Tribuna, ianuarie 1904 (Anul 8, nr. 1-24)
1903-12-25 / nr. 1
. „Tributia.“ Am revenit la matcă. Ridicasem steagul de luptă pe moarte şi viaţă pentru drepturile fireşti ale neamului nostru oropsit şi nedreptăţit. Şi izbutit’-am să simtă durerile neamului întreg şi cel din urmă ficior din valea ascunsă a codrului de lume uitat. Nu a fost sat şi colibă, unde să nu fi ajuns glasul sfâşietor al buciumului de redeşteptare. Din Sătmar până ’n Doloave şi dela Gurba pân’ la Braşov au umplut satele de , jandarmi cu pene de cocoşi la pălărie, că i-a cuprins tremurul şi frica de ficiorii români. Asta-i bucuria noastră, că-i semn de slăbiciunea lor. Şi nu a fost neam în lume, care prin căciulire să fi ajuns la bunătăţile pământului, ci numai braţului tare şi inimei voiniceşti zimbeşte strălucirea dulcei învingeri. Am deşteptat lumea. Şi în zădar filosofiişi cărturarii cârtesc asupra noastră cu flecăriile celor neputincioşi, căci după Cannae a urmat învingerea în veci strălucitoare a Africanului şi multe a suferit Romanul, până când E Toma a ajuns a lumei regină. Lungu-i drumul Clujului, dar plin era, sunt acum zece ani, de ficiori români gata de foc şi gata de moartea învingătoare, căci şi cela ce astăzi s’a născut »cu moarte pe moarte călcând« din mormânt a înviat. Zavistia şi fărădelegea ne-au zăpăcit. S’a întunecat soarele nostru şi fraţi slabi de înger au pus trupurile lor în calea noastră şi în ruginitele temniţi a amuţit glasul mântuitor. Ceaţa mohorîtă a urei s’a sălăşluit în mijlocul nostru. Ne-am risipit, ca turma fără de păstor, şi ani lungi de amar au dat peste noi. Ne-am tras la umbră cu inima ncleştată de durere. Ridicasem noi steagul de luptă pe moarte şi viaţă pentru drepturile fireşti ale neamului nostru oropsit şi nedreptăţit. Dar fraţi nesocotiţi au smuls steagul din mânile noastre cu gând sâ-l poarte eî. Nu îi certăm şi nu cu ură gândim la dînşii astăzi, în ziua sfântă, când s’a născut Domnul iubirii, nu cu ură gândim la dînşii, ci cu iubire frăţească toate le iertăm şi pe toţi îl chemăm la luptă nouă românească. Că nădejdea noi nu am perdut. Tare e Dumnezeul nostru şi cetatea noastră este dreptatea. Cami am buciumat glasul redeşteptării râsleţi, ne-am adunat şi aici în colţul de la Tisa al cetăţii româneşti am înălţat reduta nouă spre luptă şi apărare. Azi revenim la matcă. Din mâna celor căzuţi prindem cu vitejie steagul vechiu al nostru şi luăm sfânta hotărîre, să-l ducem la izbândă. Biblioteca Judeţeană ASTRA Nu duşmănie, ci frăţie, croim în patria noastră. Nici nu voim să cucerim, ci pace şi bunăvoire dorim şi dreptul nostru şi sărăcia ni-o apărăm. Credincioşi suntem M. Sale şi Ţârii. Aici trăim, aici muncim, aici zac osâmintele sfinte ale părinţilor noştri, altă ţeară, alt pământ nu dorim. Dar Români vrem să fim acum şi totdeuna. In valea Dunării şi prin Carpaţi, soartea ne-a adunat multe neamuri şi seminţii deavalma. Sa trăim în iubire şi frăţietate. Nu unii pe alţii robind, ci deopotrivă drepturi având şi împotriva duşmanilor unii pe alţii apărând. Pe steagul nostru e scrisă egala îndreptăţire. Ştim însă noi Românii, că fraţii, cari în a lor orbire se cred stăpâni pe noi şi ţeară, vînează sufletele noastre şi prin maghiarisarea neamului nostru nădăjduesc să fie tari şi fericiţi în astă lume. Nu voim. Şi nu ne dăm Şi de-o mie de ori să murim unu! Bâie ;iul, neamul şi limba nu le dăm. Ne vom aduna oar’e , fraţii împreună. Cel ce ne-am urît, ne vom iubi. Cei batjocoriţi vom cere iertare de la batjocoritorii noştri, căci mai mult trebue a ne iubi neamul, decât a ne urî unii pe alţii, una vom fi. Răuvoitorii noştri ne-au pus în cale zăgaz. Socotindu-ne proşti, au dat rânduire că nu mai putem fi împreună şi unde să vor aduna doi în numele dreptăţii noastre, aceia globiţi şi pedepsiţi să fie şi aruncaţi în temniţa neagră. Rîdem de cuminţenia lor. Vom afla chipul înaintării şi dacă ne-au aruncat bolovani în cale, vieaţa noastră îşi va croi albie nouă şi puternic năvălind înainte le vom arăta tăria noastră. Alegătorii români să-şi facă datoria. Din sat în sat vom merge, din casă ’n casă vom colinda cântarea suferinţelor noastre şi la vieaţă românească vom chema pe cei amorţiţi. Treziţi-vă Români! Cincizeci de cercuri sunt în ţeara aceasta, cari pot să trimeată deputaţi români în casa ţării, unde se fac legile şi se făureşte soartea cetăţenilor. Treziţi-vă Români! Blăstămat şi afurisit să fie Românul, care-şi va da votul său contra fratelui! Fericirea noastră de la noi atârnă. Ridicăm steagul activităţii parlamentare şi nu ne temem de înfrângere, căci numai luptând creşte puterea şi nu din mila altora voim a trăi, ci cu puterea noastră de vieaţă voim a ne croi soartea şi fericirea. Programul nostru e dreptul de a trăi vieaţă românească pe acest pământ udat de sângele eroilor Români şi îngrăşat de sudoarea braţelor noastre muncitoare. Noi brăzdăm pământul, al nostru să fie grăuntele din galbenul sfeic. Avem fraţi de suferinţă în patria noastră. Sârbi, Slovaci şi Nemţi, cu el ne îmbrăţişăm şi frăţietate legând cu dînşii, ca un mănunchiu de neînfrânt vom sta în calea cotropitoarelor insuinţe. Organisarea luptei pentru Intrarea în parlamentul ţării va fi cea mai de aproape datorinţă. Tinerimea română, nădejdea neamului nostru, e pătrunsă de adevărul, că numai aceasta e calea, pe care se pot aduna din nou într-o singură ordine de bătaie toate forţele politice ale poporului nostru. Avem nădejde, că toţi ne vom pătrunde de acest adevăr. Nu voim asta şi pentru mai departe cu mânile în sîn. Nici dela ajutorul altora din afară, nici dela mila asupritorilor noştri nu aşteptăm uşurare. Prin noi înşine trebuie să învingem, dacă e putere de viaţă în sângele nostru şi dacă inimile noastre nu sunt deşertate de credinţa în dreptatea lui Dumnezeu. Nu vom învinge însă stând şi aşteptând şi plângându-ne numai din condeiu şi din cerneală. Copiii plâng, babele oftează, bărbatul luptă înainte şi înfruntă vijelia cu pieptul sau tare. Proşti nu suntem şi nu voim a zice că prin intrarea noastră în lupta parlamentară vom aduce numaidecât belşug şi fericire neamului nostru. Ci mai vârtos a ne oţeli voim prin lupta aceasta, a ne disciplina poporul, a-l lumina şi povăţui. Şi numai după îndelungată muncă în chipul acesta aşteptăm roadele îndulcitoare. Nu suntem însă, din fericire, numai noi singuri nedreptăţiţi în ţeara aceasta. Şi deodată cu organizarea noastră pentru intrarea în activitatea parlamentară, va trebui să reluăm firul activităţii pentru închegarea alianţei popoarelor nemaghiare din patrie. Când popoarele nemaghiare ale Ungariei vor ajunge astfel organisate şi disciplinate, încât la alegerile parlamentare toate voturile lor să le dea candidaţilor naţionalişti, atunci biruinţa causei noastre va sosi la pragul întrupării. Alianţa strînsâ a popoarelor nemaghiare din patrie, este singura chezăşie a mântuirii noastre. Pentru aceste înalte scopuri am adus jertfe mari şi aici la hotarul dinspre Apus al neamului românesc ridicat-am cetâţuie tare întru apărarea noastră, şi iată, pe zidurile ei azi înălţăm ear vechiul nostru steag. Luatu-ne-am gând tare în suflet să jertfim munca noastră şi tigna vieţii întru binele neamului nostru românesc. Când totul e în primejdie, totul trebue să lupte pentru mântuire. Vrajba dintre fraţi să înceteze şi duhul celui astăzi născut să se sălăşluiască întru noi. I Anul VIII. REDACŢIA -Ara?!, Deák Ferencz-utcza Nr. 20. ABONAMENTUL pentru Austro-Ungaria : pe un an . . . 20 cor. pers an ... 10 „ pe 1/4 an . . . 5 „ pe o lunft . . . 2 „ N-ri de Dumineca pe an 4 coroane. Pentru România și străinătate pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. Arad, Joi 25 Ilecemvrie 11MES (7 Ianuarie 1904). Nr. 1. ADMINISTRAŢIA Arad, Deák Ferencz-utcza Nr. 20. INSERŢÎUNILE: de un şir garmond : prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia fiară 8 b. de fiecare pimireattypo. Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Telefon pentru oraş şi comitat 502. Scrisori nefrancate nu se primesc. Proprietar-editor: I Aurel Popovici- Barcian. Redactor responsabil: Ioan Russu Sirianu. J *P24931*