Tribuna, martie 1904 (Anul 8, nr. 45-63)

1904-03-02 / nr. 45

Anul VIII. Arad, Marți 215 Martie 1904. nr. 45. RET­ACȚIA Arad,Deák Ferencz­u.Nr­. ABO JAMENTUL pentru Austro-Ungaria: pe un an............................. 20 cor. pe la an ...................... ... 10 cor. pe 1A an ............................. 5 cor. pe o lună............................. 2 cor. N­ri de Duminecă pe an 4 cor. Pentru România și străinătate pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAŢIA Arad, Deák Ferencz­ u.Nr.20. INSERȚIUNILE: de un şir garmond: prima dată 6 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b. de fiecare publicatiune. Atât abonamentele, cât şi Inserţia­­nile sunt a se plăti Înainte in Arad. Telefon pentru oraş şi comitat 302. Scrisori nefrancate nu se primesc. Contra românism­ului.­ i. Când vigurosul popor al osmaniilor s’a presentat pe pământul Europei, înşiruit în cete resboinice, în jurul stindardului cu se­milună şi în suflet purtând Coranul, — părea­­ vine un potop, care va readuce vremile traţ­iun­ei popoarelor. . . Au trecut veacuri de-atunci, şi neîn­­­şii ostaşi ai lui Mohamed învinşi au fost ■ duhul vremii.­­ Alah şi profetul său au dat celor ce se închinau lor vitejie, pentru biruinţă, — dar nu li-au dat putere de a organiza şi de a păstra şi desvolta roadele biruinţei, conform fireştei legi a progresului. Şi veacuri au trecut, şi ridicatu-s’au alte neamuri, alte împărăţii, cari de ţintă şi-au pus ridicarea din nou a crucii, pe domul Sfintei Sofii, Aja Sofia. . . Dar când vestea s’a dus în lume, că »omul bolnav«, Turcia, trage de moarte, când era cât p’aci ca la bătaia »crucii« să se deschidă părţile Ţarigradului, i­eată că se ridică un puternic »Veto« al Europei, care simte, vede şi înţelege, că pentru tigna sa, pentru siguranţa şi echilibriul său, »omul bolnav« nu e permis să fie sugrumat, ci trebuie să fie protegiat, apoi vindecat, ba chiar reînviat. Şi leacuri s’au cătat — reforme mo­demne ; şi doi doctori mari i­ s’au pus bolna­vului la căpătâi: Austro-Ungaria şi Rusia. Şi ce a urmat? ... se petrece în zilele noastre.* Peninsula­ Balcanică pare a fi cuibul pri­mejdiilor, pare a fi adăpostul flacărei ascunse sub spuză, care din moment în moment ameninţă a pune în flăcări întreagă Europa şi mai ales pe paznicii păcii... Sunt tendinţele revendicaţiunei pe cari neamurile aruncate de soartă pe acel pă­mânt le-au simţit trezindu-se ca necesităţi fireşti, în sufletele lor. Şi iată nouă, organizaţia modernă îi trebuie imperiului bolnav, pentru a avea o viaţă posibilă popoarele dintr’însul; se im­pune o nouă organizaţie de stât în Turcia, după principiile europeneşti. Marii doftori vor fi sfetnici, ajutori, sau chiar poruncitori, pentru vindecarea bolna­vului, dar răspunzători vor fi tot­odată, cu sufletul, conştiinţa, liniştea şi chiar viitorul lor, pentru tratamentul ce pun în practică­­ şi pentru operarea corescenţelor cangre­­noase... Nu ne este dat nouă, oamenilor nea­mestecaţi în tainele conducerii destinelor ţă­rilor şi popoarelor, să judecăm fără greş şi să dăm soluţii marilor probleme politice, — dar în ce priveşte actuala situaţie din Pe­ninsula Balcanică, fără multă chibzuire şi a­­mănunţit, analism, vedem şi înţelegem, că între neamurile peninsulei balcanice aceia, cari trebuesc întâi înfrânaţi, cari au depăşit legitimitatea revendicaţiunilor lor, sunt Bul­garii , cea mai primejdioasă cangrenă. Tot atât de uşor este de a constata, că adevăratul popor de ordine din acel pământ este poporul românesc ; dar tot poporul ro­mânesc este şi cel din urmă pân’ acum, în cuceririle sale naţionale ; şi în fine, este ne­îndoios, că Românii macedoneni sunt ele­mentul cel mai patriotic dintre creştinii Tur­ciei, elementul care ştie identifica interesele sale naţionale cu existenţa, susţinerea şi per­sistenţa împărăţiei constantinopolitane. Şi dacă aceasta aşa este, să fie de vină oare numai orientalismul turcesc, sau ade­vărul cuprins în proverbul: « Obrasnicul mă­nâncă prasnicul», — că Românii sunt cei din urmă în ale cuceririlor naţionale, în Ma­cedonia ? Să cercetăm. * De când cu ajutorul armelor României Rusia a doborît la pământ semiluna, puter­nicul imperiu de la­ Nord, cu politica sa mos­covită, a cuprins în­tregele­ sale îndulci­toare micile state slave din Peninsula­ Balca­­nică. Micilor protegiaţi, pân’ acum nu le-a lipsit bunăvoinţa colosului de la Nord, care, de altfel poate că tot mai poartă în sîn, ca adul final, «testamentul lui Petru cel Mare» , — căci după Sârbi gată şi Bulgarii au exar­­hat, exarh la Constantinopol, şi biserică na­ţională în Turcia, ca şi Grecii cari întot­deauna au avut-o. Dar Românii?... E mai mult de un deceniu de când pa­trioţii români, guvernele României, toate, în frunte cu înţeleptul rege Carol, muncesc şi luptă, pentru realizarea măreţului scop, de a scoate biserica Românilor din Macedonia de sub hierarhia grecească. Nimeni nu se poate îndoi de compe­tenţa, priceperea, patriotismul şi iubirea de neam a marelui Suveran şi a sfetnicilor săi. Nici chemat nu poate fi nimeni altul, nici în stare, de­cât România, să ducă la bun sfârşit causa fraţilor noştri de la Pind. Fără îndoială însă, resolvarea ei, pe cât de mare lucru este pentru existenţa şi asi­gurarea neamului nostru românesc din Ma­cedonia, — căci biserica strămoşească este sufletul unui popor, pe atât de mari sunt greutăţile prin cari poate înainta această re­­vindecaţiune naţională. Şi dacă în contra s’au pus multiple in­terese contrarii, cari sprijinite sunt de o tra­diţie oare-care, de factori puternici, intere­saţi de a nu se putea întări românismul în Macedonia, — învederat e, cât de grea este lupta! Greu e a lupta în astfel de condiţiunî; dar mâhnitor este, — când ai tăi, şi cei­ ce Regele în Budapesta. Biuroul telegrafic semioficios maghiar anunţă urmă­toarele: Majestatea Sa regele, cum suntem in­formaţi va sosi pentru timp mai îndelun­gat după câte­va zile, probabil săptămâna viitoare, în Budapesta. Pentru durata petre­­cerei regelui în Budapesta sunt proiectate mai multe festivităţi de curte. * Pentru propaganda catolică în Balcani Congregaţiunile catolice din Franţa fiind perse­cutate de guvernele acelei ţări, emigrează pe ca­pete. Este ştiut că nu de mult au cerut concern­siune să deschidă şcoale în România, ceea­ ce li­­s’a refuzat. O mare parte dintre ordinele călugă­reşti din cestiune se aşează în Orient, în Turcia. Luând de basă această împrejurare, depu­tatul secui Ugron Gábor a interpelat în şedinţa de la 4 Februarie a delegaţiunei ungare pe mi­nistrul de extrne, Contele Goluchovsky, dacă nu are de gând să trimită în Turcia misiuni maghiaro­­catolice, căci interesele Ungariei se întind spre Orient . . . Contele Goluchovsky — zice corespondentul special din Viena al lui „Budapesti Hírlap“ — a răspuns la întrebare, dar a declarat, că răs­punsul său este absolut confidenţial şi de aceea nu pot să vi-l comunic“, ar trebui să fie cu tine, alături în acea luptă, sunt contra ta. Cine sunt aceia? Vom spune-o în nu­mărul viilor. Fondaţia Gojdu. După desbateri cari au ţinut patru zile, Vineri seara comitetul de administrare a fondaţiei Gojdu din Budapesta şi-a termi­nat lucrările. Din raportul presintat, resultă că la finea anului 1903 fondul avea o avere de 4 milioane, 970,808 coroane şi 30 fii. Către suma aceasta sunt a se mai adăuga 89 acţiuni din noua emisiune a băncii »Pesti hazai«, acţiuni cari socotind una numai cu 16.000 (face mai mult), fondul presintă suma totală de 6.216.300 COI. 30 fii. Din fondaţie s’au dat anul trecut ti­­nerimei studioase 66.283 coroane. Conform testamentului, până la anul 1920 din venitele anuale numai V3 parte se împarte ca stipendii, 2/3-mi se capita­­lisează. Va fi o fundaţie adevărată cetate pen­tru tinerimea noastră. Procese cu grămada. Guvernul Tisza azi­mâne întrece pe faimosul Bănffy în ceea­ ce priveşte prigonirea presei naţionale. Şi sâ se noteze, că abea de câte­va luni contele Tisza deţine pute­rea. Ce va fi când se va fi încălzit bine!?

Next