Transilvania, 1921 (Anul 52, nr. 1-12)

1921-01-01 / nr. 1-2

2 O, veniți F Izvorul caldei bucurii Ca o harfă fermecată cântă, A ’nviat izvorul caldei bucurii, Visul meu străbate naștele tării Și ’n lumină dulce se ’ nvestmântă­ Că din lumi streine s’abătu un zbor Cătră mine îngerul iubirei, Că din lumi streine s'abătu un zbor Revărsând spre mine foc învietor Și viață ’n târgurile fir­ei... Mi înviere, Ca orchestra fermecată Cântă codrul verde iară, Fie­care ram e mână Ce mângâie o chitară. In vestmântul Anoirei Cântă, suflete streine, Suflul cald al primăverei A trecut și peste tine. Câmpul bea pentru lumina Ce-i împărtășește mirul, Florile-și înalță blânde Cătră soare prin potirul. Cupa bucuriei sfinte Soarbe-o, suflete streine, Dulce soarele iubitei Răsări și pentru tine, Ochii umezi cătră ceruri Și-i înalță 'ntreaga fire, Tremură ’n văzduhuri imnul De ’nchinare și mărire. Focul rugăciunei tale ’Nalță-i suflete streine, Cel mai sfânt din haruri Domnul II trimese pentru tine...

Next