul Rio Negro, la circa 100 km nord de Ciu­dad de Guatemala, transmit agen­țiil­e Associated Press și France Pres­se. Descoperirea a fost făcută posi­bilă după declarațiile unor supra­viețuitori ai masacrului înfăptuit, po­trivit agențiilor citate, de soldați și membri ai unor unități paramilitare guvernamentale în perioada când puterea era deținută de generalul Romeo Lucas Garcia. Sursele citate arată că zona din Guatemala unde se află această lo­calitate a fost în urmă cu mai bine de un deceniu teatrul unor lupte în­verșunate între unitățile guverna­mentale și luptătorii din gherilă. Du­pă cât se pare, nu este singurul caz de acest gen când mii de civili ne-­­ vinovați au fost victime ale unor acte­­ de răzbunare sau de terorism. M#.; Astăzi intră in vigoare Tratatul privind Uniunea Europeană Lansarea „Vasului Maastricht" pe o mare pan-europeană deloc calmă Semnat la 7 februarie 1992, la Maastricht, Olanda, și ratificat deja de toate statele membre ale CEE, tratatul privind Uniunea Eu­ropeană își propune adoptarea u­­nei politici externe comune și a unei monede unice în cadrul CEE. Ultimele 20 de luni, cât a durat până la urmă ratificarea sa de că­tre ultimele două state care n-o făcuseră încă ,au constituit un in­terval presărat cu încertitudine, de­­cepții, și exagerând puțin, „lovi­turi de teatru", toate acestea inte­resând în cel mai înalt grad opinia­ublică nu numai din țările mem­­bre a­le Comunității Economice Eu­ropene. Organismul Comunității Econo­mice Europene -r CEE — a luat naș­tere cu 35 de ani în urmă, la 1 ia­nuarie 1958, printr-un tratat sem­nat la Roma de către cele șase țări fondatoare: Belgia, Franța, Italia, Olanda, R.F.G., Luxemburg, acestora alăturându-li-se la 1 ia­nuarie 1973, Danemarca, Anglia, și Irlanda, și la 1 ianuarie 1986, Spania și Portugalia, la 13 martie 1979 s-au creat sistemul Monetar European și Unitatea de cont eu­ropeană - ECU. Intrarea în vigoare a tratatului de la Maastricht programată pen­tru 1 ianuarie 1993, a fost amânata sine­ die, datorită faptului că nu fusese ratificat de către Danemar­­ca și Marea Britanie. La 2 iunie 1992, primul referendum din Da­nemarca cu privire la acceptarea tratatului se solda cu un eșec. Ma­rea Britanie, ulterior, condiționa și ea ratificarea documentului de răspunsul definitiv al Danemarcei. Silită să recurgă la un al doilea referendum, pentru a nu rămâne izolată în mai 1993, Danemarca reușește în sfârșit alinierea alături de celelalte țări, obținând insă a­­numite concesii. La cele două Reu­niuni Europene ale miniștrilor CEE, de la Bruxelles - noiembrie 1992, și Edinburgh —• decembrie 1992, s-au obținut­ derogări deosebit de im­portante. Astfel, Danemarca este dispensată de obligația de a par­ticipa la o politică comună de apă­rare , și de a adopta moneda unică. Toate acestea, plus nesemnarea de către Marea Britanie a capita­lului social al tratatului, și pe fon­dul „subjierii" vizibile a Sistemu­lui Monetar European, prin deva­lorizarea lirei sterline, lirei italie­ne, pesetei, escudoului și a lirei irlandeze, fac­ea primul obiectiv al Uniunii Europene - introducerea monedei comune » să aibă o fina­litate destul de îndepărtată, adică anul 2000. Nici celălalt obiectiv prioritar, politica mentul afacerilor comună în de­externe și al securității nu pare sa se prevadă prea curând, și asta datorită în primul rând neputinței evidente manifestată de comunitate în fața dramei din fosta Iugoslavie. In luna iulie 1993, acordul se mai confrunta încă cu posibilitatea unor contestări juridice în Germania și Marea Britanie, dar Germania l-a ratificat­ și ea, la 13 octombrie 1993. Pe Lângă Loviturile primite de piețele valutare europene, cu un impact puternic asupra încercării de introducere r­apidă a unei mo­nede comune, pe lângă eșecul unei acțiuni eficiente, comune, în cea mai importantă problemă de secu­ritate din regiune - războiul din fosta Iugoslavie, un puternic mo­tiv de îngrijorare al susținătorilor unei Europe mai integrate îl repre­zintă reacția de adversitate­­ față de acest acord a multor cetățeni din CEE, unii considerând uri chiar „un pericol la adresa suveranită­ții naționale". Dar ceea ce reprezintă o reali­tate, încă și mai crudă, palpabilă, prin prisma unei încercări d­e sto­pare a declinului economic din ma­joritatea statelor CEE, încercare care nu se bucură deocamdată, de prea mult succes, este tocmai poli­tica monetară, cu întregul ei aloi de desființări­ de focuri de muncă și de reducere a protecției sociale. Se-nțelege astfel de ce lansarea Tratatului de la Maastricht la 1 noiembrie 1993, a acestui vapor nevoit să înfrunte o mare pan-eu­­ropeană destul de agitată, nu se face cu „focuri de artificii" nici cu șampanie, ci cu o euforie reținută din partea tuturor guvernelor din CEE, confruntate măr de întrebări, cu un mare nu­încă fără răs­puns. SORIN ALEXANDRU ȘONTEA Un cuptor pentru incinerare costa 400000 dolari „Necropolis-93" - Targul interneta­țional de produse și servicii funera­re - care se desfășoară la Wroclaw este, se pare, singura manifestare de acest gen din Europa centrală și de est. Agenția France Presse susți­ne că la târg, de un real succes, se bucură cuptoarele suedeze pentru crematorii, nepolygote și cu con­sum redus de combustibil, fiecare valorând între 300 000 și 400 000 dolari. La târgul de Wroclaw, ne­gustorii de pompe funebre pot achi­ziționa nu numai cele mai moderne modele de sicrie, de pietre funera­re și diverse accesorii dar și contai­nere frigorifice pentru transportul cadavrelor și chiar capele complete. „Afacerile merg bine, a afirmat un expozant contactat telefonic de France Presse. Numai că, a opinat el, organizatorii au crezut că fac bine transmițând la difuzoare mar­șuri funebre care conferă o ambian­ță oarecum lugubră". De ici, de colo. Distinsul gazetar Petre Mihai Bâcanu condamnă la editorialul „României libere", pr. 1090 faptul că la faimoasa „Procesiune a Cuș­­tii" prin care S-a dorit atenționa­rea opiniei publice din țară și de peste hotare asupra situației dispe­rate a grupului tlaseu, nu au par­ticipat, intrând simbolic în cușca de oțel decât lideri ai opoziției și personalități culturale. „Văcărol, Văcari, Vadimi și Funari ar fi pu­tut împărtăși și simbolic soarta celor amenințați cu moartea din Cușca de la Tiraspol", scrie domnia sa. Mai bine totuși că s-a întâmplat așa, zicem noi... Dacă intrau, se strica încuietoarea și rămâneau a­­colo, cine se mai juca de-a parla­mentul și de-a guvernul ? • Ghici ce a visat ani în șir Ceaușescu să facă, și n-a mai apucat, reușind în schimb Ion Iliescu ? Răspunsul îl aflăm din bulina roșie nr. 512: și-a băut liniștit cafeaua în Casa Popo­rului, asortată și cu o Coca-Cola (la care ce-i drept răposatul nu vi­sase, fiind prea „imperialistă").­­E­­venimentul s-a petrecut cu ocazia vizitării Curții Constituționale, care își are sediul în edificiul res­pectiv: De, nu-i pentru cine se pre­gătește... • Din „Adevărul" nr. 1093 reținem că termenul MEBO, pronunțat inițial M.E-B.O. a pă­truns datorită senatorului PUNR Viorel Salogean în vocabularul membrilor guvernului britanic, care îl folosesc ca atare. Bine ar fi sa rămână singurul lucru pe care îl împrumută de la politicienii noștri, mai ales dintr-o anumită tabără. " „Cronica română" în al său nu­măr 236 anunță divorțul de unul din colaboratorii săi, faimosul om politic Ion I. Brătianu, pentru pre­tențiile sale exagerate, bani plus o grămadă de facilități, numindu-l „omul cu cartoful, vestitul comic Brătianu.­.". Păi dacă îl știau așa, de ce i-o fi oferit redacția rubrica „Tableta (sau mai degrabă supozi­torul ,în cazul domniei sale) de politician" și nu vreo rubrică umo­ristică, eventual agricolă... • Din același ziar, nr. 237 aflăm de la cunoscutul „revoluționar" Mihai Montanu, că în 22 decembrie 1989 dânsul a fost martor al unei încăie­rări în toată regula între țineți-vă bine, dnii Sergiu Nicolaescu și Ion Caramitru, cu tot tacâmul de ri­goare, pumni, palme, etc. Cei doi se acuzau reciproc de colaborațio­nism cu vechiul regim. Nu ne des­tăinuia însă dl Montanu cine semna scenariul, regia, montajul, coloana sonoră ,imaginea ș.a.m.d. • Ultimul număr al „Flacărei" a­­vertizează, preluând un articol din „Financial Times" cu sfârșitul Ca­­ritas-ului se anunță apropiat. Mo­tivul ? Recent obținut o viză de in­trare în Elveția a patronului siste­mului, Ioan Stoica, care vrea 5-0 șteargă dinaintea furtunii. Pentru anti lunar, Gavra - Comp. ar mai exista și varianta Budapesta.­­ în același număr, un excelent articol semnat Radu Budeanu, cu un titlu nostrm: „Germania se umflă cu pompa, Japonia se umflă cu pompa, China se umflă cu pom­pa !". Numai noi pierdem aer prin toate găurile... ” Vorbind despre menținerea în funcții înalte a foști­lor știin noi-ce, al. Andrei Pleșu exemplifică, un „Zig-Zag" nr. 40 : „Un străin care s-a dus la amba­sada română în '89 l-a întâlnit pe Nelu, în '90 l-a întâlnit tot pe Nelu, iar în '92 a discutat tot cu Nelu. Atunci cere să le scoatem din cap că nu s-a schimbat nimic în Ro­mânia Foarte simplu, mutându-i pe Nelu la altă ambasadă. " B.I.T. Drașkovici cere boicotarea alegerilor Principalul partid al opoziției sâr­be, Mișcarea Sârbă a Reînnoirii (SPO), a Scriitorului Vuk Drașkovici, ar putea sa facă apel la partidele de opoziție sa boicoteze alege­­ri parlamentare din 19 decembrie da­că acestea,se desfășoară în condi­țiile actuale apreciate de Drașko­vici drept „umilitoare", s-a aflat sâmbăta seara la încheierea unei reuniuni a Comitetului Director al 5PO, relatează AFP, în cursul reuniunii. Comitetul Di­rector a făcut apel la partidele de opoziție sa „se unească pentru a cere alegeri oneste" a anunțat a­­genția Taning. „Comitetul Director al 5PO a susținut propunerea de a se face apel la partidele de opozi­ție să se întâlnească la 3 noiembrie și să decidă că nu pot avea loc ale­geri fără condiții oneste", a decla­rat Brașkovîci, citat de Taning, la încheierea reuniunii. „5PO trebuie sa facă totul pentru a determina partidele de opoziție sa hotărască boicotarea alegerilor". Luni 7 noiembrie 1993 Șevardnadze e din nou încolțit Președintele Georgiei, Eduard Șevardnadze, a preluat personal conducerea operațiunilor militare din vestul țării, după răsturnarea si­tuației pe acest teatru de luptă, un­de forțele guvernamentale au sufe­rit începând de vineri pierderi im­portante în fața ofensivei adepților fostului președinte Zviad Gamsa­­hurdia­­ relatează agențiile France Presse și Reuter. Această nouă sta­re de lucruri, defavorabilă guvernu­lui de la Tbilisi, se datorează în prin­cipal sprijinului primit în ultima vre­me de adepții lui Gamsahurdia din partea Federației popoarelor din Caucazul de Nord, care au trimis militari și tehnică de luptă pentru a-i ajuta pe separatiștii abhazi. „Această intervenție străină schim­bă totul și acestea sunt rațiunile pentru care m-am deplasat la fața locului" - a declarat Șevardnadze, într-un interviu acordat ADP. Ei au trimis câteva sute de soldați în Ab­­hazia, dotați cu armament greu, și noi luptăm a­cum contra lor. Dacă acest conflict ar fi rămas unul­­ local și ne-am fi bătut contra forțelor lui Gamsahurdia, noi am fi putut să-i învingem pe acești criminali" - a spus președintele Gruziei. Potrivit unui document confiden­țial obținut de AFP din partea unui colaborator apropiat a l­­ui E. Șe­­vardnadze, conducătorii Federației popoarelor din Caucazul de Nord - care regrupează o serie de repu­­­­b­lici și regiuni mici din zona cauca­ziană a ex-URSS între care Cecenia, unde s-a refugiat Gamsahurdia - au decis să-l sprijine pe acesta din urmă spre a-și menține influența lor în Georgia occidentală. Sofia, Atena și Ankara n-au format nici o alianța militară între Sofia, Atena și Ankara nu s-a constituit nici un fel de axă mi­litară, a afirmat ministrul bulgar dezmințind astfel informațiile pe a­­ceastă temă apărute in presa bul­gară. Referindu-se la contactele din­­tre cele trei armate, ministrul a pre­cizat că aceste țări doresc să joace un rol de stabilitate în Balcani și nicidecum să constituie o alianță militară, precizează ITAR-TASS. Tn Algeria, după răpirea diplomaților francezi, autoritățile au trecut la măsuri aspre pentru prevenirea oricărui alt act terorist. Controalele ca­re se fac în permanență, așa cum se vede în imagine, vizează prinderea ră­pitorilor. Ca țară islamică civilizată, Algeria luptă pentru a stăvili valul de atentate inspirate de fundamentaliștii religioși. Aflăm, în ultimul moment, că doi diplomați au fost găsiți. Irakul a scos basma curată Grupul de specialiști ai ONU ca­re au cercetat încălcarea de către Irak a rezoluțiilor Consiliului de Securitate privind producerea de ar­me de distrugere în masă, și-a în­cheiat noua misiune întreprinsă la Bagdad, întorcându-se la Manama. Șeful grupului, rusul Nikita Smidlo­vîci, a afirmat că este mulțumit de munca depusă în Irak si ca atât el cât și ceilalți specialiști nu au des­coperit nici un indiciu care sa ateste că Bagdadul ar produce tipurile de arme interzise. El a precizat că pen­tru cercetări, experții s-au folosit de cele mai moderne mijloace. Perocierea misterelor revoluției române continuă voios într-o atmosferă de ba­bilonie amară și de suspiciuni șăgalnice. D­e trei ani încoace se adună probe, se fac declarații, se întreabă, se răspunde, toată lumea are un aer de responsabili­tate apăsătoare și din această năuceală ștampilată istoric, nu rezultă decit un ping-pong cu fumigene. între timp viața merge înainte — deșănțată, agresivă, mustind de un comic drăcesc. Astupat de țărână Nicolae Ceaușescu a lăsat li­beră scena, liberi actorii, liber publicul. Absența sa rămâne dominantă, obsesivă, acaparatoare. In umbra împușcatului se croșetează cel mai abject vodevil politic din acest ultim veac : puținii care l-au iubit și mulții care l-au urât sunt târâți în aceeași capcană care s-a articulat mis­terios și continuă să funcționeze tot mis­terios în pofida faptului evident că bunul cel mai de preț al națiunii, evocat im­perativ dar mereu alunecos, rămâne ade­vărul. România nu este singura țară in care paradoxurile sinistre colcăie la tot pasul. Răsăritul întreg și, apoi, restul lu­mii par să fi alunecat intr-o groapă cu Iei de plastilină si struțocămiile vorace care se dispută violent și, cel mai adesea, absurd. De la Atlantic la Pacific trăim întâm­plări ciudate, tragi-comice, scoase din registrul normal. Ai sentimentul că lu­mea a alunecat din mecanismul său dis­ciplinar, din logica evolutivă de pînă a­­cum pierzându-și criteriile, reperele, exi­gențele. în SUA, un conștiincios secre­tar de stat, artizan ocult al celui mai di­ficil acord din istoria timpurilor moder­ne, este acuzat că neantizează politica americană și împotmolește țara într-o vietnamizare africană insuportabilă, în plin șantier de conștientizare a unei Eu­rope organice, doamna Thatcher își dă drumul la memorii pe piață și atacă uni­ Struio camila de catifea ficarea Germaniei considerată dinamita nr. 1 al aceluiași continent. în Italia un brusc război împotriva corupției face ra­vagii apocaliptice și. ..împinge Liga bom­­bardă spre putere și implementarea“ unui delir secesionist într-o peninsulă care, din acest punct de vedere, era un exemplu de cumințenie. în Polonia fai­mosul lider anticomunist devenit preșe­dinte echidistant declară că „modelul Bîțîn“ nu este invenția cea mai rea și că un lider luminat având la remarcă o singură formațiune politică sănătoasă poate naște o tranziție mai viguroasă de­cât aceea asezonată de pluripartit­smul tradițional. în Grecia socialiștii revin în forță la putere asigurați de amnezia ge­nerală a publicului, fac guvernul, dau primele declarații și reîncep călcatul în străchini punctând Balcanii de noi fo­care de tensiune și de ambiții utopice, în Transnistria generalul Lebed dansea­ză conga pe grumazul autohtonilor, de­misionează din Parlament, revine la am­­bițiile normale și catalizează lupta îm­­­potriva „românizării republicii“, nu Ru­sia Elțin dă o lovitură nedemocratică pentru a întărî democrația, anulează par­tidele de stânga dar asigură comuniștilor dreptul de a participa la alegeri și de a face noi și păgubitoare valuri, nu Gru­zia. Șevardnadze — partizanul indepen­denței totale, se așază singur în ge­nunchi pe coji de Dudi, semnează adera­rea la CSI, imploră sprijin rusesc, îl primește, îl folosește și apoi privește mai la sud pentru a-și tocmi noi aliați, în China pari­dul comandă parada, capita­lizează piața, fabrică o pătură de milio­­­­nari, aruncă în confuzie armata și apoi pune mâna pe ea în virtutea „rolului său conducător“. în Cambodgia republica devine regat dar Adunarea Națională își așază în frunte pe nimeni altcineva de­cât pe fostul președi­nte al partidului co­munist. La nivel macro și la nivel micro lu­mea se zbate intr-o bizară năuceală, prea compactă pentru a fi scenarizată. într-o tranziție extravagantă și parcă fără o­­biect de parcă, brusc, istoria s-ar disi­mula pe­­ pielea simplilor cetățeni care au dreptul legal de a nu mai înțelege nimic. __: J

Next