Transilvania, 1870 (Anul 3, nr. 1-24)
1870-01-01 / nr. 1
bien’a nu va presta neci odata aceea ce presteaza boulu, calulu, cămilă, mululu etc. In toata lumea se afla oameni cu poteri estraordinarie, cari nu mananca carne. Apoi si cele mai mari si mai tari animalia ale pamentului, elefantulu si rinocerulu, suntu herbivore. Fisiologi’a ne invétia, eh acei omeni suntu mai sanetosi, mai blandi si mai umani, ba si mai capaci de o cultura mai inalta, carii nu mananca carne. Toate aceste inse nu aru fi potutu si nu ara potu urma, déca vegetabiliale nu aru dă organismului nutrementu de ajunsu. 2. Ch nutrementulu animale este mai usioru de mistuitu, decatu celu vegetabile. Dar si acéstea nu sta. E dreptu ch unele bucate vegetabile nu se solvescu (topescu) asia usioru in stomacu, ca cresicari bucate animale, inse viptulu vegetabile usitatu de comunu se mistuesce mai usioru ca celu animale, era solvirea inca nu e mistuire. Dn. Beaumont a facutu eclatante esperimente in privinti’aducerei mistuirei in stomacu sau a digestiunei la diferite bucate, si afb, ca ouale crude ori ferte moi, ch merele mai dulci si pastravulu fertu, s’au mistuitu in 13/4 ore, laptele fertu próspetu, coberculu uscatu (pesce), merele mai acre in 2—2 1/4 ore, pudingulu de oua si de lapte in 2 3/4 ore, ouale ferte vîrtosu, friptura de oaie, carnea de vita, proaspeta, prăjită, beefsteak, stridiele (ostrigele, Austern) crude, stricta male, cruda (neferta), curechiulu crudu in 3 ore, panea de secara si de grau proaspeta, cartofii ferti, branz’a vechia in 3 '/4 ore, sulmonulu fertu (unu feliu de pesce), paserile de casa (horale), friptura de vita in 4 ore. Simic’a ferta, curechiulu fertu, grăsimea de oie in 4 '/,2 ore, grăsimea de vita in 5 '/4 ore. Mistuirea este unu procesu vitale complicatu si depende nu numai dela feliulu bucateloru, ci si dela starea organeloru mistuitorie. Gourmanii pastreza carnea mai alesu cea selbatica, pana ce capata cresicare mirosu, adeca pana ce incepe a putredi, si atunci e usioru de mestecatu si se topesce usioru in stomacu, inse pentru aceea nu se si mistuesce usioru, ceea ce se cunósce dintr’unu simtiti de greutate si de căldură pe langa stomacu cu înclinare spre molitiune ori somnii si duréza oresicare tempu după ce au mancatu. Acésta căldură febrile au numit’o medicii friguri de digestiune ori de mistuire si au tienut’o a fi priintiosa. Ea inse se nasce din nestiinti’a naturei a lapeda afara ce nu e priintiosu trupului. Bucatele sanetoase nu producu astfeliu de friguri. Eu am auditu pre multi, cari au traitu cu bucate vegetabili, sau ch au postitu din evlavia sau din necesitate, ch suntu usiori, ch aru manca catu de bine si ch curendu fiamendiescu. — Apoi ce insemnéza acésta, decatu ch bucatele vegetabili se mistuescu fara nici o greutate, curendu si bine. — Nu bucatele vegetabili, ci carnea produce balta ce o numimu cemerluitu ori plecata. Si care a patit’o, vasei catu e de afurisita. 3. Ch nutrementulu animale dh corpului nostru mai multa căldură. Inse nici acéstea nu sta, pentru ch animalele carnivore locuescu mai cu seama in zonele calduroase. Aceia cari apara acésta teoria, precumu vediuramu mai susu, au schimbatu unu procesu, ce incetulu cu incetulu pustiesce organismulu, cu procesulu de întregire si de sustienere, sau mai pre scurtu, ei tienu unu veninu de iutrementu, si activitatea de a impinge afara veninulu, de unu procesu asimilatoriu. Apoi nu se afla carbonate (carora se atribue formarea caldurei corpului mai cu seama) in vreo bucata animale, cari se nu se afle in bucate vegetabili in mesura multu mai mare. 4. Ch nutrementulu animale stimuleza (irita, suscita) mai tare cd celu vegetabile. In acestu punctu au dreptu. Inse stimularea nu e nutrire, apoi acestea doue concepte neci nu suntu identice. In gradulu si proportiunea, in care o bucata oricare stimuleaza, in acelasi gradu ea nu mai nutresce, si incatu ea nutresce, nu mai stimuleaza. Cărțile medicesci sustienu o clasa de medicamente, ce ei le numescu Stimulantia. Ele inse suntu toate venine si nu nutrimentu. Alcoholulu, fosforulu, amoniaculu, piperiulu etc. Totu ce e organismului nostru strainu, poate se producă oaresicare opositiune plina de viatia, si in altu intrelesu se numesce stimulanții. Dar’ in ce modu stimuleaza nutrementulu animale? Elu contiene mai multu ori mai pusinu materii perdute — remasittele utilisatei tieseture, cenusi a utilisatului organismu — cu mai multe ori mai putine alte materii netrebnice. Aceste necuratienii nu se potu intrebuintia in organismu si pentru aceea trebue impinse afara, si acestu procesu de împingere afara a totu ce nu este priintiosu, si care se redica pana la activitate febrile, acesta viia opositiune este genuinta esplicare a lucrarei stimulatorie a bucateloru de carne. Nici o rătăcire dara nu poate fi mai mare, decatu tocmai schimbarea midiuloceloru stimulatorie cu cele de iutrementu. Ea este originea celei mai infricosiate insielatiuni, ce a sedusu si seduce natiuni intregi dela adeverata cale, ca se le arunce mai multu ori mai pueinu in bratiale inbuibarei si astfeliu unei peritiuni mai tempurie. In acesta infricosiata instelatiune este de a se cauta caus’a principale a voracitatei (lăcomiei) si beției, a totu desfreului si amu poté dice, a tuturora vitturiloru din lume. Schiller a dîsu: „Toate reutatile suntu basate pe slabitiune, inse toata slabitiunea si molitiunea isi are caus’a sa in poft’a de plăceri si prevalent’a sensualitate. “ 5. Ch carnea ar da organismului mai mare taria (potere) muscularia. Dar’ nici acést’a nu sta, caci nutrementulu celu mai sanetosu este totuodata si mai puternicu. Si cine vré se aiba taria si potere, are se fia sanetosu. Adeverat’a sanetate se pote inse păstră numai după legile firesci. Natur’a este o severa magistra si cine lucra in contra porunciloru ei, are se se supună si neincungiurabilei pedepse. In timpurile mai noua cercetandu profesorulu Meisner după sergentele (isvorulu) poterei in