Tribuna, noiembrie 1904 (Anul 8, nr. 207-226)

1904-11-02 / nr. 207

Arad, Marti 2 15 Novembre 1904 Nr. 207 Anul VIII. ADMINISTRAȚIA Arad, Deák Ferencx­ n. Nr. S9 INSERTIUNUJS: 4i w tir gânaoad : prima Mt U baal; 1 4oua part 12 h.al; a r'*; oarl I b. it fiecare pubUcaftam Atât abaoameate!«, cât și tmaarj­, ■ ■Ba »asta ac pliti înainte la Arad. ratefon paatraarassi lumMatW* Scriaori atiraacatt aa la primaa redacția 41­d. Deák Ferencz­ u.Nr.28. abonamentul pentru Austro-Ungaria: pr £ un nn .............................. 20 cor. - 1 ah ............... ... 10 C­H. 1 * sn .............................. 5 cor. o lunA........................ .. 2 cor. N-fi­rfe Dumineci pe an 4 cor. ..e protru România și streinitate pe la 40 franci. ta&att«er!pte o« InapolazÂ. IN LEGĂTURĂ CU TULBURĂRILE DELA INNSBRUCK. Intr'un articol recent, vorbind despre Seminariile noastre, am atins şi chestiunea ridicărei acestor instituţii la rangul de facul­tate. Tot atunci am reamintit hotărirea ma­­rei adunări de la 1848, ce exprima dorinţa miilor de Români, de a se crea din banii statului o universitate pentru populaţia ro­mânească. Tulburările de la Innsbruck, provenite din o causă similară, din ciocnirile continue între Italieni şi Germani pe motivul înfiin­­ţarei unei Universităţi italiene, ne fac să re­venim asupra tem­ei noastre. Cât pentru caşul de la Innsbruck nu în­cape nici o îndoială, că dreptatea principială este pe partea Italienilor. In această naţionalitate, de un pumn de mică, în raport cu celelalte neamuri de pe teritoriul austriac, conştiinţa naţională e de mult deşteptată. Graţie conştiinţei lor, Italienii din Tirol şi cei din Triest au reuşit a-şi întemeia şcoli, ţinând pas în cultură cu fraţii lor germani. Din şcoalele lor au eşit bărbaţi politici de seamă, scriitori şi profesori Universitari la instituţiile germane. Basaţi pe aceste fapte, ei au căutat să-şi ridice acum acea şcoală superioară, prin care să-şi asi­gure autonomia lor culturală. Evoluţia e cât se poate de normală şi nu se deosebeşte de aceea a Cehilor. Odată supremaţia germană în Austria fiind înfrîntă prin singurele arme posibile, prin cultură, era natural ca alăturea de celelalte popoare să vină şi minuscula mulţime de Italieni să-şi reclame ce este al său, în numele egalităţii. De ce la noi se petrec lucrurile cu to­tul altfel ? N’am doborît şi noi, prin luptele noas­tre pentru libertate, jugul supremaţiei conce­tăţenilor noştri maghiari? Nu avem şi noi înscrise în lege mult trimbiţatele principii de egalitate ? N’am făcut şi noi aceleaşi progrese în şcoală, în literatură, în viaţa socială ca şi poporul ocrotit de soartă şi deţinător de putere ? De­sigur. Putem să ne mândrim că în abia cinci decenii am progresat ca alţii în două secole. Putem să dovedim că din şcoa­lele noastre iese aproape acelaş număr de ştiutori, de carte ca şi din vechile şcoale ma­ghiare şi germane. Contingentul de analfa­beţi români nu e de loc mai mare decât a­­cela al altor popoare din statul nostru. Cum se întâmplă deci, de nu avem acea putere de espanisiune a Italienilor sau a Cehilor de pildă ? De ce nu tindem spre mai mult şi nu dăm o expresie mai viguroasă şi mai cu efect dorinţelor noastre de pro­păşire ? Sunt atâţia ani de când ne mărgi­nim numai la apărarea avutului nostru, mult­ puţin cât este şi nu dăm de loc să se înţeleagă, că voim şi avem dreptul să pre­tindem mai mult de-atât ? Celui ce voeşte, nu i­ se face nici­odată nedreptate, — zice proverbul latin. De unde să ştie guvernul, de unde opinia publică de aici şi din străinătate, că noi ara avea drep­tul la şcoale superioare în a eastă ţară în baza importanţei noastre numerice şi po­litice. In felul cum Italienii îşi apără causa e, de sigur, mult temperament şi chiar oare­care exaltare. Nu zicem că trebue să-l imi­­tăm şi să recurgem la agitaţii revoluţionare, ca să ne facem dreptate cu arma, ca dînşii. Ceea­ ce poate să ne serve de model este stăruinţa cu care ei reîmprospătau vecinie causa lor, în adunări, în presă sau în par­lament. Pe calea asta ei au silit guvernul să stea de vorbă şi astăzi dl Korber s’a de­clarat gata a le acorda facultate de drept cu limba de propunere italiană. Astăzi când în toate colţurile românis­mului ard focuri, ce ne cheamă la veghe şi la luptă în potriva atentatului lui Berzeviczy, este o necesitate a ne gândi ,şi la causa cea mare şi să dăm de ştire haidu-ciior din Pesta, că noi nu numai că nu putem renunţa la şcoalele de până acum, ci cerem chiar com­­plectarea lor prin o universitate cu limba de propunere românească. Este o datorie a deputaţilor sau a de­putatului român a releva chestia asta în parlament cu proxima ocazie, dovedind cu date statistice în mână câţi advocaţi, medici şi preoţi români ar putea eşi anual din o asemenea şcoală superioară, asta „B. H.“ ? N’aveau doar dreptate cei din Mer­curea ? Nici când viitorul n’a justificat o acţiune politică mai strălucit, ca şi cum se justifică ne­încrederea manifestată de poporul românesc în hotărârile sale din Mercurea. Viitorul a dat de­plină dreptate acelor bă­iaţi politici, cari nu aflau nici o garanţă în opera legislaţiunii de atunci, pusă sub­­scutul onoarei naţionale“. Ce s’a ales din legea­­naţionalităţilor ? Nu va avea doar nici „B. H.“ cutezanţa să afirme că legea aceasta i­eşită din frământările acelor vremuri ca minim al pretensiunilor noastre, mai poate fi socotită de lege. Bărbaţii politici români din Mercurea au prevăzut aceasta şi dac’atunci pu­teau să fie Români şi de bună credinţă — pre­cum au şi fost foarte mulţi — ilusiunea aceasta azi e distrusă, evenimentele sancţionează pe de­plin votul din Mercurea. Memorandul episcopat­ului român gr. or. este obiect de vie discuţie în. presa maghiară. Reproduce pasaje întregi din această clasică formulare a punctului nostru de vedere, faţă de gravamenatul proect, „Budapesti hírlap“ f­icân­­du-i un lung comentar, în care recunoaşte sti­lul loial, şi gândirea înălţată ce transpiră din operat, ajunge la următoarea conclusie : „Prela­ţii gr.­or. trebuiau să ia poziţie nu împotriva, ci pe lângă proiect. Aşa se vede, actele înche­iate ale constituţionalismului de peste patru de­cenii şi jumătate încă tot n’au fost destul de tari, ca să fi putut întări în conştiinţa lor con­vingerea, că dânşii sunt păstorii credincioşi­lor lor şi dignitarii statului maghiar, dar la nici un cas nu şefii politicei de naţionalităţi şi con­ducătorii credincioşilor încredinţaţi păstorii lor“. Adorabil! Cum adecă, pe lângă şi şi nu împotriva. Ei singuri să se facă cioclii bisericii şi şcoale­­lor la care atentează un guvern nesocotit? In spirt ar trebui conservat craniul din care iese atâta putere de logică. Polemizează apoi cu pasagiul din Memo­rande, care prelaţii noştri cheamă de mărturii pentru justificarea punctului nostru de vedere pe Deák şi pe Eötvös şi zice că noi avem mai puţin drept să ne provocăm la dânşii, pentru­­că tocmai pe vremea aceea, împotriva lor, Ro­mânii au declarat în Mercurea pasivitatea, ne­gând în chipul cel mai pregnant neatârnarea naţională a statului maghiar. Ce vrea să zică cu Adunarea din Siria. I — Raport special. — Siria, 13 Novembre. Adunarea din Siria a reuşit splendid. Falnicii Sirieni s’au dovedit şi deastadată de fruntea şi fala poporului nostru din aceste părţi. Ei cari au înţeles cel dintâiu primejdia ce ameninţă neamul nostru, într’un chip cu totului vrednic şi impunător s’au manifestat erl în adunarea lor. Deşi era vreme urîtă, ploaie şi frig, peste 1000 de alegători, din Siria şi satele dimprejur pe câţi îl putea în­cape sala spaţioasă a Casei naţionale, au veştejit, cuprinşi de cea mai adâncă amără­ciune, atentatul guvernului la viaţa­ ne­na­ţională. Supt decursul vorbirilor oratorilor, dar în special a sguduitoarei cuvântări a d-lui Dr. Ştefan C. Pop, cu putere formida­bilă isbucnea ici colea din mulţime, nobila patimă. Protestăm ! Ruşine! Mai bine viaţa decât limba ! Nu ne lăsăm ! Poară guver­nul! erau strigătele mulţimii, subliniând a­­proape fiecare propoziţie a oratorilor Podiul, unde era aşezată masa prezi­­dială, era ocupat de inteligenţă. Aci erau d-nii: Vasile Goldiş, Dr. Ştefan C. Pop, Dr. Sever Ispravnic, Dr. George Popa, Se­ver Secula, Sever Bocu, Dr. Teodor Pop, Liviu Magdu, Cornel Lazar, Virgil Anto­­nescu, Petru Simtion, Şevici din Arad, Dr. Lazar Popovici, din Viena, Traian Terebenţ, admin, protopopesc Şiria, Filip Leuca, pa­­roch în Pâncota, George Popescu, paroch în Mâsca, Alexandru Muntean a lui Vasile, paroch în Cherechiu, Teodor Stan proprietar în Cherechiu, Romul Motorca şi Georgiu Papp parochi Agriş, Ambroziu Ungureanu, paroch în Curtacher, Dr. Iacob Hotăran, Marcu Păscut protopop gr. cat. Dr. Ioan Raţ, Axente Secula, Romul Maieruşan, pa­roch din loc (preotul Vasile Popovici ab­sent — :’) Nicolae Luzarescu etc. etc. Autoritatea a fost representată prin pro­­topretorul Paragó István. De faţă mai erau­ şi Szarka Sándor jude de tribunal, şi Bálint József subjude cercual.

Next