Transilvania, 1870 (Anul 3, nr. 1-24)

1870-01-01 / nr. 1

•egyrn----­''Sis'Acésta fóia ese Vţ&Sil 'S cate 3 cóle pe luna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso­­ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto­lul postei. cSg Nr. 1. Brasiovu 1. Ianuariu 1870. Abonamentulu se­­ face numai pe cate 1 ani intregii. Se abonéza la Comi­tetul« asociatiunei in Sibiiu, sau prin posta sau prin domnii co­lectori. V V, ?■%.­& /O'SV'O---------­AniiBii III. TRANSILVA Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatura romana si cultur’a poporului romaim. Care in­trementii este pentru omu mai priintiosu, celu de carne seu celu de vegetabilia? „Tota cultur’a purcede dela stomachu,“ a dusu inainte cu 100 de ani filosofulu pe tronu regescu Fridericu II. De asemenea ponderositate suntu si cu-­­ ventele altui filosofu si mai mare, adeca Em. Kant: „Omulu este aceea, ce elu mananca.“— Pe cestiunea nutrementului se baseza cestiunile sociali. — Nutre­­mentu falsu, cultura falsa. Deca midiulecele tale de nutrementu voru fi necorespundietorie, are sicu mu­li­­tortocate, atunci si tu vei fi intortocatu in corpu si sânge, in creeri si anima, in spiretu si sufletu, in cu­­getu, in fantasia. Cestiunea intrementului a mis­­­catu si incordatu deja de multa poporare, ce stau astadi pe culmea culturei si a civilisatiunei, inse nici odata asia ca acuma. Ele au devenitu la convingere, ca asia nu mai potu propasi. Natura cunósce nu­mai un’a lege, adeca legea necesitatei severe si neec­­sorabile. Omulu e numai aceea ce mananca. Nu e neci o indoiala, ci nutrementulu ecsercéza o poternica influintia asupra corpului omenescu si prin acest’a asupr’a spiretului. Inse care nutrementu ecsercéza cea mai favoritoria infiurintia asupra corpului si spire­tului? Acést’a trebue se ne spună esperienti’a si sciinti’a. Am aratatu in fat’a asociatiunei „Transilvania“ Nr. 9 pag. 100, ca corpulu nostru este compusu după sperimentele chemice camu din 14 elemente seu ma­terii simple, ce apartienu naturei anorganice seu che­­mice. De aci urmédia, ck numai acele materii ne potu dă nutrementu, care cuprindu in sine aceste ele­mente. Dara tare ne-amu insiela, daca amu cugeta ck cu aceste elemente chemice amu poté sustiené viéti’a, adeca a ne nutri, nici decumu. Chemi’a si fi­­siologi’a ne invetia, ck nici o organisatiune animale nu póte plăsmui ori formă veru unu nutrementu. Animalnia péte numai utilisa ori a’si asimila materi’a nutritdica a planteloru. Remnulu vegetabile formédia midiulocitoriulu intre remnulu animale si minerale. Prin creatiune s’au produsu mai antaiu miner.. Ie, din care se păta trai vegetabiliale, si numai dupace s’au produsu si vegetabiliale, au potutu ecsista totu feliulu de animale. Remnulu vegetabile plasmuesce ori mesteca din elementele anorganice materiile pri­mitive de nutrementu, adeca, săruri si pamenturi, albumina (albusiu) castern’a (materi’a casiului), fibrin’a (materi’a fibrosa plastica), gumi (cleiulu), sacharulu s. a. Acestea materii primitive de nutrementu in starea loru separata nu suntu proprialmente nutrementu, ci nu­mai nemidialocite elemente nutritorie. O buna me­­stecare a acestoru elemente nutritorie se afla in ce­­realia, cartofi si pome etc. Toate acestea elemente nutritorie (materii primitive) ni se aducu din remnulu vegetabile in forma organica, pentruca organismulu animale nu poate primi in sine nici unu feliu de ele­mente anorganice ori materii nefructifere. Animalele se potu nutri din alte animale si oamenii din alti oameni ori animale, inse acestu nutrementu odata utilisatu este mai multu sau mai putienu schim­batii, stricatu. Carnea, sângele si grăsimea contienu mai multu ori mai putienu materii nefructifere ori utilisate, precumu si escremente morbóse, producte morbóse, necuratienii s. a. Si fiinduca animalele ne potu dă numai aceea, ce ele primescu din remnulu vegetabile, trebue si nevrendu se venimu la conclu­­siunea, ca deca noi dorimu se avemu celu mai bunu si mai curatu nutrementu, acesta trebue se’lu luamu deadreptulu din remnulu vegetabile si nu deadreptulu din organismele animali. Cei ce apara carnea si nu­mai in nutrementulu animale vedu inca potere si vietia, producu urmatoriele argumente: 1. Viptulu vegetabile nu e destulu de nutri­­toriu. Chemi’a inse ne invétia contrariulu, si fisio­­logi’a cu esperienti’a afirma acésta. Adeca chemi’a ne arata prin analisa, ck multe soiuri de frupte suntu mai asia de nutritórie că si carnea, ck multe vege­­tabilia se asemena cu carnea in privinti’a calitatiloru nutritórie si cu tóte speciile de cerealia suntu cu multu mai nutritórie decatu carnea. Liebig, părintele teoriei nutrementului de carne, dice mai tardiu: „nu­­trimentulu vegetabile si anume cerealiale si prin acestea panea contienu tocmai atata feru, că si car­nea de vita, peste totu că carnea rosiia.“ — In un’a miie parti de carne proaspeta curata se cuprindu 13 parti, in 1000 parti de secara ori grau 21 parti de sare nutritoria. Adeca aproape inca odata pe atata! Pe langa aceasta in 1000 parti de carne proaspeta cu­rata se cuprindu 800 parti de apa, era in 1000 parti de secara ori grau numai camu 120 pana la 150 de parti de apa. Esperienti’a ne invetia, ca cele mai grele munci se efeptuescu si s’au efeptuitu de oamenii, cari au mancatu si mananca carne foarte puțina, seu nici decumu. Mai departe, ca neci unu animalii car­nivorii nu este in stare de a prestă lucru greu și duratoriu, ci numai cele herbivore. Leulu, tigrulu, ■feâyî'^ ----­

Next