Tribuna, ianuarie 1904 (Anul 8, nr. 1-24)

1903-12-25 / nr. 1

.­­­ „Trib­uti­a.“ Am revenit la matcă. Ridicasem steagul de luptă pe moarte şi viaţă pentru drepturile fireşti ale neamului nostru oropsit şi nedreptăţit. Şi izbutit’-am să simtă durerile nea­mului întreg şi cel din urmă ficior din va­lea ascunsă a codrului de lume uitat. Nu a fost sat şi colibă, unde să nu fi ajuns glasul sfâşietor al buciumului de re­deşteptare. Din Sătmar până ’n Doloave şi­ dela Gurba pân’ la Braşov au umplut satele de , jandarmi cu pene de cocoşi la pălărie, că i-a cuprins tremurul şi frica de ficiorii ro­mâni. Asta-i bucuria noastră, că-i semn de slăbiciunea lor. Şi nu a fost neam în lume, care prin căciulire să fi ajuns la bunătăţile pământului, ci numai braţului tare şi inimei voiniceşti zimbeşte strălucirea dulcei învin­­geri. Am deşteptat lumea. Şi în zădar filosofii­­­şi cărturarii cârtesc asupra noastră cu fle­­căriile celor neputincioşi, căci după Cannae a urmat învingerea în veci strălucitoare a Africanului şi multe a suferit Romanul, până când E Toma a ajuns a lumei regină. Lungu-i drumul Clujului, dar plin era, sunt acum zece ani, de ficiori români gata de foc şi gata de moartea învingătoare, căci şi cela ce astăzi s’a născut »cu moarte pe moarte călcând« din mormânt a înviat. Zavistia şi fărădelegea ne-au zăpăcit. S’a întunecat soarele nostru şi fraţi slabi de înger au pus trupurile lor în calea noastră şi în ruginitele temniţi a amuţit glasul mântuitor. Ceaţa mohorîtă a urei s’a sălăşluit în mijlocul nostru. Ne-am risipit, ca turma fără de păstor, şi ani lungi de amar au dat peste noi. Ne-am tras la umbră cu inima ncleştată de durere. Ridicasem noi steagul de luptă pe moarte şi viaţă pentru drepturile fireşti ale neamului nostru oropsit şi nedreptăţit. Dar fraţi nesocotiţi au smuls steagul din mânile noastre cu gând sâ-l poarte eî. Nu îi certăm şi nu cu ură gândim la dînşii astăzi, în ziua sfântă, când s’a născut Domnul iubirii, nu cu ură gândim la dînşii, ci cu iubire frăţească toate le iertăm şi pe toţi îl che­măm la luptă nouă românească. Că nădejdea noi nu am perdut. Tare e Dumnezeul nostru şi cetatea noastră este dreptatea. Cami am buciumat glasul redeşteptării râsleţi, ne-am adunat şi aici în colţul de la Tisa al cetăţii româneşti am înălţat reduta nouă spre luptă şi apărare. Azi revenim la matcă. Din mâna celor căzuţi prindem cu vitejie steagul vechiu al nostru şi luăm sfânta hotărîre, să-l ducem la izbândă. Biblioteca Judeţeană ASTRA Nu duşmănie, ci frăţie, croim în patria noastră. Nici nu voim să cucerim, ci pace şi bunăvoire dorim şi dreptul nostru şi să­răcia ni-o apărăm. Credincioşi suntem M. Sale şi Ţârii. Aici trăim, aici muncim, aici zac osâmintele sfinte ale părinţilor noştri, altă ţeară, alt pă­mânt nu dorim. Dar Români vrem să fim acum şi tot­deuna. In valea Dunării şi prin Carp­aţi, soartea ne-a adunat multe neamuri şi se­minţii deavalma. Sa trăim în iubire şi fră­ţietate. Nu unii pe alţii robind, ci deopotrivă drepturi având şi împotriva­­ duşmanilor unii pe alţii apărând. Pe steagul nostru e scrisă egala îndrep­tăţire. Ştim însă noi Românii, că fraţii, cari în a lor orbire se cred stăpâni pe noi şi ţeară, vînează sufletele noastre şi prin maghia­­risarea neamului nostru nădăjduesc să fie tari şi fericiţi în astă lume. Nu voim. Şi nu ne dăm Şi de-o mie de ori să murim unu! Bâie ;­iul, neamul şi limba nu le dăm. Ne vom aduna oar’­e , fraţii împreună. Cel­ ce ne-am urît, ne vom iubi. Cei batjo­coriţi vom cere iertare de la batjocoritorii noştri, căci mai mult trebue a ne iubi nea­mul, de­cât a ne urî unii pe alţii, una vom fi. Răuvoitorii noştri ne-au pus în cale zăgaz. Socot­indu-ne proşti, au dat rânduire că nu mai putem fi împreună şi unde să vor aduna doi în numele dreptăţii noastre, aceia globiţi şi pedepsiţi să fie şi aruncaţi în temniţa neagră. Rîdem de cuminţenia lor. Vom afla chipul înaintării şi dacă ne-au aruncat bo­lovani în cale, vieaţa noastră îşi va croi albie nouă şi puternic năvălind înainte le vom arăta tăria noastră. Alegătorii români să-­şi facă datoria. Din sat în sat vom merge, din casă ’n casă vom colinda cântarea suferinţelor noastre şi la vieaţă românească vom chema pe cei amorţiţi. Treziţi-vă Români! Cincizeci de cercuri sunt în ţeara acea­sta, cari pot să trimeată deputaţi români în casa ţării, unde se fac legile şi se făureşte soartea cetăţenilor. Treziţi-vă Români! Blăstămat şi afurisit să fie Românul, care-­şi va da votul său contra fratelui! Fe­ricirea noastră de la noi atârnă. Ridicăm steagul activităţii parlamentare şi nu ne temem de înfrângere, căci numai luptând creşte puterea şi nu din mila altora voim a trăi, ci cu puterea noastră de vieaţă voim a ne croi soartea şi fericirea. Programul nostru e dreptul de a trăi vieaţă românească pe acest pământ udat de sângele eroilor Români şi îngrăşat de sudoa­rea braţelor noastre muncitoare. Noi brăzdăm pământul, al nostru să fie grăuntele din galbenul sfeic. Avem fraţi de suferinţă în patria noastră. Sârbi, Slovaci şi Nemţi, cu el ne îmbrăţi­şăm şi frăţietate legând cu dînşii, ca un mănunchiu de neînfrânt vom sta în calea cotropitoarelor insuinţe. Organisarea luptei pentru Intrarea în parlamentul ţării va fi cea mai de aproape datorinţă. Tinerimea română, nădejdea nea­mului nostru, e pătrunsă de adevărul, că numai aceasta e calea, pe care se pot aduna din nou într-o singură ordine de bătaie toate forţele politice ale poporului nostru. Avem nădejde, că toţi ne vom pătrunde de acest adevăr. Nu voim a­sta şi pentru mai departe cu mânile în sîn. Nici dela ajutorul altora din afară, nici dela mila asupritorilor noştri nu aşteptăm uşurare. Prin noi înşine tre­buie să învingem, dacă e putere de viaţă în sângele nostru şi dacă inimile noastre nu sunt deşertate de credinţa în dreptatea lui Dumnezeu. Nu vom învinge însă stând şi aşteptând şi plângându-ne numai din condeiu şi din cerneală. Copiii plâng, babele oftează, băr­batul luptă înainte şi înfruntă vijelia cu piep­tul sau tare. Proşti nu suntem şi nu voim a zice că prin intrarea noastră în lupta parlamen­tară vom aduce numai­decât belşug şi feri­cire neamului nostru. Ci mai vârtos a ne oţeli voim prin lupta aceasta, a ne disci­plina poporul, a-l lumina şi povăţui. Şi nu­mai după îndelungată muncă în chipul acesta­ aşteptăm roadele îndulcitoare. Nu suntem însă, din fericire, numai noi singuri nedreptăţiţi în ţeara aceasta. Şi deodată cu organizarea noastră pentru in­trarea în activitatea parlamentară, va trebui să reluăm firul activităţii pentru închegarea alianţei popoarelor nemaghiare din patrie. Când popoarele nemaghiare ale Ungariei vor ajunge astfel organisate şi disciplinate, încât la ale­gerile parlamentare toate voturile lor să le dea candidaţilor naţionalişti, atunci biruinţa causei noastre va sosi la pragul întrupării. Alianţa strînsâ a popoarelor nemaghiare din patrie, este singura chezăşie a mântuirii noastre. Pentru aceste înalte scopuri am adus jertfe mari şi aici la hotarul dinspre Apus al neamului românesc ridicat-am cetâţuie tare întru apărarea noastră, şi iată, pe zidu­rile ei azi înălţăm ear vechiul nostru steag. Luatu-ne-am gând tare în suflet să jertfim munca noastră şi tigna vieţii întru binele neamului nostru românesc. Când totul e în primejdie, totul trebue să lupte pentru mântuire. Vrajba dintre fraţi să în­ceteze şi duhul celui astăzi născut să se sălăşluiască întru noi. I Anul VIII. REDACŢIA -Ara?!, Deák Ferencz-utcza Nr. 20. ABONAMENTUL pentru Austro-Ungaria : pe un an . . . 20 cor. pe­rs an ... 10 „ pe 1/4 an . . . 5 „ pe o lunft . . . 2 „ N-ri de Dumineca pe an 4 coroane. Pentru România și străină­tate pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. Arad, Joi 25 Ilecemvrie 11MES (7 Ianuarie 1904). Nr. 1. ADMINISTRAŢIA Arad, Deák Ferencz-utcza Nr. 20. INSERŢÎUNILE: de un şir garmond : prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia fiară 8 b. de fiecare pimireattypo. Atât abonamentele, cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Telefon pentru oraş şi comitat 502. Scrisori nefrancate nu se primesc. Proprietar-editor:­­ I Aurel Popovici- Bar­cian.­­ Redactor responsabil: Ioan Russu Sirianu. J *P24931*

Next