Transilvania, 2017 (Anul 123, nr. 1-11)
2017-01-01 / nr. 1
Amvonul Catedralei, înălţimea Logosului rostit, începuturile propovăduirii şi reflectarea lor în cultura Revistei Teologice din Sibiu (1907-1925) Pr. Constantin NECULA Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” “Lucian Blaga” University of Sibiu, “Andrei Șaguna” Faculty of Theology Personal e-mail: parintelenecula@yahoo.com The Cathedral's Pulpit, the Height ofthe Spoken Logos. The beginnings ofthe preaching and their impact on the culture of “The Theological Review”from Sibiu (1907-1925) The building and consecration of the new metropolitan Cathedral in Sibiu was not the end, but the beginning of the process which continues till nowadays. The preaching from the metropolitan Cathedral is not an accident of cultural genesis and the article proves that there may be met a benefic competition between the priests. Maybe in the dimensions of the cathedral and in the very good quality of the preaching here stays the answer to the very good quality of the preaching here. The author sees everything also from the perspective of the Lutheran and Catholic competition and examples present in the town of Sibiu. For the evolution of the preaching history and technique the author uses one of the most authentic sources on this field, The Theological Review, which starts to be edited in Sibiu by Professor Nicolae Bălan, the future Metropolitan of Transylvania, which began to be published in 1907. Keywords: metropolitan cathedral, preaching, orthodox teaching, pastoral theology, Theological Review -------------------------S —--------------------- Zidirea catedralei Mitropolitane din Sibiu, asumată anul acesta ca bornă de un centenar şi un deceniu de vreme, a corespuns cristalizării unei conştiinţe alese a Bisericii Ortodoxe din Ardeal. Anii 1857-1906, anii socotiţi ca fiind ai zidirii unui locaş, au constituit şi linia temporală ascendentă a naşterii şi dezvoltării unei teologii alese, legată de dezvoltarea Academiei Andreiane dar şi de cea mai grea academie teologică, păstorirea poporului. Cât de minunat consemnau în prefaţa celei dintâi monografii a catedralei Mitropolitane, autorii ei: „Cu greutăţi, dară în sfârşit cu ajutorul lui Dumnezeu, a succes a se ridica această sfântă biserică monumentală, carea pentru veacuri va străluci în fruntea bisericilor româneşti, ca o mamă între fiicele sale. In ea se va propovedui cuvântul lui Dumnezeu la Românii dreptcredincioşi şi se va adăpa poporul cu învăţăturile legii şi ale tradiţiilor sale strămoşeştiAjunşi aşadar la finalizarea lucrărilor de construcţie, slujitorii şi poporul cel binecredincios, căutau sensurile zidirii: predica, slujirea, cateheza. De altfel Catedrala în sine era o predică. Una de voinţă şi unitate, de bună chivernisire a unor fonduri de bani în echilibru cu emoţia zidirii trupului celui tainic al Bisericii. Aceeaşi autori consemnează: „Din modul cum s-au adunat fondul catedralei, cum s-au adunat toate mijloacele băneşti pentru ridicarea, terminarea şi împodobirea unei asemenea biserici, mulţi pot trage instructive poveţe şi învăţături. Anume- ajunşi la terminarea lucrărilor- toţi a trebuit să alegem cu convingerea, că prin voinţă tare şi stăruitoare, însoţită de cuvenita însufleţire, se poate face mult pentru înaintarea poporului nostru, şi că acest popor este un izvor curat şi nesecat, din care şi-n cele mai grele împrejurări putem scoate puteri noue şi încredere pentru viitor. Cuvine-se deci, ca toate aceste fapte frumoase să nu rămână fără urmă, ci să se însemneze, şi să se servească şi pentru generaţiile viitoare ca exemple de imitat". Din acest motiv redescoperirea pentru generaţia actuală a memoriei vii, de amvon, a Catedralei, merită amintită şi restaurată. Mai ales în condiţiile actualului sindrom de mediocrizare a informaţiei, de eludare a fundamentelor istorice ale Ortodoxiei, de idiosincrazie socială la tot ceea ce înseamnă zidirea de locașuri în care