Transilvania, 1871 (Anul 4, nr. 1-24)
1871-01-15 / nr. 2
1 86/Acesta faia ese C'A *• cate 3 cale pe luna si costa 2 tiprini v. a. pentru membrii asociatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate 10 franci cu porto 4. /S'&V'O-------—i/a'-SA --------Abonamentulu se face numai pe cate 1 ani intregu. Se aboneaza la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, sau prin posta sau prin domnii colectori. -----------------’—— Brasiovu 15. Ianuariu 1871. Anulu IV. Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Scurta istoria a societatei iesuitiloru. (Continuare). Statutele sî legile iesuitiloru. Pentrucâ se cunosci bene scopulu sî spiritulu ori cărei societăți omenesci, se cere neaparatu, câ se afli mai antaiu, după ce legi sî asiediemente se guberna sî administra aceea. Multu tempu regulamentele iesuitiloru au fostu sî au remasu pentru ceealalta omenime unu adeveratu misteriu, d’in care causa s’au si respanditu asupra loru cele mai fabulose opiniuni. Astadi acelea regulamente, legi, statute, au ajunsu a fi proprietatea tuturoru cat cunoscu alte limbe; numai in limb’a nostra romanésca coprinsulu acelora nu s’a vediutu pre catu scimu noi, neci intregu sî neci macara in estrasu. Spatiulu nostru ne sufere a le reproduce aici numai in estrasu. Intielesulu statuteloru d’in 1540 este acesta: 1. In tóate afacerile societatei sî in tóte datorinitele care cadu asupra flăcărui membru, numai generaliulu alesu d’in midiuloculu ei are dreptulu de a decide, care pentru ce teliu de ocupatiune este aptu sî capace (adeca generariulu iesuitiloru este investitu cu potestare monarchica absoluta). 2. Acelasi generariu are dreptulu de a proiecta regulamente sî legi pentru societate, era acesta are dreptulu de a le discuta sî respinge in casuri grave, nu inse^sî in casuri urgente, sî neci in casuri mai usiare. Era essecutiunea legiloru sî toata potestarea de comendante supremu remane depusa in manile generariului. 3. Membrii societatei se obliga a depune inca sî unu alu patrulea votu, carele este: supunerea neconditionata sî absoluta la vointi’a papei (obedientia illimitata erga pontificem), in citu ori candu acesta le-ar comenda, ca se merga in ori-si ce missiune sî se întreprindă ori-ce lucru pe lume, la pagani, la eretici sî la schismatici, ei se se supună neconditionatu si se inplinesca cele poruncite, dip’a nóptea, de aici plina la Indi’a. 4. Neci unu iesuitu se nu cuteze a se inbiie, a se offenelu insusi pentru vreun’a missiune, ci fiacare se astepte, plina ’lu va destina sî denumi insusi Ddieu, adeca pap’a, că locutienetoriu alu seu, sî generariulu societatei. 5. Toţi membrii societatei au se jure ascultare sî supunere necondiţionata comendantelui generale, carele este locutienetoriulu lui Isusu pe pamentu. 6. Neci unu membru nu poate posede avere privata, sî neci chiaru societatea ca atare; d’in contra pentru institute, scóle, colegiu, universităţi, ospitale etc. potu primi ori chta avuţia li s’ar da. D’in şcolarii si studenţii scóleloru iesuitice se primescu tenerii la noviciatu pentru societate. 7. Aici iesuiti carii sunt totu-unadata sî preoți, sunt obligati a îndeplini oficiulu eclesiasticu inca si atunci, candu nu li s’ar veni neci unu beneficiu, era rogatiunile (officium, adeca cumu sunt rogatiunile oareloru, ale deminetiei etc.) nu sunt obligati a le face in comunu cu alti călugări, ci fiacare pentru sine. Acésta însemna atata, ca iesuitii nu sunt obligati a petrece viétia contemplativa, ca alti monachi, ci tocma d’in contra, vocatiunea loru este a petrece in lume, intre oameni, spre a’i invetia, a le administra sacramentele, a’i confirma in credintia, era pe necatolici a’i catolisa. Numerulu iesuitiloru defiptu la inceputu de catra pap’a Paulu III. a fostu numai de siesedieci, prin urmare si statutele d’in 1540 era destinate numai pentru acea mica compania; mai tardiu nu se vomu vedea, ca încercarea cu acelu numeru micu a fostu cu totulu desierta, d’in care causa sî numerulu iesuitiloru s’a inmultîtu succesive la cateva sute, apoi la mai multe mii, după aceea sî statutele loru s’au mai amplificatu asia, precumu nu ar fi credintu neci unu omu pe fati’a pamentului. Firesce, pentruca problem’a pe care ’si luasera ei asupra, era gigantica sî cu totulu estraordinaria, prin urmare densii era constrinsi a cauta sî midiuloce cu totulu estraordinarie, plina candu ajunseră de spaim’a sî de urgi’a lumei întregi. Se fimu inse drepti in totu respectulu sî catra toata lumea. Tocma candu iesuitii nu aru fi luatu asupra loru consolidarea potestatei monarchiei universale atotu potente a papei dela Rom’a, nu’a problema acesta in totu casulu chimerica, ci deca ei sî-aru fi propusu numai a correge moral’a publica sî privata a omenirei de înainte cu 320 de ani, totusi aceasta unica problema era se fia foarte apasatoria, nu pentru siesedieci, ci pentru siesedieci de mii de barbati, sî docţi, sî devotaţi cu totulu sublimei loru vocatiuni. Toate documentele mai bune, cate ni s’au pastratu d’in acelea tempuri, marturisescu in unanimitate, cu corruptiunea in biserica ca si la curțile domnitoriloru, câ sî in classele aristocratice sî in cetati, ajunsese la culme. Insasi Rom’a se numea, sî cu totu dreptulu, Babilonia. Respectulu sî veneratiunea catra cele sânte dispăruse cu totulu. Era lucru de toate dîrele, câ