Transilvania, 1918 (Anul 49, nr. 1-12)
1918-12-01 / nr. 1-12
Ce soarte va avea Asociaţia noastră în nouăle împrejurări, ce ni se deschid pentru viitor?... Va mai avea ea rostul de până acum?... Se mai potrivesc nizuinţele ei cu cadrele largi, ce ni se deschid pre toate terenele? Răspunsul nu poate îi decât afirmativ şi cât se poate de îmbucurător. Da, Asociaţia noastră priveşte cu toată încrederea în viitor! — Liberă de zăgazurile ce-i stau în cale, liberă de rezervele de tot felul ce trebuia să-şi impună spre a nu-şi periclita existenţa, de aici înainte ea-şi va putea împlini cu mult mai bine menirea sa de luminătoarea păturilor largi ale poporului, de cultivătoarea năravurilor bune, de susţinătoarea şi propagatoarea sentimentului naţional. Alăturea de celelalte surori ale ei, ea va contribui de aici înainte, în măsură cu mult mai mare ca până acum, la ridicarea materială, morală şi intelectuală a Neamului nostru, şi, mai presus de toate, la înfrăţirea sufletelor, care va formă pentru vecie, pe lângă unitatea politică, legătura cea mai puternică a tuturor celor de o limbă şi de un sânge. Câmpul ei de activitate s’a lărgit deodată cu delăturarea graniţelor meşteşugite ce ne despărţiau, şi de aici înainte oricare fiu al României întregite poate fi membru al ei, oricare Român cu simţ şi cu râvnă pentru binele obştesc se poate înşirui sub steagul ei biruitor, care va fâlfăi din ce în ce mai falnic în tot cuprinsul moşiei strămoşeşti: „de la Nistru pân’ la Tisa“, înainte, deci, la lucru, cu deviza: lumină, virtute, frăţie în România întregită! Sibiiu, Decembre 1918. Redacţia.