Tribuna, octombrie 1904 (Anul 8, nr. 186-206)

1904-10-26 / nr. 203

n .i. ^■i—nMüiao.iia. ii. .M.MiiorrfliiniitTtorrr .I ■ m» .... ■» I..m HM din comitatul Aradului! In 17 Noembrest. n. se vor ţinea alegerile­­le membri congregaţionali pentru comitatul Aradului. Se vor în­cepe prin urmare de sigur de ne acum agitaţiile printre alegătorii Români, pentru un candidat ori altul. Grăbim a avisa pe alegătorii Ro­mâni să se ţie la o parte de aceste agitaţiuni şi să nu se angajeze nici într’o parte. Sunt puse la cale pentru a sparge zidul solidarităţii şi a bi­­ruinţii noastre. S’aştepte deci avizul clubului comitatens român, care în timpul cel mai scurt va designa şi persoanele pentru fiecare cerc, per­soane, cari merită încrederea obştei româneşti şi pe cari va avea datorinţa a-şi da votul fiecare Român de omenire. REVIZIUNEA REGULAMENTULUI. De două zile încoaci situaţia parlamen­tară în Budapesta înfăţişează platforma de an vară , încăerări furtunoase între opoziţie şi guvern. Dezbaterea asupra proiectului re­­viziunii, ce s’a început Sâmbătă, s-a deslân­­ţuit patima în toată plenitudinea ei, in lupta opoziţiei şi sfârşitul nici prevede nu se poate. In şedinţa de Sâmbătă a vorbit Kossuth Ferencz, şeful opoziţiei kossuthiste şi ministrul preşedinte Tisza, reflectând lui Kossuth. Din vorbirile lor, pe cum şi din manifestaţiunile exterioare, ce au secondat acestor vorbiri, s’a putut neîndoelnic cons­tata abizul mare între aceste două tabere, fără nici o punte de trecere. Partidul guver­namental este mai mult ca ori­când însufle­­ţit de şeful său, pe care e gata a-l urma până la extrem în aceasta luptă ; opoziţia e însaş mânia ironisătoare, hotărîrea neînfrân­tei rezistenţe. Aceasta e icoana de azi a situaţiei, reală ori părută în stadiul prim al desbaterei. Care va fi cea de mâne, ce schimbări se pot produce în cursul luptelor , nu se poate nici profeţi. Am mai asistat ca spectatori ai acestor fel de lupte din partea opoziţiei, pornite cu mare alaiu şi zgomot, sfirşitul fiind de­­moralizarea luptei. Şi am văzut ori­câte ac­ţiuni de guvern, vestind intransigenţa faţă de tot cuvântul proiectului, la sfirşit făcând concesiuni esenţiale. Şi, guvern şi oposiţie au rămas tot ce au fost. In cercuri guvernamentale s’a discutat că proiectul de reviziune, azi, dupâ­ ce partea cea mai esenţială dintrînsul a fost abando­nată, nici pe departe nu mai are pentru guvern importanţa, ce a avut-o. Lăsându-se din proiect modificarea cu privire la asigu­rarea proiectului de recruţi, chiar proiectul întreg se poate abandona. Guvernul îl men­ţine însă — după cum pretind unii a­şti — pentru a ţinea în frîu obstrucţia şi a-i lua din ascuţiş pentru vremea desbaterilor altor proiecte importante. Acţiunea reviziune! reclamă timp în­delungat şi într’astea se impun legislaţiei alte chestiuni de importanţă vitală. Sunt mulţi cari rezonează aşa, că guvernul va în­trerupe desbaterea fără prospecte de sfîrşit asu­pra reviziunii, pentru a resolva chestiunile cu­rente, cari nu sufer amânări. Dacă opoziţia însă le-ar obstrua şi pe acestea, atunci gu­vernul ar reveni la proiectul de reviziune, pe care l-ar trece cu forţa în parlament. Nu­mai după aceasta ar urma dizolvarea parla­mentului. Asta ar fi deci combinaţiunea guvernului faţă de orice probabilitate. Ori, asigurarea dez­baterii parlamentare pe seama tuturor afacerilor curente, cu întreruperea discuţiunii reviziu­nii şi cu sabia lui Damocle atîrnând mereu deasupra, ori trecerea cu forţa, cu măsuri draconie a proiectului reviziunii şi la sfîrşit dizolvarea parlamentului. Dar posibilitatea aceasta a doua ar ur­ma numai atunci, dacă opoziţia prin purta­rea ei l-ar forţa pe guvern pentru a alege aceasta. Guvernul speră că opiniunea publică a ţării, cu cât va fi mai agresivă obstrucţia, se va forma în favorul său şi a par­tidului liberal care stau în serviciul aparent al restituirei ordinei parlamentare. In ori­ce caz, viitorul apropiat ne pune în perspectivă interesante evenimente, pe cari trebue să le urmărim cu neîncetată luare aminte. Cătră alegătorii Români Anul VIII. Arad. Marţi 21­ Octombre (8 Novembre) 1904. Nr. 203 REDACŢIA 4 .•'ad. Deák Ferencz­u.Nr.20. abonamentul pentru Austro-Ungaria: uri an ........................... 20 c«m. , « : s an ................... .. ... 10 cor &r. '« an ............................ 5 cor vc o îunâ............................ 2 cor v r( de OurrlnecA pe an 4 cor. r';ntru RomAnia si strâmitate pe mi 40 franci tt&cnacripte tiu i# înapoiază. ADMINISTRAȚIA Arad, Deak Peren er­ M. Nr.K INSERTEMNIL*: dt un «ir garmood: pdtaa dad U kaal; > doua ou* 11 bani; a tr*l oară I b. de fiecare pabUcattaat Atât abeaameatele, cât ti foaorţi­­ dh nod a te plăti neun la Arad, Totalon poatra ons şi tMaatW Icrtaori aHnacala aa te (MaMO 0 CHESTIE DESCHISĂ. Răspunsurile sunt aşteptate „Măi, îmi zicea prietenul meu, de geaba crezi tu .. . credinţă deşartă... eşti un naiv... ..„Şi tu eşti cuminte?““ îi răspund. „Femeile noastre? Să le poţi face să ce­tească măcar un lucru de seamă... dar Încă să le dai de lucru intelectual !...“ „„Ce lucru, mă? De cetit ştiu că au să ce­tească. Doar contingentul consumatorilor scrieri­lor literare şi peste tot ce se publică româneşte, femeile sunt. Nu mă crezi ? întreabă veterana „Familia“. Dacă „Luceafărul“ n’a ajuns să cuce­rească încă terenul ce i­ se cuvine, vina nu este a cetitoarelor, ci a lipsei de reclam. Căci recla­­mul e sufletul negoţului, or!­cât de ideal ar fi el. Şi lipsa de colportagiu e un defect pentru cei­ ce nu-­şi ţin „jidani proprii“ .. Tot femea ro­mână este aceea, care ne va salva prezentul şi mâ va pregăti viitorul...““ „Se vede că nu ai nevastă. Mă! „„Pardon ! Voi avea în curând... „Până sâ ai, ia mai ascultă-mâ şi pe mine : Dantele, funte, „bluze sparte“, sezonul şi pălăriile, ghetele şi sezonul, umbreluţele şi­ soarele, ploaia şi umbreluţele, galoşi-şoşonî, şoşonî-galoşî, butoni, chevrau şi biber, iarna şi bal, primăvara şi excurziî, vara şi cură, toamna şi expoziţii, şi----­la urma urmelor : conturi şi paraconturi !... Fugi cu cucoanele tale ! !“ „„Stai, amice! Nu te repezi. Fiecare lucru la timpul şi cu rostul său. Astea sunt necesităţi sociale. Astea sunt nimicuri... „Cât crezi c’o să ţină zestrea, la care te obligi, — pentru cazul de divorţ ? „„Ia slăbeşte-mă cu d’alde astea!.. O făp­tură adorabilă. Un suflet visător, care din viaţă îţi face vis, iar visul tău de fericire îl întrupează în viaţă; o intelectuală superioară, care prin în­săşi firea sa senzibilă, proprie femeii, îţi poten­ţează binele . . . „Potenţează? Pe amarul! „„Slăbeşte-mă! „intelectuală superioară . . . ? „„Şti că-mi pare rău? Fac apel ! „Ce apel! „„Voi, ăştia, cari faceţi pe învăţaţii, cari sunteţi plini de voi înşi­vă, nu înţelegeţi că ade­vărul poate fi şi în afară de voi. — Voi, ăştia fi­lozofii, cari socotiţi cu centimetrul intensitatea sen­timentului, nu vă daţi seama de lumea de simţiri din sufletul femeesc, care singură a făcut minuni în lumea aceasta. Voi bagatelisaţi ce e sfânt în sufletul omenesc. Puneţi la cântar adevăruri pe care numai inima le brodeşte... „Şi tu filosof? „„Nu sunt filosof! Dar simt în inimă, ştiu ce e femea... „Ai văzut-o privind ceapă ? „„Nu fi banal !... Te asigur că tu nu ai să resolvi, cu capul tău plin de nori logico-metempsi­­hoziei, o problemă filosofică ce voiu pune eu. „Hm! Tu? „„Nici nu fac apel la minţile voastre băr­băteşti ; voi sunteţi uzaţi. Ceva nou! Femeea a dat vieaţă mântuire­, femeea va resolva marile probleme. „Bine. Dar’ unde vrei să ajungi ? . . . Voiu capitula, când voiu vedea pusă problema în aşa chip, ca să pot aşteptă rezolvirea ei dela alţii, adecă dela altele. Şi îmi voiu trage concluziile,­ când îţi voiu vedea la muncă femeile. „„Bine !* Onorate Cetitoare, — Intrând în această discuţie cu un veteran prieten, al cărui nume nu e de trebuinţă să-­l ştiţi, am ridicat steagul pentru sexul frumos. Voi să-l ţin sus, şi să-l duc la biruinţă, cu deviza : „Pro­blemele mari în lume numai femeea, sentimentul ei le-a resolvat“. Păşesc dar în luptă cu acest steag şi cer plebiscit feminin asupra problemei următoare: In lume sunt două feluri de oameni: Unii, cari şi-au format o părere definitivă despre eul propriu, alţii cari nu îndrăznesc sâ se socotească de suprem arbitriu în ce priveşte „nosce te ipsum“ (cunoaşte-ta pe tine însuţi). In lume sunt două feluri de oameni: Proşti şi cuminţi. Cari sunt proşti cari cuminţi? D­in interesul cauzei pe care o reprezint, în interesul adevărului şi în interesul resolvăreî u­­nei probleme de valoare intelectuală­ moralâ, fac apel la gentilele noastre Cetitoare şi le rog, ca răspunsul lor motivat care se va publica tot la locul acesta — să binevoiască a-î trimite la adresa acestei redacţiunî, cu indicaţia specială, pe plic, pentru subscriitorul acestor şite, Alhambra.

Next