Tribuna, aprilie 1904 (Anul 8, nr. 64-83)

1904-04-01 / nr. 64

DIN ROMÂNIA. Concurs pentru modelul de medalie a lui Ştefan cel Mare. Societatea numismatică Ro­mână, în urma însărcinăreî primite de la onor, minister al cultelor şi instrucţiune­ publice, pu­blică­ concurs pentru facerea unui model de me­dalie, destinată a comemora patru centenarul lui Ştefan Vodă cel Mare. Condiţiunile concursului sunt: 1. Bustul luî Ştefan cel Mare, fără barbă, întors spre dreapta, cu înscripţiunea : Ştefan Vodă c€l mare şi sfânt, 1504—1904, Domn al ţării Moldovei. Pentru chipul luî Ştefan cel Mare, artiştii se vor adresa d-lui profesor Gr. G. Tocilescu, strada Primăverei 40, care le va pune la dispo­­siţiune elementele necesare. 2. Modelul va fi făcut în gips, avînd capul în mărime de 15 centimetri diam. 3. Modelul va fi trimes, pe adresa preşe­dintelui societăţei cancelaria Muzeului de Anti­chităţi, cel mult până la 15 Aprilie a c. ora 6 p. m., purtând sub un plic sigilat numele artis­tului. Pe plic cât și pe lucrare se va scrie un motto sau un număr. 4. Lucrarea cea mai bună va fi premiată cu suma de 200 lei. 5. Societatea își reservă dreptul de a grava modelul premiat. Prima societate de Credit funciar român din Bucureşti. In ziua de Duminecă 7/20 Martie 1904 a avut loc a 31-a Adunare Generală a proprietarilor asociaţi ai Primei Societăţi de Credit Funciar Român din Bucureşti. Şedinţa s-a deschis la orele 1 şi 15 pm, fiind presenţi un număr de proprietari împrumu­taţi, representând bunuri ipotecate Societăţei pentru suma de lei 109.681.038. Adunarea s-a ţinut sub preşedinţia dluî Procopie Casotti, preşedintele consiliului de admi­nistraţie al societăţei, asistat de d-nii: Carp Anton, Kalinderu Ion, Pilat Ion N., Polizu Micşuneşti D. V., Protopopescu D., Russel Roznovanu G., membri în consiliul de administraţiune şi în asistenţa dluî C. Năcescu, comisar al guvernului. Biuroul s’a compus din d-nii: Procopie Casotti, preşedinte; d-nii Constantin N. Emandi şi Alexandru Iliescu, scrutători; din d-nii dr. G.­ I. Stănculescu şi Ion I. Manoliu, secretari. Dându-se apoi citire raportului asupra ope­raţiunilor societăţei în cursul anului 1903, Adu­narea a aprobat cu unanimitate : 1. Darea de seamă a operaţiunilor Societăţei pe anul 1903. 2. Conturile şi bilanţele administraţiuneî pe anul 1903, încuviinţându-se a se distribui ca divident proprietarilor asociaţi o sumă echivalentă cu 6 la sută asupra cuantumului ratei pentru semestrul I 1904 (rata de 1 Maiu s. n. 1904). 3. Descărcarea consiliului de administraţiune de gestiunea sa pe acelaş an 1903. 4. Budgetul veniturilor şi cheltuelilor pe anul 1904, şi budgetul fondului pensiunilor pe acelaş an. S’a procedat apoi la alegerea a trei membri în Consiliul de administraţiune: doar în locul d-lor Ion Kalinderu şi Dumitru Protopopescu, al căror mandat expiră la 31 Decembre 1904 şi unul în locul rămas vacant prin încetarea din viaţă a d-luî George C. Philippescu, al cărui mandat expira la 31 Decembrie 1905, şi resultatul votului a fost următorul: Votanţi 253. 2355 voturi exprimate. Au întrunit: D. Ion Kalinderu 2335 voturi. D. Dumitru Protopopescu 2315 voturi. D. Eugeniu Stătescu 2281 voturi. D. președinte Procopie Casotti a proclamat de d-nii: Ion Kalinderu, Dumitru Protopopescu și Eugeniu Stătescu, membri în Consiliu ; cei d’întâi doui pe un period de 4 ani, începători de la 1 Ianuarie 1905 și cel d’al treilea până la 31 Dec. 1905, adică pe restul periodului cât mai avea a funcţiona predecesorul său, George G. Philippescu. Şedinţa s-a ridicat la orele 3 jum. pm. Direcţiunea­ „TRIBUN­A“ Leffea pentru controlul imigrărei în Anglia. Anglia şi-a făcut mult timp o fată din în­lesnirea ce oferea ori­cum de a veni să se sta­bilească şi să se bucure la ori­ce ocasiune de protecţiunea largă ce instituţiunile ei oferă într’­­adever activităţei şi libertăţeî idividuluî. Ţara li­beră şi deschisă, ea zicea că ori­cine poate veni şi trăi după felul seu, neoprit şi nesupărat de nimeni. In toată jumătatea întâia a secolului trecut, şi mai târziu chiar până acum vreo 20 de ani, aceasta era în Regatul-Unit, punctul de ve­dere general, şi s’ar fi mirat mult Englesii, că­ror li s’ar fi zis că un asemenea regim va fi părăst. Toţi învinşii din numeroasele resboaie ci­vile de pe continent, ştiau că din momentul când izbuteau să calce pe pământul britanic, erau la adăpostul ori­cărei urmăriri şi ori­cărei ex­trapiţiuni. Acolo găsiră adăpost şi Kossuth şi Patru­zeci şi optiştii germani şi austriaci, exilaţii fran­cezi din 1830, 1848, 1852, fugarii comunei din 1870, acolo se refugiara patrioţii italieni ca Ga­ribaldi, Mazzini, etc., dintre care unul dete An­gliei pe una din gloriile artei sale, pe Gabriel Dante Rosetti, creatorul şcoalei prerafaliste. Cu timpul însă începură să vie regulat în Anglia meseriaşi şi funcţionari de bancă clerks, permani atraşi de salariile mai mari ce se plă­tesc în Anglia, şi întrebuinţaţi cu plăcere de pa­tronii englezi din causa spiritului lor de exacti­tate şi de muncă. Din aceştia mulţi se conto­piră cu Engezii şi unii din fii lor au ajuns la si­­tuaţiuni înalte, precum sunt fostul ministru Gos­chen, lordul Milner, guvernatorul Africei de Sud şi mulţi alţi. Atunci pentru prima dată, se e­­mise ideia de a respinge imigrarea, de a exersa oare­care cont­ol asupra ei. Mai în urmă însă, cam pe la 1879—80 începură să vie în număr mare Evrei din Rusia şi din Galiţia, care se gru­pară la Londra în Fast end, unde transformară cartierele sărace în adevărate ghette. In alte o­­rașe mari ale Angliei se petrecu acelaș lucru. Atunci se iviră voci din ce în ce mai nu­meroase și mai imperioase cari cereau oprirea imigrărei. Englezii nu voiau să lase să se sta­bilească pe neașteptate la ei o populaţiune ete­rogenă, înapoiata şi nedorită, după eufemismul ce-l întrebuinţează adesea. Guvernele atât liberale cât şi chiar cele conservatoare ezitară mult să re­nunţe la o tradiţiune cu care să fălise mult timp Anglia, dar cererea opiniunei publice deveni im­perioasă. Acum camera comunelor a votat în prima citire fără discuţiune şi cu o majoritate enormă o lege care enumără mai multe categorii de oameni care pe viitor nu vor mai avea drep­tul să ntre în Anglia. Cei cu boale cronice sau contagioase, debilitaţii, oameni fără meserie pre­cisă sau avere, condamnaţii, cei cari nu vor putea să dovedească cum au trăit în trecut, vor fi o­­priţi de a călca pe pămîntul Angliei. Iar străinii care vor fi condamnaţi la închisoare în Anglia, vor fi expulzaţi după terminarea pedepsei lor , în ovaţiune mare în Anglia ! Acum când Anglia recunoaşte necesitatea de a controla stabilirea străinilor la dînsa, putem spera că nu vor mai repeta aşa de uşor ca în trecut englezii acusările de nedreptate ce adre­sau României de câte ori aceasta lua vre­o mă­sură de control ori de precauţiune faţă de unii străini. ( Olffifl ARAI), 13 Aprilie 1904. — Paştile în Arad. Ca în tot anul, aşa şi de astă-dată sărbătorile sfintei învieri au fost pentru Românii aradani un prilej de înălţătoare manifestaţie către legea stră­moşească. In amândouă zilele catedrala episcopească părea strimtă pentru numă­­roşii credincioşi. Duminecă, în ziua întâiu de Paşti, a oficiat P. S. Sa Episcopul I.I. Pop, asistat de P. C. Sa R. R. Ciorogariu, de protopopul V. Beleş, de preotul T. Va­­ţan, capelanul G. Bodea şi protodiaconul Dr. I. Suciu. P. S. Sa Episcopul a rostit o predică avântată, care a făcut o pro­funda impresie. P. S. Sa după­ ce din pa­­timele şi învierea Domnului nostru Isus Cristos a căutat să scoată învăţături de ur­mat în vieaţă, s’a ocupat de vieaţa actuală creştinească şi cetăţenească a credincioşi­lor bisericii noastre, combătând pe apo­stolii mincinoşi cari caută să slăbească bi­serica lui Cristos iar pe cetăţeni să-’i ză­păcească cu tot felul de vorbe deşarte şi făgădueli de neîmplinit. Poporul a făcut calde ovaţii veneratu­lui prelat. A doua zi de Paşti a ţinut predică dl Traian Vaţan, care şi de astă-dată a dat dovadă că într’adevăr, are drept să fie socotit ca unul dintre cel mai de valoare preot şi predicator în eparchia Aradului. Concertul Dima­ Popovici, după­ cum suntem informaţi, va atrage lume multă la Arad. Românii din jur ţin să fie toţi de faţă la festivalul artistic. Cât despre cel din Arad, credem câ nu va lipsi unul sin­gur de la concert. E, intr’adever, rar prile­jul ce ni se ofere, căci de când au mai fost p'aici iubiţii artişti, noi Românii n’am mai avut o asemenea serbare. Cei cari ţin să aibă bilet, să se adre­sele din vreme, chiar de pacum, la libră­ria P. Simtion, strada Deák Ferencz. Călătoria împăratului Wilhelm. Se telegrafează din Berlin: împăratul Wi­lelm II se va duce din Sicilia în Grecia, iar de-acolo la insula Corfu, unde probabil va fi visitat de regele Oskar. La reîntoarcere împăratul va debarca în Antwerpen și de acolo va pleca spre Bruxela, ca să facă visită regelui Leopold. Dar această visită se va întâmpla numai prin Maiu. Preşedintele Loubet în Roma. Pre­şedintele republicei franceze, Loubet, va sosi în în 24 i. c. în Roma. In 25 va fi masă festivă la Qurinal, unde vor ţinea toast regele Victor Emanuil II şi moşteni­torul de tron al Italiei.­ In 26 va avea loc o mare revistă militară, iar seara se va face iluminaţie. Dumineca in 27 i. c. pre­şedintele Loubet va pleca însoţit de regele Italiei, la Neapoli, unde se vor întâlni şi flotele Italiei şi Franţei. Se crede, că încă şi flota engleză din Mediterană va apărea în golful Neapoli spre a saluta flota fran­ceză şi italiană. »Osservatore Romano«, ziarul oficios al Vaticanului, scrie că în Vatican nu se crede, că Loubet va fi primit de Papa, care e informat de toate pornirile anti­­catolice din Franţa şi regretă situaţia de acolo. — Răspuns la o intimpinare. Ni­ se scrie din Năsăud: „Numărul 62 al „Tribunei“ ni-a adus o suprindere neașteptată. Dl adv. Nicolau Nilvan răspunde la un articol unde d-sa nu e cu ni­mic atins și în chestia tractată e mai puțin competent. Vreau pe scurt să răspund d-lui Nilvan. 1. Chestia cu şcolarul „buctat“ — pe care nu o prea crede dl Nilvan — dar protejat, e adevărată şi s’a petrecut aşa cum s’a scris în Nrul 56 al „Tribunei“. Vom mai aştepta puţin doar doar va veni o altă întimpinare din locul competent ca şi noi să ne putem provoca la martori. 2. Nu numai cazul prim, dar mai vertos al doilea e un abus de putere nemaipomenit de grav, căci prin dînsul s’a nimicit o decisiune care s’a adus sub presidenţa luî Gheţie, a doua s’a ofensat şi ştirbit autoritatea respectivului profesor. Dealtfel Gheţie mai are şi alte caşuri de abus de putere, căci chiar dl Dr. D. Ciuta în o şedinţă a­­comisiunei fondurilor grăniţă- Nr. 64

Next