Transilvania, 1921 (Anul 52, nr. 1-12)
1921-01-01 / nr. 1-2
2 O, veniți F Izvorul caldei bucurii Ca o harfă fermecată cântă, A ’nviat izvorul caldei bucurii, Visul meu străbate naștele tării Și ’n lumină dulce se ’ nvestmântă Că din lumi streine s’abătu un zbor Cătră mine îngerul iubirei, Că din lumi streine s'abătu un zbor Revărsând spre mine foc învietor Și viață ’n târgurile firei... Mi înviere, Ca orchestra fermecată Cântă codrul verde iară, Fiecare ram e mână Ce mângâie o chitară. In vestmântul Anoirei Cântă, suflete streine, Suflul cald al primăverei A trecut și peste tine. Câmpul bea pentru lumina Ce-i împărtășește mirul, Florile-și înalță blânde Cătră soare prin potirul. Cupa bucuriei sfinte Soarbe-o, suflete streine, Dulce soarele iubitei Răsări și pentru tine, Ochii umezi cătră ceruri Și-i înalță 'ntreaga fire, Tremură ’n văzduhuri imnul De ’nchinare și mărire. Focul rugăciunei tale ’Nalță-i suflete streine, Cel mai sfânt din haruri Domnul II trimese pentru tine...