Transilvania, 1916 (Anul 47, nr. 1-12)

1916-06-01 / nr. 1-6

2 nedestoinici de muncă în urma îngrozitorului războiu, pentru sprijinul soţiilor văduvite şi pentru creşterea or­fanilor, ai căror părinţi au căzut pe câmpul de onoare. Cu alte cuvinte, dualismul, care zace ascuns în sufletul omenesc, rare­ori a eşit la iveală cu atâta pu­tere, ca în zilele noastre. De o parte tendinţa impulsivă de a atacă şi a se apără, dorul neînfrânat de a vedea trântit la pământ pe duşmanul, ce te-a vătămat, sau a voit să-ţi încrucişeze interesele, simţul nobi de a-ţi apără până la cea din urmă picătură de sânge onoarea ata­cată şi pământul strămoşesc încălcat; iară de altă parte mila fără de margini faţă de cei nenorociţi, de ei prietini sau duşmani, îngrijirea plină de devotamen faţă de ai tăi şi faţă de viitorul lor, ocrotirea celor sla­bi şi nepu­tincioşi, jertfirea intereselor proprii pentru a­parea su­ferinţelor altora, — cu un cuvânt: egoismul ce m­ai pro­nunţat faţă cu altruismul cel mai vrednic de admiraţiune. în această încăierare cumplită a neamurilor poporul nostru din această ţară încă şi-a avut şi-şi mai are încă partea sa. La chemarea Domnitorului sute de mii de oşteni români au lăsat coarnele plugului şi băţul păstoresc şi au apucat arma ucigătoare pentru apărarea ţării şi a onoarei ei. Şi aceşti oşteni, întocmai ca strămoşii er, şi-au făcut pe deplin datoria pe toate câmpurile de lup­, pe care au fost trimişi, în şesurile întinse ale Galiţii şi ale Poloniei ruseşti, în văile istorice ale mult cercurii Bucovine, în munţii prăpăstioşi ai Tirolului, în văile ro­ditoare ale Sârbiei şi în munţii pleşuvi ai Montenegrului şi ai Albaniei. Ivangorod, Lovcen, Baranovici vor ră­mânea pentru toate timpurile titluri de glorie pentru os­taşii noştri, mărturii pururea grăitoare despre vitejia lor, putându se înşiră cu vrednicie lângă locurile istorice mai vechi, în care a strălucit virtutea militară românească, lângă Aspern şi Essling, Custozza, Novara, Mortara şi Lissa.

Next